9,079 matches
-
când a ajuns la „Mă sui-i În Dealul Cernii” și la „Ilenuțo, fa” bunicu’ Ghiorghi a văzut-o așa dintr-o dată cu mult mai frumoasă și cu mult mai potrivită pentru Victor. Gândurile sale au poposit pe șesul ... și În poiana mare din pădure, locuri În care și el și Ilenuța lui Își cântau unul altuia cu trupurile și sufletele Înlănțuite de iubire și când dintr-o cauză greu de definit, dar ușor de bănuit ( vinul, fosta iubire!), o lacrimă se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
di-acu’ Îs fatî mari!, spunea Rozalița cu mândrie) doreau ba câte o pară, ba câte o floare sau alte lucrușoare mărunte, numai cu intenția de a-l pune pe „bărbat” la treabă, așa cum văzuseră ele că-s rostuite casele din Poiană. Plictisite de monotonia huței din frânghie, Rozalița porunci: Oprește ne! Apoi privindu-l lung, direct și cu ochi de viitoare cunoscătoare spuse cu un zâmbet șiret și făcând din ochi Mădăliței: Mădăliță, vrei să ne jucăm de-a mama și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Încerca să răspundă, se așeză așa cum poruncea fata, schimbau rolurile, se mimau momente focoase ... Val executa fără nici o tragere de inimă și se Întreba oare de unde știa așa multe Rozalița că el nu văzuse nici la Cățălești și nici la Poiană asemenea scene? Apoi un gând de totală clarificare Îl fulgeră, aha, așadar asta se Învață numai la ...școală! Dincolo de Întrebările care nu vor primi răspuns nici peste mult timp, În partea frumoasă și sensibilă a sufletului său de copil va
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nalte? Nuu! Dorm oamenii și-s mai multe odăi, și sus și jos și mai sus până În vârf. Ș-adică nu dorm uriașii acolo? Da de unde? Uriașii au fost de mult, acum nu mai este nici unu’! Aha, da la Poiană de ce nu-s case așa de mari? Pentru că-i la sat, iar acesta-i oraș și aici stau mahării! Ce-s mahării? Uriași? -Boieri!, a răspuns scurt Ochenoaia În timp ce gândurile ei erau departe de tren, la supărarea produsă de scrisoare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și ograda bunicului Ghiorghi. În timp ce privirile-i hălăduiau cu interes peste locuri și oameni, mintea lui Va era cotropită de o durere a sufletului, un sentiment de mare pierdere, de imposibilitate și lipsa soluțiilor ca cele două sate, Cățălești și Poiana să fie unite, iar el să poată să se joace simultan și colo și colo, fără tren, gări, despărțiri, durere și lacrimi! Apoi s-a Înseninat, frumusețile și atracțiile casei cu bunic au apărut ca prin minune, locurile de joacă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
poate face nimic. Singurele speranțe erau la Cel de Sus care poate face minuni și În rodul Întâmplărilor ...nefaste: Poate Dumnezeu Îi dă lu’ Victor gândul cel bun și-l lasă la școală la Cățălești! Dacă se dărâmă școala de la Poiană și se-ntoarce la mine, dacă nuși termină casa și n-are un’să stea sau, Doamne ferește!, dacă moare Victor! Brr!, Își spunea În gând Ochenoaia, pe care perspectiva că vreme Îndelungată nu-și va mai vedea nepotul ei, primul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
una iar starea În care se afla era una nouă și inexplicabilă, una careți trimitea sufletul În zboruri printre fluturi și flori și gândul la ticălosul de Niță care Încercase să fure rochița Anetei! Cooperativizarea agriculturii era În toi, În Poiană, sat altădată de țărani clăcași și devenit firesc sat cu oameni săraci, organele și tovarășii de la raion s-au trezit cu o listă completă de „Înscriși din proprie inițiativă, oameni care și-au Însușit În mod conștient cauza pentru care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cum acesta nu putea rămâne deconectat, a măturat cu privirea de aproape și până departe, priveliști necunoscute. Pe stânga, drumul era mărginit de o pădure Încă verde, tânără sau Întinerită, pentru că era mai deasă și mai joasă ca pădurea de la Poiană, acolo unde sufletul său Încă va mai cutreiera aproape zilnic. Când Victor a coborât un pic pentru o „necesitate fiziologică” așa cum Îi plăcea lui să spună, Valerică a găsit prilejul să inspecteze câteva zeci de metri din porțiunea de pădure
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vorbească „orășănește”, făcea impresie, pe ici, pe colo. Fata a Început să cânte frumos și duios, vocea sa semăna cu cea a unei vecine foarte frumoase, venită, tot din Bogdana, să locuiască pentru o vreme la sora sa căsătorită În Poiană. „Juna Rodica”, „Zise mama către mine...” și alte cântece vesele și În mare parte cunoscute de către băiat, au fost cântate de fata care i se părea din ce În ce mai frumoasă. A rămas mișcat de un cântec cu un aviator care s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vacile satului. Va era curios să vadă cum arată vaca Mariniței și s-a mirat mult când fata s-a Îndreptat către o vacă mare și florică, cu botul umed și rozaliu și cu fruntea „Înțîntățată”, așa cum spuneau copiii din Poiană. Au pornit toți trei spre casă, au vorbit mult și despre multe, au mai atins În treacăt domeniul „prostiilorfrumoase”, la care ochii fetei spuneau destul de multe și oarecum direct, iar Valerică a considerat că satisfacerea unei anumite curiozități este un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu acesta și Îi va cere să Învețe mai bine decât el), ducea aceste vești acasă, unde mama sa de-a treia se mira și-l lăuda cu o jumate de glas În timp ce Victor, cu acea mândrie specifică olarilor din Poiană și cu sentimentul că acum culege roadele strădaniei sale și a timpului pierdut atunci când Îl Învăța să scrie pe Va, spunea: Bravo, mă! Dar nu uita că rezultatele acestor „examinări” dau bine la „public”, dar pentru mine nu sunt concludente
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mare iubire a candidului băiat. Cap. V - Cea de-a cincia mare iubire La vremea aceea, locuitorii Bogdanei erau oameni gospodari, harnici și hotărâți, știau să muncească metodic, după principiile moștenite de la Înaintașii lor răzeși și nu ca cei din Poiană care „calcî di douî ori pintr-un loc, odatî la nijloc șî tot n-o călcat ghini, dând Îndărăt ca racu’”, așa cum spunea deseori bunica Ileana. Vacanța de vară a fost pentru Valerică una plină de miracole, evenimente și schimbări, poate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pământean Înțelept și bun la suflet, Încercă să-l scoată din marasmul acela . Din acea stare, prevestitoare de nimic bun, Îl trezi glasul Maricuței, care-l chema la ordin: Valerică-mămică, este aproape amiază și trebuie să duci briciu’ bunicului din Poiană, c-a trimis răspuns pe Pachița (sora Mariei, căsătorită În Verdeș!). Ce zici, ai timp să te-ntorci? Iei Mânza ca să mergi călare, că-i departe! Da! Lui Va i s-a părut că În ochii femeii a zărit o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a-i simți sânii, care-l zăpăceau, el s-a Întors cu totul către ea. Fata l-a privit În ochi cu subînțeles și i-a spus: Dacă ne vede cineva pe drum și ne spune! Mai bine oprește-n poiana ceia! Va s-a executat imediat, au descălecat În poiana cu iarbă deasă și mai verde decât cea de pe câmp, cu mare grabă au legat mânza să nu fugă și s-au rostogolit peste o pală de fân, care proaspăt
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Întors cu totul către ea. Fata l-a privit În ochi cu subînțeles și i-a spus: Dacă ne vede cineva pe drum și ne spune! Mai bine oprește-n poiana ceia! Va s-a executat imediat, au descălecat În poiana cu iarbă deasă și mai verde decât cea de pe câmp, cu mare grabă au legat mânza să nu fugă și s-au rostogolit peste o pală de fân, care proaspăt cosit Împrăștia un miros care ar fi scos din fire
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru.“ „Ca oriunde, în satul cu salbe de păduri și izvoare cristaline, vacanțele școlare erau adevărate poieni ale timpului, în care florile voioșiei răsăreau din candoarea și zburdălnicia copiilor. Totodată erau și zile rodnice prin ajutorul dat de către cei mici părinților“ etc. Ar fi minunat dacă raportul privind situația din România, pe care îl solicită periodic Uniunea Europeană
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Am putea citi atunci că la noi copiii străzii au mânuțele fine și catifelate ca petalele florilor, că deasupra gunoaielor răspândite peste tot în perimetrul scumpei noastre patrii splendorile zilei poartă veșmânt de azur și, eventual, că grevele sunt adevărate poieni ale timpului în care florile voioșiei răsar din candoarea și zburdălnicia greviștilor. Un cocoS ´ at al vremii noastre După cocoșatul de la Notre Dame, a mai apărut un cocoșat în literatura lumii: cocoșatul din muzeu. Se numește Seec Nolty, este ghid
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
noi“ etc. Din când în când se face auzit și sunetul poeziei lui Eminescu: „ți-am șoptit / Codrule ție, / Lasă zorile-n pustie / Dorul nostru / Cine-l știe. // Plânge-mă codru cu dor, / Doina frunzelor în zbor / Răsăritul munților / Curgerea poienelor“ etc. În general însă, tonul este voios, de pionier al poeziei românești. Simțindu-se singur, fără concurență, poetul scrie tot ce-i trece prin minte, așa cum alții cântă în baie. S-a demonstrat, de multă vreme, că personificarea este una
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
una dintre figurile de stil căzute în desuetudine. Ionel Câmpeanu tocmai personificarea o cultivă cu insistență, ceea ce face ca versurile sale să aibă deopotrivă ceva vetust și pueril: „Vânturile cu buze de muguri / Suflă în fluierele codrului“; „Mi-a povestit poiana, / Stejarii mi-au cântat“; „Tot mai zbuciumate vânturi / Se luptă-ntre ele“, „Timp veșnic senin /... Creator de genii / De perfecțiune și urâțenie, / Cu mâna ta de aur, / Cu mâna ta de piatră, / Cu mâna ta de lut și ierburi / Mereu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
doi bătrîni au mai făcut una și mai și, adică și-au întocmit testamentele unul în favoarea celuilalt. Exact la o lună s-a întîmplat nenorocirea, adică baba a murit din cauza ciupercilor. De unde ai cules ciupercile? întreabă anchetatorul. Din pădure la Poieni. Cu cine mai erai? Cu baba. Zicea că le cunoaște. Tu cum de n-ai mîncat? Mă temeam. Am așteptat să văd dacă nu crapă baba. Deci, cunoșteați ciupercile! Nu, dar așa sînt eu, mai prudent. Și ai îndopat baba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de muncă la orele 14 și, profitînd că este vineri (duminică votăm) și mă las dus într-un loc necunoscut mie și cred că și domniilor voastre. Mașina aleargă pe lîngă Motel, taie pădurea în lat și la ieșirea din satul Poieni o apucă spre stînga pe un drumeag forestier. Pădurea își arată coloristica fascinantă de toamnă și încep a visa sub imperiul creat de acest superb tablou oferit de natură și niciodată redat de pictori în toată măreția sa. Frînturi, surprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
le-au cules și pe astea... Își aduce aminte că a călcat și în... M-au și spurcat bandiții... Încearcă un drum de întoarcere nou, nutrind vaga speranță că poate va da peste alte zone cu ciuperci multe. Într-o poiană, un cal paște liniștit pe lîngă o căruță. Privind atent, moșul observă patru saci plini să crape, puși în căruță. Voi sînteți bandiții! Las' că vă învăț minte! Cu mare viteză, cară sacii într-o rîpă și acoperă totul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
casă era și bunica Zamfira, o zgripțuroaică extrem de vigilentă. Dinu aproape alerga și a apucat pe cărarea care tăia pădurea de la sud la nord-est. Dorea să nu întîlnească prea multă lume că și așa au cam ieșit vorbe. Într-o poiană înconjurată de cireși falnici, Dinu vede o superbă căprioară. Aceasta parcă gemea abia auzit și se vedea că este cuprinsă de panică. Ar fi fugit, dar ceva parcă o reținea. Deși omul se apropia încet de superba creație a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de cultură, profesor de filozofie, poet, prefect, șef de secție cercetări penale, director de teatru! Individul acesta încă ne este de folos, domnule ministru. Comandantul Securității Buzău încerca să fie convingător. Visul său era să-l pună stareț la mânăstirea Poiana Mărului, locaș ce stârnea multă evlavie printre credincioși. Acolo avea nevoie de Marcu, toate capetele luminate mergeau în Poiană. Părintele Luca le alina suferințele, le boteza copii într-o anexă a blocului alimentar, în lavoarul de spălat vasele, îi cununa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este de folos, domnule ministru. Comandantul Securității Buzău încerca să fie convingător. Visul său era să-l pună stareț la mânăstirea Poiana Mărului, locaș ce stârnea multă evlavie printre credincioși. Acolo avea nevoie de Marcu, toate capetele luminate mergeau în Poiană. Părintele Luca le alina suferințele, le boteza copii într-o anexă a blocului alimentar, în lavoarul de spălat vasele, îi cununa în bisericuța cimitirului între două pomeniri, îi spovedea dimineața în magazia de lemne, feriți de ochii lumii și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]