983 matches
-
-i deschidă drum spre șah mat și partida se va termina. V-ați putea Întreba de ce nu se Întoarce moartea la status quo ante, când oamenii mureau pur și simplu pentru că trebuia să moară, fără să trebuiască să aștepte ca poștașul să-i aducă o scrisoare de culoare violetă. Întrebarea are logica sa, iar răspunsul nu mai puțin. Este vorba, În primul rând, de o chestiune de onoare, de demnitate, de mândrie profesională, Întrucât, În ochii tuturor, revenirea morții la inocența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dintre idei. Unui fluture din aceștia niciodată nu i-ar fi venit ideea să se Întoarcă Înapoi, Își poartă marcată obligația pe spate, pentru asta s-a născut. În afară de asta, efectul de spectacol ar fi cu totul altul, În loc de un poștaș obișnuit care vine să ne predea o scrisoare, am vedea doisprezece centimetri de fluture zburând deasupra capetelor noastre, Îngerul Întunericului arătându-și aripile lui negre și galbene, și brusc, după ce ar fi atins ușor pământul și ar fi trasat cercul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gol și neted ca pista de popice. Suprim apoi cazărmile, corpurile de gardă, comisariatele; toate persoanele în uniforme dispar, de parcă n-ar fi existat niciodată. Poate am mers prea departe; îmi dau seama că aceeași soartă o suferă și pompierii, poștașii, măturătorii primăriei și alte categorii, care ar fi meritat să aspire la un tratament diferit; dar ce s-a făcut e bun făcut: e imposibil să fiu atât de chițibușar. Ca să nu creez neajunsuri, mă grăbesc să elimin incendiile, măturatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Adi a reușit să se culce cu vreun tip din Antarctica. — M-am gândit la asta. Antarctica mi se pare cam nerealist. De aceea cred că Alaska merge în loc de Antarctica. Emmy scoase o hârtie mototolită din geanta ei ca de poștaș și o netezi pe masă. — Ce-i aia, un grafic? Te rog să nu-mi spui că ai făcut un grafic, râse Adriana. — Ba da. Leigh își ridică privirile în tavan: — A făcut un grafic. — M-am gândit la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un vânător cu câinele lui, au găsit un marinar în permisie și un magistrat, un saltimbanc și un roman cu togă, au găsit un derviș și un halebardier, au găsit un gardian fiscal și un scrib așezat, au găsit un poștaș și un fachir, au mai găsit un gladiator și un hoplit, o infirmieră și un scamator, un lord și un menestrel, au găsit un spadasin și un apicultor, un miner și un pescar, un pompier și un flautist, au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
am fi trăit într-o altă lume, care... Apropo, ai primit un plic...“ Da, asta era, iată. Trebuia, până la urmă, să confirme că nu întâmplător scrisoarea fusese înmânată destinatarului de însuși Cronicarul Istoriei, vecinul Gafton. Dominic găsea scrisorile strecurate, de poștaș sau de vecini, sub ușa chiliei sale. De data asta, plicul apăruse la vedere, pe masa din holul comun. Iar domnul Gafton avusese grijă să-i atragă atenția: „Aveți o scrisoare de departe, domnule Vancea“. Nu se jenase, deci, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Zadarnic ar fi întins mâinile, simțise ruptura, întreruperea. Nu apucase sa vada cicatricea de la spranceana, poate nici nu exista. Umbrele renăscuseră, în jur, foiau din nou, așteptare vâscoasă. Parcă pornise semnalul. Telefonul o fi sau soneria sau ceasul deșteptător. Vecinii, poștașul, administratorul. Reîncepea, așadar, începutul, vocea altei zile. Doar un pas îi despărțea, dar pierduse Giganta. Nu se mai poate face nimic, ziua îl trăgea spre țărmul ei colțuros. Se dezmeticea, nu mai era scăpare. „Colaboratoarea noastră“ așa o prezentase slujbașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu ramurile dezgolite de frunze, de parcă ar fi vrut să-i cânte un cântec de leagăn, să-i mai îndulcească puțin primii pași spre maturizare. Poveste cu Moș Crăciun A fost odată un cătun tare îndepărtat, atât de îndepărtat încât poștașul venea doar o dată pe lună. Fiind la început de decembrie, era așteptat să sosească. Toți copiii din acel cătun erau nerăbdători să-l vadă, deoarece pregătiseră scrisori pentru Moș Crăciun și se adunaseră la marginea satului, unde așteptau nerăbdători. Eu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
pentru Moș Crăciun și se adunaseră la marginea satului, unde așteptau nerăbdători. Eu i-am cerut Moșului să-mi aducă un trenuleț. Eu vreau o păpușă nouă. Mie să-mi aducă o săniuță! Uite, acolo în vale, vine nea Vasile poștașul! Să-i ieșim înainte, să vedem ce noutăți ne aduce! Copiii porniră înaintea poștașului, gălăgioși și veseli. Însă nea Vasile părea cam abătut, era tare tăcut, nu ca în alți ani, când le vorbea cu veselie încă de departe. Nea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
am cerut Moșului să-mi aducă un trenuleț. Eu vreau o păpușă nouă. Mie să-mi aducă o săniuță! Uite, acolo în vale, vine nea Vasile poștașul! Să-i ieșim înainte, să vedem ce noutăți ne aduce! Copiii porniră înaintea poștașului, gălăgioși și veseli. Însă nea Vasile părea cam abătut, era tare tăcut, nu ca în alți ani, când le vorbea cu veselie încă de departe. Nea Vasile, bine ai venit! Ce noutăți mai sunt prin lume? Nea Vasile, ce vești
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Nea Vasile, bine ai venit! Ce noutăți mai sunt prin lume? Nea Vasile, ce vești ne aduci? Măi copii, îmi pare rău, dar vin cu vești proaste pentru voi. Ce s-a întâmplat? Ești bolnav? Nu mai vrei să fii poștașul nostru? Nu, măi copii! Problema e mult mai gravă. Umblă vorba că anul acesta nu mai vine Moș Crăciun, se zice că e bolnav. Copiii amuțiră și tristețea se așternu pe chipurile lor. Îmi pare rău că vă aduc o
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
în cușca pieptului, de fericire, de libertate, de ură, împotriva profesorilor, de indiferență pentru părinții care o implorau să nu se mai masturbeze, lăsând-o să-și aleagă în fiecare noapte pe cine voia, pe vânzătorul de la cofetăria grecului, pe poștașul student de la arte plastice, pe bătrânul profesor de latină, goli și cărțile de florile ofilite dăruite de cei ce o doriseră, nimicul dintre întrebările puse de ea în jurnalul intim, dospit de răspunsuri albe în fața cărora, sigure pe sine, rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
duc să îi cânt pădurii... Bineînțeles că nu pricepeau echivocul vorbelor ce-mi ieșeau pe gură, doar că zburam pe drumul spre pădure, conducând iezii într-o viteză de mai mult îi slăbeam decât să îi îngraș. M-a pârât poștașul din sat, s-a dus la tata și i-a povestit că așa și pe dincolo, că ne-a văzut el, cu ochii lui. Așa e, mă?, m-a întrebat tata pe seară. Păi, tăicule, eu nu, ea m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ea mă cheamă, ea mă cucerește, mă ia când vrea, eu nu. Apăruse vinovăția și omul mințea... Mi-au luat iezii, tata i-a vândut în toamna aia, am început școala, clasa a treia, și blonda s-a măritat cu poștașul satului, un flăcău robust, plin de sănătate. Mă culcam singur pe pologul de fân din saltea, mă aromea, dar nu mă mai adormea ca înainte, ceva mă râcâia greu, simțeam că vorbele mele curseseră ca acidul peste întâmplarea din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu știi cine e. Adevărul e că nu e cineva de la noi de la firmă. Am zis asta doar așa, ca să termini cu Întrebările. E un tip din vestul Londrei, nu l-ai văzut niciodată, Îl cheamă... Îhm... Gary, și e poștaș. — Nu mă minți În față ! Știu exact cine e. Își Încrucișează brațele și-mi aruncă o privire lungă și pătrunzătoare. E Tristan de la Design, nu-i așa ? *** În clipa În care ni se termină programul la stand, Îl las pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tânără bronzată). Monica:Bună ziua!Aici locuiește Americanu? Nelu:Nu stă aici. Costel:Ce doriți de la dânsul? Monica:Am citit un anunț pe un stâlp de cafenea:”Inchiriez o cameră pentru o persoană fără obligații.Adresa: strada Brațul Borcea nr.15”. Poștașul m-a îndrumat aici.E liberă? Nelu(către Costel):A venit pentru cameră?! Coste:Da,e liberă! Nelu(către Costel):Popa a fost fair-play. (către Monica)Păi,să vă arătăm camera. Poftiți!E la etaj!(O conduce la etaj) Scena
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Atunci mi-am dat seama, dintr-odată, că era cea mai îngrozitoare scrisoare care fusese vreodată scrisă de cineva. Mi-a fost foarte greu să trag de mine să plec de-acolo și să nu aștept s-o interceptez când poștașul ar fi venit să golească cutia. Am sperat cu disperare că Luke o să-mi răspundă. Dar am încercat să mă pregătesc pentru cazul în care nu-mi răspundea. Existau mari șanse ca eu să nu mai fiu un personaj important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puțină atenție tandră. Tata e mândru de mine și cam gelos că risipesc pe străini din timpul ce i se cuvine exclusiv. S-a înviorat, îl interesează iar rezultatele la fotbal, dacă lui Tomi i-a trecut amigdalita și dacă poștașul a vrut să-i dea mamei și pensia lui. Săptămâna viitoare speră să vină acasă. Duhoarea de urologie (pipi, clor, lături) îmi rămâne impregnată în haine. Le țin toată noaptea pe balcon, în vântul de toamnă. 10 octombrie Sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nici bucurie, nici teamă, pur și simplu lăsam tigaia aia să cadă de la înălțimea umerilor pe caldarâmul de culoarea șobolanilor, apoi rămâneam în mijlocul ecoului. Încă nu intrasem în vorbă cu ei. Am completat această experiență incipientă incluzându-l și pe poștaș. Am găsit locul unde de obicei se împiedica de tigaie și mă adăposteam sub schele, să trag cu ochiul. Rămânea speriat sub grinzile ce sprijineau casa scărilor și nu respira ușurat decât atunci când îl iertau pentru stângăcia lui. Apoi schimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
În fiecare dimineață, căldura ce răzbătea pe ușa brutăriei din orașul de jos smulgea o bucată din ceața dimineții. O transforma într-o băltoacă inofensivă. A doua zi dimineață, păunul s-a proțăpit în mijlocul acestei bălți albastre, ca un blestem. Poștașul l-a văzut primul. După el doctorul, apoi lăptarul. Așa că pe la opt, când ceața s-a răspândit și s-au deschis magazinele, toată lumea aflase de prezența lui. Oamenii s-au îmbulzit la cele două capete ale străzii. Când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ea nu aștepta pe nimeni în vizită, rămase un dram surprinsă, iar, în clipa în care deschise ușa și găsi un plic înfipt în tocul ei, senzația de nedumerire îi crescu simțitor. „Ce ar mai putea fi și asta?! Doar poștașul nu vine niciodată duminica!” Se-nțelege de la sine ce sentimente teribile o zguduiră pe ea de la temelie, atunci când termină, pe urmă, scrisoarea primită de citit. Deloc nu cred că-i nevoie să mai intru acum în sufletul ei și să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lancea sticloasă a dragostei tale. amurg, vase spălate tristețea cară de la mine la tine două vagoane de vase spălate cu care să mâncăm din nou aceleași motive de tristețe. amurgul îți transportă prin nervii mei întinși culorile tristeții, ca un poștaș corect. eu, ca un iubit corect, le-aș fi luat pe toate înapoi le-aș fi spart, le-aș fi pus sub ghivece cu petunii. lucruri mici și nemiloase vor să ne împiedice dar noi vom merge pe jos, de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe care Iulia și-o petrecea la Brașov, numai între ele două, bunică și nepoată, să cadă ziua de naștere a Iuliei. Chiar în acea zi, cu puțin înainte de prânz, cineva sunase la ușă și mama ieșise să deschidă. Era poștașul. Aveți o telegramă, a spus el. Nu vă neliniștiți, e de bine. O felicitare de la bunicul. Mamei i s-au tăiat genunchii. Răvășită toată și poate și revoltată, a strigat la el, gata să izbucnească în plâns: Cum, de la bunicul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
jos chiar și câteva zile mai târziu, când, venit s-o iau pe Iulia înapoi acasă, îmi povestise întâmplarea. Pe moment, nu-și dăduse seama că Iulia mai avea încă un bunic, cel din partea mamei, de la care sosise telegrama. Cuvintele poștașului zămisliseră instantaneu în mintea ei un loc magic, nu chiar în ceruri, unde tata se ascundea și de unde putea să comunice cu noi fără să ne dezvăluie acel loc ascuns. O continuare, de dincolo, a șotiilor pe care tata obișnuia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am trezit, Martin plecase și în încăpere nu se mai auzea nici un sunet. Imediat după revărsarea zorilor am coborât în stradă pentru ultima dată. Apoi m-am întors. Ce mai era de spus? Polițistul care strănuta, tristul agent de circulație, poștașul negru și chel cu bascheții lui. Și oamenii, trecând din noapte în zi cu treburile lor dintotdeauna. Ce ar mai fi de spus? Ce ar mai fi de spus? Am aliniat sticlele de scotch, tranchilizantele Martinei, plus patruzeci ale mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]