28,208 matches
-
Cartea e prefațată de un cunoscut istoric, Gheorghe I. Florescu. Un document, s-ar zice, atunci. Înainte, se află Un temei pus chiar de autor, în care se explică, fără a desluși însă "caseta" din istoria literaturii unde va fi plasată tulburătoarea sa carte: "Personajul central al acestei cărți este, pur și simplu, Prizonierul. El poate purta numele oricărui ostaș român, german, maghiar, finlandez etc., ce a traversat uniunea lagărelor sovietice. În destinul său am încercat să coagulăm suferințele și speranțele
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
îi aparțin științele zise exacte, precum și tehnologiile de toate felurile care din ele derivă - să nu înăbușe verticala ființei?" Răspunsul e greu de dat, un lucru însă pare limpede pentru M.Ș.: "există un loc privilegiat, în care dacă te plasezi (ajutat, firește, de uneltele de rigoare: pe de o parte, de limba maternă cu infinitatea ei conotativă; pe de altă parte, de limbajele formalizate cu rigoarea lor denotativă), ai toate șansele de a surprinde - și de a cuprinde - câmpul tensional
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
trage, după puteri, în hamul unui vizitiu disperat ce nu va ezita să-l cravașeze până la sânge. Pentru că dacă, prin absurd, domnul Constantinescu va fi reales, e dincolo de orice dubiu că C.D.R.-ul nu are nici o posibilitate de a se plasa în poziția de a impune un premier. Mai multe șanse are dl. Stolojan, în cazul în care-l va sprijini pe Iliescu. Am mari dubii că o va face. După cum merg lucrurile, nici măcar nu e sigur că Ion Iliescu va
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
potrivit ar fi termenul de scurtcircuitează - mai multe personaje legate de soarta unei echipe profesioniste aflată în plină criză, cînd după succese repetate, nu mai poate evita eșecurile. Dincolo de interesele economice și politice inerente, în conflict sînt antrenați doi indivizi plasați într-o insolită opoziție sentimental-managerială. O tînără ambițioasă lipsită de scrupule, avidă nu atît de glorie cît de bani, proprietara clubului, personaj pentru care Cameron Diaz nu face prea multe eforturi ca să fie antipatică, ceea ce nu înseamnă că nu convinge
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
diferă cumva în cazul gazetarilor care se ocupă de treburile ei. Nemulțumiți de scumpirile anunțate, producătorii de alimente își saltă prețurile cu câteva săptămâni mai înainte. Este modalitatea lor de a nu se decapitaliza, oricât ar scădea vânzările. Dacă poți plasa o tomată la prețul a cinci, faci economii la transport. Dacă s-au scumpit perjele, se va scumpi, prin contaminare, și mobila; creșterea săptămânală a prețului benzinei a intrat în tradiție. Miloși, proprietarii de stații ieftinesc marți cu o sută
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
probabil tot astfel câte ceva din farmecul romanului publicat în 1995 și tradus rapid în 30 de limbi se va fi modificat pe parcursul transpunerii cinematografice. Inspirat de istoria comunității unde a crescut (insula Bainbridge, arhipelagul Puget Sound), scriitorul David Guterson a plasat acțiunea într-o localitate fictivă din Pacificul de Nord-Vest, la un deceniu de la terminarea celui de al doilea război mondial. Întâmplarea a făcut ca acest subiect să ajungă pe ecrane astăzi când s-au adresat reciproce scuze la cel mai
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
reciprocitate (intrarea într-un pact) și nici chiar numele". Dacă există în acest act de ospitalitate o voință sau o dorință sacrificială sigură, la fel stau lucrurile și pentru oaspete nu numai pentru gazdă. E adevărat că perspectiva poveștii se plasează de cele mai multe ori de partea celui slab, a celui care cere adăpost. Și această căutare cunoaște uneori riscul unei regresiuni, chiar al unei dizolvări a eului care pun în scenă cu un simbolism evident figurile întemnițării, ale somnului, chiar ale
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
spre armonie și organizare pe baza acelei stări liniștite de pasivitate, denumită gîndire contemplativă. Dar forma aceasta nu este lipsită de angoasă. Folosind procesul extragerii din mișcare, - creînd semnificante prin noțiuni ca "atemporal" și "aspațial" - lumea în care te-ai plasat se transformă. Parcă lucrurile s-ar așeza altfel într-o altă lumină a lumii. Prezența lor nu este obligată ci electivă. Mobilezi casa nouă după asemănarea celei vechi dar fără restricțiile cunoscute. Spațiul nu mai există fiind în domeniul "aspațialului
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
amintește bătaia pendulei. Oare a scăzut puterea sentimentului? Ar putea fi oare înlocuit? Nu! Ființa sa primară, modul său nemijlocit de a exista îl fac imprevizibil și de neînlăturat. Asentimentul?! Starea de asentiment nu există! Ah! de m-aș putea plasa în asentiment, așa cum încerc să fiu în atemporal și aspațial!! Lucru imposibil. Aspațialul și atemporalul se închipuie prin negație. Înlături un mod cunoscut, pleci undeva în afara lui... Dar cum să pierzi sentimentul, cum să-l înlături? El este doar răspunsul
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
marile edituri, edituri la care mulți nu ajung niciodată. E un fel de nedreptate, dar așa a fost întotdeauna. Sigur, există poeți care pot fi supraevaluați fiindcă au poziții în universități, în critica literară, în media, în edituri. Sunt bine plasat, așa că pot să vorbesc. Nu trebuie să ne facem iluzii în legătură cu criteriile. E evident că timpul își va face treaba. Să nu uităm niciodată că cel mai mare poet francez din secolul al XIX-lea se numea Béranger. Nu Victor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
dinozauri uitați în fundul grădinii". "De ce așa?" (adică vizibil "ficționalizat", "jucat", cultivînd intenționat senzația de artificialitate, de prescriere a monologurilor rostite de personajele-muncitori). Laconic: Pentru că n-am fost niciodată adeptul distincției clasice "ficțiune/documentar". Pentru că - îmi permit să adaug - în loc să se plaseze dintru început în grupul de behalfers autohtoni (denominativ ironic pentru regizorii care-și construiesc discursul de tip documentar cramponîndu-se de postura lor de vorbitori în numele/ on behalf of celor considerați ca lipsiți de acces la discursul public), Iepan preferă o
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
un moment dat ("frecție Diana") sau prin indicarea tipului de lemn: "Extrădarea în folie de zinc folosește la cauză ca frecția la piciorul de salcîm" ("Academia Cațavencu", 39, 1997, 12). Lărgind puțin discuția, construcțiile de mai sus ar putea fi plasate în contextul locuțiunilor și al expresiilor populare mai vechi care prezintă acțiuni inutile ("a tăia frunză la cîini", "a umbla după cai verzi pe pereți"), sau în cel de parodiere a ineficienței politice și economice din timpul comunismului. Inventivitatea colocvială
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
ales atunci cînd Haneke o urmează pe cerșetoarea expulzată, din Franța, acasă, în nordul României (un compatriot a localizat Oașul)... Începînd cu sunetele limbii române, totul îți sună nefiresc în România lui Haneke. Prima secvență (întîlnirea Mariei cu soțul) e plasată ca într-un pustiu, într-o furtună de praf gros, care umple ecranul, obturînd totul! Cam așa cum ne-am imagina noi o furtună de nisip din deșertul Gobi (dar, cine știe, poate în deșertul Gobi o fi senin!). La un
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
pătrunde în circuitul literaturii de adopție trebuie să-și schimbe odată cu limba și sensibilitatea și ceea ce este și mai dramatic în multe cazuri chiar identitatea. Pentru un scriitor limba nu este doar un instrument, ea îi determină structura lăuntrică, îl plasează într-un spațiu, este felul lui propriu de a gîndi și a simți, este casa, tradiția - limba este memoria. Cînd trebuie să te exprimi într-o limbă străină încerci un disconfort, parcă inteligența și sensibilitatea ta sînt reduse la jumătate
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
neagă simpla posibilitate de a deveni prezent. Ca să te desparți trebuie să fi fost odată împreună, dar și să știi fără putință de tăgadă sau speranță că nu vei mai fi niciodată așa. Instantaneul despărțirii e tragic pentru că el ne plasează cumva într-o poziție incomodă, într-o falie a propriei noastre existențe, unde sîntem acut conștienți de trecut, de ceea ce a fost, și deopotrivă respinși de viitor. La limită, despărțirea e moarte. De aceea eroii din prim planul romanului lui
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
decât răfuiala între membrii aceleiași "bande". Nu am decât să regret că demersul meu a fost înțeles nu doar în mod eronat, ci la antipodul intențiilor sale. Cred că însuși semnul de întrebare din titlu ar fi trebuit să mă plaseze foarte limpede în raport cu foarte gravele acuzații din cartea dlui Bădiliță. Nu există absolut nici un rând al meu din care să nu răzbată îndoiala, dezacordul, repulsia față de un procedeu (aici sunt de acord cu dl. Andrei Ursu) ce face parte din
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
sunt mult mai periculoase dacă rămân nesancționate. Abia ignorarea lor poate duce (și duce cu siguranță!) la crearea unei realități paralele, mult mai puternică decât realitatea propriu-zisă. Ar fi fost suficientă o lectură calmă pentru ca dl. Andrei Ursu să mă plaseze în alt loc decât printre colportori. Articolul meu începea ca o diatribă la adresa regimului Constantinescu, pe care-l văd vinovat pentru obstrucționarea actului de justiție în "Cazul Ursu", și se încheia cu somarea d-lui Paul Barbăneagră de a aduce
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
Monica Gheț De-ar fi fost plasat în București, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj ar fi luat cu asalt seară de seară. Într-adevăr, Tompa Gabor și colectivul său au creat unul din cele mai bune teatre din țară, de departe teatrul de cea mai înaltă
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
Mi s-a părut, nu o dată, că vrea să se distrugă. De ce, nu știu. Nu știu nici apropiați ai lui, pe care i-am întrebat. Ultimul roman a fost un succes. O eventuală criză de creație, dacă a existat, trebuie plasată cu ani buni mai devreme. înclin să cred că nemulțumirea de viață și de sine pe care i-o puteai citi pe față de la un anumit moment încoace nu era de natură literară. Preda chiar părea că este, așa cum i-
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
Cineaștilor din România - ne-a adus un pom al cunoașterii cinematografice bogat: din 17 țări, doi cineaști de prestigiu și 25 de filme, multe laureate cu distincții importante. Ascultînd tăcerea gravă ce a cuprins publicul la sfîrșitul proiecției inaugurale, inspirat plasată la Sala Mare a Palatului, am avut revelația acestui titlu la care nu am mai putut renunța pentru că în fiecare seară am căpătat noi argumente, această simbolică rugă impunîndu-se la răscrucea de milenii. De aceea am îndrăznit să-l rog
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
sărutul apăsat dat criminalului: milostivenia lui Dumnezeu pentru om și a omului pentru Dumnezeu. Interesat nu de realitate, ci de adevăr, Dumont lucrează cu neprofesioniști din orășelul său natal din Flandra, unde-și localizează alegoriile. Dogme autoimpuse Întrebîndu-l cum se plasează față de Dogma '95, Bruno Dumont mi-a răspuns că apreciază foarte mult direcția inițiată de cineaștii danezi și acceptă că există similitudini cu demersul său inițial. Petrecerea (Danemarca, 1998) lui Thomas Vinterberg (cu o apariție fugitivă în chip de șofer
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
de meditație filozofică, de angajare morală și de afirmare a credinței. în mod absolut, artistul glosează pe tema (spirituală și nu livrescă) a sacralității textului, a identificării transcendenței cu semnul grafic, în timp ce din perspectiva geografiei culturale el ar putea fi plasat la intersecția civilizației hebraice cu lumea imaginii arabe și cu proiecțiile grafice, în special cu acelea din categoria miniaturii, ale creștinismului de factură orientală. însă indiferent care ar fi ponderea acestor posibile surse, asumate sau doar intuitive, pictura lui Meret
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
Octavian Soviany În volumul său de debut, Tratat la psihiatrie, Gelu Vlașin cultivă poemul "psiho", evocând "trecerile" printr-un cotidian derizoriu, plasat sub semnul meschinăriei și al trivialității, iar structura textelor sale sugerează "antimuzica", ele sunt orchestrații de onomatopee, scrâșnete și hârâituri, ale căror rădăcini mai îndepărtate se găsesc în Bacovia. Astfel încât poemele din volum, cu căutata lor punere în pagină (care
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
o mare suprafață politică în timp ce a jucat rolul de primar general al Capitalei. Se pare că atît dl Simirad cît și dl Lis s-au înșelat. Ceea ce întărește părerea subsemnatului că în materie de alegeri locale cîștigă cel mai bine plasat politic dintre candidați. S-a tot spus că în marile orașe există un electorat captiv al CDR. Actualele sondaje de opinie dovedesc că e vorba de o simplă prejudecată. Pe de altă parte însă, dacă cercetăm listele de candidați pentru
Cît contează un primar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17134_a_18459]
-
după cum probabil o caracteristică a generației cititorului e o mai sporită atenție înspre cel de-al doilea termen al ecuației. Evident că nu se pot face separații în interiorul textului, totuși lectura de azi, poate oarecum diferită de aceea de ieri, plasează punctele de greutate exact în aceste locuri de ancorare în realul cel mai concret. Atrage atenția în primul rînd tensiunea care se naște din alăturarea de notații diafane, metaforizante și brutalul descrierii aproape medicale a unui infarct: " Era ora potrivită
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]