1,160 matches
-
să fac. Nu vindeam nimic. Chiar nimic. Până am ajuns să vând ceva, a durat trei ani. Între timp, mă învârteam și-i salutam pe toți. Mă duceam în toate locurile pe care nu le știam. Le vorbeam frumos, făceam plecăciuni. Timp de trei ani. Dacă nu reziști în acești ani, totul se duce de râpă. Mulți oameni din jurul meu în trei ani. Pe de altă parte, dacă reziști și te învârți printre clienți, următorii zece ani sunt asigurați. Atâta timp cât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
datorii. Așadar și prin urmare boierul, stăpînu-meu, mai sus numitul Grigorie Frige-Linte, cu frățească dragoste închinîndu-se domniilor voastre se roagă ca văzând și făcând și putând pune mâna pe cuconaș să-l 287r puneți la răcoare // la dv. acasă. Cu multă plecăciune rămân al domniilor voastre Anghelache Sitariu, vătaf în ograda boierească {EminescuOpVIII 365} Iar despre cuconaș, ca să-l cunoașteți bine, așa l-au făcut Dumnezeu: este de 23 de de ani, cam mărișor și subțirel la trup, are păr castaniu, poartă barba
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
În față un bărbat foarte scund. Fața bucălată Îi plesnea de sănătate și avea pe ea o expresie atât de deznădăjduită, Încât era cât pe ce să nu-mi dau seama de natura ei. În timp ce Schemm era ocupat să facă plecăciuni, eu am bălmăjit niște complimente la adresa tinerei din fotografie. — Herr Six, zise Schemm mai ceremonios decât concubina unui sultan, dați-mi voie să vi-l prezint pe Herr Bernhard Gunther. Se Întoarse apoi către mine, modificându-și vocea astfel Încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
eram, s-a retras. A reapărut Însă după câteva minute, cu o floare În mână. O culesese din curte, probabil, și se tot codea, ca un balerin Îmbătrânit, În jurul meu. Mi-a Înmânat-o, În cele din urmă, cu o plecăciune, copleșindu-mă, apoi, În stilul său inimitabil, cu tot soiul de șolticării și drăgălășenii. Pentru cei prezenți În Încăpere nu era greu de făcut legătura Între oprobriul public care mă copleșise În acele zile și amorosul omagiu clovnesc care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Cum aș explica motivul? Păi, stai să văd. Te pot transfera în numele servicului de personal. O să-i spun șefei tale de pluton că revoluția are nevoie de tine. Mai că-i vine să se ridice și să-i facă o plecăciune kowtow, de mulțumire și respect. Reținându-se, îl întreabă numele persoanelor răspunzătoare de trupa de operă din Yenan. Oamenii cu care vei lucra or fi ei avansați din punct de vedere politic, zice el, rupând o bucată de hârtie și scriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și-mi pare rău că Șerban l-a ucis. Mâine, Mihai, să vii cu vizitiul domniei tale să mă duci cu caleașca la liturghie, o să merg și eu la măria sa Șerban Voievod, să-i dovedesc că-i datorez cinste și plecăciune. S-a încuscrit cu cinstitul neam al Bălăcenilor și umblă să se încuscrească și cu Bălenii, să șteargă ura. Bine face! Acum, că ți-am spus toate astea, parcă-mi este mai ușor. Mihai nu mai avea nimic de zis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
hoți, spuse Brâncoveanu, ridicându-se în picioare. Un gest afirmativ al capului domnitorului îl făcu să se plece politicos și să se îndrepte spre ușă, unde îl așteptă pe Bălăceanu, ginerele lui vodă, care cu regret îl urmă. Încă o plecăciune rigidă și plină de demnitate din ușă și ieși zâmbind. Știa că în următoarele minute vodă îi va concedia pe ieromonahul Ștefan și pe cei doi patriarhi și va rămâne doar cu frații săi și cu mitropolitul Theodosie. Privind lung
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oaspeții. Primul intră marele logofăt, apoi marele spătar Mihai, Ianache Hartofilax și după ei, aruncând priviri furișe, marele stolnic. În urma lor, în dreptul ușii, se opriră afară doi dorobanți atenți la mișcările trecătorilor. Patronul, numai zâmbet, comprimându-și gâfâind la fiecare plecăciune burta imensă, îi invita cu glas tare, exagerându-și politețea cu slugărnicie. Marele logofăt răspunse scurt la salutul de întâmpinare al fostului ienicer și se opri în mijlocul sălii ca să-și obișnuiască ochii cu întunecimea încăperii, căci afară lumina soarelui de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu un lighean de porțelan și cu o cană mare din același material. Cei patru boieri trecură fără să se spele pe mâini și se așezară comod pe sofale, doar descheindu-și fireturile caftanelor. Cafele și ciubuce? mai făcu o plecăciune Hamie. Doar cafele, porunci Brâncoveanu, și rogu-te, jupâne, să ne ții tovărășie, ca să aflu și eu ce mai este prin târg, ce vorbă umblă, că iată sunt câteva săptămâni de când nu ne-am văzut. Plecându-se încă o dată, aproape
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
seama de spusele doctorilor. — Doamne, bat clopotele, toate clopotele, se pomeni vorbind tare, și încerca după dangăt să le recunoască care și al cărei biserici este. Ușa se deschise brusc, al doilea postelnic și un dorobanț intrară salutând printr-o plecăciune până la pământ. — Ne-ai chemat? Poruncă, măria ta! — Caleașca este gata? Vreau caftanul cel gros, îmblănit cu vidră. Astăzi este denie mare și pare frig afară. Postelnicul, înainte de a ieși, spuse: — Domnia sa beizadea Ștefan așteaptă ca măria ta să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dovadă a detașării de cele lumești. Așa se urcase în caleașcă. „Doamne, ce am făcut?” Șirul de întrebări chinuitoare îi asaltau mintea de-i țiuiau urechile. Trecea în urma lui vodă prin cărarea deschisă în mulțimea de credincioși, răspunzând mecanic la plecăciunile ce nu-i erau adresate lui. Acum pasul domnitorului încetinise; după cum boierii plecau grăbiți capetele, înțelegea că erau scrutați de privirea necruțătoare a domnitorului. Au ajuns în față. Din scaunul din dreapta, doar cu o treaptă mai coborât decât cele două
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
savantă nu o înțelegeau decât Constantin stolnicul, cei doi prinți și Toma Cantacuzino. Domnul da din când în când aprobator din cap, fiecare gest fiind însoțit de câte un „aoleu, aoleu muică, aoleu, cu ce-ți greșii”. Când medicul, făcând plecăciuni spre domn și spre mesagerul împărătesc, dădu a înțelege că a terminat expunerea, Selin se reculese și întrebă turcește: — Se ia? Din spatele voievodului, Ștefan, uitându-se țintă la imbrohor, duse arătătorul la buze în semn de secret și dădu afirmativ
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțelege că a terminat expunerea, Selin se reculese și întrebă turcește: — Se ia? Din spatele voievodului, Ștefan, uitându-se țintă la imbrohor, duse arătătorul la buze în semn de secret și dădu afirmativ din cap. Pylarino începu din nou să facă plecăciuni în fața domnului, a imbrohorului, a stolnicului și, văicărindu-se turcește, ceru permisiunea să ducă de acolo bolnavul pentru a-i aplica tratamentul necesar. Prințul Constantin dădu un ordin scurt și un dorobanț din gardă dispăru pe ușa rămasă deschisă pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spuse în turcește: Dacă nu mă înșel, sunteți al doilea fiu al beiului Constantin. Beizadea Șefan, îmi pare bine că pot să vă salut. Am auzit lucruri frumoase despre domnia voastră. Cum ați călătorit? Pentru o clipă prințul tăcu, schiță o plecăciune, se reculese, zâmbi și dregându și glasul, răspunse grecește: — Înălțimii voastre îi mulțumesc pentru întrebare. Am avut o călătorie frumoasă și asta pentru că știam că la capătul ei voi avea onoarea de a vă întâlni. Ani întregi de școală sub
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
va fi nevoie. La început, fața domnitorului se făcu roșie ca para focului, apoi treptat se schimbă ca după încă două, trei minute să devină palidă, cu buzele vinete. Vestea a fost primită de voievod într-un târziu, cu o plecăciune ușoară a capului, imitată de boieri. Marele vizir părea mirat de faptul că domnitorul trecuse printr-o stare apropiată apoplexiei: auzise atâtea povești fantastice despre averea nemăsurată a beiului Constantin, încât pur și simplu se speriase când a văzut cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toți demnitarii otomani dădură afirmativ din cap, așa că Rami Pașa dădu și el din cap, chemându-l cu un gest pe Nicolae Mavrocordat la sine și dându-i dispoziții în șoaptă. Acesta se îndreptă spre Diicu Rudeanu și, amândoi făcând plecăciuni politicoase, se retraseră pentru a redacta documentul. — Constantin bei, crezi că ai putea să te așezi pentru ca să ne putem bucura de pacea și de sfatul lui Allah care să ne lumineze mințile și să ne liniștească sufletele? — Îndurare, înălțimea ta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turcesc, dar au stat sprijiniți de perete până când au ieșit negustorii ce se aflau acolo veniți înaintea lor. Când au rămas în sală doar vodă pe jilțul său și în picioare spătarul Mihai și prințul Ștefan, s-au apropiat făcând plecăciuni și murmurând cuvinte când grecește, când turcește. — Ce limbă știți să vorbiți mai bine? întrebă Brâncoveanu mirat. — Italiană, serenissime, suntem florentini. Vodă zâmbi, acel zâmbet care dădea expresiei feței sale un aer melancolic și trist. — Domnia ta, rogu-te să ne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până o să vină fiul meu să vă plătească pietrele. Dacă o să vie vremuri să vă silească să plecați și din Istanbul, să știți că la București puteți afla liniștea de care aveți nevoie ca să vă faceți meseria. Cei doi făceau plecăciuni și rosteau cuvinte de laudă la adresa serenissimului bei Constantin. Au ieșit urmați de spătar și de Ștefan care trebuia să ia suma promisă negustorilor de la marele logofăt Diicu Rudeanu. Rămas singur, Brâncoveanul se îndreptă spre fereastră și o deschise larg
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumina albă a lămpilor cu spermanțet fața lui era roșie ca focul: Să văd și eu! Cum adică, am citit de zeci de ori documentul și nu am băgat de seamă că este fals? Necunoscutul se ridică și, cu o plecăciune zgârcită, dădu sulul marelui vizir spunând: — Documentul este un fals. Oamenii mei au raportat în acest sens și, trist, îl măsură din ochi pe marele agă al ienicerilor, parcă cerându-și voie să vorbească. De sub turbane, de pe capetele rase șiroia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de fapt ale eșafodului, ca într-o înălțare cei dragi lui, mândria lui. Se îndreptă să urce și el. Se așezară la locurile lor pe fundalul unui zid de ieniceri. Călăii se înclinară în fața sultanului și apoi în fața osândiților, o plecăciune plină de respect, ca o implorare de iertare, își cerură apoi permisiunea de la osândiți de a le lega mâinile la spate. O făceau întotdeauna când trebuiau să execute creștini, era un mod de a-i anunța pe condamnați că a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cehova) era soția lui... Cehov. Dar asta nu are importanță pentru Cristina Modreanu, care este o fată frumoasă, deșteaptă, la curent cu teatrul românesc contemporan, deci i se poate permite orice... Tot Cristina Modreanu reabilitează, Într-un articol, ideea de...plecăciune ! Termenul mi-e drag, deoarece am montat des, Chirița lui Bazil Alecsandri. Dar nu la eroina bardului se gîndește agreabila cronicăreasă, ci la un lucru mai delicat, care ține de grati tudinea artistului - fie el român, englez, francez sau ame
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
des, Chirița lui Bazil Alecsandri. Dar nu la eroina bardului se gîndește agreabila cronicăreasă, ci la un lucru mai delicat, care ține de grati tudinea artistului - fie el român, englez, francez sau ame rican. Dar, să-i dau cuvîntul :” O plecăciune nu se face nu mai din umilință, ea poate să Însemne pur și simplu recu noștința pentru ceea ce ți-au dat alții, pentru ce ai Învățat de la ei, pentru ceea ce ai Înțeles despre tine Însuți cu ajutorul lor, pentru gîndurile lor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ea poate să Însemne pur și simplu recu noștința pentru ceea ce ți-au dat alții, pentru ce ai Învățat de la ei, pentru ceea ce ai Înțeles despre tine Însuți cu ajutorul lor, pentru gîndurile lor care au coincis cu ale tale. O plecăciune poate să fie expresia capacității noastre de a admira pe cineva, de care unii sunt, din păcate, lipsiți din naștere”... Just! Montez, la Ateneu, În Iași, În premieră pe țară, un text al autorului mexican - necunoscut la noi Angel Norzagaray
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Impresarii ăștia... Or să mai lipească mîine dimineață, cînd o să fie prea tîrziu. Iar pe dumneavoastră să nu vă prevină! Să mă luați drept hoț, să fiu în situația de a vă lua pe nepregătite... încă o dată: iertare (Face o plecăciune.) CHARLES: Dar nu ne-ați întrerupt din cine știe ce... Tocmai venisem de la teatru și... EMMA: Și, ca de obicei, ne certam în legătură cu piesa. Să vă ofer un ceai și să auzim părerea dumneavoastră. (Stau jos toți trei, Emma toarnă ceaiul.) Sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
inspirată de maestrul meu, Norman Corwin și de cartea lui, Pe-o notă triumfală (pe care mi-o cumpărase Morty de ziua mea), scrisă în cinstea Zilei Victoriei. Deci, inamicu-i mort pe-o alee din dosul străzii Wilhelm; fă o plecăciune, soldat, fă o plecăciune, micuțule... Și singur ritmul e de-ajuns să mă ia cu fiori, aduce cu cadența marșului intonat de victorioasa Armată Roșie și cu cântecul pe care l-am învățat în gimnaziu în timpul războiului, pe care profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]