780 matches
-
agăța: operează cu golul, este vidă. Cine i se dedică din cult sau din manie ajunge în chip necesar la „privațiunea de sentimente“ și la regretul de a fi adus jertfe unui idol care nu-ți dă în schimb decât plictis și dezolare, cum stă mărturie, document capital, scrisoarea pe care Doamna du Deffand i-a scris-o lui Walpole în ziua de 1 aprilie 1769: „Spuneți-mi: de ce, detestând viața, mă tem de moarte? Nimic nu-mi arată că totul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
toți și pe toate, trecerii și puterii sale, autorității absolute, măreției sale și zgârceniei, spaimelor, răzbu nărilor. REGENTUL O nouă tinerețe aidoma celei dintâi, multă putere și sănătate, avânturile ieșirii de curând de sub jugul și amărăciunea căsătoriei și trândăviei sale, plictisul care vine din aceasta din urmă, dragostea, atât de primejdioasă la această vârstă crudă, de eleganța și de distincția pe care le admiri orbește la alții și pe care vrei să le imiți și să le întreci, vraja pasiunilor, a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
scurt, niciodată vreun om năs cut cu atâtea frumoase însușiri de tot felul, cu atâta des chidere și ușurință pentru a se sluji de ele, n-a avut viață privată mai lipsită de noimă, nici atât de hărăzită nean tului și plictisului. Astfel că Madame l-a zugrăvit la fel de bine cât o făcuse și regele prin aforismul pe care l-a formulat cu privire la el în fața lui Mareschal, și pe care l-am relatat. Madame povestea tot felul de povești și mici basme
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de împrejurări l-au făcut să se înconjoare de oameni depravați sau ușuratici, care l-au încurajat să facă nenumărate lucruri frivole; societatea acestor oameni îi este comodă, pentru că îl scapă de gânduri; dar nu-l pot salva de un plictis pro fund, care îi trezește o nevoie imperioasă de a participa la treburi importante. Treburile acestea nu-l obosesc, pentru că nu se lasă stăpânit de ele pe de-a-ntregul; rar se întâmplă să-și lase cuprins tot sufletul de ceva
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
că nimeni nu-și face o grijă din a-l judeca. Convins de asta, face cu deplină și neștirbită siguranță tot ce-i trece prin minte, fără să se aprobe sau să se blameze câtuși de puțin. Un fond de plictis, care pare să aibă drept rezervor spațiul imens care este vacant între sine și gândurile sale, îi cere mereu distrageri pe care nici o ocupație, nici o companie nu i le vor oferi vreodată după placul său și pentru care nici o avere
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care risipește tristețea bărbatului.“ Iar aici era vorba de o mare tristețe! Tristețe pe care René o adusese din pântecele mamei sale și care, cu anii, sporea! Niciodată Doamna de Maintenon nu s-a străduit atât să-l scoată din plictis pe Ludovic al XIV-lea cât a făcut-o Doamna Récamier pentru Domnul de Chateaubriand. „Am remarcat întotdeauna - spunea Boileau întorcându-se de la Versailles - că, atunci când conversația nu se desfășura spre a-i aduce lui laude, regele se plictisea la
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
punându-l pe genunchi, conținea atât scrierile ei cât și corespondența. Adesea, când scria scrisori, ruga mai multe persoane să-i stea în preajmă; pe scurt, singurul lucru de care se temea era singurătatea, și pacostea vieții sale a fost plictisul. E uimitor cum geniile cele mai puternice pot cădea pradă urâtului și în ce măsură acesta le domină. Doamna de Staël, lordul Byron, Domnul de Chateaubriand sunt exem ple izbitoare, și mai ales pentru a scăpa de plictiseală și-au stricat viața
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
au dus; tu Îmi strângi inima fiindcă a trecut vremea peste tine. Propozițiile curg natural, făcute parcă pentru muzică. Ritmul e atent modelat: curgerea e punctată de întreruperi fulgerătoare. Poetul se deconspiră ca personaj: Eu, a cărui copilărie E un plictis uitat... E uitat și Eliot. Larkin se concentrează asupra unei intimități sondate cu precizie. Ideea e veche pentru noii Desperado, dar în anii '50 era o noutate cu siguranță. Larkin descoperă confesiunea și învață să radiografieze viața în vorbe de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care modernitatea tîrzie poate fi un teren unde raportarea la transcendență, calitatea itinerantă a credinței, libertatea ei față de obiectivări au șansa să fie puse la încercare. Există situații civilizaționale de inflație a simbolismului religios, cînd el poate deveni contraproductiv, provocînd plictisul și, în cele din urmă, abandonul sau asociindu-se, dimpotrivă, cu fanatismul literalist. Sfîrșitul Evului Mediu a fost, potrivit lui Johan Huizinga, o epocă în care acest simbolism ajunsese un cod prea la îndemînă, aplicat cu o mecanică virtuozitate chiar pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o stare de beatitudine care nu mai e a vieții, de stingere a impulsului vital, de enigmatică stagnare. „Nu cunoșteam o altă bucurie Decât a unui gând ce s-a deschis Și juvenila, rea preocupare, Schimbam pe vin un efemer plictis.” (Omul modern) Viața e privită în Momente biografice ca un motiv de recapitulări ale semnelor care fac din ea un destin. Apare motivul trecutului care începe să crească și care devine apăsător, amintind prezentul. Vitalitatea inițială purta în sine germenul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
a faptului de limbă supus exersării. Este inutil și păgubos să se impună repetarea unor informații sau operații care au intrat deja în uzul elevilor ca deprinderi firești de utilizare a limbii; aceste exerciții induc subiecților stări de pasivitate și plictis. Ideea subliniată de C. Parfene evidențiază în mod strălucit sensul învățării școlare la limba și literatura română: „Pentru că elevii noștri cunosc limba română din familie, mai mult sau mai puțin corect, profesorul nu trebuie să-i «învețe» pur și simplu
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
mai... "Mai spune s-aducă și ceaiul". Rușii beau ceai pentru a-și alunga și a-și uita toska (plictiseala); vîpish tchaicou, pozaboudesh toskou (a bea un pic de ceai pentru a uita plictiseala). Acest mai al lui Bacovia este plictisul însuși... Plictisul bacovian vine din angoasă ("urît"); el este mai profund decît spleenul, mai autentic existențial și absolut decît acela al lui Sartre". Și concluzionează: "Decembre este o capodoperă a plictisului"; citînd ca argument final dintr-o cugetare a lui
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
spune s-aducă și ceaiul". Rușii beau ceai pentru a-și alunga și a-și uita toska (plictiseala); vîpish tchaicou, pozaboudesh toskou (a bea un pic de ceai pentru a uita plictiseala). Acest mai al lui Bacovia este plictisul însuși... Plictisul bacovian vine din angoasă ("urît"); el este mai profund decît spleenul, mai autentic existențial și absolut decît acela al lui Sartre". Și concluzionează: "Decembre este o capodoperă a plictisului"; citînd ca argument final dintr-o cugetare a lui Pascal, pe
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a uita plictiseala). Acest mai al lui Bacovia este plictisul însuși... Plictisul bacovian vine din angoasă ("urît"); el este mai profund decît spleenul, mai autentic existențial și absolut decît acela al lui Sartre". Și concluzionează: "Decembre este o capodoperă a plictisului"; citînd ca argument final dintr-o cugetare a lui Pascal, pe care o propun după o variantă cred eu tradusă mai aproape de ce ne interesează: "Urîtul - Nimic nu este mai insuportabil pentru om decît să aibă parte de o liniște
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ci ceva specific: provincia moldavă cu atmosfera sa tipică, cu barăci vechi de unde emană regrete îndepărtate. Moldova este un pămînt de istorie, de ruine - ciudat, decolorat, suspendat în vreo tradiție și vreun vals depășit în care tipul eșuatului își plimbă plictisul moștenit de-a lungul generațiilor. "Sufletul moldav" a spus Ionel Teodoreanu (romanicer strălucitor mort de puțin timp) "nu are ferestre, ci oglinzi". O galerie de strămoși se reflectă acolo în tristeți grele, "atavice"". Ca argument suplimentar este citată Tristeți atavice
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lungul generațiilor. "Sufletul moldav" a spus Ionel Teodoreanu (romanicer strălucitor mort de puțin timp) "nu are ferestre, ci oglinzi". O galerie de strămoși se reflectă acolo în tristeți grele, "atavice"". Ca argument suplimentar este citată Tristeți atavice. Peste tot planează plictisul omului provincial, al tîrgului din provincia moldavă atît de bine redat de Sadoveanu în romanele sale citadine. Cîteva remarci legate de Moldova sînt de mare luare aminte și ar trebui la mulți să ne dea fiori - sînt, dacă mai este
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
evadare nu ar fi însă decât o racordare inutilă la o iluzie. Lepenies prezintă astfel o formulă exacerbată a intelectualului autoexilat în turnul de fildeș, captiv al visării, care își întoarce spatele unei lumi atât de imperfecte. Melancolie, spleen sau plictis sunt stările obsedante ale unei vita contemplativa europene ce va fi tulburată doar de instalarea activă a capitalismului și a eticii protestante. Remediul melancoliei patologice este, fără îndoială, munca 22. Continuând analiza pe liantul utopiei, analistul conservator american, Thomas Sowell
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
care modernitatea tîrzie poate fi un teren unde raportarea la transcendență, calitatea itinerantă a credinței, libertatea ei față de obiectivări au șansa să fie puse la încercare. Există situații civilizaționale de inflație a simbolismului religios, cînd el poate deveni contraproductiv, provocînd plictisul și, în cele din urmă, abandonul sau asociindu-se, dimpotrivă, cu fanatismul literalist. Sfîrșitul Evului Mediu a fost, potrivit lui Johan Huizinga, o epocă în care acest simbolism ajunsese un cod prea la îndemînă, aplicat cu o mecanică virtuozitate chiar pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
moderne. Filosoful de la Păltiniș făcea un update pentru deceniul nouă al secolului trecut și îl poziționa pe Blaga în raport cu gîndirea occidentală. Viziunea blagiană căpăta astfel o mare rază literară, își mărea sfera receptorului, era a omului care nu suferă de plictis și nici nu este stăpînit de absurd, una care punea între paranteze "astenia sau chiar neurastenia"4 exprimate de spațiul filosofic german, francez sau englez. Cu o precizare însă: filosofia kantiană l-a influențat pe Blaga, de la Kant a păstrat
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
lăsase atunci mai moale cu telefonul și-și ațintise, la rându-i, degetul spre Rada din căruță, îmbârligându-l apoi înspre sine de câteva ori, în semn că să se tragă dumneaei înspre biroul cu catastifele traficului vamal, în care plictisul făcea ravagii comparabile cu ale parodontozei. După care dispăruse în gheretă, urmat la scurt timp de Rada aleasă de el și desemnată și de bărbatu-său, printre lacrimi sincere de regret, ca prestatoare de descântece complimentare de urât menite să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pe toate părțile lumea dindărătul ochelarilor cu ramă aurită, potriviți cu-n deget subțiat de-atâta manichiură, despici aerul și-l purici de cuvinte plesnind de noimă cu mâna-ți fără griji de albă trecută prin brățara ceasului de măsurat plictisul, doar spre a naște întrebarea stupidă: "Dar voi, voi cam ce vreți de la viața voastră?" A pune întrebări, a te minuna de o ipotetică diversitate a umanului, bălăcindu-te cu delectare în incertitudine ca într-un jacuzzi, explorând doar cu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Casandra parcă ar fi o fetiță beată, care vrea să plângă de somn (IV 1). Singurătatea și urâtul i-au cuprins în cele din urmă pe toți, indiferent de vârstă. În vecinătatea cuplului regal, chiar și tinerii riscă să descopere plictisul și osteneala și să-și piardă astfel gustul vieții. Bătrânii le sorb suflul și energia doar pentru a-și găsi împreună sfârșitul. Blestemul care apasă asupra Atrizilor este fatalitatea vârstei. Pentru foarte tânărul Petru Dumitriu - la data publicării piesei avea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
terasele lui, printre paturile bolnavilor expuse la soare, se vedeau infirmierele care se foiau pentru preparativele de seară. Ocoli marea clădire, în curtea căreia câțiva manutanțieri se odihneau fumând o țigară, și ajunse în micul port. Aproape de cheiul măturat de plictisul metafizic al betonului răscopt la soare, o mică navă ruginită putrezea în apa cu luciri grase, de carburant. Cele două santinele care marcau începutul zonei priveau buimace Dumnezeu știe ce, poate apele dulci ale fluviului care, după ce traversaseră estuarul, înaintau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
foarte bun al prietenului meu de la Cluj, Tudor Dumitru Savu "Treizecișitrei". De fapt mi-l dăruise chiar el, în iarnă, la București, dar nu avusesem timp să-l citesc. Și lectură, despre "Durerile lumii" din Schopenhauer. Domnia sa considera duminica drept Plictis, iar cele șase zile lucrătoare Mizerie. Deci?! Bunul nostru Liviu Stoiciu îmi scrie plin de multe dureri! Sînt cu el, sîntem împreună! Gîndurile mele bune pentru "familia Pogor" (colegii de la sediul muzeelor literare ieșene n. red.)! Dacă pregătirea dintre 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să comunicați, să vă apropiați. Iar destinul a dus-o la Ierusalim, locul unde ea se poate înălța spiritual. Este drumul dumneaei spre spiritualitate. Și poate că multe alte căsnicii se consolidează astfel, la depărtare, lăsând în urmă rutina, banalitatea, plictisul, obișnuitele individualisme. Poate că deschiderea granițelor și accesul românilor la muncă în Europa îi ajută pe compatrioții noștri să-și salveze căsniciile, familiile - nu doar financiar - să se redescopere pe ei înșiși, să li se releve adevărul despre ei. Mi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]