1,291 matches
-
spre a te găsi Știu locul dar ochiul îl ține secret în priviri Nici nu trebuie să îi închid și văd totul Îți porți pașii într-un dans legănat Și vorbești cântând din melodiile serii Ai părul întins în bucle plăpânde și gândul ascuns în miresme Te aș săruta atât de profund Până sărutul ți ar rămâne între gene Treci zilnic pe la mânăstiri și bea apă sfințită Locul acela se va lumina în tămăduiri și ochii mei te vor acoperi cu
OCHII MEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373934_a_375263]
-
ți ar rămâne între gene Treci zilnic pe la mânăstiri și bea apă sfințită Locul acela se va lumina în tămăduiri și ochii mei te vor acoperi cu pleoapa întredeschisă să nu răcească imaginea de unde vii Încerc și eu un cântec plăpând seara înainte de adormire mereu te am în priviri cu gândurile despletite înspre mine Dormi înger blând norocul meu te veghează Și undeva departe te ține închisă în ochii mei plăpând să nu îți pierd imaginea aleasă de anghel zamfir dan
OCHII MEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373934_a_375263]
-
nu răcească imaginea de unde vii Încerc și eu un cântec plăpând seara înainte de adormire mereu te am în priviri cu gândurile despletite înspre mine Dormi înger blând norocul meu te veghează Și undeva departe te ține închisă în ochii mei plăpând să nu îți pierd imaginea aleasă de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: ochii mei / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2086, Anul VI, 16 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile
OCHII MEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373934_a_375263]
-
să-ți dau putere, să-ți dau alin și mângâieri... Te-am auzit copilul Meu când, aplecat în rugăciune Doreai povara să-ți ridic și mă chemai umil pe Nume! M-am coborât acum prin Duhul s-ating ființa ta plăpândă Să-ți șterg păcatul ce te-apasă și orice urmă de osândă Căci am văzut adânc în tine iubirea ce o porți în piept Și străduința de a merge pe drumul ce e strâmt dar drept! Deci fiul Meu...fii
OMAGIU DIVIN 22 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373928_a_375257]
-
doamnei Galina Martea”(G.N.Viforeanu, volum de critici literare “Satul cu scriitori”, secțiunea „Motive clare de bucurie”; și prefața la volumul „Orbul dintre ani”). Pe când Galina Martea, în versuri, ne spune: „Prin noapte cerul e stăpân,/ Cu poarta larg deschisă,/ Plăpândul vis ascuns la sân/ Și-aprinde lampa stinsă” (Sărutul de pe coastă). Rodica Măduța (România, pedagog, poet, poet bilingv, prozator) mereu în căutarea perfecțiunii, și-a văzut meseria de dascăl mai degrabă ca o misiune, o chemare de dincolo de fire, dar
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
Articolele Autorului Au înfrunzit copacii verde e pădurea și vântul adie-ncet înveșmântând aerul acesta curat cu fluturi de aer ce ne mângâie privirile ca într-un zbor pe palmele timpului alături la vreo douăzeci de metri în privirea ei plăpândă ne țese pădurea-nverzită cu frunze mici și atât de fagede de deasupra un avion sparge liniștea și ne invită la drumeție peste frunze și culorile pădurii 27 aprilie 2017 Mănăștur teren Referință Bibliografică: Fluturi de aer ne mângâie privirile
FLUTURI DE AER NE MÂNGÂIE PRIVIRILE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374055_a_375384]
-
fripsese; n-a călcat-o cu piciorul, Dar oftează după ea: un nebun ce-i duce dorul... Am s-arunc scrisoarea asta... la hârtii fără valoare! Și ce greu mai trece noaptea! Uite Luna că răsare Și cu razele-i plăpânde, printre rafturi se strecoară; Tinerețea... mi-a fost scumpă, vraja ei mă înfioară! Prea ușor mă enervez!... căci femeile n-au fost rele; Dacă pun și-astă scrisoarea într-o filă-a vieții mele? Peste ani de-am s-o
SCRISOARE UITATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374040_a_375369]
-
Gabriela Căluțiu Sonnenberg Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului E douăsprezece februarie 2017, duminica în care la București are loc înmormântarea cunoscutului regizor român Radu Gabrea. În satul transilvan Roșia/Rothberg, lângă Sibiu, soarele plăpând se strecoară prin aburii iernii, făcând să se topească încetișor pojghița de pe bălțile înghețate. În jurul bisericii evanghelice nici țipenie de om, deși clopotele bat. Noi, trei siluete răsfirate, rătăcim prin curtea bătrânei biserici săsești fortificate. Suntem două femei și-un
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
în valuri de cerneală, versul, sfidând morala din cuvinte fiind în dragoste orbită. Vor curge slove pe portativ cu note amare, pe-albul foilor udate în lacrimi și suspine, cu pana înmuiată în șuvoi de gânduri ispititoare, în sufletul pătimaș, plăpândă mladă....sfidând doctrine... Referință Bibliografică: AMURG PUSTIU / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2068, Anul VI, 29 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Petrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
AMURG PUSTIU de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375409_a_376738]
-
LA ROȘIA, de Gabriela Căluțiu Sonnenberg , publicat în Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017. E douăsprezece februarie 2017, duminica în care la București are loc înmormântarea cunoscutului regizor român Radu Gabrea. În satul transilvan Roșia/Rothberg, lângă Sibiu, soarele plăpând se strecoară prin aburii iernii, făcând să se topească încetișor pojghița de pe bălțile înghețate. În jurul bisericii evanghelice nici țipenie de om, deși clopotele bat. Noi, trei siluete răsfirate, rătăcim prin curtea bătrânei biserici săsești fortificate. Suntem două femei și-un
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
sunt sași; au plecat în Germania sau la cimitir, dar „popa sașilor” ... Citește mai mult E douăsprezece februarie 2017, duminica în care la București are loc înmormântarea cunoscutului regizor român Radu Gabrea. În satul transilvan Roșia/Rothberg, lângă Sibiu, soarele plăpând se strecoară prin aburii iernii, făcând să se topească încetișor pojghița de pe bălțile înghețate.În jurul bisericii evanghelice nici țipenie de om, deși clopotele bat. Noi, trei siluete răsfirate, rătăcim prin curtea bătrânei biserici săsești fortificate. Suntem două femei și-un
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
umile: - V-ajunge ! Pe-a cerului față, O iarnă ați stat, însă azi E vreme de nouă viață ! Și năruie neaua din brazi. Zăpada căzută-l înclină Și-l face să geamă amar, Dar vânturi îl fac să-și revină Plăpândul lăstar de stejar. Cu-a soarelui daruri pe față, Desface o pată de verde, Văzând prin lumini ca prin ceață, Omătu-n pământ cum se pierde. Înalță omagiu spre astru Frunziș împletind înmiit. - Copac mă înalț spre albastru, Puternic, prin ani
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375465_a_376794]
-
Voind ca binele din lume să-l lași nouă. Măicuță sfântă, aripă de cer Hodină-ți oasele robite într-o viață, Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fier Cărând cu poala soarele din ceață. Ești ghem de om, micuță și plăpândă Dar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă Căci din golașe palme, ne-ai făurit pe noi. Stai locului și șezi baremi o clipă Ajungă-ți fuga-n trupul tău lumesc, Căci Domnu-ți
MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375509_a_376838]
-
tu mă ții în brațe, zburăm pe-un norișor alb și pufos. Ce iute traversam Calea Lactee, aievea-i visul și drumul e frumos. Îți simt tot mai slăbită romantica-ti strânsoare, nu mai e vis, abia ce m-a trezit plăpânda și timidă, prima rază de soare a fost doar vis...s-a dus, s-a risipit. Dar va veni și noaptea următoare, când eu, te-oi aștepta în vis să alergăm, apoi să poposim pe-o margine de luna în
IN NOAPTEA CEA MAI LUNGA... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375517_a_376846]
-
naționalizate și tata a rămas fără serviciu. Când a solicitat un serviciu la directorul Magazinului Modern din centru, director pe care-l cunoștea foarte bine, acesta l-a refuzat cu motivația că are nevoie de oameni puternici, iar tata era plăpând și bolnav. Deci: nu avea serviciu, mama era casnică, pensie nu avea încă. În loc să urmez o facultate, alături de foștii mei colegi, am fost nevoit să mă încadrez ca muncitor necalificat la fabrica de medicamente. Acolo lucra și Annie Kincs și
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
Acasa > Poezie > Delectare > INELUL Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ne învelește-amurgul cu liniștea-i deplină, Zâmbesc plăpânde raze pe cerul înfocat, Tu îmi strivești cuvinte pe gura ce te-alină, Iar eu admir paloarea de astru revocat. Îmi iei cu teamă palma, ca pe o floare rară, Și-mi mângâi gingaș brațul - un obiect de preț. Resimt
INELUL de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375605_a_376934]
-
2254 din 03 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cu sfială și curată, Floarea albă, delicată, De sub plapuma cea moale, Ar dori raze de soare. Frunzulițe se ridică Pe tulpina-i mititică, Iar în vârful ei zâmbește Clopoțelul, vitejește. Cu petalele plăpânde, Căpușorul și-l întinde; Cercelușul fin se-arată Peste neaua înghețată. Nu se teme de răceală, Deși încă-i ger afară. Primăvara o vestește, "Ghiocelul" se numește. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: GHIOCELUL / Marioara Ardelean
GHIOCELUL de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375612_a_376941]
-
PRIMĂVERII Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului Stratul moale de zăpadă Lasă-ncet să se-ntrevadă Vestitorul cel frumos, Ivit domol, cam sfios. Frigul este încă mare, Covorașul nu dispare, Dar plăpândul ghiocel Iese ca un clopoțel. Este firav, curajos, Foarte mândru, bucuros, Este primul vestitor Și al primăverii sol. Își dorește cu ardoare Raze calde și mult soare, Pentru că el știe bine, Că te bucură pe tine. Văzându-i curajul mare
VESTITORII PRIMĂVERII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375613_a_376942]
-
țara și pământul Și nu mai adie nici vântul. Aer uscat și fierbințeală Și totul e o toropeală. La umbră-s patruzeci de grade Lumea întreagă parcă arde. Bătrânii, copilașii, cardiacii La adăpost, precum gândacii. Sună sirenele de zor, Unii plăpânzi suferă, mor. Canicula s-a instalat Și este greu de îndurat. Fac slujbe specifice popii Ca Domnul să trimită stropii. Pământul să îl răcorească, Natura din nou să-nverzească. E totul ars, pe câmp, pe dealuri. Apele scad toate-ntre
CANICULĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371899_a_373228]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PRINTRE PIRAMIDE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nisipurile s-au deschis flămânde, Șiruri prelungi de scorpioni le-au spintecat, În drumul lor spre oazele plăpânde, În care caravane au campat. Valuri fierbinți acoperă-n perdele Orice mișcare, izolată-n noaptea grea, Pierdut în vraja piramidelor rebele, Te-ntrebi unde e luna când nevoie ai de ea? Țipete stranii și răscoliri de lupte, Îngheață sufletul și
PRINTRE PIRAMIDE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371992_a_373321]
-
mine, indiferent de costurile acesteia și am ațipit. „Visez sau e realitate? Plânge un copil undeva. Văd o apă tulbure în care se va îneca. Cere ajutor. Eu mă apropii de mal; intru în apă și văd plutind o fetiță plăpândă și speriată. Întind mâinile și o apuc. O iau în brațe și încerc s-o liniștesc cu vorbe... Cornelia, fetița mea, ești acum la mama ta”. Plângeam amândouă, dar când o strângeam mai drăgăstos la piept, m-am trezit. M-
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372296_a_373625]
-
o doamnă. Este adevărat că nu ești țigancă?... Fata nu răspunse și cu privirea galeșă se uită în ochii lui, încercând să-i transmită îndurare și promisiunea ...că face orice! - Cum te cheamă? o întrebă jandarmul înmuiat sufletește de ființa plăpândă din cabina lui. - Marița! - Acesta-i numele de-acum, pus la șatră, sau așa te-a chemat întotdeauna? insistă el, ca să arate că știe bine ce spune. - Dacă vă rog, o să treceți cu vederea și nu mă divulgați? - Să aud
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” DEPORTAREA ȚIGANILOR ÎN TRANSNISTRIA, ANUL 1942 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372292_a_373621]
-
Toate Articolele Autorului Cât mi-aș dori un strop de roua, Să-l simt sub pasu-mi, prea grăbit, Și-n noapte, când e luna nouă, Să uit de rostu-mi mărginit. Sau ca un fir simplu de iarbă, Să mă înalt plăpând spre cer, Să fiu floare de nufăr albă, Uitată pe un lac stingher. Dar nu-s decât, un om cu dor, Cu luna-n lac, ma-mbat ades, Și-mi tângui rostul trecător, Crezând nătâng, c-am înțeles... De ce au
STROPUL DE ROUA de NICOLETA SIMIAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372435_a_373764]
-
frica azi pier,... Cât mi-aș dori un strop de roua,Să-l simt sub pasu-mi, prea grăbit,Și-n noapte, când e luna nouă,Să uit de rostu-mi marginit.Sau că un fir simplu de iarbă,Să mă înalt plăpând spre cer,Să fiu floare de nufăr albă,Uitată pe un lac stingher.Dar nu-s decât, un om cu dor, Cu luna-n lac, ma-mbat ades,Și-mi tângui rostul trecător,Crezând nătâng, c-am înțeles...De ce au
NICOLETA SIMIAN [Corola-blog/BlogPost/372438_a_373767]
-
jos se-aștern. Azi frică ni-e de noi și de cuvinte, Ascult tăcerea ta cu luare-aminte, Nevoie am doar de-un cuvânt, s-alinte Ființa mea, de alte jurăminte. În ochi, tu nu mai ai tandrețea care Mă-nvăluia plăpând cu-a ei visare, Și modelându-mi trupul, rug de floare, Mi-l savura. Ce dulce delectare!... Mi-e teamă de crepusculul iubirii, Aș vrea cumva să lupt cu legea firii, Să nu cădem în gheara adormirii, Să câștigăm la
TĂCEREA DINTRE NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372425_a_373754]