2,966 matches
-
să ne povestească ceva. Strânge rufele și vino. Hai copii, stați cuminți și nenea o să vă spună o poveste. Kleinergrois, cu puțin efort reuși într-o jumătate de oră să povestească „Capra cu trei iez”i și să se vadă plecat. E clar, se gândi, viața e dură, nimănui nu-i mai arde de distracții, oamenii și-au pierdut simțul umorului. Intră trist în propriul lui apartment. - Pe unde umbli, domnule? Auzi o voce bine dispusă. Te aștept de peste o oră
SCHIŢE UMORISTICE (3) – SIMŢUL UMORULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367914_a_369243]
-
vadă dacă nu sunt morți sau dacă nu visează. Dar căpitanul Foc Nestins le articulă câteva scatoalce în ceafă: - În genunchi, nenorociților! Mărțișor și Norocel înțeleseră că nu visează. Erau chiar în fața lui Soare-Împărat. Se aruncară în genunchi, cu capul plecat. - I-am adus, Majestate! zise Foc Nestins și se retrase la perete. Ceilalți demnitari priveau prizonierii, curioși să vadă cum arătau figurile acestor nemernici care tulburaseră liniștea tuturor. Împăratul îi privi și el curios. Îi trecuse furia și voia să
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Iubirile și bunătatea inimii sunt niște herghelii ale poetului și cântărețului, ce-aprind viața cu foc sufletesc și-o împart în clipe neieșite din timp dar plecate câteodată pe plans ori surâs, până departe, și-ntoarse pe cai și vulturi! Poezia, cântecul, iubirea, bunătatea, ca vinul au un clondir de cleștar sărutat de guri însetate. Nici zeii, dacă nu savurează parfumul, soarele și spiritul din el, nu
MARIAN STERE UN ARTIST ÎNDRĂGIT DE TOŢI ARTIŞTII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368000_a_369329]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DRUMEȚIE Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1609 din 28 mai 2015 Toate Articolele Autorului DRUMEȚIE Cu toți un suflet și un trup Și hotărâți pe drumeție Plecat-au prietenii în grup Spre piscuri sus cu voioșie. Cu veselie și curaj S-au îmbarcat în limuzine Bărbați, femei și domnișoare Cu toții pleacă la plimbare. Popas întâi la rugăciune La Mănăstirea Caraiman Smerenie cu binecuvântare, Lumină pentru fiecare. Apoi
DRUMEŢIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368070_a_369399]
-
Vorbește înțeleptul. Dar asta nu se face În colț bătând mătănii; Ci alungând cu bâta Hidoasele dihănii. Și nu lega cu dracul În veci nicio frăție! Căci de vei trece puntea Nu-i nimeni să te ție. Iar capul cel plecat Ce iute taie spada, Priviți-i drept în ochi, Să nu le placă prada! Cine râde la urmă E ultimul ce râde... Se bucură românul De adevăruri crude. Înțelepciunea noastră Ne-o tragem de la oi, Ce-ar fi să-ntoarcem
INTERVIU CU NICU COVACI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367250_a_368579]
-
prin intermediul uniației. S-a constatat o creștere a emigrărilor românești din cauze religioase, politice, precum și material (de pildă în Țara Românească și Moldova clăcașii munceau pe moșiile boierești de opt ori mai puțin bogați decât iobagii din Transilvania). În locul celor plecați autoritățile ungurești și mai târziu habsburgice au început în fiecare an și în fiecare secol să aducă coloniști, ce s-au bucurat în primul rând de privilegiile apartenenței la credința catolică. Ultimul capitol intitulat „Meditații pentru urmașii Romei” (pp.77-117
PARINTELE IOAN ALEXANDRU MIZGAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367330_a_368659]
-
facem? Hai! a spus și el supărat. Nu mai strigăm la nicio poartă! Cine știe ce le mai cășună? Abătuți, am pornit agale spre casă, care era aproape. Dar, nicio nenorocire nu vine singură, pentru că în cale ne-au apărut doi vlăjgani, plecați și ei după Câțu-Mâțu. S-au apropiat de noi și ne-au întrebat: -Ați strâns ceva ouă, mă? -Ceva, ceva, am îngăimat eu, încercând să feresc coșul de privirile lor. -Ia să vedem! au insistat ei. Când au văzut dezastrul
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
și gândul însingurării. Într-adevăr, preamărind taina întrupării, Acatistul Bunei-Vestiri, la condacul al optulea, cântă: Văzând naștere străină, să ne înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la cer; că pentru aceasta Dumnezeu cel Preaînalt pe pământ S-a arătat om plecat, vrând să tragă la înățtime pe cei ce strigă Lui: Aliluia. Așadar, este atât de bogat în atâtea învățăminte adânci praznicul Nașterii Domnului! Dar cine ar fi bănuit că este și praznicul însingurării? Fără să vrei îți vin în minte
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
numai așa, ca să-i țină sclavi. Ghinionul lui, aceștia preferă să facă suicid în masă decât să hrănească, să îmbogățească și să ridice case spaniolilor ce-i schingiuiesc, îi violează, îi vând și le incendiază satele. Credeți că răutatea creștinilor plecați să facă evanghelizare se oprește aici? Păi, daca nu sunt mine de aur, putem cultiva trestie de zahăr, cacao, cafea. Și cum muncă este grea, un om inteligent găsește o soluție: se aduc sclavi din Africa. Timp de peste 300 de
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367497_a_368826]
-
Aș invita un cărturar să-mi spună De câte ori, unde și cum greșesc Dar sunt sărac, și eu în 'lumea bună' Fără de bani...nu cred că reușesc Aceasta este numai o idee Din vastul poeziei Univers O amplă și întreagă epopee Plecată-ntotdeauna dintr-un vers Aș încerca să scriu o poezie Dar anotimpul ăsta mă deprimă Privesc la alba coală de hârtie... Zâmbesc ușor, căci am găsit o rimă. 10 brumar 2016 undeva, în România sursa foto: internet Referință Bibliografică: ÎNCERCARE
ÎNCERCARE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367569_a_368898]
-
de cântec și poezie, de viață, de esență, de iubire, de resmnare și speranță, de sugestie, de adevăr... Înalt, condescendent, modest, parcă ușor vinovat de un lucru bun, evlavios față de publicul său, cu pălăria-n mână, la piept, cu capul plecat și ușor alintat - asta-i, pare că zice el, zâmbind, sunt un artist - bun, mai puțin bun, mă plăceți, sau poate nu, eu sunt al vostru, bucuros că mă acceptați, că mă apreciați, că mă adoptați.Mulțumește aplauzelor care-l
CUVINTE DESPRE LEONARD COHEN, CÂND SOARELE A INTRAT IN MARE... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367614_a_368943]
-
acum zâmbetul acela cuminte, firesc, ce m-a frapat în contrast cu râsul ironic al celor doi... Ce întâmplare de tot râsul a fost când ne-am cunoscut!”, exclamă ea și plecă din fața oglinzii pentru a se așeza din nou în pat, plecată deja în lumea frumoasă a amintirilor. Plecase în concediu de odihnă, restanță din anul ce nu de mult intrase la categoria „trecut”. Alesese o vilă cu numai două apartamente la etaj și un altul la parter, cu intrări separate, baie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
te-am dorit o sculptură din lutul meu, cu dalta mea, după desenul meu, din dorința mea în fiecare dimineață începută cu tine mi-ai stat model și din zi în zi m-am îndrăgostit de opera mea, tu erai plecată demult în alt anotimp, în altă clepsidră, un ochi plânge, o inimă zace în lut alături de daltă și desen cu dorință de iertare și reînvățare a pasului către un altfel de model Referință Bibliografică: Sculptura / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN
SCULPTURA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367699_a_369028]
-
până și astăzi (la nr. 14), ea fiind acum cu pereții verzi și scorojiți. Prințul îi aducea Catharinei daruri rare și scumpe, îi spunea vorbe aprinse și tăcerile lor căpătau grai; iar ea lăsa țesutul, și-i răspundea cu ochi plecați. Din păcate, cu toate aceste clipe frumoase, suntem martorii unei cumplite drame, căci Vlad Dracul, la cei 34 de ani ai săi, era deja căsătorit (din conveniență). Incă un motiv ca familia fetei să nu vadă cu ochi buni insistența
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
Toate Articolele Autorului Menașe m-a chemat în apartamentul lui, a închis ușa, a răsucit cheia în broască și mi-a spus cu voce gravă: - Rozica o să lipsească vreo două ore, s-a dus la coafor. Băiatul e și el plecat, la un film. Și te-am chemat special pe tine pentru că vreau să discutăm o problemă gravă, strict confidențială. M-am încruntat ca orice om serios și am întrebat despre ce e vorba. - Despre asta, a rostit Menașe, despre revista
SCHIŢE UMORISTICE (96) –STRICT CONFIDENŢIAL de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366987_a_368316]
-
drept al râului priveai cele două lăcașuri a căror acoperișuri străluceau în pânza apei, în stânga dealului bisericii lui Bucur, observai morminte presărate cu cruci strâmbe, cimitirul bisericii a cărei cruce, spre a nu ieși din linia celorlalte, părea din creștet plecată privind vechile clădiri ale mănăstirii cu turnuri de veghe, cu bastioane străpunse de creneluri și ferestre, care străjuiau din toate părțile lăcașul sfânt, ridicat de Radu Vodă. Deasupra lanțului întreg de ziduri înalte, se vedeau turlele plumburii și cupola mare
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
au urmat că vor cădea sub securea pașei. Ne-am ucis între noi, frați de același neam și cu același sânge. Se întoarse căutând cu privirile în gloata de boieri ce se afla în dreapta lui vodă. Fiind călare, zări capul plecat al vornicului Ureche. Hei, vornice Ureche! Ti-am spus că mult nu va domni! Nu era al ăstui pământ! Vornicul Ureche ridică privirile obosite către cel ce ședea în fața lui călare. Cu voce joasă, domoală, îi zise: - Ce spui tu
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
goruni- Doamne, cum să nu Te doară? Se duc oamenii din Țară La...bătrâni și la căpșuni... Celor de sus nu le pasă Că rămân legați de Dor Aici copilașii lor, Singuri, singurei Acasă... Ochii mei sunt plânși acum, Cei plecați departe-n lume Când se roagă, fă anume, Doamne, să-i întorci din drum! Celor care ne conduc Tu să le aduci aminte- Dă-le lor de-acum-nainte Soarta puilor de cuc... Câine viu aici, leu mort Nu mă vreau pe
RUGĂ PENTRU CEI PLECAŢI DIN ŢARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367039_a_368368]
-
se adună într-o tainică tăcere Plânge iar, Sfânta Marie, răscolită de durere. Lacrimile se adună în cascade-nvolburate Noi culegem bob de rouă-n diminețile curate. Le-a sfințit un glas de clopot la utrenia cea sfântă Pentru toți plecații noștrii-n lumea celor nu cuvântă. Maica noastră cea curată, roagă-te pentru noi toți! Că ne vindem precum Iuda, doar pe treizeci de zloți. Și ne unge cu mir sfânt de la moartea lui Iisus, Roagă-te , Sfântă Marie, tot cu
SFÂNTA MARIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367162_a_368491]
-
Un lucru e clar însă: ogarul se zbenguie și pozează ... ca o divă! Trec în Parcul Poporului. E un adevărat colț de rai! Nu știu cine l-a aerisit și stilat așa...dar e divin! Când te gândești la cei dragi și plecați...într-un așa loc ți-i imaginezi: cu iarbă verde și deasă, îngrijită, cu umbră odihnitoare...cu fântâni arteziene și bănci comode, generoase. Bebelușii, în cărucioare, și pensionari, cu bastoane sau cadru, se deplasează hipnotizați, cu însoțitorii lor. E o
UN CEAS DE PROMENADĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367166_a_368495]
-
al unei pălării ce amintea de un violet suav, cândva apreciat pentru strălucirea lui vioaie. Pălăria acoperea capul unei femei a cărei față nu se vedea. Pe unul din cele patru scaune de pe ultimul rând, ea stătea chircită cu capul plecat și răsucit, în încercarea de a se răzima pe umărul dinspre geam pentru a ameliora durerea ce-o simțea permanent la baza gâtului, dar și pentru a putea urmări cu privirea încețoșată mișcarea copacilor de pe marginea drumului. Cu o mână
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
din nou, cu o mișcare tremurătoare, batista peste frunte. Cealaltă femeie, bine legată și îndrăzneț îmbrăcată pentru cei aproape 60 de ani purtați cu semeție pe umerii acoperiți doar de bretelele subțiri ale rochiei de culoare crem, neatentă, cu gândul plecat nu se știe unde ori din cauza gălăgiei permanente din microbuz, nu i-a răspuns. Privea și ea pe fereastră. Departe. Peste câmpul în care apăruseră case de mărimi diferite și garduri înalte de beton pe care ea nu le știa
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
vremii nu mint! O spune și unul , născut acolo, lângă tâmplele cărunte ale Apusenilor săi, unul care a copilărit toată viața prin adevărurile acestor Munți, unici în măreția și în durerile lor! Unul care a stat de vorbă cu cei plecați Acolo, la Reîntregirea Neamului ! Să nu uităm să ne aducem aminte: UNIREA nu se putea întâmpla -înfăptui- aici la ARAD, la Târgoviște, la Cluj! Chemarea a fost înspre Alba Iulia, Alba lui Mihai, Alba lui Horia, Alba Iancului, a celui
ARAD-ALBA IULIA-1918 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367255_a_368584]
-
îmi spune că e în aceeași parcare cu a noastră, peste drum de local. Venim într-acolo acum. - Puteți ieși, că acum nu-i nimeni prin preajmă. Eu sunt în apropiere și mă îndrept spre parcare. După ce vă voi vedea plecate , plec și eu. Sună-mă, când ajungeți acasă, să știu că a-ți ajuns cu bine! Pe mama ta o pun eu la curent. Sunt mai liniștit acum. - Desire dorește să te cunoască și să-ți mulțumească personal pentru ajutor
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
-mprăștie cuvintele în ploi pe caldarâm... mă tem/ Că și Îngerii au căzut din cer cu ploaia înspumată,/ Din lumea lor, fără prihană, ce poate-i sfărâmată,/ De-o Mână mai presus de Ei, ca-ntr-un blestem!” Asemenea apostolilor plecați în lume să propovăduiască cuvântul Domnului, Nora Rotaru, prin vers, face Pași spre eternitate (p. 94) descoperind o lume plină de suferință, nevoi, necazuri, neputințe, amărăciuni, agonie, semnalând nevoia de credință, de rugăciune, de lumină. Cu modestie, tot ceea ce își
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]