781 matches
-
Dar a adăugat “în somn“ numai înainte să plece. A fost singura dată când Baár Andor s-a speriat de sine însuși și a nuanțat. Ei, mai vrei? Hai să încercăm. O să-mi pun la piept o frunză îngălbenită de platan. Așa discutam noi. — M-ai înșelat. — Cum adică? Doar n-ai cumpărat nimic de la mine. — Așa că nu mă simt ca un evreu. Dar eu te-am primit. — Totuși. Poate nu ai făcut-o bine. — Exclus. Cunosc metoda. Ai încercat? — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
n-ai cumpărat nimic de la mine. — Așa că nu mă simt ca un evreu. Dar eu te-am primit. — Totuși. Poate nu ai făcut-o bine. — Exclus. Cunosc metoda. Ai încercat? — De dimineață până seara. — Ți-ai pus frunza îngălbenită de platan la piept? — E primăvară. — Ai dreptate. Atunci ce-ai făcut? — Am făcut rost de o șapcă și m-am dus la biserică. — Și? — Parohul tocmai punea pariu cu cantorul la cine țin oamenii mai mult, la Sfântul Anton sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vizibil amprenta pe clădiri, le-a îmbătrînit, a standardizat cenușiul. Pietonii sunt prost îmbrăcați. Duc, ca la noi, sacoșe de plastic în mâini și au un aer tern, la fel ca străzile pe care umblă. Cotim pe un bulevard cu platani uriași. Aici, surpriză. Priveliștea se schimbă. Sub mohoreala zidurilor, amestecată cu patina vremii, se vede în arhitectură o eleganță cu parfum "de altădată". Femeia decăzută devine o doamnă. Melancolică, demodată, cu o grație obosită, dar o doamnă. Plecasem spre autobuz
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
domnitori speriați care au bătut drumul "Stambulului" pentru a se înclina în fața "măritului sultan", ca să cumpere tronul ori ca să-și salveze capul. Cât aur va fi venit ca "haraci" din Principate? Câte uneltiri se vor fi țesut în umbra acestor platani? Câte pungi cu galbeni au fost date ca argumente convingătoare? Câte trădări și speranțe s-au consumat pe aleile pe care înaintăm? Am un sentiment neplăcut, că vin dintr-o provincie a istoriei, dintr-un colț de lume pe care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acolo trebuie c-ai traversat și ai luat-o pe strada Lascăr Catargiu. Și-apoi pe strada Griviței! Fiindcă abia acolo dai de case amărâte, unde stau ăia de teapa ta! Acolo, tupilat pe după trunchiul cu coajă netedă al unui platan, cu tot gerul nopții, puteai să pândești până la lumina zorilor. Și toată noaptea următoare! Și toate nopțile ce aveau să vină! Oricât era nevoie! Fiindcă mai importantă decât orice era liniștea sufletului! În cele din urmă trebuia să iasă la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
umerii iubitei lui, doar o copilă. Ignorându-le privirile pline de respect, m-am dus înapoi în curtea blocului. Bulevardul mărginit de copaci care ducea la centrul comercial al cartierului era pustiu, iar mașinile erau parcate față în spate sub platani. Bucuros să pot umbla fără să fiu doborât din picioare de vreo gospodină agresivă, m-am plimbat de-a lungul bulevardului, când și când sprijinindu-mă de-o bară de protecție lustruită ca să-mi trag sufletul. Mai era un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o concepuse părea să-l frustreze cu atât mai mult, cu cât sperata moarte întârzia să se producă. În loc să străbatem autostrada, stăteam într-o parcare pustie în spatele imobilului meu din Drayton Park, privind în lumina difuză cum sunt purtate frunzele platanilor de-a lungul macadamului ud. Vaughan asculta ore întregi frecvențele poliției și ambulanței, corpul lui lung negăsindu-și locul în timp ce lovea ușor scrumiera plină până la refuz, îndesată cu chiștoace de țigări cu marijuana și tampoane sanitare vechi. Fiindcă țineam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dar cu plăcere doar elevelor de la liceul Marianum. Le Întindea cornetele printre barele de metal ale gardului mereu proaspăt vopsit de parcă rugina ar fi amenințat și trupurile tinere și zvelte ale fetelor. Stăteau cuminți Într-un rând care Începea lângă platanul Înalt și primeau cu sfială dar și cu o abia stăpânită nerăbdare Înghețata Koblicska. Apoi, ca Într-o procesiune spontană alcătuiau un cerc În jurul platanului și Își mâncau În liniște și fără grabă Înghețata În timp ce priveau visătoare trunchiul falnic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și trupurile tinere și zvelte ale fetelor. Stăteau cuminți Într-un rând care Începea lângă platanul Înalt și primeau cu sfială dar și cu o abia stăpânită nerăbdare Înghețata Koblicska. Apoi, ca Într-o procesiune spontană alcătuiau un cerc În jurul platanului și Își mâncau În liniște și fără grabă Înghețata În timp ce priveau visătoare trunchiul falnic al platanului. 31. Strălucirea neașteptată a soarelui În preajma amiezii, amintirea desenelor de seminarist și a tabloului lui Neuhouser treziră În el dorința de a se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înalt și primeau cu sfială dar și cu o abia stăpânită nerăbdare Înghețata Koblicska. Apoi, ca Într-o procesiune spontană alcătuiau un cerc În jurul platanului și Își mâncau În liniște și fără grabă Înghețata În timp ce priveau visătoare trunchiul falnic al platanului. 31. Strălucirea neașteptată a soarelui În preajma amiezii, amintirea desenelor de seminarist și a tabloului lui Neuhouser treziră În el dorința de a se apropia din nou de culori. Pe masa de brad se afla o cutie de carioci. La nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de aceea propusese să iasă puțin la aer, dat fiind că era atât de plăcut. Străzile erau liniștite, cu puține trăsuri sau mașini. Era ora amurgului, când Londra arăta cel mai bine. Lămpile cu gaz tocmai se aprindeau, aruncând umbrele platanilor desfrunziți pe pavaj și, din loc În loc, prin grădini, câte un cireș prematur Înflorit Împrăștia o pată rozalie pe pereții de cărămidă. — Șaptezeci de lire pentru Muza tragică e o insultă, zise Du Maurier. — Știu, dar ce pot să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
automobile stricate și hârdaie, către gurile pârâiașului Bucureștioara. Adică de unde Bucureștiul, cu asfalturile și cartierele lui, țâșnea, în jeturi cristaline și răcoroase, direct din pământ. Dădură ocol, tartorul evaluând, din mașină, suprafața actualei Grădini a Icoanei, cu tufișurile zburlite și platanii ei, turnați parcă dintr-o sticlă verzui-albăstruie, rotunjită ca fildeșul, unde, pe vremuri, băltea vrăjita apă a Bulindroiului, sau, după cum era alintată 97 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Genelul parșiv încremeni o clipă, cu străinul în spate, cu băsănăul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
profesori, persoane străine, cărora doar li se povestiseră despre el, devenise o autoritate. I se dusese buhul. Ăla netunsul, cu muzica și amănuntele acela ciudate, Pink Floyd. Era de-ajuns să apară-ntr-o cameră, să așeze un disc pe platan, să mimeze toate fazele esențiale ale unui concert adevărat, occidental, că toată lumea din încăpere înmărmurea, privindu-l cum face. După aceea se lăudau peste tot cum că văzuseră ei înșiși concertul. Pinky avea un asemenea dar de a lua sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ar prinde rău pe tine, paharnic, Și nici mie rău nu-mi șade când beau la Umbra de viță. {EminescuOpIV 405} DIN HALIMA Harun al Rașid prin Bagdad adese Tiptil pe uliți cu Vizirul iese, Pe când prin frunza verde de platane Seninul nopții luminos se țese. Prin umbra neagră-n strâmte ulicioare Ei pe ferești se uită, prin pridvoare, Colo aud râzând cu veselie, Dincolo suspinând vreun om ce moare. Și-astfel Sultanul singur cercetează Orașul lui, pe când în somn visează
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca la fețe, culori și ansambluri de la care își lua rămas-bun, și de-aceea centrul orașului, într-o zi cu lumină galbenă ca uleiul, îl bucură. Se dusese în cartierul de case vechi de pe o colină, iar corolele majestuoase ale platanilor, cârciumioarele ascunse din loc în loc în foste conace de pe la 1800, restaurate aproape ca în vremea lor, îi calmară inima. Orașul avea și o moschee turcească suficient de încăpătoare, dar comunitatea persană era recentă și prea restrânsă pentru a fi avut
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
concepută Însoțea aleea principală pentru vehicule; nu era peste tot paralelă cu ea, dar Îi accepta neconstrânsă rolul de ghid, Întorcându-se jucăușă de la iazul cu rațe sau de la iazul cu nuferi, pentru a se Înscrie apoi În cortegiul de platani, În cutare sau cutare punct, unde parcul contractase o fixație de edil și visa un monument. Rădăcinile, rădăcinile verdeții din amintire, rădăcinile memoriei și ale plantelor spinoase, rădăcinile - Într-un cuvânt - sunt În stare să parcurgă lungi distanțe Învingând unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dă speranța că va mai apuca încă un răsărit de soare. Dușul gratuit, oferit de natură, trezește la viață nu numai pe om, dar și toate speciile de plante amorțite, începând de la fragilul firicel de iarbă și terminând cu multisecularul platan sau stejar. Pământul reavăn, reîmprospătat după ploaie, scoate la lumină și micile vietăți ce trăiesc aproape nevăzute în umbra sau la rădăcina acestor plante, care au supraviețuit perioadelor de grea încercare, de secetă și uscăciune, conservându-și energiile și ajutându
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ca o grădiniță pentru copii, era Înțesat de țăruși care indicau posibilele locuri unde erau Îngropate premiile), și Întrucît se apropia seara, acuși-acuși trebuiau să Înceapă săpăturile, deoarece alarmal aeriană Îi obliga să termine devreme. Într-un ungher, sub un platan, se afla taraba unei ghicitoare - ai fi zis că-i un closet Înjghebat În aer liber. Totul părea perfect În după-amiaza acestei duminici de vară tîrzie: „Dăruitu-v-am pacea, dar nu cea pămîntească...“ Ochii lui Arthur Rowe se umplură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
iarbă, pînă noaptea tîrziu, Învăluiți În mireasma micsandrelor. Cum Însă visele acestea nu se Împliniseră niciodată, Își păstrase intactă candoarea. La fel și capacitatea de a se emoționa. Era convins că dacă va intra pe poartă, Îndreptîndu-se Înspre iarba de sub platanii aceia, i se va Întîmpla ceva neobișnuit, deși acum nu-și mai dorea o fată sau un inel fermecat, ci un lucru și mai improbabil - o vrajă menită să șteargă ultimii douăzeci de ani ai vieții sale. Ascultînd fanfara, inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
printre cărți și descoperi, cu strîngere de inimă, un exemplar ponosit din Micul duce. Îl cumpără cu șase pence și porni mai departe. Avea sentimentul că În aerul pur al acestei zile, de o desăvîrșită frumusețe, plutea ceva amenințător. Printre platanii ce străjuiau grădina cu comori, zări deodată un crîmpei din partea bombardată a scuarului: era ca și cum Providența l-ar fi mînat anume În acest loc, pentru a-i arăta deosebirea dintre „atunci“ și „acum“. Oamenii pe lîngă care trecea puteau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poate chiar soțul doamnei Bellairs, venit s-o smulgă ritualului ei păgîn și s-o ducă, prozaic, acasă? Absorbit de aceste gînduri, Arthur Rowe nu băgă de seamă că ultimii căutători de comori se Îndreptau spre poartă și că sub platanii Înalți nu mai rămăseseră, În afară de el, decît tarabagiii. CÎnd Își dădu seama, se simți stînjenit, aidoma ultimului mușteriu rămas Într-un restaurant sub privirile fixe al ospătarilor. Dar n-apucă să ajungă la poartă, căci pastorul Îi aținu calea, spunîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se trezi pe la ora șapte, luă din bibliotecă Partea și Întregul, autobiografia științifică a lui Werner Heisenberg, și o porni pe jos spre Champ-de-Mars. Zorii erau limpezi și răcoroși. Avea această carte de la vârsta de șaptesprezece ani. Așezat sub un platan de pe aleea Victor-Cousin, reciti pasajul din primul capitol În care Heisenberg, descriind contextul anilor În care se formase, relatează circumstanțele primei lui Întâlniri cu teoria atomică: „S-a Întâmplat, cred, În primăvara lui 1920. Sfârșitul primului război mondial semănase tulburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de toamnă, educatoarea le-a explicat băieților cum să confecționeze coliere din frunze. Fetițele așteptau deoparte, purtând deja pe chip semnele unei stupide resemnări de femelă; cele mai multe aveau rochii albe. Frunze aurii acopereau solul; erau mai ales de castani și platani. Unul după altul, colegii lui Își terminau colierul, apoi mergeau să-l pună la gâtul preferatei. Lucrul lui Bruno nu avansa, frunzele se rupeau, totul se strica În mâinile lui. Cum să le explice că avea nevoie de iubire? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
zbăteau fâșii de lumină muribundă. Un frigider ale cărui bale se scurseseră până În prag sforăia alene. Dintr-un raft, o combină audio vorbea În somn, scoțând din când În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile-i culisante automatul de cafea prăbușit În prag. Din grupul sanitar alăturat se auzea un bâzâit familiar. Uitat pe o policioară, În fața oglinzii, pulsa un aparat de bărbierit. — O
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care Sophie nu vrea încă să le întrețină. Gândurile lui Hans sunt la fel de confuze ca valorile și concepțiile de viață ale celorlalți colegi care se îndreaptă și ei spre casele lor, fie înaintea sau în spatele lui, fie alături de el. Trei platani se îndoaie ritmic în bătaia vântului și trosnesc fiindcă sunt bătrâni și protejați de lege ca monumente ale naturii. Hans vrea s‑o protejeze pe Sophie tot restul vieții și, cu ocazia asta, să petreacă mult timp în aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]