3,250 matches
-
artistice, stanțele au fermitate, suplețe, expresivitate și muzicalitate, acestor calități adăugându-li-se o discretă vibrație interioară; se insinuează ideea unei lumi paralele celei contemplate, o lume a trăirilor nemărturisite, învăluite în duioșie și tandrețe (Ceremonial pentru întoarcere în veac). Placheta Din refugiu, ultima apariție editorială a lui F., abordează o tematică mai apropiată de crispările realității și ale istoriei, relevabilă fiind emoția participativă, prezentă în fiecare vers. SCRIERI: Rodnicie, Cernăuți, 1939; Interior, Cernăuți, 1939; Din refugiu, București, 1940. Repere bibliografice
FEDIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]
-
aspirantura la sectorul de folclor al Secției de etnografie și studiul artelor de la Academia de Științe din Republica Moldova, unde între anii 1974 și 1984 a fost cercetător științific. Din 1990 este șef al Direcției Cultură a Primăriei Chișinău. Debutează cu placheta de versuri Neîmpăcatul meșter (1974), în care motivele universului adolescentin se întâlnesc cu cele folclorice. În Cerul fântânilor (1977), Dialoguri primordiale (1978), Hulub de poștă (1983), Unde ești? (1987), Cafea neagră (1989), Fir de nisip (1991), Dansul timizilor (1994) și
FILIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287000_a_288329]
-
poezii și poeme în proză. Un text trimis lui Sașa Pană îl entuziasmează pe acesta, iar F. devine, de-a lungul anului 1930, colaborator asiduu la revista „unu”. Legătura este ruptă, fiindcă tânărul își tipărește, fără să-și consulte mentorul, placheta Bust. Totuși, grupul de la „unu” îl va sprijini pe fostul său colaborator, inculpat, împreună cu Geo Bogza, pentru „atac la bunele moravuri”. O vreme frecventează cenaclul Sburătorul, amfitrionul apreciindu-i proza (Oameni provizorii sau Oameni și vâlvătăi), din care un fragment
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
Cronica”, „Tribuna”, „România literară” ș.a. În 1992 primește titlul Chevalier des Arts et des Lettres, acordat de Republica Franceză, iar în 2000 este decorată cu Steaua României în grad de cavaler. Debutează cu versuri în „Steaua” (1960), iar prima carte, placheta Poeme, îi apare în 1970, fiind urmată de Reci limpezi cuvinte (1971), Copac înflorit (1978) și Picătura de ploaie (1987). În poezie, abordarea eseistică din lucrările de critică și istorie literară transferă obișnuințe intelectuale și idei ce exprimă o structură
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
vitae sau Lupta cromosomică dintre inspirație și realitate). Grupajul de treizeci și șapte de poeme și, alături de el, romanul Cocktail, ce ar fi apărut tot în 1933, într-un tiraj restrâns, se voiau începutul unei, dificile, călătorii spre sine. O plachetă, 7 țâțe pergamute, trasă în șapte exemplare și, tocmai pentru titlul ei scandalos, expusă în vitrina Editurii Cartea Românească, alte ,,știri”, volumul de versuri Am un pătrar de veac (1935), sunt urmate de romanul Cocktail, reimprimat cu un tiraj mai
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
de studenție, nu numai miturile naționale, ci și poezia simboliștiilor francezi Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Valéry. Treptat, căutările sale duc spre formule lirice proprii, bine individualizate, cu găsirea unui stil modern de factură meditativ-intelectuală. În 1939 își editează prima plachetă, Interior cosmic, în care aspirația de a afla tainele lumii se împletește cu evocarea realului dur și sumbru, cu luări de atitudine în plan social. Prin motivele și viziunile accentuat nostalgice, prin substratul meditativ-filosofic, prin sugestii obsedante și tulburătoare, precum și
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
de Merit al Republicii Italiene, Ordinul Artelor și Literelor Franceze ș.a.). I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1975), Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei Române ș.a. După debutul cu versuri în revista „For” a Liceului „Frații Buzești” din Craiova (1935) și placheta de versuri Anna-Mad (1942), primul excurs istorico-literar al lui G., Modalitatea conformistă a dramei (1948), indică un spirit lucid, care refuză adevărul axiomatic, bătătorit, în favoarea propriilor opinii și experiențe. Antrenat în dezbaterea asupra conformismului și nonconformismului, autorul își limitează câmpul
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
pregnant implicate în contingentul intelectual și artistic sunt volumele Scrisori din imediata apropiere (1971), Scene din viața publică (1972), Flori de tutun (1984). Istoricul literar, comparatistul și eseistul G. este precedat și apoi dublat de un scriitor polivalent. Inițiată prin placheta Anna-Mad, scrisă sub imbold avangardist, creația în versuri va continua printr-o serie de volume, marcând, în pofida unor gesturi de obediență față de imperativele ideologice ale epocii, dorința de evaziune dintr-un mediu constrângător, aspirația spre durabilitate, luciditatea trăirii, așteptarea și
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
cosmogonii inundate de lumini spirituale domină lungul poem Spirala iederii. Mai vechea tentativă de a institui un neoromantism revoluționar este, în volumul Prima zăpadă (1990), potențată printr-un patos susținut, probabil, și de evenimentele din decembrie ’89. Prima secțiune a plachetei conține o bună poezie patriotică, chiar dacă surprinde pe alocuri exaltarea unor fapte nu rareori infirmate în istorie. Ciclurile naturii, altădată proiectate în orizontul cosmic, au căpătat acum o notă de cumințenie convențională. Structurat în patru părți, Periplu (1993) reia demersul
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
didactic. Își ia doctoratul în filologie (1981) cu o teză pe care o va publica în 1989, cu titlul Lexicul și structura stilului în poezia lui Octavian Goga. Debutează în 1969 la revista „Echinox”, iar în volum în 1977, cu placheta Alb pelerin. Colaborează la „Echinox”, „Steaua”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Tribuna” ș.a. Paralel cu activitatea didactică și științifică (autor de studii și articole de lingvistică publicate în reviste din țară și străinătate, de manuale de limba română pentru studenții străini, de
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
cu 46/1960) Despre tipologia „Scrinului negru”; la rubrica „Tineri poeți” Matei Călinescu îl prezintă pe Nichita Stănescu, despre care afirmă că este „unul dintre cei mai talentați tineri poeți” (39/1960), iar Paul Georgescu face o cronică elogioasă la placheta aceluiași Nichita Stănescu, Sensul iubirii (3/1961) etc. Mihail Petroveanu constată imediat pericolul întâlnirii dintre cele două concepte puse în discuție, fără să bănuiască însă imposibilitatea concilierii lor. Ion Ianoși, în Socialismul și valorile estetice (21/1961), se ocupă de
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
Doinaș publică Cinci balade vechi (24/1966), dintre care Sf. Gheorghe cel fals va fi, la scurtă vreme, pusă pe muzică de Tudor Gheorghe. D.R. Popescu semnează nuvela Duios Anastasia trecea (28-29/1966), Adrian Păunescu poemul Fântâna somnambulă (19/1966), placheta sa de debut, Mieii primi, fiind prezentată de Valeriu Cristea (51/1966). Din 1967 încep să colaboreze Gabriela Melinescu și Ana Blandiana, volumele lor, Ființele abstracte, respectiv, Călcâiul vulnerabil, fiind analizate de Lucian Raicu (11/1967) și Cornel Regman (4
GAZETA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
cvasiintegrală a poeziilor în volumul retrospectiv Umbre de cleștar (1974), cu o prezentare de Eugen Todoran, pune în evidență capacitatea autorului de a asimila, fără ostentație, principalele orientări ale liricii românești din prima jumătate a veacului al XX-lea. În placheta Anotimpuri aprinse (1982) apare mai pregnantă apartenența sa la tipologia poeților „meridionali”, dornici de soare, angajați afectiv: „Urcă seva din pământuri, clocot verde, crud, / plesnesc la soare mugurii-n băgrini și-n dud. Ce păienjenișuri toarce cerul peste vii, / destrămare
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
rezervă, este trimis pe frontul de Răsărit (1941-1944) și cade prizonier, rămânând în lagăr până în 1948. Din 1951 devine redactor al emisiunilor literare pentru copii din cadrul Radiodifuziunii Române. Debutează cu versuri în 1938, la revista „Speranța” (Orhei), iar prima carte, placheta Litanii de seară, îi apare în 1942. A colaborat la reviste din Chișinău, „Basarabia literară”, „Roza”, și la cele pentru copii din București: „Luminița”, „Arici Pogonici”, „Cutezătorii” ș.a. Cu toate că începuturile literare ale lui G. se leagă de poezie, când revine
GRUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
timp de un an, cronicar literar), „Azi”, „Reporter”, „Herald”, „Progresul social”, „Vremea”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Studio”, „Lumea românească”, „Viața românească”, „Universul literar”, „Pământul românesc”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” ș.a. Relativ târziu își adună poeziile și traducerile în placheta Duh de basm (1934), distinsă de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul pentru debut editorial. Ulterior s-a ocupat mai mult de tălmăciri. A tipărit volumul Poemele lui Edgar A. Poe (1938), premiat și acesta, și a dat la lumină, în
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
români, de Mircea Eliade, Camil Petrescu, G.M. Zamfirescu, Mihail Sebastian. Orientarea către „viața interioară adevărată” este evidentă în Duh de basm. Autorul a subliniat în repetate rânduri că poemele și traducerile cuprinse aici datează din anii 1925-1929, iar la sfârșitul plachetei dă ordinea lor cronologică, sugerând astfel o evoluție, deci momente depășite. Unul dintre ele este influența barbiană, negată cu obstinație, evidentă însă în câteva expresii și în maxima concizie. O adevărată oroare față de retoric și decorativ face ca peisajele să
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
lui repulsiv-fiziologică doar într-un poem ca Vlad Țepeș și în expresia angoasei în fața morții (Declin). În ciclul Basme, inspirația pare să se autohtonizeze, însă motivele, reduse la chintesență, sunt simple pretexte pentru exprimarea acelorași obsesii interioare. Conținând versuri notabile, placheta nu constituie totuși, cum s-a afirmat, un eveniment în lirica vremii. G. a mai publicat unele poeme disparate și, în 1939, un grupaj ce relevă o tentativă de înnoire, năzuind să se instaleze în zona de confluență a visului
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
G. reprezintă explicit fenomenul desprinderii de tradiția sămănătoristă a ruralismului și orientarea spre modernismul de esență citadină. În intervalul unui deceniu, metamorfoza poetului e spectaculoasă, atât în modul de înțelegere a poeticului, cât și la nivelul constituirii imaginarului. Primele două plachete, Drumuri și Zilele care cântă (1957), conțin aproape integral versificări modeste, cu motive și ecouri ritmice din V. Alecsandri, G. Coșbuc sau I. Pillat, compuneri tematice specifice proletcultului, în care prevalează reportajul „liric” și satira. Referentul dominant rămâne natura tratată
GURGHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287387_a_288716]
-
viziunea liricizantă a lumii și a poeziei este incompletă, când și când printre durități, ironii și prozaisme izbucnind pătimaș câte o metaforă („Și-n scoicile tăcerii nisipul se îmbată”, „E frig în cuvânt și în suflet cad ploi” etc.), prin placheta de versuri Clepsidra reveriei, apărută târziu, în 1996, autorul se înscrie în parametrii atitudinii poetice optzeciste. SCRIERI: Clepsidra reveriei, Cernăuți, 1996. Repere bibliografice: Rachieru, Poeți Bucovina, 208-213; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 256. G.B.
HOSTIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287452_a_288781]
-
editorial în 1976, ca laureat al concursului Editurii Eminescu, cu volumul de nuvele Te urăsc, iubita mea, un tip de proză de factură tradițională, fără relief și puțin incitantă la lectură. Schimbând registrul și trecând de la proză la poezie, publică placheta Cu tango înainte (1982), o versificație patetică facilă, în mare măsură narativă, scrisă sub influența lui Eugen Jebeleanu și a lui Adrian Păunescu. Tema centrală este tragismul conștiinței umane, perceput ca un sentiment de cutremurare față de ororile lagărului de la Auschwitz
HOLBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
1934 se afla la Galați, ca inspector școlar al județului Cahul. Concomitent cu munca pedagogică, a desfășurat o intensă activitate literar-publicistică în ziarul „Graiul satelor”, editat pe cont propriu, și în revista „Bugeacul” din Bolgrad. H. a debutat editorial cu placheta Săbii și epave (1935). Este un creator romantic de tablouri pitorești și de subiecte insolite. Ritmul rămâne domol, tradițional, imaginile având oarecare noutate și prospețime. SCRIERI: Săbii și epave, Galați, 1935. Culegeri: Mureșule, apa ta... (în colaborare cu D. Boeriu
HONDRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287445_a_288774]
-
După 1990 este membru fondator al Ligii Culturale Oltene, care editează revista „Meridian”, și al Fundației „Scrisul Românesc”. Debutează cu ciclul de versuri Oltenia în revista „Luceafărul” (1959), la rubrica „Steaua fără nume”, girată de Mihu Dragomir. Prima carte este placheta de versuri Cântec tânăr, apărută în 1960. A colaborat la „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Gazeta literară”, „Ramuri”, „România literară”, „Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Contemporanul”, „Săptămâna”, „Familia”, „Ateneu”, „Astra”, „Argeș”, „Tribuna” ș.a. Demonstrând reale disponibilități poetice încă de la primul volum de versuri, H.
HINOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287434_a_288763]
-
ei și, după un timp, îl va înlocui pe poetul I.M. Rașcu, cel care o inițiase, la conducerea publicației. Suita de schițe lirice pe care le publică în „Versuri și proză” în anii 1911 și 1912 este reluată într-o plachetă, sub titlul Din umbră (1913). În Cuvinte despre oameni (1916) strânge mai multe portrete ale unor scriitori și oameni politici, cu scopul de a realiza o „imagine” culturală a Iașilor. Printre cei portretizați se numără G. Ibrăileanu, ale cărui cursuri
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
profesor de filosofie la Liceul „Unirea” din Focșani. Colaborează la „Școala Putnei”, „Treisprezece” (Focșani), „Pământul” (Călărași), „Sânzana”, „România literară”, „Focșanii”, „Gazeta cărților”, „Progresul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „România eroică” (Cluj), „Curentul”, „Rampa”. Devine, în 1936, membru al Societății Scriitorilor Români. Pentru placheta Zenit (1935), este distins cu Premiul Societății Scriitorilor Români acordat celei mai bune cărți de versuri a anului. După o lungă perioadă de tăcere, revine, în 1973, cu Mirajul sunetelor. H., care în 1929 anunța eseul Poezia structurală, a fost
HUZUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
Salem Press, 1979), Grande Enciclopedia della Fantascienza (1980), Science fiction et fiction spéculative (Bruxelles, 1985), Anatomy of Wonder (New York-Londra, 1987), Utopia e modernità (Roma, 1989). Debutează în 1948 cu versuri și recenzii în ziarul „Păreri tutovene”, iar primul volum, placheta de versuri pentru copii Centru înaintaș, îi apare în 1954. Are o bogată activitate în presă cu privire la literatura SF, știință contemporană, OZN, istorie literară SF română și străină, scrierile sale fiind traduse în peste douăzeci de țări. A fost coscenarist
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]