793 matches
-
puterilor pe care le are feciorul și pentru aflarea miresei de o natură superioară. În colinde, cosmosul aflat la apogeu donează dimensiunii sociale fructele belșugului, prin mijlocirea soarelui: „Masă rotilată,/ Galbănă, de piatră,/ Pomu-mpomurat,/ De poame-ncărcat./ Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare” (Tur - Satu-Mare). Merele scuturate din arborele lumii capătă aici aceeași valoare civilizatoare precum fulgul de aur smuls vulturilor, în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mutație ontologică. Reîntoarcerea în Terra Genetrix și reasimilarea la existența vegetală sunt condiții ale evoluției spirituale umane. „Naramza a frumoasă” din basmul omonim cules de G. Dem. Teodorescu are o legătură directă cu natura, augmentată de semnificația numelui: naramză înseamnă poame. Frumusețea excepțională a fecioarei este protejată de elementele primordiale: „Când ieșea ea la plimbare,/ era lucru de mirare:/ nici vântul nu adiia,/ nici soare nu dogorea,/ părul să nu-i descrețească,/ fața să nu i-o pârlească;/ păsări nu mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spațiul infernal, moment în care dimensiunea ei divină este demonstrată planului profan: „Ș-atunci când au văzut ei, au luat pielea de bivol din poartă și, când au desfăcut-o, mama lui era chiar uscată cum ar fi o sfântă, o poamă. Așa era uscată” (PurcăreniArgeș). Moartea inițiatică are aici conotații specifice ascetismului, moaștele demonstrând intrarea tinerei în sacru, prin abolirea perisabilității umane. În alt basm, agregarea în planul superior uman și primirea în societate necesită o imersiune inițiatică: „A dat ordin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dezvăluie coborârea în sine și ieșirea din universul ordonat ale cărui borne au fost depășite, prin dispariția oricărei forme a animării. O dinamică mai elaborată a acțiunilor reiese din alăturarea perfectului simplu cu imperfectul și perfectul compus: „Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare”. Ies în relief aici cele două verbe la imperfect, pentru că acestea sunt faptele cu implicații în regenerarea universului ordonat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scriu. Și tata lui Grigore Chetreanu și a lui Gheorghe Chetreanu era rus, mi-a spus moșu V. Sofroni Iftime. Când era el copil mic, l-a trimis tata cu Sofroni Iftime la Vasile Chetreanu, ca să-i dea vreo două poame. Și el s-a dus. Și i-a spus lui Vasile Chetreanu: "m-a trimis tata să-mi dați vreo două poame". Și Vasile Chetreanu a strigat către nevasta lui: "Catrină adă aclijda". Și când a auzit așa băetul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
el copil mic, l-a trimis tata cu Sofroni Iftime la Vasile Chetreanu, ca să-i dea vreo două poame. Și el s-a dus. Și i-a spus lui Vasile Chetreanu: "m-a trimis tata să-mi dați vreo două poame". Și Vasile Chetreanu a strigat către nevasta lui: "Catrină adă aclijda". Și când a auzit așa băetul a fugit acasă, că a crezut că-l omoară. A doua zi s-a întâlnit V. Chetreanu cu Sofroni și i-a spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lui: "Catrină adă aclijda". Și când a auzit așa băetul a fugit acasă, că a crezut că-l omoară. A doua zi s-a întâlnit V. Chetreanu cu Sofroni și i-a spus: "A venit băetul tău și a cerut poame și apoi a fugit acasă", iar Sofroni Iftimie i-a spus: "dacă și voi vorbiți ca dracu"! Aclijda era cârligul de la fântână. Am umblat cu preotul Ionică Grigoriu cu chiralesa dar nu mulți ani, că într-un an moșu Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ori! Iar când te izbești de asemenea cuvinte, cu ființa ta de tânăr poet al limbii române vii, în timp ce lucrezi ceva neînsemnt în gădina casei, nu poți face un pas mai departe. Și astfel afli că nu numai pomul face poamă, ci și omul avea oamă: omul meu era întotdeauna bărbatul, în graiul viu din Maramureș, oama era desigur femeia lui, fructa lui. Iar or și ori nu puteau fi decât ceva legat de firea cea mai adâncă a unei ființe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fiind aici reședința unui episcop schismatic. Este așezat în vale; ceva mai jos se deschid câmpii către Prut; împrejur sunt dealuri nu prea înalte, pe care se află un mare număr de vii; aici sunt viile domnului. E bogat în poame pe care le produce această țară ca: mere, piersici, nuci etc, nu însă poame de peste mări, pe aici fiind geruri mari iarna. Prin apropiere sunt foarte frumoase păduri și dumbrăvi; se găsec tot felul de animale în mare număr”. Unul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
deschid câmpii către Prut; împrejur sunt dealuri nu prea înalte, pe care se află un mare număr de vii; aici sunt viile domnului. E bogat în poame pe care le produce această țară ca: mere, piersici, nuci etc, nu însă poame de peste mări, pe aici fiind geruri mari iarna. Prin apropiere sunt foarte frumoase păduri și dumbrăvi; se găsec tot felul de animale în mare număr”. Unul din cei mai cunoscuți călători ai epocii a fost misionarul italian Marco Bandini (1593
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ales la exportul aprovizionărilor se gândeau. Proiectau să sugă, să stoarcă și măduva din țara aceasta bogată. [Mai târziu făcuseră cuptoare pentru afumatul porcilor, pă sărilor și peștelui de lux, pentru uscatul fructelor; ungeau ouăle cu vaselină, făceau marmelade de poame și boabe de măceși, tescuiau jirul fagilor pentru grăsime, scoteau fibrele de urzici pentru țesut. Tot era exportat în Germania. Era natural să rechiziționeze, dar](Ediția I, 1937, p. 54. ) procedeurile ce întrebuințau erau așa de brutale, încât revoltau. Dădeau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu mă-ntrebați cu ce frământări și refulări de Îndemnuri ale diavolului) acelor atracții morbide de care pătimesc Îndeosebi adolescenții În fața farmecelor pu trede ale femeilor consumate de boli și de viții ascunse, cum era teleleica de hangiță din fața primăriei, poamă bună, unealtă diavolească stând În calea călătorilor spre munte, zăboviți aici ca la „Hanul lui Mânjoală“. Iar peste drum, la primărie, sta vătășelul scurt și Îndesat care mă tot ațâța cu ispitele lui de pezevenghi bătrân, codoșul văduvelor și nevestelor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu dale colorate și cu flori multe, multe și un avuz vesel și răcoros - am găsit, spre norocul meu, o țărăncuță din Vinț, proaspătă la trup și care ți se dăruia cu dărnicia elementară a pomu lui care-ți oferă poamele din crengile lui anume aplecate spre tine (cum susține Bernardin de Saint-Pierre). Îmi ziceam, plecând de lângă ea ca un fulg, să Îl aduc aci de mână pe băiatul meu când i-o da tuleiele și-o Începe a-i mirosi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tatăl, este chiar tipul de ofițer britanic din Indii: înalt, distins, alură de aristocrat, prezență de ansamblu impecabilă. Ea, fiica: părul vopsit în trei culori, îmbrăcată la solduri, haotică, militantă ecologistă bio-bio. O cunosc prea bine. Într-un cuvânt, o poamă drăgălașă. Nu prea știu ce să mai scriu despre o asemenea deficiență de transmisie parentală. Sper din tot sufletul să-și revină după ce-și va încasa primul salariu de 3000 de euro sau mai mult, ca atâția alți tineri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
substanța fluidă din otavă așa încât să dreg paele,(iar vitele) odată pe zi sau la două zile le mănâncă cu gust. Prin 1904 am stors vin din mere foarte gustos, se înțelege am lucrat după învățăturile din cartea «vinuri din poame de Grigore Halip». În 1905 a plecat fiul meu Augustin C. Folea în America de Nord. În 1906 a plecat al doilea fiu Octavian C. Folea în America de Nord. În 1910 a plecat al treilea fiu Gheorghe C. Folea tot acolo. În 1911
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Augustin C. Folea în America de Nord. În 1906 a plecat al doilea fiu Octavian C. Folea în America de Nord. În 1910 a plecat al treilea fiu Gheorghe C. Folea tot acolo. În 1911 am început a fierbe și a distila rachiu de poame de casă și sălbatice dintre care unele mi-a dat un spirt bun de medițină contra reumatismului, fert din poame de soc, de călin (păltinei), lemnul câinelui, mure câinești, mure negre, afine, căpșune, smeură, scoruș și rozii, care este cel
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
plecat al treilea fiu Gheorghe C. Folea tot acolo. În 1911 am început a fierbe și a distila rachiu de poame de casă și sălbatice dintre care unele mi-a dat un spirt bun de medițină contra reumatismului, fert din poame de soc, de călin (păltinei), lemnul câinelui, mure câinești, mure negre, afine, căpșune, smeură, scoruș și rozii, care este cel mai escelent rachiu de medicament. În 1913 au plecat fiul al patrulea de la a doua soție, Horațiu Virgin C. Folea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
relaxezi... — Dar nu mă pot relaxa dacă ea nu dă telefonul pe care trebuie să-l dea! Altfel, iar o s-o amâne până la sfântu’ așteaptă! O cunosc! — Ba nu! — Ba da, Bex! Deja ai amânat-o prea multe luni! — E poamă rea băiatul? zice moașa. Ar trebui să-ți asculți prietena, îmi spune. Pare să știe despre ce vorbește. Prietenii știu întotdeauna când facem o alegere greșită! e de acord o femeie în halat roz. — El nu e o alegere greșită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
populare românești, Diavolul este singurul răspunzător pentru apariția pe pământ a băuturilor alcoolice : „Dracul [se] zice că a făcut rachiul” <endnote id="(259, p. 331)"/> ; sau : „[Dracul] l-a Învățat pe Noe cum să-și facă vinul din struguri de poamă și cum să dobândească din tescovină rachiul cel plămăditor de pricină și de moarte” <endnote id="(269, p. 153)"/> ; sau : „Diavolul a stârnit Întâiu și Întâiu rachiul pe lume”, pentru că, „la mânie, a pus sânge de-al lui” În băutură
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la Bogdana, să văd cum sunt strugurii, dacă sunt buni de cules, așa cum mi-ai spus matale. L-am văzut și pe moș Vasile Arghir, vecinul nostru cu via; el mi-a spus că de luni se apucă de cules poama tirează, că-i coaptă, și dacă vine vreo ploaie, cum boabele sunt subțiri la coajă, crapă și mucegăiesc. Am și văzut unii butuci unde ciorchinii au prins mucegai, rosti Maricica dovedind că a învățat bine lecția viei și vinului; − Da
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
îl întreabă pe Gheorghiță: − Gheorghiță, ai pregătit totul? Ia fă tu un inventar, îi spuse, mai mult ca să vadă dacă s-a deprins să verifice ce trebuie atunci când se pornește o treabă; − Păi tată am pus cada în care zdroghim poama, zdroghitoarea împrumutată de la moș Ghiță Nașcu, vasele și coșurile în care culegem și foaia de cort pe care punem corzile cu struguri, de pus la păstrare pentru iarnă; − Apăi dacă suntem gata, hai Lențâcă, Dumitre și tu Vasile suiți-vă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cum se cuvine mămăliga nelipsită moldovenilor cu o mâncărică de cartofi cu carne de pui, foarte gustoasă, brânză de oi cu ceapă pentru cine a dorit și au încheiat masa sățioasă cu câte o bărdacă de must negru, stors din poamă tirazie, busuioacă și coarnă. După masă au făcut o pauză binevenită chiar și pentru neastâmpăratul de Săndel, care a alergat ca un zvăpăiat toată dimineața. După odihnă culesul a fost reluat, ceata culegătorilor mărindu-se cu încă doi, adică Maria
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
bine-ai venit/ Suflețelul meu iubit/ Că eu ard de dorul tău/ căutându-te mereu./» − Frumos ați cântat, spuse Gheorghiță, păcat că n-am adus cu mine vioara ca să vă cânt; de altfel n-aș fi putut să și culeg poamă și să și cânt; eu am să recit ceva dintr-o poezie scrisă de Mihai Eminescu, care îmi place tare mult...Ascultați: «A fost odată ca-n povești/ A fost, ca niciodată/ Din rude mari, împărătești/ O prea frumoasă fată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cina. înainte de plecare Maria spuse: − Costache, cheamă fetele și băieții, că poate le-o fi foame, să mănânce ce a rămas de la prânz iar eu și Maricica plecăm acasă; − Așa-i, Marie, ia să văd eu cum stăm cu culesul poamei negre și dacă mai putem stoarce în cadă; se duse la căruță, aruncă o privire la cadă și spuse apoi: noi până la asfințitul soarelui umplem cada și mai punem în căruță, și om veni încet pe jos; Maricica, care după ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dădu binețe, zise: − Vecine, ai venit înaintea mea și încă n-ai isprăvit de cules, pesemne ai mai multă neagră ca mine; eu am umplut un coș de căruță și-s gata de plecare către casă; − Ai dreptate, vecine, dar poama cea albă, de nohan, ne va da bătaie de cap, că de n-o culegem la vreme se pierde, mai ales de cade brumă; dar n-am de ce s-o culeg acum, dacă nu este încă coaptă; − Așa-i, vecine
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]