872 matches
-
erau. Toamna zecile de gutui de pe maluri luminau a galben până seara târziu, mirosul de frumos pus la grinda Cerului cobora cu liniște și balsam pe suflet. Noroc de unchiul Ion Istrati, nenea Jan, care nici nu călcasem bine pe pontonul Vâlcovului coborând din vapor, că a și găsit un prieten: învățătorul Cezar Dumbravă, director la una dintre școlile orașului. Om de mare omenie, seriozitate și bunătate. Gazda, familia Agriscov Fedorcic, se ocupa, ca mai toată lumea de acolo cu pescuitul. La
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ca de mănușă de box ale pendulului căutam prin urbea Însuflețită de carnaval, căutam să-mi astîmpăr iluziile... Țărmurile lumii mă chemau cu bătăi din palme, aplaudam și eu din balamalele neunse ale mîinilor, simțeam rugina plecării, cum macină-n pontonul de carne al trupului, Învelit numai În mușchiul verde al fericirii, din dreapta eram hrana neîncrederii, din stînga Îmi băltea piciorul a plecare spre zări necunoscute. Doar omida carnavalului trecea În zgomot de șenile prin urbea În flăcări, doar eu de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
focului, beau În tăcerea unei autopsii, beau răsfoindu-mi duios arhivele minții. Intru În luna cea nouă cu un discurs demn și sobru ― sunt un orator al capcanelor care Încă mai aude plînsul celebrelor molii din catedrala mîntuirii poeților. La pontonul ceasului tai cu lanțeta aorta timpului, strîng șurubul cinei din jurul apostolilor. În genunchi desțelenesc semnul crucii ascuns Între numerele de circ. În taverna lui Iani mă joc cu puiul de lele pe burtă și-l hrănesc Într-o doară cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Clinica lui Kindermann se înălța pe o stradă liniștită, într-un fel de grădină mare, dar bine amenajată, care se lăsa în pantă spre un mic heleșteu izolat din lacul principal și care includea, printre numeroșii ulmi și nuci, un ponton cu coloane, o baracă pentru bărci și un turn gotic cu foișor care era construit cu atâta grijă încât să atragă atenția prin eleganța lui. Arăta ca o cabină telefonică medievală. Clinica însăși era un asemenea amestec de frontoane, lemnărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și‐ mi închei o moarte. 322 în pretutindenele nostru au apus la dreapta și la stânga, jos ori sus, te miști, mă mișc, trăim fără soroc dulceața seacă‐a stărilor pe loc ... Ni‐ s împletite viețile ‐ odgon întins între fregată și ponton, în care, prin furtuni, nu este chip să ni se‐ ascundă boaba de nisip. Urcăm în amintiri ori coborâm, Dăm de veninu‐ aceluiași tărâm de fericire ‐ închisă în săruturi, ca‐peste‐ o floare viituri de fluturi. Nu‐ i mai ajunge
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
între pereții ei. Dispăruseră, ca și cum n-ar fi fost nicicând, cozile de la casa de bilete. Zumzetul poveștilor din sala de așteptare. Înfrigurata așteptare a pasagerului. Nici un alt semn că la cheiul ajuns acum un mal de lut surpat fuseseră ancorate pontoane, acostau cândva de două-trei ori pe zi cursele pasagerului, că undeva spre pâlcul de sălcii trăgeau șlepurile și încărcau, zi și noapte, piatră din cariera închisă și ea acum. - Și-a doua oară, continuă ea, s-a întâmplat când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mari, mi s-a spus. E în combinație și cu prefectul și cu ai lui Brandaburlea. Și cu Goncea. Ăla de demult, îl știi... - L-a cumpărat Chiosea și p-ormă a vândut totul lui Cangurașu lui Brandaburlea. Fier vechi, pontoanele alea le-a vândut, șlepurile, barjele, depozitele și silozul. Totul a vândut, le-au dezmembrat, le-au cărat, ca și cum n-ar fi fost vreodată p-aici. - Și mai zici că stejarul ăla a fost. Că asta-i istoria... Ea încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vreodată p-aici. - Și mai zici că stejarul ăla a fost. Că asta-i istoria... Ea încercă să zâmbească: - A fost, cum să nu fie. L-am văzut, doar. Așa cum au fost și astea din port. Căpitănia de unde cumpăram biletele. Pontoanele pe care treceam spre pasager. Așa cum a fost și fabrica de alumină și... - Unde sânt? Chiar o să mai creadă cineva, peste zece, doăzeci de ani că au fost? O să creadă ce-o să vadă. Și-o ce-o să vadă, înafară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-a realizat întocmai: primele cazuri de holeră din anul 1910 n-au fost importate din Basarabia, transmiterea contagiului făcîndu-se prin intermediul unor nave sosite din Mediterana. La 2 septembrie a fost depistat la Galați un holeric, om de serviciu pe pontonul agenției italiene din acel port, ponton la care acostase cu câteva zile mai-nainte vasul italian "Bosnia". Al doilea caz a fost constatat peste patru zile la Brăila; bolnavul era un muncitor care suise pe același vas. Peste încă patru
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de holeră din anul 1910 n-au fost importate din Basarabia, transmiterea contagiului făcîndu-se prin intermediul unor nave sosite din Mediterana. La 2 septembrie a fost depistat la Galați un holeric, om de serviciu pe pontonul agenției italiene din acel port, ponton la care acostase cu câteva zile mai-nainte vasul italian "Bosnia". Al doilea caz a fost constatat peste patru zile la Brăila; bolnavul era un muncitor care suise pe același vas. Peste încă patru zile s-a mai îmbolnăvit, tot
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pentru stăvilirea molimei și ameliorarea traiului țăranilor străini internați în lagăr: "Cazarma Regimentului 3 de Artilerie călare a fost destinată pentru izolarea acestor ostatici - consemna el la 26 septembrie. Au fost plasați în grajdurile spațioase al cazărmii, toți au părăsit pontoanele. Iată-i instalați la cald, pe paie proaspete, cu un cubaj de aer mai mult decât suficient. Tuturor li s-a făcut prima serie de vaccin antiholeric (2 cmc)... Astăzi, pentru prima dată, acești prizonieri vor avea o supă caldă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
legenda. Câteva minute, cei doi se plimbară în tăcere. Ileana pășea tăcută, privind în jos, la dalele mari din ardezie cu care era pavat trotuarul. Ajunseseră într-un loc unde parapetul de protecție era întrerupt. Trotuarul se continua cu un ponton îngust din dulapi de lemn care înainta spre apă. O balustradă din același material se ridica pe margine. Câțiva stâlpi de iluminat se înșirau pe ponton, aruncând reflexe mișcătoare în apă. Se spune că, de mult, începu ea să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
într-un loc unde parapetul de protecție era întrerupt. Trotuarul se continua cu un ponton îngust din dulapi de lemn care înainta spre apă. O balustradă din același material se ridica pe margine. Câțiva stâlpi de iluminat se înșirau pe ponton, aruncând reflexe mișcătoare în apă. Se spune că, de mult, începu ea să vorbească deodată, locurile acestea se aflau în stăpânirea unui uriaș. Numai lui îi era îngăduit să strângă aurul care se găsea din belșug în munți. Atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se grăbească. Nu-i o ceață obișnuită, spuse ea. Nu am mai văzut niciodată așa ceva. Am auzit vorbindu-se, dar, de văzut, nu! Trebuie să plecăm imediat de aici, să ajungem cât mai repede acasă la noi. Erau acum în dreptul pontonului pe lângă care trecuseră mai devreme. Capătul acestuia nu se mai vedea. O masă vâscoasă se prelingea dinspre larg peste scândurile vechi. Baza stâlpilor de iluminat dispăruse înghițită de negură, felinarele din vârf păreau suspendate în aer. Era din ce în ce mai rece iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apă și trotuarul pe care mergeau ei. Firișoare subțiri începeau acum să se întindă peste dalele din ardezie de sub picioare lor. O strânse pe Ileana lângă el, trăgând-o mai pe margine, încercând s-o ferească de atingerea lor. Dinspre pontonul rămas acum în urmă, i se păru că aude zgomote înfundate. Un fel de râcâit surd răzbătea de acolo, ca și cum cineva zgâria lemnul. Nu știa dacă din cauza frigului ori poate de emoție, un fior îl străbătu din cap până-n picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
până-n picioare. Deși mergeau foarte repede, pașii lor se auzeau înfundat din cauza negurii ce deja le cuprindea picioarele. Cu urechile ciulite și foarte atent la sunetele din spate, auzi un zgomot înfundat, destul de puternic. Un obiect greu se prăbușise pe ponton, lovind podeaua de lemn. Ileana tresări și, aproape o zbughi la fugă. În depărtare, se vedeau luminile de pe străzile din oraș. Până acolo nu mai era mult, doar câteva sute de metri. Din spate nu se mai auzea nimic, noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
casa lui Simion Pop. Trecând pe sub un felinar de pe stradă, își privi ceasul de la mână. Acele fosforescente arătau o jumătate de oră după miezul nopții. Imposibil, își aminte că ultima dată se uitase la ceas când trecuseră prima oară de ponton și Ileana abia își începuse povestea. Atunci, era doar puțin trecut de zece. Când oare se scursese timpul? După părerea lui, toată aventura lor nu durase mai mult de câteva zeci de minute. În liniștea nopții, singurul zgomot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne întoarcem iar eu am fost de acord. Pe drum au început să se audă niște zgomote, destul de ciudate, trebuie să recunosc, dar sunt sigur că putem găsi și pentru acestea o explicație. Probabil vreun buștean care se lovea de pontonul de lemn ori cine mai știe ce altceva. Poate o barcă lăsată peste noapte legată de ponton. Da, asta ar fi cel mai probabil și ar explica și sunetele metalice pe care le-am auzit. Ce ar mai fi? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
destul de ciudate, trebuie să recunosc, dar sunt sigur că putem găsi și pentru acestea o explicație. Probabil vreun buștean care se lovea de pontonul de lemn ori cine mai știe ce altceva. Poate o barcă lăsată peste noapte legată de ponton. Da, asta ar fi cel mai probabil și ar explica și sunetele metalice pe care le-am auzit. Ce ar mai fi? întrebă Cristian privind spre Ileana. Ileana nu mai zâmbea. Își încruntase sprâncenele, nemulțu mită. Cum îți explici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se coloreze în roșu. Godunov se repezise în cabină ca să pornească motoarele în timp ce Vlad desfăcea parâmele de amarare la mal. Fără să aprindă luminile de navigație și cu motoarele abia turate, iahtul se desprinsese de chei îndepărtându-se de micul ponton spre ieșirea din port. Numai după ce ajunseseră în larg Boris, care se instalase la cârmă acceleră spre țărmul turcesc. 26 Dinspre răsărit bătea un vânt rece. Lumina firavă din zori abia reușea să răzbată prin ceața subțire a dimineții. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înguste, mărginite de ziduri înalte, alcătuind din când în când curți interioare care te derutau, lăsându-ți impresia că ai intrat pe domenii private și că te-ai rătăcit. M-am trezit la un moment dat că alerg pe un ponton. Picioarele-mi săreau de parcă urmau să se desfacă de la locul lor, gata, gata să ma lase să cad în apă, podul îngust se balansa cu mine și nu știu de ce nu aveam deloc intenția de a mă opri. În acele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu neobrăzare, Păstorul cel Bun, cocoțat pe o coloană în stil doric, înconjurată de bănci, în amintirea țăranilor răpuși de holeră la întemeierea Băilor Vechi. Iar mai jos, pe malul din dosul pieței, era o singură vilă. Cu debarcaderul, cu pontonul și cu cabinele lângă ea. Deasupra porții se bălăngănea o „Amintire din Stațiune“, iar în vitrină, niște fotografii prăfuite, vreo trei. Se vede că va trebui să aștept din nou, mi-am spus eu când n-am găsit nici cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vrăjitoarelor îndărătnice, vara. Așa a trecut un an. Mai bine zis: și așa. Amália se plimba pe malul lacului cu mâinile încrucișate la piept, își privea uneori cronometrul, până la unsprezece sosea și ultima barcă, ea o lega cu lanțul de ponton, îi stingea sufletul din lampion și se culca în bucătărie. Pentru că ea nu avea vreme să se culce în cameră. Acolo își ținea numai trusoul, ca amintire din casa părintească. Mărturia orgolioasă a fecioriei sale. Vineri seara frământa aluatul, sâmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
deranjat. Am adus vorba despre el din recunoștință. Artúr se încăpățâna și rezista. Eu nu știu nici măcar să mor. N-o să mă umplu de viermi - spunea el. Lacul va seca, o să curăț pădurea de peștii putreziți și o să privesc de pe ponton cum înverzește, cum behăie totul din nou, cu gândul mereu la voi. Stătea la o masă separată în Babilon, pentru că lucra. Uneori apăreau numere noi din Vremuri fericite, de fapt niște colaje din numerele vechi. Mulți le cumpărau din respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pescari vara. O mică piață la mijloc, pe o latură cu o casă pătrată, restaurantul "Mihali", și el, cu toată neînsemnătatea lui, deschis numai vara. Pământ galben, case albe, marea în culori deschise. La dreapta, un munte mic. Ciracmanul. Două pontoane de lemn, puțin nisip, o vilă roz - stranie apariție - pe o colină. Lângă un ponton, o clădire care ar putea fi numită casă: locuința și biroul vameșului. În total, aspect de singurătate grandioasă. Ne-am strecurat printre câteva magazii și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]