2,913 matches
-
cam prin toate școlile și prin toate gusturile și să rezerve întotdeauna o cămară pentru gustul de mîine». E formularea cea mai plastică a marei comprehensiuni de care trebuie să dea dovadă criticul, a lipsei de sectarism, de prejudecăți. Fără ca pluralitatea aceasta de gusturi, se înțelege, să anihileze exigențele minime ale judecății” (Mențiuni critice II, ed. cit., 1934, p. 164). Rezervele lui Perpessicius nu privesc însă imagismul, „miragiile” visului sau cele ale subconștientului, ci doar caracterul lor „violent”, „necontrolat”, „dezlănțuit”. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imediat, la bărbat, scuze ceremonioase și aproape comice. Extrema urbanitate a participanților masculini pare și mai frapantă când te aventurezi spre interiorul zonei, dincolo de linia dunelor. Într-adevăr, această zonă e de regulă rezervată amatorilor de gang bang și de pluralitate masculină. Și aici, germenul inițial Îl constituie un cuplu care practică un contact intim - adesea o felație. Curând, cei doi parteneri sunt Înconjurați de zece-douăzeci de bărbați singuri. Așezați, În picioare sau pe vine, aceștia se masturbează asistând la scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și anume concepția relativistă a lui Hayden White privind raportul dintre istorie și ficțiune. Potrivit lui Hayden White, care duce la extrem o linie de argumentare impusă În teoria istoriei și În naratologie după „turnantul lingvistic”, nu există adevăr, ci o pluralitate (dar nu o infinitate!) de adevăruri, echivalente ontologic și epistemologic. Cum spunea Paul Feyerabend acum mai bine de un sfert de secol În controversata sa Against Method, avem mereu de-a face cu paradigme incomensurabile. Cu alte cuvinte, trăim Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un număr de capitole care Îl sprijină sau, respectiv, Îl combat pe Hayden White. Despre relativismul lui Hayden White, nu pot spune aici decît un lucru: este un relativism relativ, În ciuda aparențelor; cum arătam mai Înainte În text, vorbim de pluralitate, nu de infinitate de versiuni/reprezentări echivalente ale adevărului. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Ravelstein.doc PAGE 165
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un cod care, în mod gradual, se descoperă prin intermediul situațiilor și provocărilor, la care persoana răspunde prin dorința sa de autenticitate. „Codul este o funcție lingvistică și noțională care permite articularea în înțelegere și să orienteze în practica operativă o pluralitate de factori și de structuri. Acesta permite să unim ființa și devenirea unui subiect, statutul său și efectivitatea sa, natura sa proprie și distinctă și necesitatea sa de a fi (al său răspuns nu încă, telos-ul său), recunoașterea sa ca
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o greșeală să căutăm cu ardoare un singur miracol identificabil. În ciuda referii lui Niccolò di Baldo la un miraculum care s-a petrecut în jurul lui 1501, la singular, majoritatea surselor menționează semne și miracole la plural, si poate că tocmai pluralitatea fenomenelor miraculoase a fost ceea ce i-a impresionat pe contemporani. Este greu să judeci după surse dacă un cult care s-a dezvoltat în jurul imaginii este rezultatul unei tendințe populare sau al inițiativei clericale, si sa distingi rolurile autorității ecleziastice
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
multiplicarea imaginilor lumii", model de gîndire prin care s-ar pierde "sensul realit((îi". Un rol deosebit (n toate (l are dezvoltarea sistemului informa(ional care ne-a invadat via(a. Lumea se deschide (n virtutea acestui fapt spre o pluralitate de sensuri (i interpret(ri, istoria devine din ce (n ce mai pu(în unitar(, ea nu mai graviteaz( (n jurul unui centru. Exist(, acum, o multitudine de centre (n jurul c(rora se (ese istoria. 19 Gianni Vattimo, Societatea
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
explicația numai într-o insuficiență a unui sâmbure generator originar, ci și în faptul că lumile de valori - pe care le realizează fiecare cultură în parte - sânt limitate. Fiece mare cultură este o soluție a tuturor problemelor. Dacă există o pluralitate de soluții, nu există totuși o infinitate. Grecia antică sau Franța, de exemplu (poate cele mai împlinite culturi), au soluționat - în genul lor - toate problemele ce se pun omului, s-au echilibrat cu toate incertitudinile și și-au inventat toate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
departe este de epoca sa eroică! Febra ideologică pe care a răspîndit-o asupra Europei s-a epuizat, și în locul ei au rămas scheme vide și nesemnificative, ce-ți inspiră o adevărată compătimire teoretică. În cadrul națiunii, democrația a dat naștere unei pluralități de formații divergente, care răpesc evoluției naționale un sens convergent. Votul universal și parlamentarismul au conceput națiunea ca o sumă, cantitativ, când ea este o totalitate concretă și calitativă, care niciodată nu poate fi exprimată în aritmetica democratică. O națiune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
doar secundar unul național. Logica procesului de schimbare în fostele țări socialiste din Europa trebuie căutată în primul rând într-o logică supranațională. În consecință, strategia tranziției în zona Europei prezintă o înaltă comunalitate structurală pe fondul căreia, datorită unei pluralități de factori specifici, se produce o anumită variație, aceasta având însă o pondere secundară. Trei straturi ale strategiei tranzițieitc "Trei straturi ale strategiei tranziției" În analiza strategiei tranziției a diferitelor țări pot fi identificate trei straturi. Stratul 1 e compus
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ea este una dintre soluțiile posibile, satisfăcătoare, dar nu neapărat cea mai bună în raport cu strategiile alternative? Iar dacă mutăm problema în planul producerii sociale, prin interacțiunea lor, actorii sociali iau sau nu în considerare efectele soluțiilor adoptate asupra actorilor semnificativi? Pluralitatea actorilor complică perspectiva cognitivă: soluția este adecvată pentru cine? Actorii au obiective comune, în raport cu care se poate judeca adecvarea unei soluții, dar și obiective diferite, în raport cu care soluțiile au grade diferite de adecvare. Este clar că problema explicării alegerii strategiei
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în perioada tranziției și raportarea la ea a celorlalte forțe politice reprezintă factorul crucial în modelarea procesului politic în această perioadă. Toate societățile în tranziție au avut de soluționat o dublă problemă: generarea unei „noi clase politice” și a unei pluralități de partide politice, cu programe ideologice și politice distincte. Locul vechii clase politice comuniste a trebuit să fie luat de o nouă clasă politică. Ea s-a realizat prin constituirea partidelor politice. Acestea au fost în prima perioadă a tranziției
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
poziție socială, cu capacitate și voință de angajare în construcția noului sistem social-economic. Era de așteptat ca formarea noii clase politice să se producă pe baza tehnocrației. Capacitatea ei de diferențiere politică, prin trecerea de la consensul inițial la dezvoltarea unei pluralități de direcții și strategii de schimbare, s-a dovedit însă a fi foarte lentă în raport cu presiunile perioadei. Tehnocrația managerială din întreprinderile de stat a suferit un proces extrem de dificil de reciclare. Managerii acestor întreprinderi au intrat într-o situație confuză
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
creștere a solidarității și constituirea unui consens colectiv puternic împotriva comunismului și pentru o schimbare profundă a societății românești în direcția modelului occidental. Secundar însă, acest consens s-a dovedit a reprezenta o dificultate majoră în constituirea rapidă a unei pluralități de partide politice. b) Ideologii politice/partide după model occidental. Constituirea unor partide politice clasice după exemplul Occidentului - social-democrate, socialiste, liberale, creștin-democrate, ecologiste - reprezenta o soluție simplă de diferențiere politică rapidă. Adoptarea unui asemenea model avea un avantaj major: modelele
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
degrabă formațiunile politice marginale față de tehnocrație puteau să formeze rapid asemenea partide. Așa s-a făcut că masa tehnocrației nu s-a putut diferenția rapid în partide politice distincte, ea rămânând relativ omogenă și confuză, confruntându-se însă cu o pluralitate de partide marginale care nu puteau atrage un suport electoral suficient. Existau trei probleme majore pentru formarea unui sistem diferențiat de partide politice după clasificarea occidentală. În primul rând, era, practic, imposibil să se cristalizeze programe politice și ideologice distincte
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
putea doar în timp să producă o asemenea diferențiere. A treia problemă se referă la competiția dintre diferitele grupuri pentru adoptarea titlului unui partid occidental cu autoritate. În România au existat situații în care procesul s-a blocat într-o pluralitate de partide ce s-au declarat ca aparținând aceleiași familii politice occidentale. Partidele ecologiste sunt un exemplu. c) Alegeri, în prima rundă, nu pe partide, ci pe persoane, câștigându-se astfel timp pentru dezvoltarea noilor partide. Urgența primelor alegeri nu
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
contraveneau abordării pragmatice a tehnocrației, i-au făcut pe unii dintre ei să se simtă atrași mai degrabă de programele ideologice radicale ale partidelor istorice. Apariția partidelor politice: problema consensuluitc "Apariția partidelor politice\: problema consensului" Diversificarea vieții politice într-o pluralitate de partide s-a izbit de la început de principiul consensului, care reprezenta o componentă centrală a ideologiei tehnocrației, puternic susținută de marea majoritate a colectivității. Atitudinea față de consens a fost factorul determinant al căii adoptate pentru diversificarea politică. Principiul consensului
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Mitrea (interviu, 19 ianuarie 2001): „Se fură mult?”. „Am senzația că se fură destul din banul public.” Iar Dan Matei Agaton, ministru în noua guvernare din 2001, estima: „Jaf la drumul mare!”. Deturnarea resurselor economiei s-a realizat printr-o pluralitate de mecanisme: începând cu încălcarea legii, cu exploatarea legislației inadecvate și mai ales a vidului legislativ, sfârșind cu încălcarea contractelor, mai ales a celor cu statul. Profiturile disproporționat de mari sunt frecvent obținute nu prin performanță economică, ci prin speculație
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sa). Conceptul de criterii obiective trebuie luat în considerare și cu privire la grupurile minoritare cărora să li se aplice Convenția. 6. Intr-o analiză a evoluției lingvistice a comunităților de imigranți în unele state europene 41, se apreciază că, în fapt, pluralitatea lingvistică și culturală într-o societate este ambivalentă. Ea creează atât complicații obiective, cât și subiective pentru comunicare în viața de zi cu zi, dar, pe de altă parte, este ultima dovadă a creativității, abilității și potențialului umane, sursă de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de conexiune, definit ca o "unitate de producție de bunuri sau servicii, cu o organizare distinctă, dar nu necesarmente sediul"12, care el, dacă lipsește, lasă loc reședinței obișnuite pentru a face această funcție (art.14 alin.2). În cazul pluralității de stabilimente, alin.1 al aceluiași art. 14 dispune că "stabilimentul de luat în considerare este cel care are relația cea mai strânsă cu contractul și executarea sa, având în vedere circumstanțele cunoscute părților ori preconizate de ele la un
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
acestui templu. Credința și mărturisirea apostolicătc "Credința și mărturisirea apostolică" Prima decizie teologică a Bisericii primare este redactarea „Evangheliei lui Hristos” (Rom. 1,16) din perspectiva minunii pascale, pecetluită de pogorârea Duhului la Cincizecime. În mozaicul scrierilor noutestamentare, a căror pluralitate nu neagă unicitatea Evangheliei, avem deja un prim răspuns la întrebarea lui Iisus către apostoli: „Voi cine ziceți că sunt Eu?”. Provocată de această întrebare, teologia creștină este, cu alte cuvinte, darul Cuvântului. Hristos Cel zugrăvit pe frescele Evangheliei Bisericii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
apostolice ne obligă la un recurs hermeneutic. Care este deci conținutul Crezului apostolic și valoarea sa de adevăr? Crezul apostolic este rezumatul Evangheliilor, pe care Biserica universală, împotriva idealului monist al gnozei lui Marcion, le-a menținut în scandaloasa lor pluralitate. Evanghelia după Ioan se termină cu mărturisirea lui Toma în fața Celui înviat: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (In. 20,28). Prin urmare, proclamația apostolică a lui Hristos nu evocă o fatalitate, nici nu constată un simplu „accident” istoric. Nu că
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
înzestrări intelectuale, ghidați - cel puțin aparent - de bune intenții, ancorați chiar în aceeași tradiție apostolică au oferit răspunsuri uneori radical opuse la întrebarea lui Iisus către apostoli: „cine ziceți voi că sunt Eu?”. Cum a fost oare cu putință această pluralitate? Mai întâi de toate, așa cum am observat deja, pentru că Biserica s-a încăpățânat să rămână - în ciuda hermeneuticii demitologizării practicate de Marcion, înaintea lui R. Bultmann - avocatul pluralității, al diferenței și armoniei simfonice. Păstrând nu doar Vechiul Testament, ci atâtea epistole apostolice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cine ziceți voi că sunt Eu?”. Cum a fost oare cu putință această pluralitate? Mai întâi de toate, așa cum am observat deja, pentru că Biserica s-a încăpățânat să rămână - în ciuda hermeneuticii demitologizării practicate de Marcion, înaintea lui R. Bultmann - avocatul pluralității, al diferenței și armoniei simfonice. Păstrând nu doar Vechiul Testament, ci atâtea epistole apostolice aparent contradictorii cu alte scrieri noutestamentare, mulți s-au temut că perfecțiunea mozaicului lui Hristos va avea de suferit. Într-un mozaic (o imagine foarte dragă Sfântului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
caută pretutindeni martori ai adevărului. „Încercând toate, ținând ce este bun” (1Tes. 5,21), el își asumă tot ceea ce este de asumat din identitatea culturală occidentală, interpelând-o cu acel curaj specific convertiților. Andrew Louth a știut să întrevadă în pluralitatea deconcertantă a tradițiilor locale o urmă smerită a Duhului. Totul ține de o etică a depășirii, practicată într-un orizont atotcuprinzător. Întrebătorul acestui veactc "Întrebătorul acestui veac" Subintitulată modest „eseu despre natura teologiei”, Deslușirea Tainei este o carte născută dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]