978 matches
-
un șoim care plana deasupra unor pini Înalți, o trecătoare mostră de artă vie, prin bunăvoința zeului Împrejurimilor. Șoimul zbura spre Kitty și, pentru o fracțiune de secundă, păru că se va așeza pe umărul ei, dar se roti și plonjă deasupra văii. Priveau amândoi pasărea cenușie plutind deasupra coamelor Împădurite ale dealurilor, până când deveni un punct mic, negru și dispăru În văpaia soarelui. Era un șoim de prerie, Îi explică Matthew, de obicei prin părțile astea sunt șoimi mici, negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
sigur că doresc să mai exist. Mi-am dat seama că pînă atunci nu știusem de fapt ce Înseamnă cu adevărat să fii singur. Două săptămîni mai tîrziu și-au făcut apariția părinții lui Jerry - abia am avut timp să plonjez sub chiuvetă Înainte de a se deschide ușa. Nu mă gîndisem niciodată că e posibil ca un tip de vîrsta lui Jerry să mai aibă părinți. Erau incredibil de bătrîni, amîndoi aveau părul alb, erau Încovoiați de spate și de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
rechinii le-a venit de hac. - Cum poți să fii sigură de asta? - Benedetto mi-a povestit tot. - Nu ți-am povestit nimic, mamina! Benedetto avea fața roșie de surpriză. - Pentru că tu nu înoți bine, nu știi ce însemnă să plonjezi în adânc, a suspinat Beppo. - Dacă ai ști, mamina, ce înseamnă pentru noi să ne scufundăm în apă, explică Benedetto, e ca și cum ai căuta urme de geniu în apă, e ca un exercițiu de stil. Edith se uita uimită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vital, devenind un bărbat echilibrat și fericit. Rechinii, ca și oamenii trec prin viață cu multe cicatrice. Frica și extazul se amestecau în mod erotic în venele lor. Acum, bând cafeaua, îi zumzăia prin cap un vers: „Numai cel care plonjează în adânc poate să găsească perle“. Când Beppo tocmai se pregătea să plătească și să plece, ochii lui au dat de ochii unui bărbat necunoscut care-l fixa. Hainele lui erau cam ponosite, dar unghiile degetelor fine erau îngrijite. Surâdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de seamă prea mult pentru că în fiecare minut se nășteau ființe noi pentru a se întreține transcendentalul joc. Un pântece imens cerea mereu de mâncare, o bulimie universală se cerea potolită. Prima zi, Jacopo se arătase complet dezinteresat de a plonja în adâncul apei. Se întreba mereu de ce hazardul îl adusese acolo. Își construise o colibă de frunze pe malul plin de soare, cu ajutorul localnicilor care-i povesteau istorii vechi cu rechini și alte animale exotice. Erau vădit îngrijorați de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
călcat pe urmele tatălui, scriau ziarele. Pentru a onora amintirea lui Beppo, familia a început din nou să-și petreacă vacanțele la Oceanul Indian, ca și cum numai așa ar fi putut să învie zilele în care fuseseră împreună cu el. Se scăldau și plonjau în apă ca pe timpul lui Beppo, cu acel foc al pasiunii care dispare numai ca să se aprindă din nou în alte corpuri. UN EROU MIC MARE Nu, nu e ușor deloc să fii mic de statură când există o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
prin viață indiferenți la semnificația emoțională a relațiilor interpersonale portretizate în Fii și îndrăgostiți sau se puteau distra grobian pe seama intuiției profunde dovedite de D.H. Lawrence în privința caracterului sexual al existenței, Eva Wilt era incapabilă de o asemenea detașare. Ea plonja în astfel de activități culturale și de autoperfecționare cu un entuziasm care îi scotea peri albi lui Wilt. Mai grav era că și concepția ei despre cultură se modifica de la o săptămână la alta, așa că uneori era captivată de Barbara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de baie îi ieși de pe față, dar părintele St John Froude era prea ocupat să se agațe de marginea vasului de agrement și să sară în barca lui ca să mai observe așa ceva. Se aruncă în ea exact când înfiorătoarea femeie plonjă înspre el, apoi începu să vâslească, îndepărtându-se și uitând complet de misiunea lui inițială. Sally rămase în cocpit și-i strigă vorbe jignitoare, iar în spatele ei se ridică o formă apărută în ușa cabinei. Parohul văzu cu ușurare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de clanța ușii. Bud șterpeli din ei un portmoneu, Îl goli și apoi fluieră tare. Cindy țipă, dar grăsanul continuă să pompeze. Bud: — NENOROCITULE, CE FACI CU MUIEREA MEA?!!! Lucrurile se precipitară. Grăsanul ieși În goană, ținîndu-se de socoteală. Cindy plonjă sub așternuturi. Bud văzu o poșetă, o goli și Înhăță banii. Cindy nu se putu abține și țipă din nou. Bud se apropie de pat. — Dușmanii lui Duke. Dă-i pe goarnă și nu te arestez. Cindy Își iți capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
am simțit cum începe să-mi fie greață de această percepție aproape impudică a timpului. Îl pipăiam, îl vedeam ridicîndu-se în fața mea, combinație imposibilă între peisajul acela super-familiar (care era și nu mai era al meu) și interioritatea mea care plonja vertiginos cu 18 ani în urmă. M-a cuprins o durere sfâșietoare, mi s-a făcut insuportabil de dor de mine cel de la 40 de ani, un dor năprasnic ca de cineva care nu mai este în chip definitiv, ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la pândă un mahalagiu, poți oricând să vii câteva zile în România, să-ți faci cura de mahala și să te simți bine. De aici și o anumită încîntare pe care o resimt cei care vin din afara lumii noastre și plonjează pentru scurtă vreme în ea. Pentru că "în lumea lor" istoria se face cu oameni care leșină cotidian de plictiseală, în timp ce în jurul nostru se petrece veșnic "ceva", pentru că sîntem o lume de petrecăreți și petrecător ai timpului, ei au senzația, venind
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un cot lui Clodagh, arătând spre scenă. —Scuze, spuse Clodagh zgomotos - prea zgomotos. Apoi a început să urle, râzând la fiecare lucru pe care îl spunea Marcus. Când, în ropote de aplauze, Marcus s-a întors la masă, Clodagh a plonjat în brațele lui și a spus: —Ai fost absolut CRIMINAL! Marcus s-a sustras gentil din brațele ei și s-a îndreptat către scaunul de lângă Ashling. În timp ce se așeza, a strâns-o de mână și i-a aruncat un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Într-un text În care povestește cum a descoperit el Vaticanul În 1936: „Un asemenea staul nu e Îndeajuns de mare pentru pășunatul tuturor oilor. La Vatican, aflăm prin trup ce poate să Însemne oceanul sufletelor“. Delphine și cu mine plonjaserăm Într-un ocean de trupuri asudate și jilave. Gărzile ne Împiedicau să facem cale-ntoarsă. Parcursul era obligatoriu! Nu se glumea cu serviciul de ordine de la Cetatea Vaticanului. Lui Michelangelo Îi trebuiseră opt ani ca să picteze Judecata de Apoi. Puteam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
destresare. De exemplu, “înainte de un discurs important sau de o dezbatere dificilă, li se recomandă să facă un exercițiu de relaxare printr-un autocontrol al respirației”, spune Philippe Most. “Poți să-ți imaginezi un minunat peisaj din copilarie și să plonjezi în el, gândindu-te la o frumoasă amintire din copilărie”. Este un lucru demonstrat faptul că acțiunea politică se hrănește din viața interioară a omului politic. Ne încărcăm bateriile printr-o plimbare sau la piscină, sau în familie, alături de cei
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Duncan Îl privi atent și-l recunoscu În cele din urmă. Îl chema Fraser - Robert Fraser. CÎndva fusese coleg de celulă cu el. Duncan rămase o clipă prea uluit să poată articula ceva. O secună se simți de parcă ar fi plonjat Înapoi În vechea lume a Închisorii, cu mirosul ei, cu sunetele confuze și ecourilor lor, cu mizeria mistuitoare și toată plictiseala de-acolo... Fața Îi deveni rece și-apoi se-ncinse. Își dădu seama că toți Îl urmăresc și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
topea și sălta În valuri Întunecate. Uneori - și astea i se păreau minute fără capăt - avea impresia că sîngele se oprea, iar ea se calma Întru cîtva; apoi, Însă, apărea un alt mic șuvoi Între picioare care o făcea să plonjeze din nou În starea de panică. Începuse să se teamă și de ritmul galopant al inimii care, Își dădea seama, accelera fluxul sîngelui. Îl auzi pe Reggie Întorcîndu-se. — Ai trimis după ei? strigă bătrîna. — Da, spuse Reggie, cu răsuflarea tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cum Își aprinde o țigară. Urmă zăngănitul inelelor draperiei și-și dădu seama că probabil stă la fereastra dormitorului, uitîndu-se afară. Apoi sîngele se prelinse din nou, iar durerea se strînse ca un pumn În jurul unei lame; Închise ochii și plonjă din nou În panică. Durerea și disperarea erau negre - ca smoala - și atemporale, de parcă ar fi fost din nou sub antesteziantul domnului Imrie, lunecînd din lume, În timp ce lumea gonea Înainte... Simți din nou mîinile grele ale bătrînei pe spate, masînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu pot să repar lucrurile cît ai clipi. Nu știu cum să fac asta. — Mersi, Îi zic eu cu răceală, iar cuvintele au un sunet dușmănos. Dan se limitează să dea din cap fără să mă privească și se ridică În picioare, plonjînd În piscină ca să Înoate. Lisa Îmi zîmbește. Și-a lăsat cartea pe burtă și-și ține mîinile sub cap, În timp ce Amy șade Între picioarele ei, jucîndu-se cu niște cuburi de pluș viu colorate. — O mai ții minte pe fata peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care le face dansatoarea suedeză, care dorește să fie ridicată pe spinarea animalului. În cele din urmă, animalele se pun în mișcare în șir indian, legănându-se în iarba înaltă până la coapse. Atmosfera de intrigă, secrete cumplite și calcule nesigure, plonjează peste cenușiul elefanților, ca un câmp static, o aură tensionantă, degete încordate pe trăgaci gata să tragă, o chimie ciudată a creierului, virtualității paranoide, care pe animale le fac nervoase și temătoare. Îngrijitorii își împing călcâiele în dosul urechilor mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
străzile sunt mai bine luminate, își adună gândurile și se întreabă ce vor face. Cafea și sandvișuri undeva lângă Islington. Apoi... WEST END! unde nu mai contează ce oră este, parchează mașina lângă o cârciumă numită Coach and Horses și plonjează în bar, ducându-și băuturile pe deasupra capului, atât este de aglomerat și scuze, scuze, sunt înghesuiți într-un stâlp, vă interesează, domnilor, nu mulțumim, cum credeți, din nou pe stradă, oamenii stau la intrare, muzica răzbate de la parter, încurcându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dă ordinul de amarare pe țărmul îndepărtat. Asta nu-i oprește pe unii din oameni să intre în râu și să vină înot spre Nelly. Încearcă să se urce la bord, luptându-se cu echipajul care-i împinge înapoi, unde plonjează printre gunoaiele care plutesc, îndepărtându-se doar când Gregg scoate pistolul, orientându-l spre ei. — Unde ne aflăm? întreabă Gittens cu jale. — La capătul râului, zice Morgan. Marchant scuipă. — Parcă e capătul lumii ăsteia blestemate. Nimeni nu are pornirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
porni către ea, dar fu oprită printr-un gest din cap de către Rhyme: știa că o pierduseră și că trebuiau să o lase în pace. Doar că se înșela. Kara trase adânc aer în piept, asemeni unui scufundător gata să plonjeze în apă, și începu din nou să privească fotografiile, de data aceasta aproape cu înverșunare. După câteva momente, spuse: - P. T. Selbit. - E o persoană? întrebă Sachs. Kara încuviință: - Domnul Balzac obișnuia să repete numerele acestuia. Un iluzionist care a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
păstra sobrietatea și pentru a putea oferi câteva indicii despre ce văzuseră mai devreme. Mașina apăruse cu viteză printre tufișuri și aterizase direct în râu. Cu toții văzuseră un bărbat pe scaunul șoferului și erau siguri că nu sărise înainte de a plonja în râu cu tot cu automobil. Sachs luă scurte declarații de la Carlos și de la prietenul său, cei doi vagabonzi care locuiseră în baraca ce tocmai fusese distrusă. Erau drogați și, fiind înăuntru când s-a produs coliziunea, nu prea aveau ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Ai niște probleme. Lovitura aproape că era fizică. - Mă scuzați, domnule? - Un loc al infracțiunii de sâmbătă, lângă râul Harlem. Mașina a intrat în apă? Tu ai făcut asta? Era locul în care Mazda Magicianului izbise șandramaua lui Carlos și plonjase. - Da, așa e. - Ai arestat pe cineva acolo, spuse Marlow. - A, da. Dar nu l-am arestat. Tipul trecuse de banda de protecție și scormonea printr-o zonă izolată. L-am condus afară de acolo și am solicitat să fie reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să fie defavorizate la „marea împărțeală”. Dar discriminarea drept consecință a acestor politici este evidentă. La vremea când ea se petrecea, noi nu am văzut-o. Aveam ochelari occidentali. Ne uitam la alte lucruri, cele despre care învățam din cărți. Plonjasem în feminismul postmodern când noi nu aveam nici măcar unul modern complet, când ratasem al doilea val, cel al diferențelor. Mai rău, unele dintre noi aterizam direct în plasa postfeminismului promovat de corporațiile occidentale pentru ca femeile să se întoarcă mai serios
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]