816 matches
-
el slăvește idealurile comuniste: "Din sângele vărsat pe caldarâm/ Mai stăruie un nimb de purpură-nvechită." Credința lui fermă este că noua structură a societății cere o artă poetică nouă: sinceră, umană, nefardată, fără parfumuri, fără scepticism poetul cere o "poemă dialectică". Cetatea veche este îmbăiată de raze selenare, esențele pământului se distilează și problemele existenței oamenilor devin și problemele lui, de aceea se întreabă în ce măsură oamenii știu că drumul spre comunism trece prin ei: Nu va veni nici un mesia/ Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau dulceață de zmeură, știi numaidecît de ce e vorba, iar în pseudonimul său apare autorul bombastic de mult mai tîrziu, al pieselor de teatru ca Luceafărul a cărui putere de titlu voia s-o ridiculizeze, credem, d. Vlahuță într-o poemă în versuri, publicată de curînd în «Universul», «Slăvit e versul»”1) Citind aceste rînduri, mă întreb (întrebare pe care nu mi-am pus-o încă): Bacovia a fost un „nume bine ales”? Desigur că da, însă e nevoie să adaug
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-lea și începutul secolului XX. La noi, Poe e (împreună cu Schopenhauer) „scriitorul preferat” al lui Maiorescu. Puternic, efectul lui asupra celor mai tineri e redat în următoarea pagină de confesiune scrisă de unul dintre aceștia: „Ispărvisem tocmai de citit frumoasa poemă «Corbul» de Edgar Poe; era seara, tîrziu, afară sloată - și rămăsesem pe gînduri, fumîndu-mi cea de pe urmă țigară. Stam singur lîngă măsuța albă de tei. în casă o liniște răsunătoare, iar lumina slabă și verzuie a lampei umplea parcă singurătatea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Rollinat („O, simțurile-mi toate se enervau fantastic.../ Dar în lugubrul sălii pufneau în rîs sarcastic/ Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat”)4) și încă o dată în „Cubul negru”: „Și ea luă ghitara neagră și începu, cu o voce stinsă, poema corbului din Edgar Poe. Refrenul «Niciodată, niciodată» se pierdea abia șoptit, și ghitara tăcu...” 5) Citit în original, cu Romances sans paroles, Sagesse, Les Fêtes Galantes, Verlaine („Sărmanul Lelian”) e gustat de posteminescieni, pentru simplitatea și muzicalitatea sa. El trece
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
apărute în volume din același an (1916): „Amurg antic” de Bacovia și „Domus taciturna” de Ion Al-George, primul concentrat și muzical, celălalt amplu și descriptiv. Pe lîngă „palatul mort”, ambele mai au ca elemente comune statuile și havuzul. Din Bacovia (poema sa fiind dintre cele mai cunoscute) aș fi citat doar prima strofă: „Havuzul din dosul palatului mort/ Mai aruncă, mai plouă, mai plînge-/Și stropii căzînd, în amurg, iau culori:/ De sineală, de aur, de sînge”.1) Din Ion Al-George
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plumb și funerar vestmînt-/Stam singur în cavou... și era vînt.../ Și scîrțîiau coroanele de plumb”.) îl întîlnim în „Panoramă” („în jurul meu corpuri de ceară,/ Cu hîde și fixe priviri./.../ în racle de sticlă - princese/ Oftau, în dantele, mecanic”.), în „Poemă în oglindă” („Vezi, din anticul fotoliu - /Agonia violetă,/ Catafalcul,/Și grădina cangrenată”), în „Sepulcre violate” („Și ce-am văzut era straniu/într-un copac am găsit un craniu,/Pe o cruce niște cozi blonde”.), în „Renunțare” („în grădina moartă/Am
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sătul”16). Fiorul e uneori, ca mai sus, trăit, resimțit ca un șoc, alteori e doar imaginat, sugerează, direct sau indirect, un regret („Parfumul rozelor ude,/ Tomnatic suspin,/ în zori, în tăcutele trude,/ Te cheamă pe tine, puțin.// O tristă poemă de foi/ îmi spune-o poveste de noi.../ Adio, pustiu, și fior./ Va fi poate odată, amor”)17), sau o dorință („Fereastra e-o poemă de plumb, și de scîntei.../ O zi de promoroacă în cameră pătrunde.../ Sirenele de muncă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ude,/ Tomnatic suspin,/ în zori, în tăcutele trude,/ Te cheamă pe tine, puțin.// O tristă poemă de foi/ îmi spune-o poveste de noi.../ Adio, pustiu, și fior./ Va fi poate odată, amor”)17), sau o dorință („Fereastra e-o poemă de plumb, și de scîntei.../ O zi de promoroacă în cameră pătrunde.../ Sirenele de muncă vibrează, plîngător;/ Orașul e-un ghețar de fum, de clopoței,/ Și de fior.../- Unde... unde?!”)18) Fiorul ca promisiune de dragoste. Despre iubire Ibrăileanu avea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
privi. De aci ironia cvasipermanentă cu care vorbește despre ea. Și tot de aci figura uneori caricaturală („Amorul, hidos ca un satir”)12), alteori penibilă a „amorului”: „Carbonizat, amorul fumega -”13). Adică, după ce arsese, trăgea să moară. E adevărat, în „Poemă în oglindă”, există versul (care - semn de insistență - se repetă) „Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare”14). Dar, comparația cu alte contexte arată că „roză” e, în acest loc, un cuvînt afectat, ce trimite la literatura roz a timpului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aci figura uneori caricaturală („Amorul, hidos ca un satir”)12), alteori penibilă a „amorului”: „Carbonizat, amorul fumega -”13). Adică, după ce arsese, trăgea să moară. E adevărat, în „Poemă în oglindă”, există versul (care - semn de insistență - se repetă) „Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare”14). Dar, comparația cu alte contexte arată că „roză” e, în acest loc, un cuvînt afectat, ce trimite la literatura roz a timpului: la colecția de „cărți roz” (cu povestiri de dragoste), la scrisorile pe hîrtie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cuvînt afectat, ce trimite la literatura roz a timpului: la colecția de „cărți roz” (cu povestiri de dragoste), la scrisorile pe hîrtie roz etc., după care erau ahtiate femeile. Ca mai toate previziunile lui Bacovia (în fapt, niște deziderate), și „poema roză a iubirii viitoare” e, chiar dacă nu se vede prea bine, însoțită de necesarul surîs. Ceva problematic. La 31 de ani, cînd a publicat „Poemă în oglindă”, Bacovia nu prea mai avea, cred, „iluzii roze”, „visuri roze”, ca să vorbesc în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care erau ahtiate femeile. Ca mai toate previziunile lui Bacovia (în fapt, niște deziderate), și „poema roză a iubirii viitoare” e, chiar dacă nu se vede prea bine, însoțită de necesarul surîs. Ceva problematic. La 31 de ani, cînd a publicat „Poemă în oglindă”, Bacovia nu prea mai avea, cred, „iluzii roze”, „visuri roze”, ca să vorbesc în termenii Maestrului său15). „Iubirile ideale - va spune ceva mai tîrziu - erau fugitive, le găsea în cărți, le zărea prin lume”16). Amanții Prezent de cîteva
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
capelmaistrului Eduard Hübsch (1833, Bitse, Ungaria-1894, Sinaia), neamț naturalizat, promotor al muzicii de fanfară, care a compus cîntece pentru cor, marșuri și „Imnul Regal” pe versurile lui Vasile Alecsandri. George Enescu a citat un fragment din creația sa în finalul Poemei Romîne, lucru care n-a plăcut criticilor contemporani, deoarece „nu se alipea de tot restul”.1 ) Exuberantă, muzica lui Hübsch edulcora sentimentele reale ale majorității romînilor; muzică ilustrativă, cu intonații tari, pentru serbări, parăzi, „potemkinade”. Personaj anecdotic, el ajunsese un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cristale, oglinzi și marmoră”. Așadar: „aur”, „mătase”, „cristale”, „oglinzi”, „marmoră”. Acestea sînt prezente, o dată sau de mai multe ori, și în poeziile mai vechi. Iată: „Pantofi de aur, expuși în vitrină” („Pantofii”), „în fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase” („Poemă în oglindă”), „în cupeuri de cristal” („Amurg”), „în oglinda larg-ovală încadrată în argint” („Poemă în oglindă”), „Și pe masa părăsită - albă marmoră sculptată...” (Idem). Lista cuvintelor ce sugerează luxul în opera lui Bacovia e mult mai lungă decît cea pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau de mai multe ori, și în poeziile mai vechi. Iată: „Pantofi de aur, expuși în vitrină” („Pantofii”), „în fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase” („Poemă în oglindă”), „în cupeuri de cristal” („Amurg”), „în oglinda larg-ovală încadrată în argint” („Poemă în oglindă”), „Și pe masa părăsită - albă marmoră sculptată...” (Idem). Lista cuvintelor ce sugerează luxul în opera lui Bacovia e mult mai lungă decît cea pe care am înșirat-o pînă aci. Ea ar trebui să includă și pe „batistă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
său, Bacovia căuta „cuvîntul ce exprimă adevărul”, sincer, cel potrivit cu melancolia, singurătatea sau angoasa sa. De aci, adică de la nevoia de autenticitate, pornesc și îndoielile sale referitoare la scris. Poezia „vană” „Pe stradă urle viața, și moartea/ Și plîngă poeții poema lor vană...” 1) Cel ce spune aceasta nu e un om de o altă meserie, ci tot un poet. Bacovia a găsit aci cea mai potrivită denumire pentru o poezie dezavuată și de alții înaintea sa. Poezia „vană” l-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu-i agreează. în epocă, el aparține, ca să folosesc o expresie de-a lui S. Mehedinți, „genului rece”, al celor dezabuzați, care se sustrag curentului majoritar, iritați de notele declamatorii din retorica unor contemporani, de „cuvîntomania” lor5). „Și cînte poeții poema lor vană...” e cel mai categoric „Nu!” spus de Bacovia acestora, mai puternic decît zeci de articole critice. Un refuz net al poeziei nesincere, care nu corespunde cu existența, nu înfățișează „bucăți de viață”. Doar Sully Prudhomme, la francezi, a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sub semnul precipitării. Ei se întîlnesc și se despart repede, dar în timpul care li-i dat trec prin stări contrastante: frică, bucurie, entuziasm, îngrijorare, speranță, dezamăgire. O fantezie de miez de noapte, „Dialog de iarnă” e mai mult decît o poemă: e un experiment, în care se vede influența teoriilor spiritiste. Scrisul invers a fost unul din aspectele (de laborator) ale acestuia. Un scandal eșuat Mîine se vor împlini 44 de ani de la moartea lui Bacovia.1) în locul unui articol general
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Caramitru, Irina Răchițeanu-Șirianu, Silviu Stănculescu, Leopoldina Bălănuță, două în lectura lui Gabriel G. Bacovia și, respectiv, a Agathei Grigorescu-Bacovia. între cele 19 citite de autor figurează Lacustră, Decembre, Amurg violet, Plumb de iarnă (Ninge secular, tăcere, pare a fi bine), Poemă finală. Lectura lui Bacovia se menține, dacă pot spune așa, la un „grad zero”, care exclude postùrile și efectele interpretative. Amprenta vocii sale - în care se disting oboseală, tristețe, scepticism - se suprapune perfect versurilor, care își descopăr astfel sonoritatea cea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în lectura acestei poezii poate fi remarcată și o variantă (să fie la mijloc doar o lecțiune precipitată?) la versul 2: într-un han, de Paște pentru într-un han, departe -. în fine, e de reținut că versul 12 din Poemă finală apare aci: „E timpul... toți nervii te vor”, ca în Opere (1944)(volumul din care citea), și nu mă dor, cum e în edițiile curente. Un cuvînt și despre interpretarea actorilor: tendința celor mai mulți (excepție Ion Caramitru și, parțial, Irina
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cade; căderea se cuvine la un lucru ce, stînd drept, cade: era în picioare și a căzut, copaciul tăiat cade. Aruncă ceva în apă și plumbă pînă la fund”. („Vocabular de vorbele ce se par nouă sau străine în această poemă”, loc. cit., p. 414); „întîi îi părea că zboară și de pămînt n atingea/ Ș-acum parcă-l încărcase cu plumb, așa ncet mergea”. (Anton Pann, „Sultanul și pescarul”, în Felurite, Ediție îngrijită de Mircea Muthu, Ed. Dacia, „Restituiri”, 1973
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Să mă deștept”. (G. Bacovia, „Pro Arte” II) I „Poetul era îmbrăcat în negru”, notează un evocator. în aceeași ținută de doliu îl întîlnesc și alții. El însuși se prezintă așa în „Ecou de serenadă” („în haine negre, întunecate”) și în „Poemă în oglindă” („în veșmintele-mi funebre,/ Mă întind ca și un mort”). Era vestimentația o problemă de „lifestyle” pentru Bacovia? O adoptase anume pentru a-și ilustra poezia? Nu-i de exclus nici aci un model simbolist, însușit prin intermediul lecturii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e inutilă și nu poți să-ți înăbuși strigătul („Doamne! necesitatea unui vin...”), atunci, inexorabil, e „vreme de beție”! Unul dintre clișeele reluate și reabilitate de Bacovia e „auroră”. înainte de Bacovia, la noi, cuvîntul îl folosiseră Constantin Negruzzi, într-o poemă recitabilă, cu oarecare ecou în rîndul cititorilor: „Aurora se ivește vestitoare dimineții”, și Alecsandri: „Și deodată aurora se ivește radioasă”. Sunau desigur mai bine decît alte încercări de a exprima poetic în romînește venirea dimineții, între care cea a lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
La noi, foarte obosiți sînt Eminescu și Bacovia. Autorul „Scrisorilor” (căruia la nici treizeci de ani i se pare că a trăit optzeci și că e „bătrîn ca iarna”) obosit moral și fizic (extenuat de munca de gazetar), cel al „Poemei finale” - numai sau mai ales „moralmente”, ca să folosesc o vorbă de-a lui G. Călinescu. Vreau să pun capăt discontinuităților. De acum (12 iunie 1987), ziua în care n-am să scriu despre Bacovia (fie și o însemnare de două
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alții, „a împrumutat”. E drept, nu prea multe, totuși aspectul n-ar trebui trecut cu vederea. De pildă, acea imagine întîlnită într-o evocare de Dora Adam (Aurel Savela) -, a oglinzii care răsfrînge pianul ce pare un catafalc -, cronologic anterioară „Poemei în oglindă”. O cercetare detaliată va evidenția (peste ce a amintit I. M. Rașcu) destule „reminiscențe” din Al. Macedonski, A. Vlahuță, Ion Păun-Pincio, Ștefan Petică, Șt. O. Iosif (cele mai multe), D. Iacobescu, Mihai Codreanu etc. Sau din diverși prozatori. Dar după
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]