2,058 matches
-
aura care-l înveșmântă pe martir în căldura și lumina jertfei sale hristice. Se pare că Frumosul este totuși înaintemergătorul Iubirii. Frumosul provoacă în sufletul curat cunoașterea Adevărului, îi așterne calea credinței, netezindu-i suișul sublim spre Adevărul revelat în piscul căruia sălășluiește Iubirea. Rânduiala divină îndeamă omul spre cunoaștere oferindu-i chemarea Frumosului. Prin urmare, între Frumos și Iubire se țese o legătură de admirație, dialectică de întreținere și stârnire admirabilă. Numai unde este Frumosul sălășluiește Iubirea. Frumosul și Iubirea
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
cel bine plăcut lui Dumnezeu este cel tainic, al inimii, al adevărului, al jertfei, cel în care se întrepătrund egal și sublim, Frumosul și Iubirea. Calea dreptei credințe, ortodoxia este bună de urmat, este necesară, dar fără suferința Golgotei, fără piscul Crucii nu se poate atinge suișul mistic al Învierii. Suișul Crucii conferă deplin eliberarea de lumesc, conturează regăsirea drumului împlinirilor noastre atribuindu-ne cunoașterea Adevărului în întreaga sa viziune în care se circumscrie: HRISTOS CEL RĂSTIGNIT ȘI ÎNVIAT. „Pentru a
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
Opera sa au dat Neamului și lumii o Forță genială integratoare și covârșitoare, mărturisindu-se pragmatic, economic, justițiar, istoric, artistic, intim, muzical, personal, celest, dogmatic, eshatologic, teologic, cosmic. Profetul nostru Eminescu a militat permanent pentru zugrăvirea Icoanei Neamului, așezată pe piscul unei culturi originare ca un sacerdoțiu literar, filosofic, teologic, altfel spus un Cult al culturii filocalice și sofianice. Ființa lui sensibilă, aristocrat-voievodală, profetică a odrăslit atâta dragoste pentru Neamul său străvechi și creștin încât înconjurând Pământul s-a înălțat către
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
cu spade și panglică de virtute militară, în grad de cavaler, ilustru memorialist și faimos mărturisitor a fost inițiatorul venerării Centenarului nașterii Luceafărului nostru: „Se apropia ziua de 15 Ianuarie, în care se împlinea un veac de la nașterea lui Eminescu, piscul poeziei noastre. Bănuiam noi cum avea să fie sărbătorit evenimentul în patrie de către kulturnicii regimului. Anume: poetul urma să fie amputat de toată lirica lui filosofică și redus la partea întâi din Împărat și proletar (și numai la acest fragment
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VII) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381055_a_382384]
-
Și toate acestea ne cer deopotrivă duioșie, mărinimie și dragoste nefățarnică. Cu ce îndrăzneală ne vom apropia cu cugetul și simțirea de tânguirea Doamnei Maria Brâncoveanu, când vedem că pătimirile,lacrimile și suspinurile ei au înălțat un munte ale cărui piscuri au ajuns până la Cer?” (Doamna Maria Brâncoveanu, Tainica Biruință a Lacrimilor. 1714-2014. Ed. Sophia, București, 2014, p. 140) Pe 17 Ianuarie 1905, Marele Duce Serghei al Rusiei a fost asasinat de agentul provocator, evreul Envo Azeff, împărtășind soarta tatălui său
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
de venetici și de hoți,Care-n vârf de piramidă, se declară patrioți.... XXIV. INSULA DE GHEAȚĂ, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1649 din 07 iulie 2015. Pe insula de gheață lipsită de suflare, Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare, Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
sumbra condamnare, Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii. Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea, Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om, Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, marea Și-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom. Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă, Cerșind îngăduință, de-a nu trăi-n pustii, Pe-obrajii care ard șiroaie-ncep să curgă Iar gheața se transformă în râuri mici, zglobii. Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină, Iar munții se
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
foc, Pe bolta fără stele apare o lumină, Prin cenușiul nopții, albastru-și face loc. Spre marea agitată, privește cu-ncordare, Să vadă-n orizonturi catargul ... Citește mai mult Pe insula de gheață lipsită de suflare,Cu stânci a’ căror piscuri străpung pe-alocuri norii, Înlănțuind tristețea, în sumbra condamnare,Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii.Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea,Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om,Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, mareași-n insula de gheață nu-i
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
tristețea, în sumbra condamnare,Un rătăcit de suflet așteaptă-ntruna zorii.Privirea-ncețoșată scrutează depărtarea,Să vadă o ființă, să simtă-aproape un om,Dar împrejur domnește, cât vezi cu ochii, mareași-n insula de gheață nu-i nici măcar un pom.Îngenunchind pe piscuri, spre cer înalță rugă,Cerșind îngăduință, de-a nu trăi-n pustii,Pe-obrajii care ard șiroaie-ncep să curgăIar gheața se transformă în râuri mici, zglobii.Din cer, se-aude orga ce cântă în surdină, Iar munții se topesc
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare.// Cade caldă sfânta lumină pe frunze,/ de aur, de argint, de aramă, de purpură,/ pare-un serafic purpuriu de buburuze/ ce
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare.// Cade caldă sfânta lumină pe frunze,/ de aur, de argint, de aramă, de purpură,/ pare-un serafic purpuriu de buburuze/ ce
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
pas se-arată, Pentru cei de dinainte; Umbre, din părinte în părinte. Văd pe tata, om puternic, Coborând din neam domnesc Luminând prin întuneric Drumul timpului firesc Pentru cei ce-l bat de ani, Noi, dușmanilor dușmani ! El, stejar în Piscul Mare Ca un scut la ploi și vânt; Mama urcă pe cărare, Că îi stăruie în gând Să-i stea permanent alături; Și pe ger, și pe călduri. Ea - un tei înmiresmat ! Doi arbori recunoscuți Pe moșia unui sat Vechi
GÂNDURILE MĂ INUNDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380882_a_382211]
-
cânt de dor, cănd simțirea plânge fără de cuvânt că săgeată fulger în piept de condor. Condorul grăbește spre-o nouă pieire, planând singuratic peste crește înalte unde ieri trecut-a, intru urmărire, fragedă cerboaica ce cu trupu-i salte. Salte-n pisc letargic fără adormire, salte-n hăul negru, greu, fără de popas, salte doar spre viața, cu împotrivire morții necerute stinse-n bun rămas. Rămas bun, firește, iarna de poveste ce ne-îndreptățește fulgi să numărăm, să-i păstrăm în basme, să
SĂ NI-I APĂRĂM de DORA PASCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380931_a_382260]
-
asalt de doruri, animate gânduri, dansezi cu cerul speranțe, regăsiri. Omul visează, omul te visează, Omul întâlnește, omul te-ntâlnește, Omul iubește, omul te iubește. Omul rănește, omul te rănește, Omul pierde, omul te pierde, Omul uită, omul te uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri, frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
asalt de doruri, animate gânduri,dansezi cu cerul speranțe, regăsiri. Omul visează, omul te visează,Omul întâlnește, omul te-ntâlnește,Omul iubește, omul te iubește.Omul rănește, omul te rănește,Omul pierde, omul te pierde,Omul uită, omul te uită.Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric,omul te-nalță, te coboară,în depărtări imense, sub triste constelații,noian de-ntinse ape, refluxul din genuni,adâncul-ametist, pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri,frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
BUICĂ ELENA - SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIȚEI NEAGA, de Elena Buică , publicat în Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016. Credem în Absolutul din noi, de aceea ne place poezia Domniței Neaga, care spintecă drumul spre Absolut căutându-i piscurile. Uneori ne vine să strigăm și noi ca Faust: “Iubesc pe acela care dorește imposibilul!”... Acest imposibil și setea aceasta de Absolut sunt trăite de fiecare dintre noi într-un fel anume, fiindcă toți suntem plămădiți din lutul etern al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
dinamic, însoțit de o minte de cugetător, autodefinit ca un “Fir de trestie firavă, gânditoare-n ochi de ... Citește mai mult Credem în Absolutul din noi, de aceea ne place poezia Domniței Neaga, care spintecă drumul spre Absolut căutându-i piscurile. Uneori ne vine să strigăm și noi ca Faust: “Iubesc pe acela care dorește imposibilul!”... Acest imposibil și setea aceasta de Absolut sunt trăite de fiecare dintre noi într-un fel anume, fiindcă toți suntem plămădiți din lutul etern al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
pas se-arată, Pentru cei de dinainte; Umbre, din părinte în părinte. Văd pe tata, om puternic, Coborând din neam domnesc Luminând prin întuneric Drumul timpului firesc Pentru cei ce-l bat de ani, Noi, dușmanilor dușmani ! El, stejar în Piscul Mare Ca un scut la ploi și vânt; Citește mai mult Gândurile mă inundăMotto: „Din stejar, stejar răsare”Răsfrânte-n poale de petaleGândurile mă inundăCa lumina dintr-o zareCe-n inimă se cufundăîntr-un clopoțel de crin,Unde picură venin.Ele
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
și straniuLa fiece pas se-arată,Pentru cei de dinainte;Umbre, din părinte în părinte.Văd pe tata, om puternic,Coborând din neam domnescLuminând prin întunericDrumul timpului firescPentru cei ce-l bat de ani,Noi, dușmanilor dușmani ! El, stejar în Piscul MareCa un scut la ploi și vânt;... VI. FILIALEI VÂLCEA A LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI I SE CÂNTĂ PROHODUL, de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016. Filialei Vâlcea a Ligii Sriitorilor Români i se cântă
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
și minunate versuri pline de înțelepciune care pătrund în suflet și ne învață cum să fim mai curați, mai înțelegători, mai buni. Autoarea Elena Căpățână, conștientă că viitorul înseamnă copii care, printre altele, educația înseamnă unul dintre cele mai înalte piscuri și, cu bucuria-n suflet ne dăruiește și celor mari și celor mici o poezie clasică plină de dragoste și speranță. Citind această carte, oricare dintre noi ne putem ancora într-o preocupare care să ne pătrundă-n suflet și
LA ANIVERSARE, LANSARE A DOUĂ VOLUME de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374471_a_375800]
-
familia la muncile specifice comunității în care trăia. .......................................................................................... Ajunseră târziu pe vârful muntelui. Razele blonde și strălucitoare ale soarelui se ȉnnecaseră demult ȉn imensitatea azurie a cerului. Se ȉntunecase și cornul misterios al lunii galben-portocalii străpungea bolta cerească ce ȉnvăluia piscurile muntoase. Deci aici voi trăi, de acum încolo“, își spuse Emilia visătoare. “Ce romantic este! Un loc, ca în povești! Aer curat, munte, verdeață... copaci, flori... fără niciun stress... din cauza aceasta, trăiesc oamenii atât de mult aici. Este imposibili să
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
spuse Naranbaatar. Nu vreau să răcești. Tu ești mai sensibilă. Eu sunt om al muntelui. Sunt puternic. - Și eu sunt de la munte, doar sunt din Brașov, spuse Ema. - Într-adevăr, dar din oraș, nu de pe vârful muntelui. Și nu de pe piscurile mongoleze. Aici vremea este mai aspră. Brașovul este în depresiune. Mai avem puțin. Ajungem imediat, explică bărbatul. Când au zărit prima casă, déjà se întunecase bine. Se vedeau numai luminile din bucătărie, unde se strânseseră toți, să servească cina. - Naranbaatar
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
priveliști feerice, de poveste. Trebuie să ne continuăm lucrul, îi spuse însă Nergui. Mai avem multe de făcut până se înserează. Și Ema, ca să dovedească că este o bună soție pentru Naranbaatar, continuă activitățile, cu hărnicie. Când soarele dispăru între piscurile muntoase și cerul se ȉntunecă, tânăra era epuizată. Nu mai servi masa de seară și merse direct în camera din pod, pe care reuși să o aranjeze în cursul zilei. Ĩnțelese că Naranbaatar și bărbații comunității vor lipsi o perioadă
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
întreba codrul, unde mi-ascunse oftatul, Te-ar legăna frunza-i în adâncul nocturn. S-ar odihni, poate, străjerul ce veghează din turn Și-ar răsări tămâioare, să-mbălsămeze cuvântul. Dar tu nu întrebi și nu-ți ridici privirea spre piscuri! Stai gol de imagini la margini de azi. Te uiți la furtună de sub umbrela de riscuri Și grindina fuge de tine, chiar dacă arzi. Revino și ascute coasa de gânduri, E primăvară între pământuri! Între mii de ipoteze Cine bea din
PREMIUL III LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373585_a_374914]
-
nicio vamă. Să nu îți mai pese că viața ne țese și-apoi fără milă la loc ne destramă, cât fi-vei cu mine la rău și la bine vom râde și-n cea mai teribilă dramă. Să mergem spre piscuri sfidând orice riscuri, cât ele așteaptă și cât ne mai cheamă. Vreau încă o dată să fii fermecată, vrăjită de-a visului meu panoramă. Acolo, din stele cu mâinile mele-ți voi țese-a iubirii superbă maramă. Anatol Covali Referință Bibliografică
DĂ-MI MÂNA! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373613_a_374942]