1,048 matches
-
de nerăbdare să rupă rîndurile și să urce cele cîteva trepte ale scării pentru a le saluta pe rînd pe fiecare. Pe treapta a treia, puțin mai jos decît măicuțele, Morales și Gumersindo Quiñones zîmbeau și ei. Gumersindo făcu o plecăciune pînă la pămînt cînd maica stareță vorbi de autobuzul cel nou, ar fi vrut să spună cîteva cuvinte. Morales, cu nelipsitul său trening kaki și tricoul roșu fără mîneci, făcea În gînd selecția pentru echipa de fotbal. Un burete Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Gumersindo Quiñones. Cum suna clopoțelul de ieșire, cei care mergeau cu autobuzul alergau să ocupe locurile de lîngă fereastră. Apoi venea călugărița de serviciu și cineva trebuia să-i cedeze locul, pentru asta erau buni lingușitorii. Gumersindo, după ce făcea o plecăciune ușoară În fața măicuței cerîndu-i Încuviințarea, Închidea ușa asigurîndu-se că numai el ar fi putut s-o deschidă din nou. Autobuzul era uriaș, mult mai mare decît cel vechi, dar Gumersindo ajungea ușor la ușă fără să se ridice de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pixuri de aur Parker. Ți-ai fi dorit un pistol? — Un pistol adevărat? Ca să-l omor pe diavol?... poc, poc, poc?... Julius rămase cu ochii ațintiți la el, Încercînd zadarnic să-i ghicească răspunsul În priviri. Gumersindo Quiñones făcu o plecăciune pînă la pămînt și le deschise poarta de fier. Juan Lucas nu-l văzu; niciodată nu se uita la cei care-i deschideau ușa, asta făcea parte din eleganța lui. Juan și Susana Lastarria se schimonosiră schițînd un salut, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius n-o slăbea din ochi pe Susan, simțea nevoia să-i spună mămico, să nu uiți. Susan nu uită: Îi zîmbi dulce lui Gumersindo și el, bătrînul negru cu părul alb, Înalt și Îmbrăcat În uniformă, repetă cu eleganță plecăciunea de mai Înainte, mai-mai să atingă pămîntul cu fruntea de data asta, Julius era fericit, „La revedere, Gumersindo“, Îi spuse, dînd mîna cu el, foarte mîndru de prietenul lui acum, de față cu părinții, de față cu unchiul și mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de fotbal și al celor care Îl admirau fără ironie, fiindcă era un metis lustruit. Gumersindo Quiñones răspundea și el cu demnitate la salutul copiilor În uniforme; tocmai se Întorsese din prima lui cursă de dimineață și stătea acolo făcînd plecăciuni respectuoase În fața doamnelor care soseau aducîndu-și copiii de mînă, pentru a-i Încredința călugărițelor. Și curtea se umplea Încetul cu Încetul, curtea asta uriașă cu linii special trasate pe ciment pentru ca să se poată alinia mai ușor copiii. Dintr-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fără să se mai umple de noroi ca Înainte. „Și aveți grijă de closete!“ le-a poruncit. „Să nu mai scrieți pe pereți! Să nu uitați să trageți apa!“ Ei au rîs fericiți auzind de trasul apei, Gurmensido făcu o plecăciune veselă și Morales pufni În rîs, ascunzîndu-se după un pomișor. Maica stareță le prezentă pe noile măicuțe, dar cum erau multe anul ăsta nu le invită să le adreseze cîteva cuvinte copiilor. Bun venit tuturor măicuțelor și tuturor copiilor! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ținuta și mai luă un pahar de whisky și deodată o zări În fund pe Finita și Își dădu seama că Încă nu stătuse de vorbă cu ea. Se Îndreptă Într-acolo și, din pricina grabei și tot salutînd și făcînd plecăciuni În dreapta și În stînga, era gata să pice În nas, dar cum În ultimul timp devenise coleg de club cu Juan Lucas nu mai era atît de ridicol și reuși să ajungă cu bine la destinație. Înaintă cu paharul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl salută de parcă i-ar fi spus: nu te apropia, iar grăsanul Îi răspunse cu un dispreț și mai mare și fără să-i dea de Înțeles că ar avea nevoie de bani. Pe Susan o salută cu o ușoară plecăciune, pe urmă se uită la Julius puțin nedumerit și băgă În gură o bucată de langustă. „Darling, nu te mai uita așa la domnul“, Îi spuse Susan lui Julius, care continua să-l privească uimit, acum și mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu Julius și-i făcu cu ochiul. Julius se uită la Susan, Susan la Juan Lucas și Juan Lucas abia atunci băgă de seamă că bogătașul ăsta era cineva cunoscut: domnul cu băieții și iubitele lor Îl saluta cu o plecăciune respectuoasă, pe urmă se Îndrepta din șale, privea surîzător la băieții lui și la fete, aștepta ceva: una, două, trei: ce tînăr ești, tată, pe zi ce trece ești mai tînăr, e de necrezut cît de tînăr te menții. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîntară cu toții imnul național și imnul colegiului Inmaculado Corazón. Pe urmă maica stareță Începu din nou să vorbească; mai serioasă de data asta și Roșcova Îi Încuviința din cap cuvintele. Le prezentă pe măicuțele cele noi și ele făceau o plecăciune cînd Își auzeau numele, zîmbeau mirosind a curățenie și, cînd maica stareță pomeni de imensul sacrificiu pe care-l făcuseră părăsindu-și tara pentru a veni să-i educe pe cei mai buni copii din Peru, măicuțele deveneau serioase și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
arate că e de acord Întru totul cu don Juan Lucas. — Minunat. Atunci asta-i tot. Mergi să-ți vezi de treburile dumitale și mîine așteptăm să vedem dacă ne pregătești o masă vrednică de faima dumitale. Abraham făcu o plecăciune unduindu-și tot trupul, se flamba de parcă un curent electric l-ar fi străbătut din cap pînă-n picioare. Fericit de complimentul lui Juan Lucas, rămase nemișcat, pe jumătate Întors, drept, cu fața-mbujorată și lingînd o Înghețată, așteptînd să mai primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe Isus, și a pus să-L bată. 2. Ostașii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură. 3. Apoi, s-au apropiat de El, și ziceau: "Plecăciune, Împăratul Iudeilor!" Și-I dădeau palme. 4. Pilat a ieșit iarăși afară, și a zis Iudeilor: "Iată că vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nici o vină în El." 5. Isus a ieșit deci afară, purtînd cununa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
în reîncarnare? -Nicidecum. E o prostie gogonată... -N-aș putea evada din timpul propriei mele vieți. Îmi place să călătoresc în alte lumi prin intermediul cărților mele, printr-un fel de telepatie. Camerista ne invită imediat la masă, salutându-mă cu o plecăciune a corpului. Am ciocnit amândoi paharele cu gin tonic și am avut momentan impresia că el ridicase paharul pentru cu totul altceva decât în sănătatea mea. Dejunul a fost excelent. Am mâncat ruladă de pui, cașcaval pané, ouă umplute și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pretutindeni .Ce vreți să stiți mai mult decât atât?mă întrebă el răstit. Stătea în fața mea și se uita la mine cu ironie, cu un oarecaere umor negru, căci pentru el zâmbetul era crud. Înainte de a pleca, schiță o vagă plecăciune, plină de ironie și dispreț. -Nu ne stă nouă în putere, i-am zis, să alegem nici piesa și nici rolul. Imediat după plecarea lui au apărut doi gardieni care m-au rugat să-i însoțesc. Am simțit un oarecare
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să vă ajute să păstrați 108 și mai departe acest tezaur sfânt ce s-a păstrat de la strămoșii noștri rugători. Vă mulțumim pentru dragoste. Dumnezeu să vă binecuvinteze și să să vă aibă sănătoși și buni rugători către Domnul. Cu plecăciune, duhovnicul Sfintei Mănăstiri „Marta și Maria” Căușeni împreună cu stareța și preotul slujitor Gheorghe. Protoiereu Mitrofor Andrei Cireș 24 august 2004 În această sfântă mănăstire îți aduci aminte că întradevăr nu-ți aparții ție însuți, ci lui Dumnezeu Celui Ce te-
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
uriaș și-a deschis haina și de dedesubt a apărut o vestă strălucitoare în ale cărei buzunare și-a îndesat amîndouă degetele mari. "Schneiderhahn," zise el, apoi. "Alfred Schneiderhahn. Doctor Alfred Schneiderhahn." La aceste ultime cuvinte a făcut o mică plecăciune, de fapt mai mult o încuviințare mulțumită. După aceea a mers de-a lungul bărcii pînă cînd a ajuns în dreptul lui David, și-a scos un deget din buzunarul vestei și a indicat cu un gest vag în direcția lui
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
jur. Se părea că aici nu se aplicau legile care dictau de obicei deplasarea corpurilor. Dacă te lăsai pe spate, împotriva forței curentului, aveai toate șansele să cazi, dar cu cît te aplecai mai mult în față, ca într-o plecăciune, erai purtat mai rapid și nu riscai să cazi. Cei mai mulți preferau să se deplaseze în viteză, înclinați într-un unghi de patruzeci și cinci de grade, dar una sau două persoane trecură razant pe lîngă genunchii lui Lanark, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mergea un bărbat în tunică medievală, cu o sabie pe o pernă din catifea; în spate venea un altul purtînd o mantie de mătase colorată. întregul grup înainta alert spre tron, cînd Munro le ieși în cale și făcu o plecăciune. — Hector Munro, stăpîne. Mondboddo avea o față prelungă și un nas subțire și coroiat. Părul îi era blond-deschis și ochii cenușii în spatele unor ochelari cu rame aurii. Cu toate astea, vocea îi era profundă și cu rezonanțe masculine. Da, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a trimis? spuse Lanark iritat. Institutul sau consiliul? Nu-mi plac. — Cunoașterea și administrația sînt pe cale de dizolvare. Acum reprezint ministerul pămîntului. — Totul primește mereu nume noi. Nu-mi mai pasă. Nu încerca să explici. Figura făcu din nou o plecăciune și zise: Veți muri mîine la șapte minute după prînz. Cuvintele fură aproape înghițite de un pescăruș care țipa rotindu-se deasupra, dar Lanark le înțelese perfect. Asemeni căderii unei mame într-un hol îngust, ca mîna unui polițist pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
facă baia, dar nu la clasa a doua, ci la lux. Zăbovi înăuntru aproape o oră, se desfătă cu apa caldă care parcă-i topea toate nodurile dureroase din trup, trecu pe la masaj, iar la plecare băieșul îl salută cu plecăciune, ca pe clienții cei mai de seamă. Detaliul că omul a venit cu un cufăr și a plecat fără el nu avea cine să-l remarce. Cât despre băieș, el avea o vârstă la care uiți repede tot ce nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Lucy zâmbi, merse către peretele opus, trecu prin el - cu toate că păruse compact - și se trezi într-o sală imensă strălucind toată de oglinzile care căptușeau trei dintre pereți. Se grăbi s-o întâmpine o tânără salariată care-i făcu o plecăciune ca și cum i-ar fi cerut scuze: - Vă rog să ne iertați, domnișoară, dar, întrucât este prima dumneavoastră vizită în stabilimentul nostru, a fost necesar să presupunem că nu cunoașteți nimic din "sacul" nostru cu trucuri. Ați aflat despre această iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fost niciodată la școală, știe doar să danseze. Însă analizele lui de sânge spun că e seropozitiv. Atunci, chiar avem o problemă, zise avocata, oftând. Trebuie să-i găsesc un medic. Alimy se-ndreptă spre ieșire mergând de-andăratelea și făcând plecăciuni cu mâna la piept. Pân-atunci se purtase exact ca un oficial și, dintr- odată, felul lui de a părăsi încăperea unde se afla și o femeie frumoasă îi aminti că erau orientali. Rămași doar ei doi și o secretară
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
din cercul ei. (Și încheie sarcastic:) Nu v-a interesat, dar acesta este rezultatul agitației de azi de la palat. Perioada de care este vorba, dacă îmi îngăduiți să adaug această informație, este de două luni. Peter Cadron îi făcu o plecăciune politicoasă, apoi se întoarse din nou către bărbații tăcuți din jurul mesei: ― Vă rog să rețineți acest element, în timp ce eu îl interoghez pe domnul Hedrock în privința studiilor sale. (Ochii lui cenușii îl fixau necruțător pe Hedrock.) Ei? întrebă el. ― Mama, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ne spunea că nu-i nicăieri pământ așa de mănos”. Sublimă lecție de patriotism, în cât mai simple și convingătoare cuvinte. În acest caz, orice sforărie patriotardă pălește fără drept de apel. în Doamne, ca patriot român luminat, zice: „Cu plecăciune, rogu-mă Ție să-mi spui când se vor pocăi tâlharii din Soare Răsare și când îi vei pedepsi pentru fărădelegile lor împotriva poporului meu...că ne-au rupt moșia părintească, au semănat bejenie și moarte pretutindeni...ne-au robit
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prinț, că abia îndrăzneau ceilalți să se uite la el și să-i spună că „are noroc cu carul și-i dă cu piciorul” ca un nesocotit. Toți l-au sfătuit să se întoarcă la părinții adoptivi cu mulțumiri și plecăciuni. Fratele mai mare, cel care locuia în casa lor părintească, îi spune clar: - Suntem săraci lipiți pământului, așa cum ne vezi. Te recunosc ca frate, te iubesc ca frate, dar de ajutat... n-am cum să te ajut decât să merg
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]