21,807 matches
-
teraselor cu clienți pestriți și la fel de netalentați și ai barurilor semiobscure unde, după îngurgitarea unor anumite cantități de alcool, se declanșau discuțiile literare sub binefăcătorul patronaj al mediocrității cu dese incursiuni pe teritoriile submediocrității. Acolo, semiratatul este în seul lui poetic, acolo își domină admiratorii cu considerații artistico-literare pe care, dacă le-ar auzi un autor de bun simț, ar putea fi lovit de apoplexie. Dar Semiratatul este suficient de inteligent pentru a se asigura în prealabil că asemenea pericole nu
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
în 1996 la Editura Cartier, primind apoi și Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova. Textul începe sub semnul ideii lui Flaubert de a scrie un roman despre nimic, a cărui coerență și consistență să o dea stilul. Gesturi este o proză poetică pe care o putem numi (și) roman în ciuda structurii sale narative foarte proteice, dar nu este despre nimic, dimpotrivă, pe cât de scurt, textul este pe atât de dens, uneori chiar greu de urmărit datorită intertextualității sale compacte și nu întotdeauna
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
religia (trădarea, supliciul, Înălțarea) și scrisul sunt sâmburii tari în jurul cărora se dezvoltă, parcă de la sine, acest text foarte dens, hermeneutic vorbind, extrem de generos, un text fluid în eclectismul lui, pendulând între confesiv și reflexiv, între onirism și ocult, între poetic și profetic. Căci Emilian Galaicu-Păun a mizat întotdeauna pe o mistică a textului (derivată din existență) pornind de la precepte și idei preluate nu doar din tradiția iudaică, dar mai ales, din cea orientală. În bizareria sa parabolică fermecătoare, evanghelic și
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
1991 (Editura Hyperion), și cu acest volum trebuie pusă în relație proza de față, începută chiar în acea perioadă chiar dacă definitivată abia în 1995. Registrul biblic este predominant și aici, în proză, unde este abordat la fel de ermetic păstrându-și atributele poetice din poemul alfa și omega sau Înălțarea, de pildă. De altfel, la Emilian Galaicu-Păun putem vorbi de o reală voluptate a "textuării" în cheie evanghelică. Iată un scurt fragment din excelenta secvență Figură în repaos, un text în text construit
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
pictura ca disciplină artistică, cu probleme de tehnică și de limbaj bine individualizate, poetul s-a lăsat purtat exclusiv de instinct și, evident, de un gust artistic în același timp natural și cultivat. Stăpînindu-și deplin sentimentele și deprins din practica poetică să-și coaguleze sensibilitatea în expresie, Sabin Opreanu a refuzat încă de la început orice tentație a temelor picturii, a acelei exteriorități care fascinează firile slabe și compromite grav cele mai bune intenții. Nici portretul, nici peisagistica, nici natura statică și
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
reper istoric, dar unul de un profund profesionalism prin autenticitatea limbajului și prin coerența mesajului interior. Pictura sa este o lungă confesiune, un autodenunț sălbatic, permanent cenzurat de pudorile unei geometrii interioare, și prelungirea legitimă a unui discurs complementar: cel poetic. Insă ea este atît de seducătoare în expresie și de puternică în motivații încît despre Sabin Opreanu trebuie vorbit, de acum încolo, la plural: poetul și pictorul. Sau, cine știe, poate viceversa!
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
propulsat de un soi de lene alertă. Experimentez deci o iluzorie dilatare a timpului, în oazele de atemporalitate pe care care ajunge să le decreteze poezia. Cînd pătrunzi în interiorul acestei fenomenale libertăți din care se alimentează energia imaginativă a creației poetice ești, probabil, în starea de beatitudine și de generozitate față de întreaga lume pe care numai yoghinii cei severi o mai cunosc, acei digambara înveșmîntați doar cu spațiul. Eu caut simplitatea cu care să mi-l fac părtaș pe cititor la
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
suprarealista Daciana, singurii juni de aparat cât de cât vizibili. Vorba lui Alex. Ștefănescu: cum naiba poate fi om tânăr pesedist?! Și totuși, nu mă abțin să nu citez o mostră de gândire avansată, așa cum a fost produsă de gurița poetică a d-șoarei Daciana Sârbu la demiterea din funcție a unui subordonat: "Au mai fost niște nereguli care nu s-au confirmat, dar care probabil că se vor confirma după controlul pe care îl vom face!" Sigur, Daciana e tânără și
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
în orice caz, cu mult mai intimă. Este încă o dovadă că imaginația în democrație n-are opreliști însemnând, în același timp, că tinereții i se rupe (scuzați) de toate prejudecățile! Haralampy însuși pare să fi uitat de sinele său poetic, poate și pentru că și-o fi amintit de o altă dată când i-a citit neveste-si un catren lacrimogen dedicat doamnei Zoe Petre alintând-o Pythie CDR-istă. Urmarea? Bardul-psiholog a umblat cu ochelari de soare timp de două
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
Avantaj, pentru că, subiectul însuși fiind "strident", orice patetism și teribilism ar fi subminat întregul demers. Dragoș, un tip cu un profil intelectual de invidiat, cu stil și cu idei (fraza este pe alocuri cuceritoare, iar câteva pasaje de o frumusețe poetică surprinzătoare), intră cu toată conștiinciozitatea în această realitate artificială, alternativă, spuneți-i cum vreți, din plictiseală, din curiozitate, ca "gândurile pe care nici nu le-ai avut să devină realitate". Odată curiozitatea satisfăcută, renunță. Cu alte cuvinte, cititorul este scutit
Câte un joint, joint. joint ... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12442_a_13767]
-
câteva meticuloase studii monografice. Unele fundamentale. Apărute la un interval de aproximativ zece ani, Caragiale (1984), Bacovia. Ruptura de utopia romantică (1994) și, de curând, Chipuri tăcute ale veșniciei în lirica lui Blaga indică oscilarea autorului între analiza de text, poetica elementaristă a lui Bachelard și deschiderile filosofice (Heidegger, Cioran, Foucault). Critica lui V. Fanache impresionează mai puțin prin noutatea ideilor, cât prin capacitatea de a asambla datele existente într-un tot organic, care echivalează adesea cu o imagine cvasi-definitivă. De
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
și o serie de teme blagiene consacrate: somnul, timpul, creația, orfismul. Noutatea punctului de vedere e concentrată însă în primele două capitole. În Avatarurile tăcerii, V. Fanache pornește de la neîncrederea poetului în cuvânt și vede în Blaga un exponent al "poeticii/esteticii tăcerii", încercând să-l încadreze într-o serie lirică europeană (din păcate, destul de imprecisă): "din artă a cuvântului poezia devine o artă a necuvântului, este produsul unei zone de umbră, infraverbale, oricum cuvântul derivă dintr-o obligație obiectivă și
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
este produsul unei zone de umbră, infraverbale, oricum cuvântul derivă dintr-o obligație obiectivă și, totodată, paradoxală". Confuzia din fraza precedentă este ușor sesizabilă: din repudierea cuvântului ca temă, criticul deduce absența cuvântului ca instrument liric. Negarea statutului de vehicul poetic al cuvântului (substituit, în opinia lui V. Fanache, de tăcere) este însă exagerată. Firește, nu e exclus ca tăcerea să funcționeze ca procedeu liric. Dar între - să zicem - Un coup de dés... a lui Mallarmé și poemele lui Blaga există
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
sunt printre cele mai "cuminți" din întregul nostru modernism interbelic, continuând să joace pe cartea metaforei și a simbolului. La Blaga, tăcerea este doar o temă, fără a fi și o tehnică, astfel încât ralierea poetului din Lancrăm la o presupusă "poetică a tăcerii" mi se pare greu de susținut. Demne de reținut, în schimb, sunt considerațiile criticului despre funcția cuvântului în poetica blagiană și raportul dintre poezie și realitate. Spre deosebire de majoritatea exegeților, care, deși au semnalat precaritatea logosului în viziunea lui
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
Mai nimic din toate acestea nu se regăsește în însemnările Ninei Cassian. "Jurnalul" său este de fapt o succesiune de notații datate - unele de-a dreptul eliptice - care indică temperatura vieții amoroase a autoarei și dau seama de preocupările ei poetice și componistice. De altfel, scurtimea textului (31 de ani de viață sînt condensați în doar 286 de pagini de text, dintre care o bună parte o reprezintă comentariile făcute de autoare la însemnările originare în perioada 2003-2004) sugerează fie că
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
sicriu". în îmblînzitorul de cuvinte, cele 11 paragrafe numerotate devin etapele unei metamorfoze în dublu sens a obiectelor în elemente imateriale ("pielea este acoperită de cuvinte, cuvintele sunt acoperite de tăcere"), poemul în proză transformîndu-se într-un fel de artă poetică, în care se regăsesc cîteva din coordonatele fundamentale ale universului Aglajei: circul, prestidigitațiile, iluzionismul, cruzimile inofensive, imaginare. în poemul Cartofii - care ne poate trimite cu gîndul și la tabloul lui Van Gogh -, iarna, o femeie "tricotează o tăcere lungă". Personajele
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
o clasă literară peste cele deja discutate. Nu-l veți găsi aici pe experimentalul Perec din OULIPO (de altfel, va intra în acest atelier mai tîrziu), dar veți fi provocați de un roman fără intrigă, o carte palimpsest inteligentă și poetică unde se încrucișează subtil o întreagă tradiție literară, de la mitul lui Sisif (Perec dă aici un Sisif urban memorabil) pînă la Proust (în titlu), Kafka, Sartre ș.a. Brusc conștient de predeterminarea socială, eroul lui Perec alege automatismul subzistenței, se transformă
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
o densă substanță epică. O dată ce intri în lumea sa pășești în misteriosul basm, scris după alte reguli decât cele tradiționale tocmai pentru că este o altfel de istorisire. Fie o strategie de a scăpa de rigorile cenzurii,fie o ingenioasă tehnică poetică fără liant în realitatea istorică, poezia lui Nichita Danilov înfățișează, în scenete, lieduri sau elegii, personaje și acțiuni insolite. ,Bunicul meu Ferapont/ a fost înmormântat în cutia unui/ foarte vechi orologiu". Ferapont avea patru cai albi care nechezau dumnezeiește, avea
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
povestire al cărei cusur este faptul că scena cheie cu inexplicabila pană a mașinii ce preîntîmpină accidentul mortal al protagonisului apare, în detaliu, în filmul lui Krzysztof Kieslowski din 1985, No end. Altfel, Aceeași întîmplare, alt personaj este o povestire poetică și misterioasă, bine tensionată, cu cel mai elaborat incipit dintre toate povestirile cărții. Citez, în final, un fragment din acest adevărat captatio: ,Vi s-a întîmplat vreodată să fiți trezit din somn de un zgomot pe care l-ați auzit
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
primul domeniu de afirmare. A debutat târziu într-un volum propriu, în 1973, la 47 de ani, ca Arghezi: Disocieri reunea studii despre scriitori interbelici și scriitori contemporani, poeți și prozatori, glosați fie pentru a pune în evidență evoluția limbajului poetic, fie pentru a stabili repere în evoluția narațiunii și a personajului. Al doilea volum, Relief contemporan (1974), era rodul aceleiași atenții îndreptate spre imediata actualitate a valorilor. Cărțile ulterioare însă restabilesc un echilibru, recuperând fie aspecte teoretice (Stil și limbaj
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
militează convingător ,pentru o mai bună situare a cărților religioase vechi în literatura română", acreditând ideea că ,zorii literaturii române se ivesc odată cu traducerea psalmilor" (p. 9). Psaltirea solicită disponibilitățile estetice ale limbii în găsirea echivalențelor lingvistice adecvate unui text poetic înțesat de metafore și simboluri. Psalmii transformă traducerea într-un act de creație, dovezi succesive fiind Psaltirea în versuri din 1673 a mitropolitului Dosoftei, Biblia de la 1688, ca și numeroase alte încercări, anterioare sau ulterioare. De aceea, istoricul literar se
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
absența Bibliei de la 1688 din Istoria... sa, pentru că astfel ,se ignoră faptul că textele religioase ne-au dat nu numai limba literară, care treptat, treptat, grație lor, se limpezește și se luminează, dar și pe cea artistică" (p. 13). Limbajul poetic se exersează și se perfecționează în psaltirile secolului al XVI-lea, iar reușitele lui anunță performanțele estetice ale poeziei române moderne (p. 14). Prima traducere cu adevărat artistică a psalmilor în literatura română aparține, cum bine se știe (faptul e
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
criticul scrie negru pe alb: , Scena e însă de o mare umflătură barocă. Basmul este văzut ca un animal fabulos în continuă generare, contemporană cu ninsoarea stelelor, metaforă minunată, prin chiar greșeala prefacerii lui cresc în verb tranzitiv, din rațiuni poetice, fiindcă metric se putea foarte bine zice: Ťbasmelor copite crescť" etc. Cine ar putea crede, în absența acestei probe de necontestat, că acel l (din copile) ,tăiat" accidental probabil de o subțire liniuță pe o fișă scrisă de mână, devenit
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
fișă scrisă de mână, devenit astfel t (copite), poate stârni un asemenea delir, unde totu-i pe dos: gramatică (verbul nu-i ,tranzitiv"), mitologie (basmul nu-i ,animal fabulos"), stilistică (,metafora minunată"-i absentă), cât despre ,umflătura barocă") și ,rațiunile poetice" invocate pentru a-și întări spusele, acestea sunt curat... iraționale. Iar dacă un critic de talia lui George Călinescu a putut fi amăgit de o lecțiune falsă, imaginația fiecăruia poate lucra în voie cu gândul la interpreți mai puțin avizați
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
pentru a combate obstacolele pe care inerția naturii și lașitatea inimii le ridică în fața cunoașterii; mai mult decît simplă agilitate, energia dumneavoastră creatoare este puterea productivă orientată spre exterior, o exaltare a psihicului ce tinde în chip imperios către expresia poetică. Din aproape orice cronică faceți o ars combinatoria, un joc al sensibilității ordonat prin inteligență datorită neîntreruptei reluări d-a capo a viziunii asupra unei realități mai profunde decît aceea pe care ne-o oferă inteligența însăși, participantă mai mult
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]