1,180 matches
-
tot mai posomorît antiseptică a Elveției se ascunde o veche duhoare de hazna care pornește din băncile elvețiene. În timp ce frontieriștilor le pute pe alese cine vrea să intre în această țară, bancherii deschid fără probleme conturi oricui vrea să-și pitească banii aici. Există acuzații serioase că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-au depus în bănci elvețiene valori și bani rezultați din jefuirea evreilor în Germania. După război, contînd pe aceeași discreție și lipsă de curiozitate a bancherilor
"Jos din mașină!" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9089_a_10414]
-
2003, dnei Mariana Juster îi este preluat din “Caietul cultural” dedicat memoriei lui Z. Ornea un emoționant Kadish lui Zigu. Dna Juster, vară primară cu neuitatul nostru colaborator și prieten, își amintește de copilăria lor comună de la Frumușica, satul moldovean pitit între dealuri, imașuri și gîrlă, pe cînd Zigu, bălai și pirpiriu, ducea vajnic vitele la păscut. În iulie 1941, au fost izgoniți din sat toți evreii. Așa a ajuns Zigu la Botoșani, unde a trebuit să învețe să se descurce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13520_a_14845]
-
în Întemnițările mele politice, 1861, la G. Baronzi, în Limba română și tradițiunile ei, 1872 - cu sensul de "grămadă, mulțime (de bani)"; Baronzi îl folosește și în literatură: "A văzut cu ochii lui grubă mare la dânsa, mă, numai zgripsori pitiți într-o purcică" (Misterele Bucureștilor, 1862, p. 131). La aceeași autori (Orășanu 1861, Baronzi 1872), gruba apare ca denumire a decarului, a cărții de joc cu valoarea 10 (deci cu cel mai mare număr de simboluri desenate pe ea, cărțile
„Bani grup” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7202_a_8527]
-
ușor te-ai pierde/ în descrierea prozaică a acestei lumini/ pe apă, frază cu frază/ către o definiție a luminii/ preamărite fiindcă e subtilă și obiectivă// sau ai mai putea/ să vorbești în somn,/ simțurile uluite/ la vederea întregului/ sufletul pitindu-se în umbră// fiecare lucru vrea să crească/ și să nu știe tot,/ tânărul sărac/ surâde luminii / în pragul uitării" (iar copiii...). Iubirea e "acest fruct minunat" ("amintire ascunsă a tot ce..."), realitatea se exprimă cifrat, ritualic, până și "ziua
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
snopi de grâu și vase pline cu grâne ca să le aducă soților toate fericirile făgăduite de Biserică perechilor virtuoase. Fără să vrea, Vasia nu reușea să disocieze marile idei imperiale de necuviincioasele sale satisfacții personale. O regăsea pe maiestatea sa, pitită în umbră, în spatele principalelor peripeții ale destinului său. Aceasta i-a dat prilejul să constate că, până și la oamenii mici, simțului statului și gustul femeii erau complementare. Această încurajare tacită a suveranei îl biciuia aproape la fel de mult ca vederea
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
albă, amenințare - 1; ucidere din culpă - 2; vătămare corporală - 2; distrugere - 3; furturi - 30; cazuri de suicid - 2. din agenda poliției La finele săptămânii trecute, la Moravița, lucrătorii de la frontieră, controlând toate spațiile rapidului Belgrad-București, au dat peste un tânăr pitit într-o toaletă. Oamenii legii și-au dat seama că respectivul, fără un act la el, venea de pe teritoriul țării vecine. Slavoliub K. , de 26 de ani, se vârâse singur într-o încurcătură de zile mari. El se urcase în
Agenda2004-43-04-politia () [Corola-journal/Journalistic/283000_a_284329]
-
lăsăm să ofteze de dorul ei pe vrednicii parlamentari ai puterii și pe amicii lor de la UDMR și PRM care au votat-o cu deplină tragere de inimă. Legea n-a fost abandonată, cum își închipuie naivii, ci a fost pitită, potrivit principiului că mai trebuie și altă dată. Am ajuns chiar în situația neverosimilă ca persoane care au votat pentru forma cea mai dură a legii acum fac piruete din care presa să înțeleagă că alta era în cugetul lor
Presa a fost păcălită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15121_a_16446]
-
dacă au vreuna, ea vorbește despre ciudata noastră relație cu istoria: o exaltăm demagogic când avem nevoie de voturi, și-o siluim cu sălbăticie în restul timpului. N-a existat și nu există politician român care să nu se fi pitit îndărătul vreunei figuri istorice, pentru ca de-acolo să ne arunce ocheade amoroase. Iliescu și scutierul său Năstase n-au nici un motiv să iasă din acest scenariu. Ba chiar i-au adus îmbunătățiri: ei și-au construit podiumuri speciale, tocmai bune
Unde sunt săbiile lui Ștefan cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12669_a_13994]
-
programate să zboare, căutînd acolo, în detaliul adesea insignifiant, configurația ființei lăuntrice, aceea care secretă (sau nu!) aripile. Așa se întîmplă, de pildă, cu Vasile Dalailama din proza În falia neagră se iveste-un picior, cu Pepa din Pepa și Piti, cu Darly din Un Funès pictat de Daumier, cu Firfirica din Încă un Martini, te rog! etc. Iată: "Îl văd venind, nări fremătînde, semn că are gînduri mari, freamătă, are gînduri mari": detaliul - nările fremătînde - naște întregul (Pip-Narcisa, Piticul, "martorul
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
Nu defilezi cu un bine. Îl faci și gata, el rămâne făcut!", a scris Șerban Huidu pe blog. Prezentatorul TV acuză presă că este avida după subiecte tabloide "Nefiind vorba aici, nici colateral, de “dramă” Drăgușancei nici de vreo altă Piti siliconată la modă, articolul asta nici nu va fi citat și va trece neobservat. Din păcate, învățămintele pe care le pot trage oamenii, lobotomizați de tablodizare, vor rămâne aici între noi!", a scris Șerban Huidu pe blog.
Ceea ce credea Șerban Huidu că va trece neobservat a apărut în presă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50943_a_52268]
-
scepticism față de sine (un complex de inferioritate ținut "la secret"), Mihail Gălățanu adoptă masca unui "Dracula sexual", care nu pregetă a-și exhiba apetențele "scandaloase": "Acolo, între picioarele lor despărțindu-se la coapse,/ simt ele geniul nostru./ Acolo s-a pitit, evlavios și pudic,/ talentul nostru cît e el.// Nouă ne place cu ele amîndouă odată,/ Poetu' le excită organul erectil al metaforei/ Criticu' le pune diagnosticul pe text". Deoarece succesul erotic nu e numai o marcă a bărbăției ("Ca oricăror
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
căldură încât majoritatea demnitarilor români sunt dați în urmărire generală prin Caraibe, Malibu-ul pacifico-losangelesian, Las Vegas, Coasta de Azur, Cipru, Spania, Honolulu, Beverly Hills, Thailanda, Australia... După ce au scotocit prin chimire căutând ultimul bănuț al șmecherului de contribuabil, acum stau pitiți prin vecinătatea vreunor mangrove, se pregătesc osârdioși, cum cu mândrie îi știm, pentru ca la toamnă să asigure televiziunile cu noi, savuroase și umoristice momente de veselie națională. -Nu e ușor nici pentru ei, zice Claustrina împăciuitoare. -Sigur că nu, doamnă
Miroase groaznic a stereotipie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10444_a_11769]
-
doua zi, boerii munteni se prezintă în fața Vizirului cu propunerea lor, nepierzând ocazia să-l vorbească de rău pe Gligorie, ocărându-l blestemându-l. În estimp, Gligorie, pus la curent de marele Vizir, cu care se împrietenise, sta și asculta pitit după o perdea. În cele din urmă cu cinismul său, Vizirul îl scoate la iveală pe domnitorul pe care-l credeau dispărut... și-l căftănește pe loc în fața nemernicilor, pieriți de stupoare... "Iară boierii muntenești, dacă l-au văzut, numai
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
Traian Băsescu drept "giboni", care, dacă nu pot fi "exterminați, pot fi ignorați", iar jurnaliștii de la Evenimentul zilei sunt "japițe", Mircea Marian fiind un "ciumpalac penibil și jăpițoi". În aceeași emisiune, Mircea Badea i-a promis premierului Emil Boc: "Domnu' Piti, dacă în această viață o să am ocazia, eu, personal, o să vă fac rău". O frază similară, adresată lui Antonie Solomon în 2009, nu a rămas fără urmări: Solomon a fost arestat în 2010, ceea ce i-a crescut cota lui Badea
Vlădescu-oligofren, Şeitan-dobitoc, Marian- un cimpalac penibil. Text de Badea, tradus de CNA () [Corola-journal/Journalistic/27855_a_29180]
-
gustul acestor evaporări tacite. Amărui și totodată candid, aprig și simultan inert. Pe care parcă îl drege un pic poemul, așa de confient, al lui Anton Jurebie, la doar câteva file distanță: "prietenii mei de la craiova/de la caracal/prietenii de la pitești/&bucurești. prieteni nevăzuți./ Ce inimi de piatră trebuie să aveți,/ borne kilometrice ale bucuriei mele/pe care numele meu stă/alături de numele voastre./ piatră pe piatră pun în sufletul meu/ Am în buzunar 29,99 arginți,/de sărutul meu să
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10302_a_11627]
-
s-ar fi referit la un fapt real. însă se obișnuise atâta cu visul ăsta al lui continuu - încât el devenise aproape ceva adevărat. A început să râdă încet, aplecat peste marginea patului, căutând papucul, - unul nu îl găsea, se pitise sub pat... Până în dimineața aceea, îi povestise visul; așa că așteptase urmarea; era totuși logic să pună întrebarea care i se păruse caraghioasă... În prima zi, îi povestise că la Paris ajunsese, pe jos, nu cu trenul. Făcuse, în vis, aproape
Des-creșteri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7455_a_8780]
-
după ce trecuseră de când se cunoscuse cu Valerică o toamnă, o iarnă, o primăvară, și acum, din nou, o altă vară mai fierbinte decât vara aia din urmă, și găsind în coșnița ei cu care fusese la piață o șoricică mică-mititică, pitită printre legume, tocmai rodea un cartofior, și dând de ea acasă, va să zică, pe când răsturna coșnița... mai scurt, dom' scriitor, mai pă scurt, - i-am strigat de sub fotoliul pe care se așezase - ce-o mai lățești așa, să fim scurți, domnule
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
în circuitul lor, un fond de vitalitate perenă, apt să înfrunte uzură și înverșunări nedrepte. Nu e în cauză doar germinația prodigios suplă a modulilor compoziționali, garantînd o invidiabilă rezervă cantitativă. Un cătun din Moldova, bunăoară, de 30 de case, pitit într-o văiugă, își are colinda proprie, nu e dator vecinilor mai ortomani, satelor căptușind avantajos dealurile din jur. Cu o mîndrie imperativă, cetele de colindători și-au asumat răspunderi ce obligă. Fără emulație spectaculoasă, și exhibiționism exasperat, n-am
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
atît de mîndru a-l fi frecventat personal pe Beniuc ca să-i constate amărăciunile de la senectute, încît uită ce și-a propus în titlul articolului. Memoria lui Preda în declarații la miliție În titlu de o necruțătoare exactitate în ADEVĂRUL: "Pitiți după colțuri, cîte trei echipaje pe un bulevard, cu noile și sofisticatele lor radare Polițiștii de la circulație dau amenzi, iar oamenii mor în continuare ca muștele pe șosele". Poate că a sosit momentul ca fluierașii din poliția rutieră să-și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
și aici soarta lor umilă de chiriași ai nivelului celui mai de sus, mai ieftin și mai chinuitor al clădirilor vechi pariziene. Din umbră, dând colțul unui coridor, mă întâmpinase întâi și întâi vrăjitoarea de șerpi a lui Rousseau Douanier pitită în frunzișul copacului, cu ibisul roz alături, cu fluierul dus la gură cântându-și melopeia. Dar Van Gogh, Van Gogh! Unde este Van Gogh? mă întrebam nervos. Dacă urcasem până aici, o făcusem în primul rând pentru el... La Monnet
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
numai cu personalități de frunte. Visul pe care l-am făcut eu n-a fost un coșmar - deci nu coboram în maximă grabă, de-abia atingând frunzele veștede ale măgurii, cu oribila conștiință a crimei, altfel perfectă, nici nu mă piteam, urmărit de dușmani feroci, deciși să mă termine, nici de armăsarul scăpat din ham ce avea ceva cu totul special cu mine și de care nu era scăpare. Nu căzusem în cuibul cu vipere, nu mă aflam la teza de
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
lume în termeni naivînfioraț i: „Mă vait că asta vra să zică că femeia l-a încălecat pe dracu’ și dracu’ a încălecat lumea și pământu’” . Echivocul logic se situează undeva între neputințele minții simple și ideea însăși de sfidare pitită în sufletul uman, cunoscător, totuși, chiar dacă rudimentar, din slujbele de la țară, al mecanismelor păcatului, pedepsibil după o formulă recurentă în carte, prin „focu’ ăla marele”. Pe de o parte, mentalitatea celui fără cultură percepe răul ca provenind din lucrarea unui
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
Tamâș au revenit la hotel cu o oră mai târziu decât le ceruse selecționerul, motiv pentru care acesta a decis să nu îi folosească în partida cu Sân Marino. "Am întârziat o oră față de cea la care ne spusese nea Piti să venim și știți cum e el, foarte strict. Ne cere să respectăm regulile. Ne-a exclus din lot pentru acest meci, îi înțelegem decizia. Nu vom juca deloc, ne pare rău. Suntem afectați, dar a fost o întârziere de
Mutu explică incidentul din cantonament: Am crezut că nea' Piţi va fi mai relaxat, dar am greşit () [Corola-journal/Journalistic/76694_a_78019]
-
de mult dorul pisicii ei tigrate, Tima, că a plâns săptămâni în șir. Tima fătase trei pisoi, doi tigrați ca ea și unul roșcovan și jucăuș, căruia îi plăcea să pretindă că e o șosetă făcută ghem și să se pitească într-o gheată. În noaptea aceea îngrozitoare pisica și pisoii ei au dispărut, lăsând gol sertarul pentru încălțări, căptușit cu cârpe moi, din partea de jos a dulapului. A doua zi dimineața Emanuela n-a mai aflat în acel sertar decât
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
lumii, si, cu ochiul sau veșnic la pândă, si drăcesc de precis, caută să prindă imaginea, fizionomia cea mai semnificativă. Asta m-a urmărit totdeauna, în copilărie: fotograful ambulant, cu trepiedul și cutia dreptunghiulara de deasupra, și capul lui ciufulit, pitit în aceeași și aceeași mânecă neagră, în același tunel obscur, în care viața...se transformă în întuneric. Fotografii ambulanți din parcuri sau din ateliere improvizate mi se păreau niște artiști mai mari decât poeții sau pictorii, numai pentru că, ridicând brusc
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]