966 matches
-
ea a devenit Universul. Apoi, prea multă energie a vaporizat-o, am rămas înconjurat de neant. Apăsătoarea liniște a pierderii. Săracul e fericit că are de primit și nu poate pierde nimic pe cînd, pierzînd Cosmosul, n-ai decît să plonjezi în spațiul prietenos al morții. Tulburat, V, tînăr caut să-mi fac din sinucidere un exil, o asceză care să mă purifice și să mă înalțe. Să uit depresia. Căci depresia e suficientă. Cînd nu mai are nimic de dat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
așa fel încît nu va ieși niciodată din căcat. Cum, atunci, să vadă cerul? “ Iată: înălțimea se umple cu un aer nebun prin care pătrunde o lumină adezivă. V. din spital, ieșind cu greu din agitația celor ce mă înconjoară, plonjez în spațiul hipnotic al vitraliului căutăndu-l pe tînărul V. Nebunia inteligenței sale a înlocuit siguranța cu care trece prin viață animalul. El, bipedul rațional, nu s-a ales decît cu îngrijorare și suferință. Singuri pasionații pînă la manie, îndrăgostiții științei
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Un cuvînt. Iar indiferentele vorbe, pe jumătate moarte, sînt jumătăți de moarte. V. răstignit pe patul de spital realizez că e absurd să strig la copia mea tînără. V. tînăr mă privește disperat și totuși rîde. Se bucură văzîndu-mă cum plonjez în apele albastre sperînd să descopăr în mijlocul adîncimii un templu de aur plin de dănțuitoare măslinii, să văd în jurul lui înotînd peștii în unda amurgului. Poate că acolo se ascunde vreun mandarin verde ca inima smaraldului care vrăjește clipele schimbîndu-le
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o lanternă mică ochii. Dar zăbovește atît de mult încît pare că se uită în oglindă. Încet, strecurîndu-mă pe lîngă mîna lui și sclipind pentru o clipă în lumina becului minuscul, mă apropii de proprii mei ochi și pătrund acolo. Plonjez în micile discuri negre care refuză să-i răspundă la stimuli. Mă pomenesc pentru cîteva momente făcînd o excursie halucinantă printr-o monstruoasă clădire. Sute de camere pe care le străbat. Urc și cobor etaje. Totul e luminat strălucitor deși
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
deschidea automat toate portierele după două minute, un adevărat chilipir, așadar cum, În ce mă privește, grație unei atenții extrem de Încordate a lui Dumnezeu nu am avut Încă un astfel de accident ca să-mi regîndesc viitorul, mă văd nevoit să plonjez iar În trecut, cînd la delicata vîrstă de trei luni am fost scăpat În cap de doica beată, după care mama, ca să-mi vindece creierul supradezvoltat, mi-a citit cred că-n engleză luni În șir nu știu de ce Cehov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
filologi. De fapt nu găseai mulți filologi, unii făceau Politehnica de ani de zile sau alte arte pirotehnice, nu reprezentam singura oaie transhumantă, numai că asta am aflat-o mai tîrziu. Singurul care mi-a luat apărarea, ajutîndu-mă să nu plonjez În abisul celor fără drept de cavou tipizat, cel care a mai găsit cîte ceva de salvat, cît de mic, prin prozele mele, a fost Ioan Bogdan Lefter. Alegîndu-se astfel, nevinovat, cu gratitudinea mea pe veci. În fața lui Îmi voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o neliniște tot mai tensionată, În maniera lui Lynch (vezi viziunea de tunel a lui Fink privind fascinat gaura de scurgere a chiuvetei aparatul de filmat intră pe țeava Întunecată rotindu-se oniric la fel ca-n Blue Velvet, unde plonja prin conductul auditiv al urechii găsite-n iarbă de Kyle MacLachlan), Lynch, maestru al personajelor complet deraiate, ce a compus de curînd un film foarte cuminte, foarte sensibil, cu un bătrîn foarte bătrîn care, fiindcă nu mai putea să conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trecerea fie și evanescentă a unei cît de miniaturale femei prin fumul atîtor secole de aprige dispute teologice legate de Întrebarea cu acul. De undeva se auzi rîsul dantelăresei. Michael Își strînse aripile uriașe dar cam jumulite și, Înainte de a plonja spre Andy McDowell, care semăna cu Isabelle Hupert În imaginația-i Înfierbîntată, spuse: „RÎsul este singura cale spre adevărata iubire”. Și plonjă. Ceilalți tăcură. Dacă Michael avea dreptate, devenea greu dacă nu imposibil să mai poată răspunde cineva la Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acul. De undeva se auzi rîsul dantelăresei. Michael Își strînse aripile uriașe dar cam jumulite și, Înainte de a plonja spre Andy McDowell, care semăna cu Isabelle Hupert În imaginația-i Înfierbîntată, spuse: „RÎsul este singura cale spre adevărata iubire”. Și plonjă. Ceilalți tăcură. Dacă Michael avea dreptate, devenea greu dacă nu imposibil să mai poată răspunde cineva la Întrebarea de ce n-a rîs Iisus niciodată. Că, pe de o parte, motive ar fi avut, de exemplu hainele contemporanilor, Pilat, dracul, caprele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de clanța ușii. Bud șterpeli din ei un portmoneu, Îl goli și apoi fluieră tare. Cindy țipă, dar grăsanul continuă să pompeze. Bud: — NENOROCITULE, CE FACI CU MUIEREA MEA?!!! Lucrurile se precipitară. Grăsanul ieși În goană, ținîndu-se de socoteală. Cindy plonjă sub așternuturi. Bud văzu o poșetă, o goli și Înhăță banii. Cindy nu se putu abține și țipă din nou. Bud se apropie de pat. — Dușmanii lui Duke. Dă-i pe goarnă și nu te arestez. Cindy Își iți capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de mosc și eu m-am cufundat tot mai adânc în scaunul meu, copleșit de fericire, cu bunicul în stânga și cu tata în dreapta mea. Șase ani mai târziu, Iuri era deja mort, după ce MIG-ul 15 în care zbura a plonjat în mod inexplicabil dintr-un nor aflat la mică înălțime și s-a prăbușit în timpul aterizării. Pe atunci eram deja destul de mare ca să adopt neîncrederea generală în tot ce era rusesc, să bag în seamă zvonurile sinistre despre KGB și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ani mai târziu, când aveam cincisprezece ani. În ziua de miercuri, 27 martie 1968, în primele ore ale dimineții, am visat că zburam într-un mic avion cu reacție care dintr-odată și fără vreun motiv aparent a început să plonjeze spre pământ. Aud și acum zumzetul încet al motorului transformându-se într-o tuse șuietoare și văd un perete de nori cenușii denși apărând din senin. Geamul se sparge cu zgomot și într-o clipă se lovesc de mine cioburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-l puțin. Atinge-l și spune-mi ce părere ai. Dacă acesta era începutul, dacă așa o voi lua de la capăt, nu era cum mă așteptasem. Nici pe departe. Nu mai eram în stare să țin situația sub control: parcă plonjam spre pământ și m-am dus spre ea cu pasul greu al unui somnambul, cu vârfurile degetelor întinse până când au intrat în contact cu pielea palidă de la bază gâtului ei. De acolo am trasat încet o linie, simțind o peliculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Și pe urmă, în noaptea în care a murit în accidentul de avion - am râs nervos - și nu e nevoie să crezi dacă nu vrei -, dar în noaptea în care a murit, l-am visat. Am visat că eram el, plonjând spre pământ în avionul în flăcări. După lipsa de expresie de pe fața Fionei, am dedus că privea cu scepticism această dezvăluire. Și am încheiat cu o scuză. M-a impresionat atunci. — Ba nu, te cred. Încercam să-mi amintesc ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Dumnezeu, Tabitha, încetinește. E periculos. Se întoarse din nou și spuse mustrător: — Zborul nu e niciodată periculos. — Nu? — Nicidecum. Prăbușirea e periculoasă. Și atunci, cu un hohot strident de râs, împinse maneta la maximum avionul se avântă înainte și acum plonjează, zdruncinându-se în jos cu o viteză inimaginabilă și Michael simte un gol pe dinăuntru, corpul lui e ca o carapace goală, are gura deschisă și tot ce era înăuntrul lui este lăsat în urmă, sus pe cer... Mă prăbușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Un moment când lăcomia și nebunia... Apoi ultimul scrâșnet metalic, sfâșierea cumplită, când bucăți de fuzelaj încep să se desprindă, până ce tot avionul se rupe în bucăți și țâșnește într-un milion de direcții și el e în cădere liberă, plonjează, descătușat, doar cerul albastru între Michael și pământul pe care-l vede clar acum, ridicându-se să-l întâmpine, cu coastele continentelor, insule, fluvii, mari întinderi de apă. Vesel, vesel, vesel Nu mai sufăr... Viața e doar un vis Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zis ea, a descuiat biroul Mirandei și s-a așezat pe covor. A Întins imediat mâna după o sticlă de vin și s-a pus pe Împachetat. — Chiar le pasă ce mănâncă lumea? am Întrebat eu, cu senzația că am plonjat direct Într-o scenă din Sliver. — Ăă, nu știu. Posibil. Știu doar că pot să afle. Și la sala de sport, de asemenea. Trebuie să folosești cardul ca să intri și acolo, la fel și la chioșc, ca să cumperi cărți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sănătate? Pentru că nu pot rezista să petrec un singur weekend fără să-ți aud Împuțita aia de voce? Dar cum rămâne cu mine și cu fetele mele? Am crezut că o să leșin de furie, dar am inspirat adânc și am plonjat direct În miezul problemei. — Miranda, Îmi pare rău dacă nu e momentul cel mai potrivit, dar sun ca să mă asigur că ai primit cărțile cu Harry Potter. Am primit mesajul În care Îmi spuneai că nu le-ai primit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine și, de data asta, ochii ei aveau destul spațiu ca să Îmi analizeze Întreg corpul. Poate părea imposibil, dar am simțit că toate mădularele Îmi iau foc pe măsură ce ea mi le analiza, dar rămăsesem din nou pironită locului, incapabilă să plonjez Înapoi În scaunul meu. Exact În clipa În care părul meu era pe punctul să ia foc, ochii aceia albaștri, nemiloși s-au oprit În sfârșit Într-ai mei. — Aș dori să Îmi dai haina, a zis ea cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i trimit caseta profesorului, pentru ca studenții de anul viitor să poată vedea În direct cum se manifestă. Toate eforturile pe care le depusesem ca să procedez cu precauție au Început să mi se pară supraomenești, așa că am inspirat adânc și am plonjat. — E nebună, Emily, am zis eu cu glas domol și liniștit și mi‑am dorit să fie de acord cu mine. Nu tu ești de vină, ea este. Este o femeie frivolă, meschină și crudă, care are tone Întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
voi? Plini cu entuziasm! Noi am făcut program cu nimic tot săptămânul În caz că Madame Priestly trebuie la noi oricând! Am sunat‑o din nou pe Briget și am rugat‑o să se ocupe ea de cei de la Ungaro. Era momentul să plonjez În garderobă. Carnețelul cu schițe ale diverselor mele „look‑uri“ era pus la vedere noptiera de la capul patului, În așteptarea unei biete victime a modei, cum eram eu, care să apeleze la el pentru a primi Îndrumarea spirituală necesară. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Duncan Îl privi atent și-l recunoscu În cele din urmă. Îl chema Fraser - Robert Fraser. CÎndva fusese coleg de celulă cu el. Duncan rămase o clipă prea uluit să poată articula ceva. O secună se simți de parcă ar fi plonjat Înapoi În vechea lume a Închisorii, cu mirosul ei, cu sunetele confuze și ecourilor lor, cu mizeria mistuitoare și toată plictiseala de-acolo... Fața Îi deveni rece și-apoi se-ncinse. Își dădu seama că toți Îl urmăresc și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
topea și sălta În valuri Întunecate. Uneori - și astea i se păreau minute fără capăt - avea impresia că sîngele se oprea, iar ea se calma Întru cîtva; apoi, Însă, apărea un alt mic șuvoi Între picioare care o făcea să plonjeze din nou În starea de panică. Începuse să se teamă și de ritmul galopant al inimii care, Își dădea seama, accelera fluxul sîngelui. Îl auzi pe Reggie Întorcîndu-se. — Ai trimis după ei? strigă bătrîna. — Da, spuse Reggie, cu răsuflarea tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cum Își aprinde o țigară. Urmă zăngănitul inelelor draperiei și-și dădu seama că probabil stă la fereastra dormitorului, uitîndu-se afară. Apoi sîngele se prelinse din nou, iar durerea se strînse ca un pumn În jurul unei lame; Închise ochii și plonjă din nou În panică. Durerea și disperarea erau negre - ca smoala - și atemporale, de parcă ar fi fost din nou sub antesteziantul domnului Imrie, lunecînd din lume, În timp ce lumea gonea Înainte... Simți din nou mîinile grele ale bătrînei pe spate, masînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a investit destui bani În problemă. Am Încercat o dată să mă Întorc acasă cu mâna goală dintr-o călătorie de afaceri, dar pe drum de la aeroportul Heathrow, am cedat și i-am spus taximetristului să oprească la Hounslow, unde am plonjat Într-un magazin de jucării Toys’ß’Us, adăugând o notă toxică senzației de rău produse de decalajul orar. Colecția mondială de păpuși Barbie a lui Emily este În prezent atât de extraordinar de desperecheată Încât e doar o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]