976 matches
-
majoritatea aflate chiar la nivelul genei insulinei. Polimorfismele (induse de enzime de restricție) se află în strâns linkage disequilibrium unele cu celelalte și cu alelele regiunii INS-VNTR și sunt asociate cu susceptibilitatea genetică pentru diabetul zaharat de tip 1. Dintre polimorfismele menționate mai sus, asocierea cea mai puternică a fost dovedită pentru alelele INS-VNTR, -23HphI și +1140A/ C, riscul relativ (RR) fiind de aproximativ 4,5 pentru genotipurile homozigote (Lucassen et al., 1993). Regiunea INS-VNTR este cunoscută și sub numele de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
III-a constau din 140-200 repetiții ale secvenței de nucleotide descrise, au o lungime medie de 2200 bp (Bell et al., 1981) și o frecvență de aproximativ 30% la caucazieni (Todd și Wicker, 2001). Mai multe studii au exclus celelalte polimorfisme din gena insulinei ca fiind etiologice (Owerbach și Gabbay 1993; Julier et al., 1994; Undlien et al., 1995), astfel încât în 1995 Bennett și colaboratorii localizează definitiv locusul IDDM2 la nivelul regiunii minisatelitului genei insulinei (5’INS-VNTR) (Bennett et al., 1995
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
că, dimpotrivă, alelele VNTR diabetogene se transmit în special de la mamă, fenomen chiar semnificativ statistic pentru familiile UK (Bennett et al., 1996). În ultimul timp unele date mai noi au venit să susțină ideea că, în afara INS-VNTR, și unele dintre polimorfismele genei insulinei (enumerate mai sus) ar putea fi etiologice. De altfel, încă din 1996, Doria și colaboratorii au descris un polimorfism asociat cu DZ tip 1 la nivelul regiunii 5’ a genei pentru tirozin hidroxilază (Doria et al., 1996), genă
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
1996). În ultimul timp unele date mai noi au venit să susțină ideea că, în afara INS-VNTR, și unele dintre polimorfismele genei insulinei (enumerate mai sus) ar putea fi etiologice. De altfel, încă din 1996, Doria și colaboratorii au descris un polimorfism asociat cu DZ tip 1 la nivelul regiunii 5’ a genei pentru tirozin hidroxilază (Doria et al., 1996), genă aflată tot pe cromozomul 11p15 dar în afara regiunii de asociere de 4.1 kDa descrisă de Lucassen și colaboratorii și care
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
1996), genă aflată tot pe cromozomul 11p15 dar în afara regiunii de asociere de 4.1 kDa descrisă de Lucassen și colaboratorii și care include regiunea VNTR. Existența alelelor de clasa I de tip ID(-) protectoare, aflate în linkage cu un polimorfism MspI- de la nivelul genei IGF2 (de asemenea, în afara regiunii de 4,1 kDa), vine să susțină același lucru (Stead et al., 2000). În 2004, Barratt și colaboratorii, analizând un număr de aproape 3000 de familii cu DZ tip 1 (printre
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
de aproape 3000 de familii cu DZ tip 1 (printre care și 287 de familii din România) ajung la concluzia că nu există o diferență semnificativă în ceea ce privește protecția pentru DZ tip 1 conferită de haplotipurile VPH față de PH. Mai mult, polimorfismele -23HphI A/T și +1140 A/C de la nivelul genei insulinei nu pot fi excluse ca fiind etiologice. În consecință, autorii ajung la concluzia că DZ tip 1 este asociat cu o regiune de aproximativ 2 kDa de pe cromozomul 11p15
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
C de la nivelul genei insulinei nu pot fi excluse ca fiind etiologice. În consecință, autorii ajung la concluzia că DZ tip 1 este asociat cu o regiune de aproximativ 2 kDa de pe cromozomul 11p15, regiune care conține zona INS-VNTR și polimorfismele -23HphI A/T și +1140 A/C (Barrat et al., 2004). Efectul protector al alelelor de clasa a III-a este dominant față de efectul diabetogen al alelelor de clasa I. Astfel, copiii care moștenesc o singură alelă de clasa a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
Kennedy et al., 1995; Owerbach și Gabbay, 1996). Faptul că minisatelitul INS-VNTR se află la mai puțin de 400 bp de punctul de start al transcrierii genei insulinei ar susține această ipoteză. În plus au mai fost descrise asocieri între polimorfisme de tipul VNTR și diferite alte afecțiuni. Astfel, locusul INS-VNTR a mai fost asociat cu susceptibilitatea pentru sindromul ovarelor polichistice (PCOS) (Waterworth et al., 1997), obezitate (O’Dell et al., 1999) și greutatea la naștere (Dunger et al., 1998). În
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
PCOS) (Waterworth et al., 1997), obezitate (O’Dell et al., 1999) și greutatea la naștere (Dunger et al., 1998). În plus gena HRAS1 (care codifică protooncogena H-ras) și care determină susceptibilitatea genetică pentru diferite cancere se află sub influența unui polimorfism VNTR aflat în vecinătate (Krontiris, 1995). Studiile experimentale in vitro au arătat că alelele VNTR de clasa I se asociază cu o expresie crescută a insulinei la nivelul celulelor ?-pancreatice, în timp ce alelele de clasa III INS-VNTR se asociază cu o
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91983_a_92478]
-
important în etiopatogenia DZ tip 1, carenta acesteia crescând riscul de apariție a bolii. Pe de o parte se știe că Vitamina D, prin receptorul sau specific, exercita importante și multiple acțiuni imunomodulatorii (Thomasset 1994). Pe de altă parte, unele polimorfisme din genă receptorului Vitaminei D (VDR Receptor) au fost implicate în susceptibilitatea genetică pentru DZ tip 1. Trecând la date experimentale, s-a arătat că administrarea de Vitamina D la animalele de experiență poate preveni apariția encefalomielitei, tiroiditei autoimune sau
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
găsit pregătit pentru schimbare. Renunțarea la valorile absolute i-a adus o ușurare: a abandonat miturile comuniste, relativismul i-a venit ca o mănușă, a descoperit sensul opțiunii situaționale, afirmarea directă și personală; a dovedit talent În adaptarea la context. Polimorfismul, anarhia tranziției i-au lăsat libertatea de inovație. Nu doar În viața socială și politică, ci și În cultură, În câmpul științific, universitar. A descoperit că stilul popular, frust, direct, accesibil nu mai are căutare și s a transformat În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
forma clinică primar progresivă H.L.A.-DR4 și H.L.A.-DPB10501 la forma optico-spinală tip Devic ce apare frecvent la asiatici. Pe cromozomul 14 au fost localizate genele pentru lanțurile grele ale imunoglobulinelor. Nu au fost găsite asocieri constante cu privire la polimorfismul alelelor genelor pentru imunoglobuline și SM. Variabilitatea acestora poate fi una din cauzele diferențelor etnice privind susceptabilitatea pentru SM (TUȚĂ S., 2002). Pentru complement ar exista totuși relații mai strânse, în sensul că prezența unor alele nule sau nonfuncționale pentru
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
țesuturile donorului și acceptorului, în vederea efectuării unei grefe. Ulterior s-a dovedit și o implicare a tuturor acestor componente în procesele din bolile autoimune. Locul ocupat de genele CMH pe brațul scurt al cromozomului 6 este caracterizat de un mare polimorfism, derivat din existența a mai multor gene alele, formate sub influența proceselor de duplicare sau mutație în genă. Practic, reprezintă variante ale aceleiași gene, de unde derivă marea variabilitate fenotipică. Spre deosebire de genele pentru receptori, care variază de la celulă la celulă într-
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
sunt zonele alfa 1 și alfa 2 (zona variabilă). Prin patru beta plicaturi și un alfa helix ele realizează o concavitate (desetop) în care se fixează un singur fragment antigenic. Acest desetop reprezintă practic partea variabilă a moleculei ce conferă polimorfismul accentuat al CMH: alfa 1 este variabil în alfa helix, iar alfa 2 în beta plicaturare. Moleculele H.L.A. clasa a II-a conțin lanțuri alfa și beta și spre deosebire de H.L.A. clasa I-a, aceste două lanțuri sunt codificate
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
piramidală, cerebeloasă și vestibulară, 145 pe baza precocității abolirii reflexelor cutanate abdominale (după unii autori un simptom aproape patognomonic), pe baza apariției la indivizii tineri și a evoluției în puseuri cu remisiuni trecătoare a simptomelor (spontane sau terapeutice). Adesea însă polimorfismul simptomatic și configurația atipică a tabloului clinic, impun diagnosticul diferențial cu o serie de afecțiuni. KURTZKE împarte bolile cu care trebuie făcut diagnosticul diferențial clinic al SM în trei grupe. 1. Boli cu localizări multiple în sistemul nervos central și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
sarcoidozei, care cuprinde și semne neurologice de trunchi cerebral, cerebeloase, piramidale poate da confuzie cu SM. Adenopatiile hilare, leziunile oculare, cutanate ușoare și parotidiene, care apar în sarcoidoză, ne ajută în stabilirea diagnosticului. Lupusul eritomatos diseminat și poliartrita nodoasă, prin polimorfismul lor evolutiv, cu recidive, leziuni diseminate în întreg sistemul nervos central, dacă apar la un tânăr, se pot confunda cu o SM. Fiind afectate mai multe sisteme, în aceste boli apar în plus față de SM: febra, manifestări cutanate, articulare, cardiovasculare
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
există un test specific de diagnostic al SM, un clinician experimentat poate stabili un diagnostic destul de precis printr-o anamneză minuțioasă și o examinare clinică foarte atentă, bazânduse și pe datele paraclinice ca: rezonanță magnetică, potențiale evocate și analiza LCR. Polimorfismul clinic al SM este atât de mare, încât dacă dorim să punem un diagnostic pe semnele clinice, se cer bogate cunoștințe clinice neurologice, de medicină internă, dermatologie etc. Astfel, exemplificând: la o femeie bolnavă, apariția simultană sau succesivă a unor
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
evoluție și 29 de forme severe, definite printr-o invaliditate severă înainte de 5 ani de evoluție. S-a comparat apoi frecvența diferiților antigeni HLA DR definit serologic. Nici o diferență semnificativă n-a mai fost atunci regăsită. Totuși, OLERUP (1989), studiind polimorfismul HLA DR și HLA DQ la nivel genomic a scos în evidență o creștere a frecvenței anumitor haplotipuri în forma progresivă a SM și o creștere a frecvenței altori HLAtipuri în forma remitentă, afirmând, în concluzie, existența unor entități evolutive
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
caracterizat în mod general prin asortimentul alelelor pe fiecare dintre cromozomii pe care îi posedă. De această asortare a variantelor alalice depinde individualitatea oricărui viețuitor apărut în urma unei reproduceri sexuate. Diversitatea este de origine mutațională; sunt asociate variații aparent neutre (polimorfisme) cu mutații care uneori pot fi patogene. Fenotipul (de la grecescul phanien = a se manifesta) reunește toate ca racterele vizibile sau invizibile, a căror manifestare este condiționată de ansamblul de particularități individuale ale expresiei genomului, proteinelor și a ARN. Epigenomul definește
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
1-128. Robert A. Weinberg. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială Obiectivele concrete ale CGAP sunt: - obținerea de date genomice de la șoarece și om, incluzând secvențele fragmentelor exprimate (ESTs), tiparul expresiei genelor („Serial Analysis of Gene Expression Genie“), polimorfismul unui singur nucleotid (SNPs) și informația citogenetică (de ex. Baza de date Mitelman de aberații cromozomiale din cancer). Prin colaborarea cu savanți din toată lumea, CGAP caută să stimuleze cercetările în acest sens și să extindă baza de date pentru beneficiul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
încă departe de a face un inventar al acestor procedee. Redăm în continuare câteva dintre aceste strategii: a) scoaterea din funcțiune a frânelor multiplicării celulare; b) folosirea în avantajul virusurilor oncogene a „terenului“ viciat al materialului ereditar al celulei agresate (polimorfismul p.53 ca factor predispozant al imortalizării de tip neoplazic); c) interferența cu procesul apoptotic. Încă din anii ’90, au apărut lucrări care dovedeau că atât in vivo cât și in vitro, anumite proteine virale anihilează efectul supresor al proteinelor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
pot fi adesea benefice pentru organismul purtător. În toate aceste cazuri, când modificările survenite în structura ADN nu generează stări patologice și letalitate, ci dimpotrivă, aduc respectivei celule un avantaj selectiv care stă la baza fenomenului de variabilitate, vorbim despre polimorfisme. Cu totul alta este situația atunci când modificările structurale ale ADN impun apariția la organismul purtător a unor maladii sau a morții premature. În acest caz, vorbim de veritabile leziuni care fie pot fi corectate de către mecanismele specifice de reparare, fie
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
divergente care codifică genele EBNA-1 și EBNA-3 (3, 26, 79-81). Prin analize de restricție enzimatică a fost confirmată ideea că anumite tulpini de virus Epstein-Barr au prevalențe distincte, predominante în anumite grupuri populaționale. S-a pus în evidență, astfel, un polimorfism al enzimelor de restricție care, fie că apropie, fie că depărtează genetic tulpinile izolate din anumite zone ale Chinei, țările Mediteranei europene, zona caraibienă și regiunile populate de eschimoși (carcinomul glandei parotidiene din Alaska). În ce privește gena LMP-1, considerată a fi
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
i-a permis abordarea euristică și transdisciplinară a conținuturilor disciplinei istorice, dintr-o perspectivă mai amplă, de largă cuprindere, ale cărei valențe, odată etalate, au dat seamă de un stil didactic bine definit, personalizat și extrem de eficient, deschis unui lăudabil polimorfism al orelor susținute, desfășurate întotdeauna după un scenariu nu numai judicios elaborat, dar și optim adaptat interesului și respectiv nevoilor specifice ale elevilor cărora li se adresa, astfel încât situarea repetată în topul preferințelor elevilor, așa cum au fost ele exprimate în
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
ea în mod creator, cu deplina conștiință a înscrierii sale astfel pe un fir conductor, de originalitate, într-un proces de înnoire continuă a limbajului artistic, dar fiecare plecând de la baza ideatică, aceeași, pe care a statornicit-o acesta. EMINESCU. POLIMORFISMUL OPEREI (Cornel Munteanu) Preocupările pentru fenomenul eminescian (C. Noica), pe care le-a menținut constant Cornel Munteanu, dintr-o reală admirație pentru creația poetului, dublate, în anii din urmă, de obligațiile didactice la Universitatea de Nord din Baia Mare, s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]