2,404 matches
-
un corp atletic, cu ochii albaștri, înalt, cu părul ondulat într-o bluză de un roșu carmin, cu gulerul larg răsfrânt peste umerii săi atletici. Mâinile lungi, suple și puternice stăteau sprijinite de fereastra larg deschisă. Își ținea capul cu pletele sale ondulate în curentul făcut de viteza trenului, pentru a se răcori. Fără să vrea, Săndica îi admira brațele, trupul său robust și pieptul cu pectoralii dezvoltați, iar gândul o făcea să se înfioare de cutezanță: Cum ar fi oare
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CERC DESCHIS Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 447 din 22 martie 2012 Toate Articolele Autorului ai strâns în tine grația nopții. firele de iarbă au amuțit. nici foșnet ars, nici tunet fără plete, nici fulger stins... viață ai risipit... în parcul circului, copacii fură chipuri. falduri de întrebări se-aștern deschis. în mine păsări au murit. lasă pe trunchiuri rupte umbre. în primăvară, totu-i amorțit. revine urma unui vers, a unui sunet
CERC DESCHIS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364915_a_366244]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SCENARIU ABSURD Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Azi mi-am tocit genunchii pe caldarâmul vieții, Cu pletele-mi de gheață l-am mângâiat nervos Și mi-am izbit durerea senilă de pereții Aceluiași scenariu absurd, răutăcios. Mi-am aplecat grav fruntea, sperând să mă audă, Din zările cernite, un Dumnezeu prezent, Dar m-a izbit tăcerea-I
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
caut să mi găsesc un drum plin de prieteni și iubiri din vers călătorii în spații de planete cu ancestrale semne de culturi descoperite în librării expuse privirilor din rame de altar mai rar să nu mi simt vântu în plete cum mă însoțește în călătorii nerămâi singurătate nimeni n are dorul tău nici un vânt pustietate nici chiar ochi privind în gol nu ai genă nu ai spori pleacă veșnic de la noi de anghel zamfir dan Referință Bibliografică: rămâi ce ești
RĂMÂI CE EȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366299_a_367628]
-
tandru O binecuvântare TU NU POȚI SĂ TE ASCUNZI Tu nu poți să te-ascunzi Te regăsesc în noapte În tăceri și în șoapte Te rog să mai stai Când noaptea-și adună alai Iar vântul adie prin șoapte În pletele calde și uzi. Tu nu poți să te-ascunzi Te văd în mulțime, o carte Deschisă spre suflet, cetate La poarta ce duce spre rai A lumii albastru alai Se-ndreaptă spre tine iar șoapte Și murmur de ape departe
TAINELE NOPŢII (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366384_a_367713]
-
ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă îm¬potriva colectivizării, ceea ce nu era deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
expresiilor feței. Aș mai alege, din aceeași epocă, „Venus și Diana” (c. 1550), de Lorenzo Lotto, pentru „efectele speciale” ale zborului celor două și pentru paleta mai închisă, dominată de culori mai reci. Trupul Venerei este luminat nocturn, zeița având pletele răsfirate și luceafărul deasupra capului. Un medalion la gât și o brățară pe brațul drept sunt semnele cochetăriei aristocratice. Cam de pe acum, unele nuduri, de un erotism mai accentuat, vor apărea purtând podoabe care le intensifică parcă voluptatea carnației, cu
MISCARE ŞI REPAUS de DAN CARAGEA în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366472_a_367801]
-
din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi de rouă ce luceau. Măre, zice-se, c-atunce se ivi mândru voinic nalt, frumos, cu negre plete cu mers sprinten pe colnic, Ce era, precum se spune în povești de pe la noi, fiul mare-al babei Dochia, ciobănel la mândre oi. Care, ajuns pe malul apei, văzu Luna, mândră fată și, privind-o cu uimire, se îndrăgosti pe
NAŞTEREA LUI DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366504_a_367833]
-
pe uneltele sale, înzestratul poet comăneștean scrie ca în transă ( Și tot scriu / și iarăși scriu / și de mine / nu mai știu... / și de mine nu mai știu.), așteptând un „tren deștept“, care a pornit deja, „fluierând / cu toamna-n plete“. Cornel GALBEN. poet, critic literar, scriitor, publicist. membru al U.S.R. Articolul este publicat și în revista Vatra Veche , serie nouă, Anul VII. nr.10(82), octombrie 2015, ISSN 2066-0952 Referință Bibliografică: Barcagiul iubirii / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
BARCAGIUL IUBIRII de LEONID IACOB în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366508_a_367837]
-
ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă îm¬potriva colectivizării, ceea ce nu era deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă îm¬potriva colectivizării, ceea ce nu era deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
numai în Greblești, ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă împotriva colectivizării, ceea ce nu era deloc conformă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
numai în Greblești, ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă împotriva colectivizării, ceea ce nu era deloc conformă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunzătoare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
din strune, pomi își arcuiau coroana dumneaei să se închine. Și din apele cristale blânzii nuferi o priveau, spiridușii puneau prin iarbă bobi de rouă ce luceau. Măre, zice-se, c-atunce se ivi mândru voinic nalt, frumos, cu negre plete cu mers sprinten pe colnic, Ce era, precum se spune ... Citește mai mult nașterea lui Dragobeteîntr-o noaptea fermecată,Luna, fată bălăioară,își privea-n oglinda apeichipul ei de fetișoară. Îi zâmbeau din ceruri stele,greieri îi cântau din strune,pomi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
plinde lătrături,de vechituriaruncateși de umbrele vechiprintre lume uitate.... XXX. ADIE-UN VÂNT, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1152 din 25 februarie 2014. adie-un vânt Adie-un vânt iernatic pe chipul meu și-al tău și-n plete ne tot curge ninsoarea nemiloasă, când la fereastra oarbă iubiri apun mereu și cad în înserarea tăcută și pâcloasă. Tu vezi? Pe unda nopții în liniștiri osoase doar stelele reci adastă în nemurirea lor. Le-am împărțit odată în seri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
pâcloasă. Tu vezi? Pe unda nopții în liniștiri osoase doar stelele reci adastă în nemurirea lor. Le-am împărțit odată în seri de mai frumoase ... Citește mai mult adie-un vântAdie-un vânt iernaticpe chipul meu și-al tăuși-n plete ne tot curgeninsoarea nemiloasă,când la fereastra oarbăiubiri apun mereuși cad în înserareatăcută și pâcloasă.Tu vezi? Pe unda nopțiiîn liniștiri osoasedoar stelele reci adastăîn nemurirea lor.Le-am împărțit odatăîn seri de mai frumoase... XXXI. NOAPTE GREA, de Leonid
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
fibră de sticlă. Aceștia sunt atlanții. Ei se prezintă politicos: “— Noi suntem atlanți. Eu sunt Tracicus, din mila lui Zamolxis, ultimul rege in viața. El este marele preot Deceneus -și arătă către bărbatul în albastru, care avea barbă, mustață și plete abundente, toate albe ca neaua, o față pașnică și blajină și care, deși părea ca un bunicuț de optzeci de ani, se ținea drept si mândru. Ea este Andrada, fiica mea, păstrătoarea tezaurului de semințe si tezaurului genetic al Atlantidei
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
deși părea ca un bunicuț de optzeci de ani, se ținea drept si mândru. Ea este Andrada, fiica mea, păstrătoarea tezaurului de semințe si tezaurului genetic al Atlantidei. Andrada arăta ca o femeie frumoasă, cam la patruzeci de ani, cu pletele castanii legate într-o diademă aurie cu nestemate.” E un bun prilej pentru copii de a afla despre civilizația Atlantidei din urmă cu zece mii de ani, ca și despre dezastrul produs, în urma căruia, continental a fost scufundat. Atlanții îi atenționează
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
Se ridică și își schimbă poziția, cu fața spre prova și continuă dansul șoldurilor. Tăria fundului bărcii a început să-mi producă dureri în fese și omoplați, dar nimic nu mai conta în acele momente ... Se lăsă pe spate, iar pletele ei îmi mângâiau fața. Am tras-o spre mine, simțindu-i spinarea deasupra buzelor și i-am sărutat fiecare petecuț de piele înroșită. O mușcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
simțea bine, mai ales când îi atingea părul cu pieptenul din os. După ce i-au tăiat cosițele, nu s-a mai dus la casa bunicii să se mai joace cu țiganii. Îi considera vinovați de necazul ei și de pierderea pletelor, de care era așa de mândră și îndrăgostită. Timpul a început să se scurgă ireversibil. Mai era puțin și terminau clasa a opta. După serbarea de sfârșit de an, se organiza la căminul cultural o seară dansantă cu muzică după
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
faptă bună.Și fâceam atătea lucruri bune și ajutam atâția oameni... Mâzgăli câteva versuri într-un carnețel: “Banca noastră, frumos modelată Din suflet de brad și din cântec de timp, E tot acolo! Doar salcâmii și-au scuturat albul din plete Dându-mi de știre că a mai trecut un an. Și tăcuta alee... Mai poartă în ea și acum Stigmatul volatil al pașilor tăi. Și ai mei! O străbat în fiecare zi Căutându-ți pașii, Strivindu-i... Ce durere să
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
visele frumoase. Toamna a pășit sfioasă Într-o lacrimă pioasă Și poruncă vrea să pună Să aducă vremea bună! Să ne între în hambare Cu porumb pentru mioare Și în fân să pună dor, Pentru anul viitor... Vântul scutură din plete Și mai face piruiete, Verdele deja oftează Peste galben el migrează. Pescăruși sărută valul, Uneori pe tâmplă malul, Pe catargul unui vas Un zefir a prins și glas. Ară timpul fără plug, Anii toți încet se scurg Și notează-n
ARĂ TIMPUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365584_a_366913]
-
Sfâșiat de-atât tumult Lângă doina dedemult. De tristețe nimănui, Nici ce fac, nici o să spui, În străluminarea mea M-apasă armura grea, Ca o lebădă ușoară Aș vrea să pășesc în vară, Și așa, Doamne, zburând, Să-mi las pletele în vânt, Crengile să-mi înfrunzesc, Ca un dar dumnezeiesc. joi, 12 martie 2015 Referință Bibliografică: primăvară / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1532, Anul V, 12 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365649_a_366978]
-
și urlau ca turbații, făcând cărări printre luptătorii lui Mărțișor. Dar generalul Vânt Fierbinte își îndreptă ostașii, îmbrăcați în uniforme roșietice, ce se revărsară asupra lățoșilor turbați, ca lava unui vulcan uriaș, sufocându-i cu jeturile lor fierbinți. Le aprinseră pletele lățoase, îi orbiră, le arseră fălcile, încât bieții lățoși o luară la fugă urlând de durere. Viscorilă se înecă și el, începând să tușească agitat. Ochii-i ardeau în orbite, iar foalele fălcilor îi spumegau. Se-nvârtea pe loc ca
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
Pe vârf de munte ce-n inimă-mi răsare Mi-arunc ecoul vieții, la tine-n prag să vină. Te-aștept Iubite, în clipa ce tresare, Cu focul vieții mele, în seara cea divină. Neiertătoarea nea... s-a furișat în plete. Unda tristeții se zbate-n sufletul nomad... Te aștept Iubite în serile inerte, Să-mi apari în visu-mi de om întristat. Iubirea ne-mplinită plânge în tăcere. Cuvinte nerostite se-nalță în... ecou. Le-auzi oare Iubite? simți a lor plăcere
IUBIRE NE-MPLINITĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365714_a_367043]