721 matches
-
ce a plăsmuit ochiul oare nu vede?” (t.n.) De aceea, într-o serie sinonimica, nu e corect să fie tradus prin „creator”, ci printr-un participiu sau verb la mod personal care să semnifice acțiunea concretă („a plămădi”, „a plăsmui”), pentru a nu sacrifică metaforă. Cât despre cuvintele din sfera lui „a zidi”, nici acestea nu constituie o alegere fericită în anumite contexte: de pildă, exemplul dat la numele următor, unde citatul din Zah 12,1 îl include și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și nu va fi nici o lumină în jurul meu”, dar și întunericul nu e întuneric pentru tine/și noaptea că ziua se va lumină: întunericul ei va fi că lumina. s...ț Nu-ți erau ascunse oasele mele când am fost plăsmuit în taină, urzit în adâncurile pământului. Ochii tăi m-au văzut înainte de a ma naște/și în cartea ta îmi erau scrise zilele toate: erau făurite pe când nu era nici una. Și Coranul spune, când îl numește pe Dumnezeu W"si
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Într-un timp revolut adevărat, nici Într-un timp Îndepărtat, neclar, dar sigur - dimpotrivă, ele provin dintr-un „non-timp”, dintr-o epocă care nu există decât În fabulațiile, bazate pe zvonuri confuze și eronate, ale oamenilor obișnuiți sau În istorisirile plăsmuite de imaginarul poeților. Sau, În formularea plastică a lui Marcel Detienne, „ceea ce nu mai este credibil devine cu totul de necrezut când poeții Își Încep cântul” (1997a, p. 116; vezi și R. Alleau, 1977, p. 51; B. Lincoln, 1999, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
genuină, care-și păstrează intactă naivitatea copilărească; singularitatea, împinsă până la bizarerie, izbutește astfel să împrumute aspectul anonim al creației populare și nota ei națională atât de pregnantă. Din aliajul rar de cultură solidă, sensibilitate metafizică și fond arhaic rural, B. plăsmuiește o mitologie curioasă. De esență folclorică, aceasta are o notă autohtonă, pronunțat ardelenească, dar rămâne, totuși, strict personală și aparține poetului și numai lui. Fauna pe care o instituie, unicorni fără glas, urși împărați, păsări prefăcute în oameni, greieri cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
diversitatea culturilor, contrazic caracterul creștin al moralei. A fi inserați în viața lui Cristos înseamnă, în același timp, a fi inserați în istoria mântuirii. Orice om care se simte îmbogățit de istorie trebuie să trăiască propria sa istorie și să plăsmuiască istoria, nu doar să o suporte în mod pasiv”. Pentru a ne apropia tot mai mult de înțelegerea conceptului de lege naturală în enciclica Humanae vitae, vom face referire la discursul actualului Papă Benedict al XVI-lea, „Către participanții congresului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
me To Edmund Earl of Gloucester; seek hîm ouț Upon the English party. O, untimely death! Death! He dies. Îți mulțumesc. Te binecuvînteze Cu bunătatea-i cerul, nesfîrșit. (Intra Oswald) OSWALD: Răsplată proclamata! Foarte bine! Capul tău fără ochi fu plăsmuit Să-mi nalte soarta. Trădător nemernic, Degrab te reculege: spada-i trasă, Ce te va nimici. GLOUCESTER: Mîna ta bună Să tragă zdravăn. (Edgar se interpune) OSWALD: Ce, țăran obraznic, Cutezi pe-un trădător să aperi? Șterge-o, Molima soartei
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Această pluritate intrinsecă a personalității, C. o descoperă și o observă în primul rând în propriul sine, și ea este semnificată ostentativ, histrionic, în Trei într-o galeră (1998), unde eul auctorial e divizat în trei „personaje” distincte: Bibulie (hipocoristicul plăsmuit spontan, cândva, de copilul Livius, ca urmare a deficienței ortofonice proprii vârstei foarte fragede, prin deformarea, probabil, a vocativului „Liviule”, e utilizat cu umor pentru a desemna eul „real”, cel cotidian și precar), Profesorul (eul „social”, imaginea publică) și Maestrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
nu poate capta. De unde vine acest defect al personajului după părerea noastră? Din timiditatea și ideile preconcepute cu care autorul s-a apropiat de el. Artimon nu e un tip zugrăvit dinlăuntru, din mijlocul pescarilor, de unde Vladimir Colin și-a plăsmuit cartea. El este un personaj adus din afară (...). Autorul l-a «aureolizat», i-a dat ceva de profet mesianic, ce predică de departe, în loc să-l facă om ca toți oamenii, cu calități și defecte, cu certitudini și îndoieli (...). Autorul i-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
actuali „natură”. Este ceea ce s-a numit problema „vieții”. În Întrebările suscitate de naștere și moarte a pătruns apoi confruntarea cu trecerea timpului. Efect al memoriei, noțiunea de timp a fost probabil una dintre forțele cele mai puternice care au plăsmuit facultățile cognitive umane, stimulând indirect anumite aspecte ale comportamentului religios. Nu trebuie neglijat faptul că expansiunea neurală a capacității de memorare este recunoscută astăzi ca un fapt biologic specific și fundamental al evoluției hominide. Umanitatea a perceput timpul ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În literatura aparținând acestui timp și ambient, fuga de viață pare a fi unica scăpare: „Bătrâni și tineri spun: «O, de aș fi mort!». Copiii spun: «De nu aș fi fost chemat pe lume!»”2. Lui Khnumxe "Khnum", zeul care plăsmuiește omenirea la roata olarului, i se cere să se oprească. Iar unii spun despre moarte că este ca „Însănătoșirea pentru bolnav”, „ca dorința omului de a-și revedea casa după ce și-a petrecut mulți ani În Închisoare”3. Iar cel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
motivul și de unde vine acest cult, n-am putut afla, dar semnul zeiței care Înfățișează o corabie liburnică arată că este venit de peste mare. De altfel, germanii cred că nici a-i Închide pe zei Între pereți, nici a-i plăsmui În chip de om nu se potrivește cu măreția acestora: ei consacră divinităților dumbrăvi și păduri și dau nume de zei acelei esențe misterioase pe care o intuiesc numai cu simțul lor religios (Tacitus, Germania IX). Obiceiul de a atribui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spune” pentru că scena se petrece în absența martorilor. În acest caz, însă, toți știu că romancierul nu pretinde să povestească fapte trăite. Ne aflăm în lumea ficțiunii și lumea descrisă nu este întocmai lumea reală. Este o lume creată și plăsmuită de autorul romanului. Această lume, însă, este verosimilă, adică asemănătoare cu lumea adevărată. E o lume care ar putea exista sau e posibil să fi existat, la fel cum personajele ar putea exista sau e posibil să fi existat. Aceste
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
aprilie 1947, la Întâlnirea de la Moscova a miniștrilor aliați de Externe, când Molotov a refuzat să susțină propunerea lui Georges Bidault de a separa bazinul Rinului și a impune control străin asupra zonei industriale Ruhr. și totuși, francezii continuau să plăsmuiască alternative pentru o himerică independență În politica externă. Au existat negocieri eșuate cu Polonia și Cehoslovacia, În Încercarea de a obține cărbune și piețe de desfacere pentru oțelul și produsele agricole franțuzești. În 1947, Ministerul de Război lansa propunerea (confidențială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poate trage concluzia că Böcklin calcă pe urmele maestrului neamț. Credem că e permis orișicui să guste subiectele medievale, baladele sau orice alte motive nereale, fie că ele se întâlnesc prin legende străvechi și la alte popoare, fie că sunt plăsmuite de mintea artistului, un temperament, o fire vizionară. Atât numai că ceea ce zugrăvești să fie prefăcut prin temperamentul tău, întocmai cum o oglindă cu o suprafață convexă schimbă, pocește imaginea care s-a proiectat într-însa. Aceasta este partea care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mare Întindere, cum ar fi, de pildă, așa zisele romane trilogii și era preocupat de universul antropologic. Cronotopul era În centrul atenției, iar aspirația creatorului era aceea de a relata „adevăruri” (Rolland Barthes le spune minciuni) posibile. Tot ce se plăsmuia sub semnul posibilului era credibil și În deobște apreciat. Din perspective actuale, ca să nu le spun totuși postmoderne, faptul acesta nu mai este demn de luat În seamă, dimpotrivă, este considerat cu desăvârșire desuet ori apare doar ca o inserție
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
atace Într-o suită de articole toate componentele teatrului: „literatura, arta, scena și administrația.” În articolul cu titlul de mai sus, continuat Întrun alt număr al ziarului „România liberă”, el a continuat critica repertoriului dramatic, mai precis, localizările și plagiatele „plăsmuite după piese franțuzești”, „adevărata boală cronică a teatrului nostru”. Astfel, nechemați, care nu cunosc istoria țării, dau În fiecare an producții „de aceste două soiuri”, și urmează un șir de exemple menite să stârnească hazul: drame istorice cu final stupid
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
1985) dezvoltă modelul în trei faze a dezvoltării mișcărilor naționale: Faza A momentul "descoperirii" de către cărturari a națiunii, fapt care inaugurează o agendă de cercetări filologice și istorice realizate cu scopul de a trezi conștiința națională. Scormonind imaginativ în trecut, plăsmuind descendențe etnice și stabilind filiații lingvistice, cărturarii care au descoperit națiunea dau expresie, pentru întâia oară, unui profetism național. Corelativ acestei faze inițiale este un program intelectual de teoretizare a națiunii pe baza probelor lingvistice și istorice prelevate prin studii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Crainic, D. Stăniloae sau M. Vulcănescu. Indiferent prin ce mijloace specifice, radiografierea idiografiei spiritualității românești, stabilirea coordonatelor ontologice ale duhului național acestea sunt imperativele identitare ale vremii la a căror împlinire își dau concursul literații României Mari. Niciunul însă nu plăsmuiește o poetică a românismului care să rivalizeze stilistic cu metafizica cronotopului românesc înfăptuită de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești spațiul mioritic și timpul ondulat fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de care este impregnată până în ultimele sale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
că, cel mai probabil, orice construcție lexicală pe care ai ctitori-o se apropie de a fi o cacofonie în raport cu concertul fonetico-semantic ce răsună prin stilistica blagiană? Epifania lecturală pe care ți-o prilejuiește cufundarea, ca cititor, în universul cognitiv plăsmuit de Blaga este urmată de înfiriparea unei copleșitoare atitudini chietiste, pătrunsă de tentația tăcerii, a unui soi de "boicot al expresiei". Aceasta apasă și mai greu când obiectul expresiei devine însăși filosofia lui Blaga. Singura rută de scăpare din acest
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pătrunsă de un spirit autoritar (i.e., naționalismul etnic german). Însă niciunul dintre acești profeți ai naționalismului nu au avut harul oracular de a putea prevede calamitatea ce avea să fie descătușată din ideile politice pe care mințile lor le-au plăsmuit. Ceea ce poate fi numită "apoteoza negativă" a naționalismului s-a consumat în național-socialismul german, care a rasializat națiunea până în măduva oaselor sale ideologice. Ororile umane și consecințele abominabile antrenate de această rasializare a naționalismului a cărui culme a fost atinsă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au folosit conjuncturile create din varii dificultăți puse în fața locuitorilor de rând (a nu se uita acel greu mare căzut asupra satului Torcești din timpul domniei lui Duca Vodă), au profitat de vremurile tulburi pentru a-și satisface interesele egoiste, plăsmuind stări de lucruri și circumstanțe pe cât de favorabile pentru ei, pe atât de agravante pentru această mulțime care a devenit și a rămas pentru un prea îndelungat timp ceea ce s-a numit „marea mută”. Parcurgând această perioadă cu întregul său
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]