1,687 matches
-
duminică plină de soare că ar fi fost mai desfătător pentru ei să meargă la zbor, și nu la circ. Mihai Enin, băiatul fără poreclă, fusese și el de aceeași părere. Numai că nu știuse de obiceiul cu Înjuratul În timpul plutirii cu parașuta. Degeaba pusese la fereală bănuț peste bănuț, că nu se putea azvârli din vârful șirei care Împungea cerul. Dacă intra În joc, s-ar fi putut găsi vreun tâmpit care să se ia de el sau de familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
totul; pășisem hotărât În Rai și-i mulțumeam Celui ce-mi hărăzise norocul de a nici nu mă fi făcut să simt că trec vreun prag ca să ajung Acolo. Eram, de mă-nțelegeți, ferice c-am murit. Dar blânda mea plutire a contenit curând; căci Încă-n astă viață mai am de suferit spre a putea, Dincolo, să am dureri să frâng. În eternitatea care m-așteaptă și mă bate din când În când pe umăr, avea-voi, poate, cuvenitul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ANEMOS O barcå parcå sunt Plutire peste håuri Drumul valea și răul totuna Vântului strunå må aflu De sânge rezonând în luminå mi-e umbră Că un paj ce imi poartå neuitarea a zårii dincotro vin
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1636]
-
asta. Iar eu m-am înroșit de furie. —... dar, în realitate, nu voia să-și schimbe comportamentul, ceea ce demonstra că nu-i părea deloc rău... iar eu detestam să fiu bona ei, să trebuiască s-o țin pe linia de plutire. Suntem de-aceeași vârstă. De fapt, ea e cu trei luni mai mare decât mine, dar mă simțeam de parcă aș fi fost gardianul sau mama ei. Mă făcea în tot felul: „terminatorul petrecerilor“ sau „curvă mizerabilă“. Iar eu nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
doi stânjeni în Frogwater Reach dacă de fapt am ajuns în Fen Curve. — Ei bine, indiferent unde-am fi, mai bine-ai începe să speri să vină un flux care să ne ridice și să ne pună pe linia de plutire, oftă Gaskell. — Și dacă nu vine? — Atunci o să trebuiască să ne gândim la altceva. Poate că o să vină cineva până aici și-o să ne remorcheze. — O, Doamne, Ge, nimeni nu-i mai îndemânatic decât tine! zise Sally. Vreau să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
intre în panică. Mai avea încă un număr de lucrări de vândut, dar stocul avea să se epuizeze în șase luni sau un an. Și pe urmă? Dunkel Frères și așa abia dacă reușea să se mențină pe linia de plutire, iar Bette băgase deja prea mulți bani în galerie pentru ca Harry să îi mai poată cere ajutorul. Acum, că Smith dispăruse, falimentul era garantat. Dacă nu astăzi, atunci mâine, și dacă nu mâine, atunci poimâine. Căci adevărul era că Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îmi scalde fața. — Se întâmplă și la case mai mari, zice Tarquin cu înțelegere. Monty, unchiul nostru cel țicnit, mereu o lua razna, nu‑i așa, Suze? — Dumnezeule, ai dreptate! Tot timpul! zice Suze. Însă mereu revenea pe linia de plutire, nu? — Categoric! spune Tarquin. De fiecare dată. — Dar ce făcea? zic, ridicând ochii cu o sclipire de interes. — De obicei vindea câte un Rembrandt, zice Tarquin. Sau un Stubbs. Ceva de genul ăsta. Genial. Ce‑o fi cu milionarii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
toate acestea, Ar trebui sè te fac asistentul meu, vrei? punând în genți toatè aparatură, trègând fermoare, totul e aproape gata, în loc de rèspuns, Matei se apropie de ea și o sèrutè, amfiteatrul gol, asemènètor calei unei nave, îmi dè senzația plutirii pe mare, Cine e Theo Ignat? Eu întrebând, și ea, pe drumul spre Muzeu, explicându-mi, Mi-a fost student! Un pictor foarte bun! A pictat o bisericè, dar nu știu exact ce s-a întâmplat cu el, se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ușor ridicată, cât să i se vadă fundele de catifea ale pantofilor cu vârfurile ascuțite și tocurile ca niște mosorele aurite. Femeia stăpânea o tehnică mult prea subtilă de înaintare, iar ninsoarea nu făcea decât să-i desăvârșească efectul de plutire. Era fascinant. ― Dar mergeți odată, flăcăi, și aduceți-o mai repede sub cort! se dezmetici domnița Ecaterina, făcând semne prietenești cu mâinile spre femeia de pe alee și clătinându-și în același timp capul în semn de mare admirație pentru croiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tot mai adânc, ca să îl prindă apoi ca pe o pradă în colul arzător, în acel inel interior de foc. Mângâieri fără sfârșit, sărutări nesățioase, vârtejuri de plăcere. Și senzația, cu totul nouă, de înălțare a minții, de desprindere, de plutire în tărâmuri clare, prin spații de liniști depline. Clucereasa Elenca așeză încă o buturugă peste focul aproape stins și flăcările îmblânziră iar întunericul din jur. Trecuse de mult de miezul nopții. Își aminti că nici ieri nu mâncase nimic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe taximetristul, făcea pe cărăușul de marfă pentru vechii lui prieteni, pe care-i dusese capul să-și deschidă buticuri... Ce mai, făcea pe dracu-n patru ca să se mențină și s-o mențină și pe Mirela pe linia de plutire; păi, ce să mai zici, Mirelo, dacă o duseseră târâș-grăpiș împreună aproape cinci ani, de ce n-ar fi dus-o și de-acum încolo? O duceau cum puteau, deși, odată cu vremurile în schimbare, nici între ei nu mai era ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o asemenea tărie. Trebuie să mai reflectez la asta. Când ajungem la Highbury Corner, Jake mă întreabă pe unde s-o luăm, dar vorbește în șoaptă, de parcă nu vrea să rupă tăcerea din jurul nostru și să intervină în senzația de plutire pe care mi se pare că o experimentăm amândoi. În geamuri se reflectă luminile semafoarelor și ale felinarelor și sunt fascinată de felul în care bezna devine pentru o clipă multicoloră. Uitasem ce bine e să fii un simplu pasager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai fi și asta. Ajung acasă pe la miezul nopții. I-am terminat whisky-ul lui Jim și am trecut la coniacul de pus în prăjituri, dar nu sunt foarte beată, în mod sigur din cauza surescitării. Mă țin pe linia de plutire și mă simt vitează, destul de vitează ca să fac ceva ce trebuia făcut cam de multișor. Formez numărul lui Patrick. E ora șapte seara în New York, exact ora la care-l găsesc acasă. Și chiar îl găsesc. Este o mică minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vraja acelei molcome respirări - că perioada era reglată de raportul dintre rădăcina pătrată a lungimii firului și acel număr π care, irațional pentru mințile sublunare, prin divină Înțelepciune leagă obligatoriu circumferința de diametrul tuturor cercurilor cu putință - astfel că timpul plutirii acestei sfere de la un pol la celălalt era efectul unei misterioase conspirații Între cele mai antemporale dintre măsuri, unitatea punctului de suspensie, dualitatea unei dimensiuni abstracte, natura ternară a lui π, tetragonul secret al rădăcinii, perfecțiunea cercului. Mai știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ale Fratelui, ca și experiența sa profesională îndelungată, care-i interziceau să accepte, în litigii, la bară, ceea ce nu era în mod cert dovedit, îl mențin pe acesta din urmă, însă, cât de cât lucid, sceptic și pe linia de plutire, îmboldindu-l avan ca să mai ceară un temei. Un răspuns, un semn..., mă rog, fie și o explicație logică, pentru ceva ce sfida, aparent, orice logică! Un... semn divin? O probă? Un miracol? Dar dacă suntem pradă, eu, cu Dan
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în vise, cuvinte în stare să definească sentimentul omului aflat sub arcul unei cupole uriașe. Sus, la peste o sută de metri de dalele rombice care alcătuiau podeaua, în centrul cupolei, se deschidea o fereastră rotundă prin care se vedea plutirea norilor în flăcări de amurg. În rest, diverse grade de întunecime arămiu-sinilie umpleau spațiul în care te simțeai o insectă neînsemnată. Și brusc arn început să cresc, să mă dilat, să umplu spațiul geometric, brăzdat de nervuri și de raze
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
reprezintă pentru iureșul cotidian greutăți ce întârzie pasul grăbit spre viitor. Astfel, dincolo de surâsul cordial prin care sunt salutate albele prezențe ale celor mistuiți de timp, se agită dorința desprinderii de lenta lor existență și trecerea grabnică a acesteia în plutirea amintirii. La alunecarea în moarte a fiecărui ostenit de ampla poposire în viață, deasupra plângerilor fulgurante același ochi al vigilenței sociale zâmbește necruțător și rece aruncându-și privirea metalică spre oportunitatea viitorului și neglijând melancolia paradigmelor trecute. Către aceste modalități
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în timp nu mai pot primejdui înălțimea misticului. Spiritul acestuia nu mai înfruntă chemările și limitata ofertă a banalului social deoarece privirea sa caută și pătrunde dincolo de zadarnica lor insistență, dincolo de voluptatea peste care acum el trece cu forța unei plutiri nesperată în fazele anterioare din evoluția spre transcendent, pe treptele unde lupta cu seducția lumii profane era copleșitoare. Și ce caută dincolo de chipul mundaneității rătăcite în desișul succesiunii temporale sufletul înalt al misticului ce se apleacă peste imanent? Dragostea și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
izbăvitoare. În miezul prea-plinului de lumină ce străbate ființarea unor astfel de momente, noi înșine ne simțim asemeni divinităților crepusculare pe care le adorăm aproape sau departe de revelarea realității lor. Fericirea ce ne pătrunde copleșitor ne oferă iluzia unei plutiri cu nuanțe transcendente peste grosierul imanentului care încătușează. Așadar, ne simțim liberi și regăsiți în pacea echilibrului ce pare a oferi sineității noastre liniștea unei protecții de nezdruncinat. Momentele de fericire sunt intraductibile secvențe în care spectrul primejdiei absentează bizar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de versiuni și renuanțări ale înșelărilor meșteșugite metafizic. Pe acest ocean se află, într-adevăr, și străluciri insulare de onestitate senină și dragoste înnobilantă. Dar îmbrățișarea aproapelui ce-și deschide ospitalier inima este o clipă încadrată de vastitatea nesfârșită a plutirii în furtunile și agitația răutății viclene care răzbate din majoritatea conștiințelor învecinate cu îndureratul evocat aici. El observă dualitatea dintre extensia falsității umane și restrângerea concentrată a respingerii acesteia în favoarea adevărului ce se expune și oferă, sesizează din ce în ce mai profund, cantitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
individuală implică o secționare a proiecțiilor spre multiplicitatea prezențelor și acțiunilor exterioare sinelui, o respingere a tentației de răspuns și replică la stimulii cromatici ce învăluie perforator unitatea ego-ului. Globul conștiinței se închide în forma-i sferică ce își asumă plutirea inviolabilă și distantă, suspensia depărtată și refractară efervescențelor împrejmuitoare. Re-strângerea la sine sau reculegerea indică o re-potențare a energiilor lăuntrice care abia astfel sunt concentrate într-o nouă răscruce, într-un alt nod de forțe și abilități chemate din consumarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
artistul și-a asumat-o demiurgic precum un destin prelungit și împlinit abia peste și dincolo de certitudinea inevitabilă a morții. Această întovărășire determină ca admiratorul să-și întâlnească propria valență artistică, propria disponibilitate telurică spre frumusețile originare șoptite de muzele plutirii în abstractul revelator al artei. Desigur, cel mai adesea, el nu devine, la rândul său, un artist creator dar își asumă realitatea propriei evadări din vulgul mundaneității profane spre absolutul incandescent al spiritualității. Momentul reculegerii în fața capodoperelor de artă este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
profunde prin care individualitatea umană se descoperă ca spirit tributar energiilor spirituale și nu vulgului mundaneității cotidiene inserate disoluțiilor materiale supuse temporalității. Melancolia întoarcerii întru paradigma atemporală a spiritualității întemeietoare ca trăire survenită pe fundalul deschis al aderării conștiinței la plutirea metafizică în depărtările marine pare a fi aici, experiența intensă oferită ego-ului întru zăbovirea reculegerii. Dar și desișul foșnitor al pădurii, vecinătatea cerului din marile piscuri montane, fluiditatea purtătoare de rod și renașteri germinale ce pulsează în șerpuitoarele fluvii sau
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în splendoarea abisală a Edenului ci în ecoul materializării sale, în rezonanța ce îndrumă către el prin limbajul pământesc al zidirilor supuse parcursului spre gradualele ruinări. Eșecul mistic raportează constant sacralitatea templului la realitatea materiei și finitudinilor umane nepermițându-i plutirea într-un absolut survenit prematur, desprinderea totală și saltul ireversibil spre transcendență. Însă, cel mai adesea, sincopele, decăderile, pasul în golul derizoriului și-al neputinței nu închid definitiv experiența mistică a unei conștiințe ce pășește în templu sub spectrul reculegerii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
soliditatea sau concretețea altor structuri. Statuia religioasă așteaptă credinciosul din mijlocul acestei sfere vide ce-i confirmă și etalează splendoarea acceptându-i, totodată, aura sfințeniei radiante. Suspensia în golul ce scoate în prim-plan indică tendința promisiunii constante a unei plutiri peste și printre credincioși. Statuia religioasă pare a fi pregătită, în seninul prezenței sale clame, de zborul crepuscular spre înălțimile deschise templului dar și de o spargere sacrificantă, de o fragmentare indusă prin impactul cu dimensiunea interioară a celui ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]