5,361 matches
-
conturau nimicul, câteva vertebre și o coajă de craniu, într-o galerie de cârtiță. Părinții Ilarion și Gherasim, în pădurea făgetului, săpau groapă sub un ulm bătrân să ascundă averea starețului: 200 mii de mărci, o desagă cu odoare și pistolul. După ca au terminat munca, părintele Gherasim l-a lovit pe părintele Ilarion în moalele capului cu o cheie de roți, apoi l-a îngropat și pe el, mai la vale, tot ca pe o comoară. Petru, legat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
puterii sovietice, la regula apelativelor potrivite -, tovarășul cetățean Weisz se află sub protecția eroicei Armate Roșii, dracu’ să vă ia! Împrăștierea toată lumea! Femeile continuau să cînte o veche litanie maghiară, nedînd semne de intimidare. La care șoferul a scos un pistol și a tras trei focuri În aer. — Ce v-am spus eu? urla primarul. Armata Roșie! Jos cu superstiția! Trăiască, lua-v-ar dracu’, generalissimul Stalin! Preotul n-a luat-o la fugă odată cu enoriașele lui și a dat să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
primarul. Armata Roșie! Jos cu superstiția! Trăiască, lua-v-ar dracu’, generalissimul Stalin! Preotul n-a luat-o la fugă odată cu enoriașele lui și a dat să se apropie ca să furnizeze explicații. Rusul l-a ținut la distanță cu același pistol și i-a făcut semn În direcția opusă. Nu cunoșteam nici un amănunt al Întîmplărilor de mai sus pe vremea cînd băteam ulițele, dealurile și bălțile Răteș tilor. Nici Zoli nu mi-a suflat o vorbă. Cred că nici el nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oară pe celălalt cățărîndu-se Într un vagon pe fereastra spartă. El a dat să se agațe de o locomotivă care șuiera a plecare, dar a fost Împins jos de fochist cu un vătrai Încins. A simțit atunci o țeavă de pistol În spate. Locomotiva plecase. I s-a ordonat În germană să se miște spre clădirea gării. Se Împleticea, nu-l duceau picioarele de teama că va fi predat poliției. Neam țul nu-l slăbea, Îl Împingea Înainte, dar i-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
gării. Se Împleticea, nu-l duceau picioarele de teama că va fi predat poliției. Neam țul nu-l slăbea, Îl Împingea Înainte, dar i-a cerut să ocolească stația și să se așeze pe un petic de iarbă În fața lui. Pistolul Îl ținea la vedere. — E prizonierul meu, le-a spus din vorbe și prin semne gărzilor maghiare care veniseră să-l ia la Întrebări. I s-a adresat nemțește și prizonierului, dar ăla a dat din cap a nepri cepere
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aceia. Au avut cu toții Înțelepciunea de a nu-și vorbi și a nu-și face semne. N-a apucat să vadă Însă ce se mai Întîmpla, pentru că neamțul avea multe Întrebări de pus slujbașilor și militarilor și-l mîna cu pistolul din spate peste tot pe unde-și căuta interlocutorii. La un moment dat, părea că a găsit ce-l interesa și l-a dirijat pe Valeriu drept spre un vagon, ordonîndu-i să urce. Aceleași explicații date pazei că prizonierul e
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
captivul n-a mai priceput nimic, dar bănuia că se dau amă nunte privind destinația și predarea lui În mîinile vreunei autorități. Îl durea capul de cînd căuta și nu găsea un șiret lic prin care să-i smulgă neamțului pistolul. De aceea nu a izbucnit În urale, asemenea celorlalți călători, cînd trenul s-a pus În sfîrșit În mișcare. Vagonul lui, Împins și tras de colo colo, fusese strecurat Într-o garnitură care, iată, se aș ter nea la drum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
stat la masă, e din Baba Novac, n-a apucat să se bată foarte mult pe păduri, l-au prins la vreo cîțiva ani după căderea regelui. Avea ce avea cu Republica, o Înjura, și la fiecare Înjurătură trăgea cu pistolul. La un chef al unor ștabi de partid la Ardud, a intrat peste ei, i-a Înșirat la perete sub amenințarea armei și i-a pus, comuniști și lău tari laolaltă, să-i cînte Trăiască regele! Atunci umbla Îm preună
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Însușirea de către niște proaspeți bolșevici a unor produse destinate ca ajutor săracilor satului Odești din Maramureș. Denunțat ca „dușman al poporului“, a fost arestat, dar a evadat de sub escortă. Armurier fiind el de meserie, și-a făurit singur puștile și pistoalele cu care s-a retras În codri și cu care a hărțuit poterele comuniste. Se pare că, În afară de milițieni și de soldați secu, a lichidat doar doi bărbați care Îndrăzniseră să se atingă de casa lui. În rest, i-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
etnii, Întrucît coloniștii erau catolici de rit roman, iar ceilalți tot catolici, dar de rit oriental grec. De fapt, garda contelui la castelul din Carei era alcătuită din români, comandată fiind În limba română, cu ordinul scurt de alertare „Prinde pistol!“, un fel de „La umăr arm’!“ din zilele noastre. Drumul era extrem de lung pînă Înapoi În Suabia, dar legătura dintre ținuturile de obîrșie și noile colonii Încă se păstra către mijlocul secolului al XVIII-lea. Delegații unei colonii proaspete, unde
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
gospodar, mai odihnindu-se, a tot venit. Greu i-a fost să se hotărască să o ia spre asfințit. Gar diștii roșii Îl Îndemnau să meargă cu ei spre soare răsare: „Tot pămîntul e al nostru!“ - proclamau ei, trăgînd cu pistoalele În aer. Numai că așa fusese la Sibir pămîntul de cînd lumea, al cui voia și al cui nu-l răbda, neted, gras, nesfîrșit, sorbindu-te În Întinderea lui, mai mult depărtare decît geană de zare. Iar Pomean, ajungînd acasă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi pus mâna pe „balalaică” doar dacă dădeau nas În nas cu inamicul. Altfel... ― Ce-i aceea balalaică? Ai mai pomenit o dată - a Îndrăznit să Întrebe Despina. ― Nici nu mi-am dat seama că am folosit numele dat de noi pistolului automat pe care Îl aveau rușii În dotare. Dacă acest pistol ar fi avut un Încărcător cu cinci sute de cartușe, le putea trage Într-un singur minut! Încărcătorul la purtător conținea șaptezeci de cartușe. Era mai bine să nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu inamicul. Altfel... ― Ce-i aceea balalaică? Ai mai pomenit o dată - a Îndrăznit să Întrebe Despina. ― Nici nu mi-am dat seama că am folosit numele dat de noi pistolului automat pe care Îl aveau rușii În dotare. Dacă acest pistol ar fi avut un Încărcător cu cinci sute de cartușe, le putea trage Într-un singur minut! Încărcătorul la purtător conținea șaptezeci de cartușe. Era mai bine să nu te afli În bătaia lui! Ai Înțeles, Despi? ― Deși m-au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vârstă”, cum se cuvenea să vorbești dumneata, este cel mai „periculos” din tot grupul, domnule! Supraveghetorul pus de dumneata nu a băgat de seamă că omul purta la șold un „Nagan”. Nu știi ce-i acela un „Nagan”? E un pistol rusesc destul de periculos, purtat În toc de lemn. Așa că trebuie să-l mai instruiești pe nemernicul care a stat după noi În acea seară. Și, pentru știința dumitale, „bătrânul” despre care ai pomenit este tatăl profesorului din fața dumitale. Acest om
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sat, l-au lăsat țăranii fără căciulă (aia pe care i-a dat-o Leana de ziua lui!!) și n-a lipsit mult să-l atârne cu capul de un copac!... Da' el, curajos cum îl știi, și-a scos pistolul și i-a pus pe fugă... Un încărcător întreg a golit!... Ce părere ai de chestia asta?... "Las-o mai moale, Ceaușescule", i-am zis, "că s-ar putea ca ultimul chiabur să te împuște el pe tine!" El s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mica scenă. Dintre toți a reținut atenția necunoscutul pântecos, mic de statură, în kaki, cu epoleți încărcați cu patru steluțe argintii, aplicați direct la cămașa de doc, cu două-trei perechi de cătușe agățate, la vedere, de centura lustruită, alături de tocul pistolului, desigur încărcat, pe care îl pipăia cu un gest-reflex pentru impresie și presiune morală deopotrivă asupra auditoriului. Firește că acesta nu putea fi altul decât musafirul groazei, anunțat cu surle și trâmbițe încă din ajun, tovarășul căpitan Robert Sacaliuc. * * * Odată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cânt, dar mi-a făcut semn să ciulesc urechile la tezaurul lui folcloric: "Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." Ca din cărți le zicea și le cânta, iar ninetistele, care veniseră și ele să-și dea cu părerea papilelor gustative, de ziua mea, erau toate numai ochi pe papionul și eșarfa roșă-pal a unchiului care iubea foarte mult principiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cânta, ca în ziua aceea de pomină în care-mi dăduse iarba fiarelor: Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." 18 E semn de înțelepciune, de îmbătrânire sau de boală metafizică, domnule Z? Dacă ar fi numai boala metafizică, n-ar fi bai, căci metafizica, deși uneori nu-i nimic de capul ei, măcar îți sugerează să iei totul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
luminile city-ului. Îmi zâmbesc si-mi țin coroană. * Intru în compartiment, cu grijă și atenție, însă numai ce privesc o clipă doi oameni morți, criminalul chiar aici, și mă trezesc trasă înăuntru, iar țipatul îmi îngheață fiind amenințată cu un pistol. Stai. Stau. Între timp trag cu coada ochiului spre el. E înalt, plăcut,(chiar plăcut), părul să zicem închis, vreo trei centimetri, și se așează comod. Nu voi spune nimic nimănui. Nici nu te-am văzut, nu știu cum arați, îmi feresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în care s-a comportat cu mine). Îmi place așa. Îmi dă drumul doar mâinii stângi. Ți-e rău? Presupun că nu ... încă. După ce termin de mâncat: Simt nevoia să mă dezmorțesc. Îndată. Cât ai clipi, prind momentul și iau pistolul. Înapoi! Nu știu de ce nu i-l bag pe gat, altcuiva i-aș face mult măi rău. Pune-ți cătușele. Vorbesc serios. Imediat, și atunci îi țintesc piciorul. Potolește-te, e un test. Pistolul e descărcat. Trag și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ai clipi, prind momentul și iau pistolul. Înapoi! Nu știu de ce nu i-l bag pe gat, altcuiva i-aș face mult măi rău. Pune-ți cătușele. Vorbesc serios. Imediat, și atunci îi țintesc piciorul. Potolește-te, e un test. Pistolul e descărcat. Trag și nu se întâmplă nimic. Iată-l pe cel plin, îmi spune. Înapoi. Cineva sosește la ușă. El se încruntă. Îmi spune: Te rog să nu faci prostii si să fii calmă. Eu deja disper. Îți promit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și pleacă. Următoarea dată când ne vedem, dau peste el întâmplător (renunțasem la caz) într-un raid în căutare de droguri. Toți plecaseră, eu mai rămăsesem în cameră. Putea să nu apară, căci nu îl văzusem încă. Însă eu aveam pistolul în mână și când apăru îl îndrept spre el. Nu te apropia. Hei! Spune cu un gest expansiv. Deci, suntem din nou singuri. Nu pentru mult timp. Dau să plec, grăbită, gata să-l las în urmă. Atunci el trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
când apăru îl îndrept spre el. Nu te apropia. Hei! Spune cu un gest expansiv. Deci, suntem din nou singuri. Nu pentru mult timp. Dau să plec, grăbită, gata să-l las în urmă. Atunci el trage un glonte în pistolul meu. Nu te îndepărta. Bine, dar uite, nu ți-aș fi făcut nimic, spun panicată. Vino, apropie-te. Pe dracu, îmi spun în gând. Nu fi proastă. Și închid ușa revenind în cameră. Uite, arunc pistolul. Și iată-ne amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
trage un glonte în pistolul meu. Nu te îndepărta. Bine, dar uite, nu ți-aș fi făcut nimic, spun panicată. Vino, apropie-te. Pe dracu, îmi spun în gând. Nu fi proastă. Și închid ușa revenind în cameră. Uite, arunc pistolul. Și iată-ne amândoi ca și cum ne-am fi întâlnit îmtâmplător pe stradă. Crezi că m-am răzgândit? Și te-ai răzgândit? întreb, căci așteptarea mă omoară. Tu ce crezi? Simt că sunt gata să-l sugrum. Îmi revin și plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu pleci! Rămâi lângă mine! Căci te iubesc! · Ce faci? Ah! țip când îl văd în pragul ușii. E tipul pe care-l urmăresc eu. Sunt în weekend, la cabana șefului meu. Iute, mă îndrept spre poșetă, să-mi iau pistolul. Nu, spune. Îmi arată pistolul. Nici măcar nu ți l-ai luat. Proastă inspirație Ce vrei? întreb. ( Nimic. Pa! Cum să nu?) Ia zi, crezi că am putea face împreună un weekend întreg? Nu ți-ai luat telefon, nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]