KorAP: Find »[drukola/base=podea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...340 >

8,496 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

croitorie. Am auzit și eu câte ceva din poveștile astea și totuși (în ciuda onanismului, exhibiționismului și voyeurismului meu - ca să nu mai pomenesc de fetișism!), nu pot și nu vreau să cred una ca asta: patru-cinci șmecheri se așază în cerc, pe podea, și la semnalul lui Smolka încep să-i dea la cap - primul care ejaculează câștigă potul, un dolar de căciulă. Ce porci! Singura explicație pe care o am pentru comportamentul lui Mandel este faptul că a rămas orfan de tată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ultimă speță ce-mi ești! Ei, gata, ajunge, chiar n-are pic de înțelegere? — Ochiu’ meeeu! și mă reped la bucătărie, unde Smolka și Mandel se tăvălesc de râs. — ...chiar în... izbucnește Mandel și se îndoaie de șale, jos pe podea, bătând cu pumnii în linoleum... căca-m-aș, chiar în... — Apă, căcănarilor, că orbesc. Mă arde! și, trecând cu viteză maximă pe lângă Mandel, îmi bag capul sub robinet. Deasupra chiuvetei, Iisus își continuă înălțarea în cămașa lui de noapte rozalie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să-ncepi să vezi cum stau lucrurile, vitează sabra 1! Du-te și fă pe virtuoasa în creierul munților, bine? Fii un model pentru întreaga omenire! Mama mă-tii de sfântă ebraică! Domnule Portnoy, zise ea ridicându-și rucsacul de pe podea, nu ești decât un evreu care se urăște pe sine! — Of, Naomi, poate că ăsta-i soiul cel mai bun. — Lașule! — Băiețoaico! — Șlemie 2! Și o porni spre ușă, numai că eu am sărit din spate și, cu un plonjon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Cine, eu? Și, dintr-o dată, totul se repetă, mă trezesc din nou înfipt în trecutul îndepărtat, în ce-a fost și nu va mai fi niciodată! Ușa se trântește - a plecat - mântuirea mea! sora mea! - iar eu rămân scâncind pe podea, cu AMINTIRILE MELE! Nesfârșită-i copilăria mea! Și n-o mai slăbesc deloc - sau nu mă slăbește ea pe mine! Care din două? Îmi amintesc de ridichi - cele îngrijite de mine cu atâta dragoste în grădinița mea din timpul războiului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
2 Pâine nedospită (pască evreiască). 1 De-ajuns. 2 Fiii (lui Israel). 3 Binecuvântat. 4 Slăvit (binecuvântat) fii, Doamne. 1 Șapte (zile de doliu) - în primele șapte zile de la înmormântarea unei rude directe, evreii religioși rămân în casă, așezați pe podea sau pe scaune: se primesc vizite de condoleanțe și se spun rugăciuni. 1 Milă, compasiune. 1 Prescurtare pentru Young Hebrew Women’s Association (Asociația Tinerelor Evreice). 1 Zi sfântă pentru credincioșii evrei, în care se postește și se rostesc, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

să mă duc Înapoi. O să stau aici. — Trebuie să-ți pui haina mea, spuse el, ezitând, dar Înainte de-a fi avut timp să-și amendeze propunerea adăugând „pentru o vreme“ sau „până ți-e mai cald“, ea alunecă la podea. El Îi luă mâinile și i le frecă, privindu-i fața cu neajutorată Îngrijorare. I se păru brusc de o vitală necesitate să-i sară În ajutor. Dacă ar fi privit-o dansând pe scenă sau așteptând pe o stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
transferă În prietenia pe care și-o imagină În ochii lui. Fata Își coborî mâinile și-i atinse fața. E bolnav, se gândi ea și, pentru un moment, obtură umbrele buimăcitoare care cădeau invers, globul de lumină care strălucea În podea. — Cine ești dumneata? Întrebă ea, Încercând să-și amintească cum de ajunsese să-i sară În ajutor. Niciodată, se gândi ea, nu văzuse un bărbat care să fi avut mai multă nevoie de ajutor el Însuși. — Un doctor. Tânăra Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Înclinare de la șold. — S-avem pardon. E al dumitale. Își scoase o batistă din mânecă, Își suflecă manșetele și făcu gesturi de prestidigitator În aer. — Uite. Vezi? Un bilet de clasa Întâi. Din batistă căzu un bilet și ateriză pe podea, Între ei. — E al dumitale. Nu, e al dumitale. El Începu să râdă cu plăcere de consternarea ei. Ce vrei să spui? Nu-l pot primi. Trebuie să fi costat ceva lire. — Zece, spuse el mândru. Zece lire. Își strânse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pentru moment, Întreaga atenție a domnului Savory fu În mod vizibil captată să navigheze În siajul ei, săltând, săltând, săltând, ca și mâna lui. — Chaucer, spuse el, Chaucer... Brusc, În fața ochilor domnișoarei Warren, el abandonă efortul, pipa Îi căzu la podea și, aplecându-se s-o găsească, exclamă iritat: — Naiba să le ia! Naiba! Era un om extenuat, hărțuit de o personalitate care nu era a lui, de curiozități și pofte - un bărbat În pragul unei căderi nervoase. Domnișoara Warren Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
mă țin de el, voi avea reportajul acestaDar se simți ciudat de lipsită de voință și indecisă, pentru că nu-i mai rămăsese nici o amenințare. Era Înfrânt cum ședea În colțul lui, bătrân și disperat, cu ziarul acela adunând praful de pe podeaua dintre ei, și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui atinse un pahar gol, iar acesta se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii tăioase. Brusc, puse ziarul grijuliu Împăturit peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se gândi el, femeia va fi mai mult ca sigur beată. Se cutremură puțin de frig și la gândul unui alt contact cu ființa aceea răgușită și periculoasă. Deci, se gîndi el, ridicând Baedekerul și lăsând ziarul să cadă pe podea, mușcătura ei e istovită. Pare să mă urască și mă Întreb de ce. Vreo ciudată mândrie profesională, presupun. Mă pot Întoarce În compartimentul meu. Dar când ajunse la el, trecu mai departe, cu mâinile la spate și Baedekerul sub braț, absorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dormitorul Annei și de acolo peste acoperiș. Va trebui să aștept douăzeci de minute pentru trenul de Passau. Scaunul vârât sub clanță se Înțepenise bine. Trebui să-și lase geanta jos și să folosească ambele mâini. Scaunul lunecă În lungul podelei din lemn tare și se prăbuși cu zgomot. În aceeași clipă, În cameră se aprinse lumina. — Rămâi unde ești, spuse Herr Kolber, și ridică mâinile sus. Josef Grünlich se execută imediat. Se Întoarse foarte Încet cu fața și În aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
buzunarul acela era gol, Herr Kolber coborî revolverul, dar Încă mai tremura de furie bătrânească. — Faceți din apartamentul meu un bordel! spuse el. Ce ai de spus În apărarea ta, Anna? Frumos Îți mai șade! Anna, cu ochii țintuiți În podele, Își frământa mâinile subțiri. Nu știu ce m-a apucat, Herr Kolber... Dar chiar În timp ce vorbea păru să-și dea seama de ceva. Ridică privirile și Josef Grünlich văzu În ochii ei cum afecțiunea se transformă În dezgust, iar dezgustul În furie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Dar Josef Grünlich Îi preluă din mers acuzația: — Mărturisesc. Nu Anna este motivul pentru care am venit. Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber, și făcu un gest cu mâna stângă spre seif. Herr Kolber se Întoarse, cu revolverul ațintit spre podea, iar Josef Îl Împușcă de două ori la rădăcina spinării. Anna Își duse mâna la gât și Începu să țipe, Întorcând privirile de la trupul victimei. Herr Kolber căzuse În genunchi, atingând cu fruntea podeaua. Se mai zvârcoli o dată Între cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
se Întoarse, cu revolverul ațintit spre podea, iar Josef Îl Împușcă de două ori la rădăcina spinării. Anna Își duse mâna la gât și Începu să țipe, Întorcând privirile de la trupul victimei. Herr Kolber căzuse În genunchi, atingând cu fruntea podeaua. Se mai zvârcoli o dată Între cele două Împușcături, iar trupul său ar fi căzut Într-o parte dacă nu ar fi rămas sprijinit de perete. — Tacă-ți gura! spuse Josef și când femeia continuă să țipe, o luă de gât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nedreptate, așa că a trebuit să fug. Am forțat geamantanul dumneavoastră spre binele cauzei. Lăsă să-i scape cuvântul „cauză“ cu răsuflarea fierbinte și tensionată, desacralizându-l până la nivelul unei parole, al unei emoții banale. — O să chemați conductorul? Omul se propti În podea și degetul lui se strânse pe nasture. — Ce Înțelegi prin cauza dumitale? — Sunt socialist. Brusc dr. Czinner Înțelese că o mișcare nu poate fi judecată după ofițerii ei. Socialismul nu era condamnat prin afilierea lui Grünlich la el, dar totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
compartimente erau atât de pline, că bărbații și femeile dormeau țepeni, În picioare, pe două șiruri, cu fețe verzui și impasibile În lumina scăzută. Din sticlele goale, aruncate sub banchete, venea un miros de vin roșu și ieftin, iar pe podea zăceau câteva bucăți de pâine acrită. Când ajunse aproape de closet, se Întoarse. Mirosul Îl făcu să renunțe. În spatele lui ușa se deschise brusc și se-nchise iar de la balansul trenului. Aici mi-e locul, se gândi el fără convingere. Ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dacă o să vin? — Ai promis, Îi aduse el aminte. — M-aș fi putut răzgândi. — Dar de ce? Myatt Începu să-și piardă răbdarea. Nu voia să stea toată noaptea și să povestească. Picioarele ei, care pendulau În aer, fără să atingă podeaua, Îl excitară. — Ne vom simți bine. Îi scoase pantofii și Își trecu mâinile peste ciorapii ei. — Te pricepi destul de bine la asta, nu-i așa? El roși. — Te deranjează? Oh, mă bucur! spuse ea. Mă bucur. N-aș fi suportat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
sub jurământ. Nu ocoli răspunsul. Răspunde cu da sau nu. Ai sedus-o pe fata aceea? — Într-un fel. Domnul Eckman scoase o coală de hârtie de la mijlocul teancului, apoi alta și alta, până când teancul se clătină și căzu pe podea cu zgomotul pe care l-ar fi făcut niște cărămizi. — Afacerea asta cu Jervis. Abilă făcătură. Ai făcut contractul cu mandatarii și ai amânat doar să semnezi. — A fost totul legal. — Și aceste zece mii de lire date lui Stavrog, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fi deznodământul procesului, dar era hotărât să-i dea o formă superficială de legalitate, fiind convins că totul trebuie făcut așa cum se prevede În regulamentul editat În 1929. Cu mâinile Încrucișate liniștit În fața lui și cu pălăria ponosită așezată pe podea, la picioare, dr. Czinner se lupta inutil cu ei. Singura satisfacție pe care se putea aștepta s-o obțină era să se recunoască caracterul ipocrit al acestui proces. Urma să fie Îngropat pe furiș, după lăsarea Întunericului, la gara de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
vagi și sentimentale care Îl mobilizaseră cândva și l-ar fi putut mobiliza și pe celălalt, Îi veniră pe buze. Dar acum era mai viclean, beneficia de experiența categoriei sale, așa că nu-l privi pe om, ci se uită În podele, lăsând privirea să i se furișeze Înapoi ca o coadă de șopârlă. I se adresă la plural cu termenul de „frați“. Susținu că nu era nici o rușine ca săracii să-și dorească să fie bogați și că nu e vina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
nervos fără veste, Îi dădu câinelui un șut Între coaste și spuse: — Marș afară! Totdeauna pretinzi să ți se acorde atenție. Căpitanul Alexici se trezi și spuse pe un ton de mare ușurare: — Ei, gata deci. Doctorul Czinner privi În podele, la cinci metri În stânga soldatului de pază, și spuse Încet: — Acesta n-a fost un proces. M-au condamnat la moarte Încă Înainte de-a Începe. Nu uitați, eu mor ca să vă arăt calea. Nu-mi pasă dacă mor. Viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
șade!“. — Vreți să spuneți că l-ați omorât doar pentru că și-a făcut de lucru cu fiica dumneavoastră, Întrebă uluită Coral? Josef Grünlich ridică mâinile, cu gândul În altă parte. Privirile lui cercetau fereastra și măsurau la ce Înălțime de la podea se afla aceasta. — Ce puteam face? Onoarea ei, onoarea mea... — Prostii, spuse Coral. Îmi pare bine că eu n-am avut tată. Josef Grünlich spuse brusc: — Un ac de păr, poate. Ce vreți să spuneți? Cum adică un ac de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
șteargă de sudoare. Ce chestie că Înălțimea voastră l-a cunoscut! Să deschid cumva fereastra, să putem vorbi mai bine? Cuțitașul lui Grünlich făcea cranț, cranț, cranț. Un șurubel ieși și se auzi un clinchet ca de ac căzut pe podea. Nu, spuse Czinner. Tovarășului tău s-ar putea să nu-i placă asta. — S-a dus până În oraș, la cazarmă, ca să vorbească cu maiorul. Este pe-aici un străin care pune tot felul de Întrebări. Crede că e ceva În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]