6,499 matches
-
aici vi-i scăldatul? Am încurcat-o! zic eu. Nu-i nimic! Va trece și asta. Neștiind ce să fac, i-am zis lui Nică: Nică, îți voi strica un pic din amintirea ta, dar ce să fac? Iau o poală de cireșe și o arunc în capul mătușii Mărioara, care supărată ne spune să coborâm din pom. Dar cum să coborâm? jos era prăpădenie. Mătușa se aburcă pe tulpina copacului și noi sărim din copac pe niște cânepă frumoasă și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Florilor, ca Ignișul, șuieră Amalia, ca Moldoveanu, Negoiu și Omul, ca Mont Blanc. Amalia gâfâia. Încă puțin și iat-o pe Acoperișul Lumii! Abia mai respira. Cine ajunge aici Îl vede pe Dumnezeu! Marta lăsă revista să-i alunece din poală: În fața ei stătea un domn Înalt și uscat, Îmbrăcat Într-un trenci nisipiu, Încheiat până sub bărbie. Palăria maro și ochelarii rotunzi Îi Întăreau nota de distincție și susțineau convingător ipoteza Înrudirii cu doamna Koblicska. Ea Însăși se grăbea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rostirea acestor cuvinte Însă i se Întâmpla să se gândească tot mai des la biserica din Grui și la lumea din preajma ei: Înaltă și albă, Îmbătrânea lângă morminte cu cruci văruite; sub pruni, flăcăi stătuți gâfâiau peste fete cuminți cu poalele albe date peste cap. El mușca dintr-un măr În fereastra clopotniței și se minuna de limpezimea cerului. Pe dealuri, grâul era bun de secerat. În altar, preotul Petrindean se pregătea de vecernie. Atunci a fost fericit. Dar a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
luat câteva guri de fân. Eleonora se prăbuși peste Macavei, mai caldă decât o amiază de vară dintre cele două războaie mondiale, cea mai bună perioadă a României moderne. Macavei intra tot mai adânc În istoria națională retrasă prudent sub poalele Eleonorei. Iată-l În 1877. Coapsele Eleonorei erau semețe precum zidurile Plevnei. Acum ori niciodată, vorba imnului nostru, ce imn bun și frumos avem, zise Macavei. Steagul, fă ceva cu steagul, Îi șoptea Eleonora, gata să-și dea parcă sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care Îl obligă să-și sprijine apoi capul În farfuria din fața lui În care mai rămăsese o umbră de maioneză, repede ștearsă de pielea sa poroasă ca un burete. Se simțea totuși bine, stând așa, nemișcat, cu fruntea ascunsă În poala moale, catifelată, a singurătății care trecea grijulie de la unii la alții ca o soră de caritate Într-un spital de campanie. Bine că Revelionul a rămas tot pe 31 decembrie, ca Înainte de Revoluție. Și Crăciunul, de altfel. Doar 23 august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
furați de cafele și cruasoane În cele câteva cafenele din apropiere. Cum nimeni nu părea dispus să renunțe la micile plăceri pariziene, a dat semnalul de plecare. A uitat de toți și de toate Îndată ce și-a pus capul În poala femeii-din-cele-cinci hoteluri. Ea 1-a primit cu toată căldura de care mai dispunea după atâtea nopți nedormite și a Început să se joace cu claia lui de păr creț și castaniu până au adormit amândoi undeva pe scaunele din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
triunghi e parcă mai ușor de Înțe1es de păcătoșii ca mine. Dacă nici acum lucrurile nu sunt mai clare, să nu uitați, vă rugăm, să ne comunicați, dacă se poate, numele fetei din pustă. Marta ținea teancul de hârtii În poală: erau la fel de grele ca și fularul lui Flavius-Tiberius și parcă la fel „croșetate”: două ochiuri pe față, două pe dos. Sau: două rânduri pe față, două pe dos. Sau: o pagină pe față, una pe dos. Sau ... Adormi socotind. 35
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
miezul lucrurilor, trebuie să știi ceva foarte important. Cred că cel mai bine e să afli ce am de spus chiar acum, la început. Eu n-am zis nimic. Am continuat doar să-mi frământ mâinile reci și transpirate în poală, așteptând ceea ce-mi hărăzise viața. — A avut loc un accident, Eric. Îmi pare rău să-ți spun că partenera ta a fost ucisă. Am stat nemișcat, fără nici o expresie. — Asta s-a întâmplat în Grecia. Un accident pe mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să fac ceva? Ea se trase puțin în spate și ne privirăm în ochi. Încă mai ținea mâna așezată pe umărul meu. Scutură din cap. — Nici eu nu știu. I-am apucat cealaltă mână și am ținut-o strâns în poală, între ale mele. — Clee, spune-mi ceva care să-mi demonstreze că ăsta nu-i un vis. — Cum ar fi? — Cum ar fi ceva ce nu știu și pe care să trebuiască să-l verific, iar apoi să aflu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lor cu spațiul înconjurător, toate culorile, lumina, umbrele, texturile, tot spațiul, toată presiunea aerului și toate undele sonore deveniră de-o precizie tăioasă, totul nemilos focalizat. Ochii mei larg deschiși, sărind de la una la alta, descoperiră paharul de votcă din poală. Am încremenit. L-am ridicat cât am putut de încet și grijuliu, străduindu-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Între drum și cer. Înainte să întoarcă ochii spre mine, mai luă o gură din sendviș. Se petrec multe accidente acolo sus. Omul era Dean Rush, șofer de camion. Fusese nevoit să-și abandoneze camionul - el îi spunea „unitate“ - pe la poalele dealului, în apropierea unui teren de golf. Îl invitasem să stea cu mine la masă și ăsta fusese primul lucru pe care mi-l spusese. Apoi - Peninii. Era un om al frânturilor. Discursul lui nu era deloc închegat și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
maxilarului, în sus, până după urechi și-apoi, încet, în jos pe gât, în cerculețe calculate. Trecuse ceva timp de când n-o mai văzusem făcând asta. — Nu, am spus, apucând-o de încheieturi și ducându-i ușor mâinile înapoi în poală. E-n regulă. Nu ai nimic acolo. Nici nu mi-am dat seama ce făceam, zise ea, cu fața către mare. — Scuze. — Crezi că sunt nebună? — Clio, nu ești deloc nebună. Eu sunt nebunul, ți-amintești? Tu ești... ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
plantă plantă plantă plantă favorabile. Sunt plantă plantă plantă doctrină a plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă plantă Din carte îmi căzu în poală un bilet. O singură foaie A4 împăturită. Iată ce spunea: Dragă domnule Sanderson, Sper că această carte va fi interesantă și vă va ajuta să vă convingeți de faptul că vă contactez în calitate de prieten. Înțeleg situația în care vă aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mormanul. — Ce-s toate astea? — Domnul Nimeni, spuse Scout. M-am uitat la ea. — Ăsta-i el. Sau, în orice caz, ceva cât mai aproape de el. Astea făceau corpul ăla să se miște, în locul unui eu adevărat. Flacoanele zăceau în poala mea ca un mușuroi de cârtiță medical. Am scotocit cu degetele prin morman cât de ușor am putut. Îți lăsa impresia unui soi de autopsie. GRIJĂ. SURPRIZĂ. SUSPICIUNE. DEMNITATE. — Asta-i tot? — Asta-i tot. Mă simțeam mic, slab. — Mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În spinare. Trecu livadă cea micé de nuci și intré În pédure. Noaptea era tîrzie și el se lovea cu béțul de copaci. Rétéci așa toaté noaptea. 18 Mergeau prin amiază cea veșnicé, Îmbrécați Într-un cîmp galben-portocaliu, care cu poalele atingea pédurile, așezémintele omenești și apele. Atît de ușor se mișcă În vîntul plécut ce atingea că o cémașé cu poalele pémîntul și pédurile care se aflau departe de tot și nu se vedeau. O ridică pe umeri și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de copaci. Rétéci așa toaté noaptea. 18 Mergeau prin amiază cea veșnicé, Îmbrécați Într-un cîmp galben-portocaliu, care cu poalele atingea pédurile, așezémintele omenești și apele. Atît de ușor se mișcă În vîntul plécut ce atingea că o cémașé cu poalele pémîntul și pédurile care se aflau departe de tot și nu se vedeau. O ridică pe umeri și ea, micuța, Îi béga degetele În urechi și Îl trégea de pér, céci barbé nu avea, el nu avea nici un fir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Timpul care trecuse le ocolise viața, céci ei erau Înéuntrul vieții că Într-o cutie puternicé și nevézuté care nu se deschide niciodaté. Soarele și cerul Încépuse În aceasté cutie și-un vînt ușor, care nu Înceta sé baté, agitînd poalele subțiri ale rochiței și pérul lui rar, cafeniu, În care minutele ei Își fécuseré cuib. CÎmpul care se Întindea pretutindeni péstra aceleași culori galbene și portocalii, Încît era de Înțeles cé nici pe el timpul nu-l atingea În nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
altele. Este membru fondator, membru în Consiliul Director al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România (A.A.D.C.R.) (1996), membru fondator al Asociației Române de Politică Externă (A.R.P.E.), 1998. PAVEL PLATONA Originar dintr-o localitate situată la poalele munților Apuseni azi județul Bihor. Frumusețea și bogăția acestor locuri, precum și cultura, tradițiile și religia ortodoxă specifică acestei zone au avut un mare impact asupra activității și vieții diplomatului român. S-a mândrit întotdeauna cu proveniența sa de român ardelean
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ca o iederă. Și neajutorată, și puternică. Zidul în care-ți înfigi tu gheruțele e vremelnic. Vremelnic mai e, Doamne, Dumnezeule!" Tano a apărut din fundul curții, leoarcă de rouă și ține, cît e de mare, să-mi sară-n poală. Îl împing, dar insistă să-și lipească botul ud de gleznele mele și să-mi spună ("Na că vorbesc și io. Ce-i mare lucru?"): Doar nu-i alt cățel în viața ta. Te-am chemat să bei cafeaua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
au murit toate florile ei. A scăpat doar ghețișoara. I-am dus-o la cimitir. Bunica Leonora a făcut parte din familia albinelor. Șichy e o setteriță elegantă și inteligentă, Liselle o lebădă. Eu? Tano și-a pus botul în poala lui Șichy. Se lasă mîngîiat, scoțînd cîte-un scîncet de răsfăț ("Atotștiutoareo!"), cînd Miss Deemple nimerește "locul" de după ureche. "Ești un ideal de muiere, un balsam de muiere, o muiere terapeutică", traduc eu mîrîielile lui satisfăcute. Cîinele meu are naturelul simțitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ea./ Las' să vie ea la mine...", îmi aud vocea de-a doua, fredonînd. Are dreptate să mă batjocorească. De ce mă preocupă ce să îmbrac? Cu atît mai mult cu cît mi-am tăiat pletele la vreme, mi-am lungit poalele la vreme, am aruncat la vreme fardurile. Detest discursul ăsta: "la vîrsta noastră nu mai merge să... sîntem bătrîne de-acuma", cu care mă tot întîmpină o fostă colegă, cu toate că-și vopsește părul într-un orange nepotrivit cu vîrsta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mi-a fugit de sub picioare, o mașină mă stropește anume, aducîndu-mă pe ulița principală din Dorobanț. Dondăn degeaba. Sătulă de damfurile emanate de Buffeting, Bodegging, Terrasing, Doi salcîming, o iau pe laterală. După un gard, o femeie își trage repede poalele cînd îi apar în față. Mi-e frig. Am tendința să ridic umerii cînd mi-e frig. Frigul mă umilește. De la vremea ceaușie mi se trage. Și-acum mi se pare umilitor să-mi "fie frig", să stau la cozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ale cerdacului, dar nu e. Pe un perete, o femeie cu lujerul gîtului rupt. Să mai spun că sînt eu? Schițele de atelier dovedesc (mai era nevoie?) că mă știe pe de rost. Eu sînt femeia, încă tînără, ținînd în poală, pe o farfurie întinsă, albă, o căpățînă de ridiche neagră. M-ai răzuit de vreo două-trei decenii ca pe-un palimpsest. Tu reprezinți instanța tinereții mele, Ana. N-ai voie să fii bătrînă. Nebună și frumoasă, da. Te păstrez în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a spus cu voce bine timbrată: Deși în "Ora" era posibil să apară orice. Cealaltă greșeală, de-adevăratelea, fusese... Gravă! Leandru putea să mă dea afară pe mine, atunci. De la revistă a plecat singur, după un stagiu de acoperire în poalele Socolei, la spitalul bătrînului psihiatru zis Charcot. Dialogul ăsta l-am purtat la Bolta Rece, spre prînz, cînd Lucian mi-a oferit, cu eleganță, albumul lui ultim. Cum să mai cumpăr și albume de artă, și toate cărțile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cel mai domn dintre tovarăși. În linia întîi, Antoaneta. Frămînta plăcinte pentru postul de radio reînființat și le transporta eroic, sub gloanțe. "La Ieș nu s-o tras niși un fuoc? Șî?". Ea aspira la statut de Ecaterina Teodoroiu. "Cu poalele-n brîu la rivuluție, soro", caragializa Magda U.. Elvirica Țarcă își înfipsese în rever portretul regelui Mihai, deși l-ar fi preferat pe Carol II. Mai tîrziu, pe Alteța Sa, Duda de pe colivă. Violeta Gheorghian era tot dedicat monarhistă: o mătușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]