1,038 matches
-
apartament. - Vai, ce speriată ai fost atunci, Laura! - A fost firesc, nu? Cine nu s-ar fi speriat, în locul meu fiind? A fost o senzație unică pentru orice femeie din lume. Să simți că în tine, în pântecul tău, se plămădește o altă viață este Marian Malciu cu adevărat ceva unic. Este o minune, zic eu. Tu nu gândești la fel? - Da, cred că da... Dar tu te-ai speriat rău de tot și nu poți nega asta. Recunoști? - Recunosc, dar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ani, regreți toate cele întâmplate în vreun fel? - Să regret? Doamne ferește! Nu am regretat și nu voi regreta niciodată că am iubit și iubesc, după cum nu regret că am adus pe lume un copil, o nouă viață care a fost plămădită în trupul meu. Să fie clar! Această fetiță este tot ce poate fi mai frumos în viața mea. Și să nu uităm că trăsăturile ei, chipul ei, al fetiței mele, sunt copia fidelă a chipului... tatălui său. Fruntea, linia sprâncenelor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
femeilor pierdute, în hoteluri vechi? Nu atât din instinct, cât din groaza de plictiseală atârnăm de femeie. Și se prea poate ca ea să nu fie decât o născocire a acelei groaze. Din frica de singurătate a lui Adam a plămădit Dumnezeu pe Eva, și de câte ori ne năpădesc fiorurile izolării am oferi Creatorului câte o "coastă", pentru ca, născută din noi, să ne sorbim în femeie propria singurătate. Castitatea este un refuz al cunoașterii. Asceții își puteau satisface dorința de pustiu mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întunericul, dar mărește până la suferință aspirația nocturnă a sufletului. De ne-ar servi azurul de pat și soarele de pernă, sfârșeala voluptuoasă ar chema noaptea spre a-și îndestula nevoia de oboseală vastă. Tot ce în noi este dimensiune nocturnă plămădește un revers sumbru al infinitului. Și astfel, sfârșeala din zile și din nopți ne duce spre o nesfârșire negativă. Singurătatea este o operă de convertire la tine însuți. Se întîmplă însă că, adresîndu-te numai ție, ceea ce ai mai bun devine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noapte, bătăile lui ne dezvăluie și mai dureros fuga din lume a timpului. Atunci, imensitatea-i un suspin etern al clipei, în care ni se-ngroapă cugetul și trupul. În freamătele de singurătate, ești năpădit de senzația de a fi plămădit din altă substanță decât lumea. Și oricâte întîmpinări abstracte ai găsi izolării tale, practic nu poți trece peste un dureros ireductibil. Oamenii par victime ale unei erori cu neputință de împărtășit, iar firea - un gol menit pasiunii tale de rătăcire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
A putea suferi cu nebunie, curaj, zâmbet și deznădejde. Eroismul nu e decât rezistența la sfințenie. Primejdia în suferință e de a fi blând; de a îndura cu îngăduință. Te pomenești astfel lunecând într-o icoană, din omul ce erai, plămădit dintr-o carne infinit muritoare. Să nu devii pentru nimeni exemplu de pefecțiune; distruge-n tine tot ce-i chip și dâră de urmat. Oamenii să-nvețe de la tine să se înspăimînte de căile omului. Acesta-i rostul suferinței tale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dobitoc uman ce-ai fost. De ce nu s-or întinde peste mine umbrele veșnicei prostii și răcorile neștiinței? Căldurile unui bărăgan de deznădejdi... Într-un creier defunct, timpurile plecate-n cruciadă de distrugere nu vor putea ucide amintirea unui Dumnezeu plămădit din suspine și singurătăți. În lumea-n care nu mai am pe nimeni, mai dispun doar de Dumnezeu. Tăcerea ce urmează marilor intensități: inspirației, sexualității, disperării. Parc-a fugit natura, și omul a rămas fără zări într-o veghe vecină
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zborul în direcția lor. Nimeni n-a fost uimit de cele cîteva suflete de femei aflate în această situație: se știe doar că sentimentele sînt punctul lor forte". Dar lucrurile nu sînt chiar atît de simple, nu toate femeile sînt plămădite doar din instincte iar mustața-periuță a lui Hitler nu ar fi fost deloc suficientă pentru a le atrage. Ar trebui să fim celibatari ca să putem cuceri femeile, așa glăsuia la începuturi unul dintre naziști, la vremea cînd erau încă în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în care să nu fie obligat să îndure lipsurile și asuprirea patronilor. Visează să coopereze în mod conștient cu alți muncitori în vederea realizării unui scop comun. Oare visul acesta nu s-a și realizat de cîteva ori? Credința vizează să plămădească o realitate mai satisfăcătoare decît realitatea de zi cu zi. Ea îi opune un viitor mai luminos. Dar sub aparența unei rupturi totale de trecut, de renăscut, renaște întotdeauna un paradis pierdut comunismul primitiv, cetatea greacă, imperiul roman o vîrstă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
stăpînul acestei arte. II Ideile guvernează masele, dar nu cu idei guvernăm masele. Pentru a duce la bun sfîrșit această sarcină indispensabilă, pentru a opera această alchimie, este necesară o anumită categorie de oameni. Ei sînt cei care transpun viziuni, plămădite de rațiunea cîtorva, în acte ale pasiunii tuturor. Pentru ei, ideea devine materie. Sigur că și ei sînt oameni ieșiți din mulțime, posedați de o credință, hipnotizați înaintea celorlalți și mai puternic decît ei de o idee comună. Și, făcînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Dar dacă ar încerca să le convingă prin raționamente plauzibile, discuții, dovezi incontestabile? Masele sînt insensibile la rațiune și orice discuție ruinează încrederea în autoritatea șefului. Ele nu încearcă să cunoască adevărul din fericire pentru el, pentru că prestigiul său e plămădit din mister și din iluzii. Doar teoreticienii care ignoră psihologia mulțimilor, gîndește Le Bon, își pot imagina că rațiunea schimbă oamenii și guvernează lumea. Da, ea pregătește ideile care o vor transforma mai tîrziu, dar în imediat, în viața de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
maselor. Ea este clădită după modelul relației dintre hipnotizator și medium"221. IV Decorul o dată stabilit și masa adunată laolaltă și cufundată într-o stare de hipnoză colectivă, persoana conducătorului focalizează atenția tuturor. Privirea lui îi fascinează, e acea fascinație plămădită din atracție și teamă pe care anticii o puneau pe seama privirii semizeilor, anumitor animale, cum ar fi șarpele sau basiliscul, anumitor monștri, de felul Gorgonei. Subjugată, masa este cu atît mai receptivă la cuvînt, care devine acum principalul vehicol al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în stare de veghe îl ignoră cu totul. Natura și organizarea societății favorizează acest conformism. El reunește indivizii și îi cufundă într-o obscură lume a viselor. Iar ei imită ca niște automate, se supun ca niște somnambuli, și împreună plămădesc temeiul imensei maree umane. Toate cîte sînt se cuprind în cîteva vorbe: "Societatea înseamnă imitație, iar imitația este un fel de somnambulism"239. Știu cît e de dificil să acceptăm aceste idei. Dar nu mă pot lansa aici într-o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
variante multiple) sunt, în esență, de două tipuri: cele care întemeiază dreptul pe el însuși și cele care, pornind de la analiza determinărilor extrajuridice ale dreptului, evidențiază factorii săi socioumani de configurare, acel "dat" exterior care formează matricea din care se plămădește reglementarea juridică. Acestea din urmă au fost grupate, într-un sens larg, sub denumirea de doctrină a dreptului natural 1. În ciuda unor exagerări și erori din trecut, doctrina postbelică a dreptului natural a jucat un rol important în dezvoltarea dreptului
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
realiza "o experiență unică în domeniul colaborării între statele mici și mijlocii din Europa postbelică, o experiență care a erodat structurile bipolare, a promovat afirmarea unei diplomații independente și a constituit fără îndoială la vremea respectivă anticamera în care se plămădeau opțiunile Conferinței de la Helsinki"3. În ianuarie 1967, România recunoștea din punct de vedere diplomatic Republica Federală Germania, măsură aspru criticată de Moscova și de capitalele altor state estice. Gestul Bucureștiului era o manifestare de independență, întrucât, la data respectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
orice limite și rivalizează nietzschean cu excentricitatea marilor uitați ai istoriei gândirii europene (e.g. Maine de Biran, Condillac sau chiar Kierkegaard). Un fapt rămâne decisiv însă: onestitatea perfectă și gratuită din care gândul filozofic al lui Michel Henry s-a plămădit, în creșteri succesive și neașteptate. Henry nu comite o simplă aplicație teologică în arealul fenomenologiei, ci își continuă intuițiile teoretice expuse încă de la începutul anilor ’60. El captează crepuscular câteva fascicule convergente în timp, recompuse, finalmente, într-un tablou exuberant
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în orizontul conștiinței. „Fenomenalizarea fenomenalității înseși e o materie fenomenologică pură, o substanță a cărei întreagă esență e faptul de a apărea.”2 Miezul fenomenalității nu este inert (causa materialis), cuminte așezat în fața unui „făurar” (causa efficiens) pregătit să-l plămădească, ci un fluid pulsatil și vital. Materia fenomenalității are o natură sangvină și o circulație arterială într-un „trup” a cărui consistență e dată numai de actul fenomenalizării înseși. După întâlnirea cu Evanghelia lui Ioan, aceste formulări au încetat doar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lungul timpului. Impunerea și acceptarea unor reguli de viață, bazate pe discernerea semnificației unor concepte antitetice, precum bine-rău, adevăr-minciună, echitate-discriminare, generozitate-lăcomie, libertate-constrângere, la nivelul tuturor structurilor sociale, a reprezentat primul pas În lupta Împotriva patimilor umane nestăpânite. Din perspectivă biblică, plămădindu-se prin forța creatoare de origine divină, Decalogul (Biblia, Exodul 20: 1-17ă a reprezentat o sinteză a virtuților și a valorilor etice, pe baza căreia s-au fundamentat coduri și legi de guvernare ale diferitelor formațiuni statale, de la primele regate
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
loc ar fi fost și i se ghemuia la piept ca un câine ciomăgit. Simțea nevoia să-i vorbească și Catarinella îl înțelegea, se oprea din curățenie sau săpat, îi ciufulea părul, iar el surâdea: Dar de ce-am fost plămădiți așa cum suntem? Femeia nu înțelegea prea bine ce vrea să-i spună prin astfel de întrebări, continua să-l mângâie și să surâdă, și-i răspundea ce-i trecea prin cap, schimbând vorba trecând la probleme mai urgente ale vieții
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe hedonism, pe proprietate privată, pe liberă inițiativă... Va să zică, liberalismul la noi în folclor, cam subțirel... Despre dorințe, se vorbește mult, oriunde. Și în etică. Eticile pot fi citite într-o cheie minoră și ca tratate despre dorințe. Ceea ce se plămădește în laboratorul secret al motivației noastre răzbește spre exterior prin comportament, sau cănd nu ajunge să se concretizeze în acțiuni, se obiectivează în reacții sau în opinii. Nu toate dorințele noastre sunt rele. Dorințele, ca și plăcerile, nu exclud virtutea
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
deci (și cu atât mai mult) în pretențiile mele de a ajunge la adevăr. Rămânerea într-un moment al subiectivității este decretată, printr-un act de supremă iubire, adevărul însuși. Pentru că s-a născut în viscerele mele, pentru că l-am plămădit în ființa mea, orice proiect sub care îmi așez viața devine un obiect al adorației mele. El este marca, pe care o port în mine, a faptei mele viitoare, și tot ce am pus pe lume în numele lui îmi aparține
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însă faptul că ea a fost concepută de Dumnezeu să-i fie bărbatului tovarăș. În viziunea sa, Eva nu a fost creată din capul lui Adam, pentru că astfel și-ar fi pretins superioritatea asupra principiului masculin, dar nu a fost plămădită nici din picioarele sale, ca să se poată afirma că trebuie să-i fie bărbatului sclavă. Spre deosebire de târgoveața din Bath, preotul, care consideră că soțiile trebuie să fie fidele soților, nu este înclinat să evidențieze superioritatea rațiunii masculine și răbdarea acestora
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p. 115. 177 Mirela Roznoveanu, Civilizația romanului. Arhitecturi epice, Editura Cartea Românească, București, 1991, p. 319. 178 Ibidem, p. 322. 179 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 62. 180 Ibidem, p. 63. 181 Ibidem. 182 Ibidem, p. 64. 71 plămădite la fel în orice ținut, așadar regele putea găsi și în țara sa ceea ce râvnise de la ea. Noblețea în lumea boccaccescă nu este doar atributul unui titlu, ci ține mai ales de calitățile personale. Inteligentă și întreprinzătoare, dinamică și diplomată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
însă faptul că ea a fost concepută de Dumnezeu să-i fie bărbatului tovarăș. În viziunea sa, Eva nu a fost creată din capul lui Adam, pentru că astfel și-ar fi pretins superioritatea asupra principiului masculin, dar nu a fost plămădită nici din picioarele sale, ca să se poată afirma că trebuie să-i fie bărbatului sclavă. Spre deosebire de târgoveața din Bath, preotul, care consideră că soțiile trebuie să fie fidele soților, nu este înclinat să evidențieze superioritatea rațiunii masculine și răbdarea acestora
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Ibidem, p. 115. 177 Mirela Roznoveanu, Civilizația romanului. Arhitecturi epice, Editura Cartea Românească, București, 1991, p. 319. 178 Ibidem, p. 322. 179 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 62. 180 Ibidem, p. 63. 181 Ibidem. 182 Ibidem, p. 64. 71 plămădite la fel în orice ținut, așadar regele putea găsi și în țara sa ceea ce râvnise de la ea. Noblețea în lumea boccaccescă nu este doar atributul unui titlu, ci ține mai ales de calitățile personale. Inteligentă și întreprinzătoare, dinamică și diplomată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]