1,427 matches
-
i se opune evaluarea pozitivă a lui Ernesto Laclau, criticii vehemente a lui Hofstader îi răspund analizele din care răzbat puternice note de aprobare ale lui Lawrence Goodwin sau ale lui Michael Kazin. Chiar și în Europa de astăzi, unde populismul de dreapta este în general considerat un exemplu de "patologie normală" (Scheuch și Klingeman, 1967; vezi Mudde, 2010), autori precum Torbjörn Tännsjö (1992) argumentează că populismul este forma cea mai pură a democrației, în timp ce Laclau susține că populismul este condiția
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Lawrence Goodwin sau ale lui Michael Kazin. Chiar și în Europa de astăzi, unde populismul de dreapta este în general considerat un exemplu de "patologie normală" (Scheuch și Klingeman, 1967; vezi Mudde, 2010), autori precum Torbjörn Tännsjö (1992) argumentează că populismul este forma cea mai pură a democrației, în timp ce Laclau susține că populismul este condiția sine qua non a politicului (2005a: 154). Sprijinindu-ne pe definiția prezentată mai sus (vezi secțiunile 1.1 și 1.2), scopul nostru este acela de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
astăzi, unde populismul de dreapta este în general considerat un exemplu de "patologie normală" (Scheuch și Klingeman, 1967; vezi Mudde, 2010), autori precum Torbjörn Tännsjö (1992) argumentează că populismul este forma cea mai pură a democrației, în timp ce Laclau susține că populismul este condiția sine qua non a politicului (2005a: 154). Sprijinindu-ne pe definiția prezentată mai sus (vezi secțiunile 1.1 și 1.2), scopul nostru este acela de a ajunge la o poziție non-normativă cu privire la relația dintre populism și democrație
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
susține că populismul este condiția sine qua non a politicului (2005a: 154). Sprijinindu-ne pe definiția prezentată mai sus (vezi secțiunile 1.1 și 1.2), scopul nostru este acela de a ajunge la o poziție non-normativă cu privire la relația dintre populism și democrație 4. Vom dezvolta această perspectivă bazându-ne, în primul rând, pe analiza conceptuală, fără ca prin aceasta să ignorăm realitățile empirice. Pe scurt, vom argumenta că populismul poate fi privit, în același timp, ca un remediu și ca o
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este acela de a ajunge la o poziție non-normativă cu privire la relația dintre populism și democrație 4. Vom dezvolta această perspectivă bazându-ne, în primul rând, pe analiza conceptuală, fără ca prin aceasta să ignorăm realitățile empirice. Pe scurt, vom argumenta că populismul poate fi privit, în același timp, ca un remediu și ca o amenințare la adresa democrației. Mai exact, din punct de vedere teoretic, populismul este în mod fundamental democratic (Canovan, 1999; Laclau, 2005a, Tännsjö, 1992), însă acesta se raportează ambivalent față de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
primul rând, pe analiza conceptuală, fără ca prin aceasta să ignorăm realitățile empirice. Pe scurt, vom argumenta că populismul poate fi privit, în același timp, ca un remediu și ca o amenințare la adresa democrației. Mai exact, din punct de vedere teoretic, populismul este în mod fundamental democratic (Canovan, 1999; Laclau, 2005a, Tännsjö, 1992), însă acesta se raportează ambivalent față de democrația liberală (Canovan, 2002; Decker, 2006; Mudde, 2007; O'Donnell, 1994; Plattner, 2010)5. Așa cum am arătat, relația între populism și democrație este
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de vedere teoretic, populismul este în mod fundamental democratic (Canovan, 1999; Laclau, 2005a, Tännsjö, 1992), însă acesta se raportează ambivalent față de democrația liberală (Canovan, 2002; Decker, 2006; Mudde, 2007; O'Donnell, 1994; Plattner, 2010)5. Așa cum am arătat, relația între populism și democrație este transparentă și pozitivă. Cel puțin în teorie, populismul susține suveranitatea populară și regula majorității. Însă, așa cum o afirmă John Green (2006): "La origini, prin chiar natura sa, populismul este democratic, chiar dacă mulți lideri populiști (odată ce ajung la
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Laclau, 2005a, Tännsjö, 1992), însă acesta se raportează ambivalent față de democrația liberală (Canovan, 2002; Decker, 2006; Mudde, 2007; O'Donnell, 1994; Plattner, 2010)5. Așa cum am arătat, relația între populism și democrație este transparentă și pozitivă. Cel puțin în teorie, populismul susține suveranitatea populară și regula majorității. Însă, așa cum o afirmă John Green (2006): "La origini, prin chiar natura sa, populismul este democratic, chiar dacă mulți lideri populiști (odată ce ajung la putere) pot să nu manifeste o conduită democratică". Astfel, ne putem
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1994; Plattner, 2010)5. Așa cum am arătat, relația între populism și democrație este transparentă și pozitivă. Cel puțin în teorie, populismul susține suveranitatea populară și regula majorității. Însă, așa cum o afirmă John Green (2006): "La origini, prin chiar natura sa, populismul este democratic, chiar dacă mulți lideri populiști (odată ce ajung la putere) pot să nu manifeste o conduită democratică". Astfel, ne putem aștepta ca populismul să joace un rol pozitiv deosebit, mai cu seamă în primele faze ale democratizării, oferind poporului posibilitatea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populară și regula majorității. Însă, așa cum o afirmă John Green (2006): "La origini, prin chiar natura sa, populismul este democratic, chiar dacă mulți lideri populiști (odată ce ajung la putere) pot să nu manifeste o conduită democratică". Astfel, ne putem aștepta ca populismul să joace un rol pozitiv deosebit, mai cu seamă în primele faze ale democratizării, oferind poporului posibilitatea să se exprime, atacând autoritarismul establishmentului și făcând presiuni pentru asigurarea de alegeri libere și corecte. (Mudde și Rovira Kaltwasser 2010). De asemenea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
joace un rol pozitiv deosebit, mai cu seamă în primele faze ale democratizării, oferind poporului posibilitatea să se exprime, atacând autoritarismul establishmentului și făcând presiuni pentru asigurarea de alegeri libere și corecte. (Mudde și Rovira Kaltwasser 2010). De asemenea, relația populismului cu democrația reprezentativă este și ea predominant pozitivă. Numeroși autori au argumentat că populismul este în mod fundamental opus mecanismului reprezentării (Taggart, 2002), însă această afirmație este exagerată. Chiar dacă o parte importantă a populiștilor au, într-adevăr, o atitudine manifestă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poporului posibilitatea să se exprime, atacând autoritarismul establishmentului și făcând presiuni pentru asigurarea de alegeri libere și corecte. (Mudde și Rovira Kaltwasser 2010). De asemenea, relația populismului cu democrația reprezentativă este și ea predominant pozitivă. Numeroși autori au argumentat că populismul este în mod fundamental opus mecanismului reprezentării (Taggart, 2002), însă această afirmație este exagerată. Chiar dacă o parte importantă a populiștilor au, într-adevăr, o atitudine manifestă împotriva reprezentanților politici din țara lor sau dacă ei susțin că sistemul de reprezentare
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
tipului eronat de reprezentare și nu reprezentării ca atare (Mudde, 2004). Populiștii acceptă să fie reprezentați de cineva din "popor" și nu de cei care provin din rândul "elitei" (trebuie reamintit că această distincție este morală și nu situațională). Așadar, populismul și democrația întrețin o relație mult mai complicată (Mudde, 2007: cap. 6). În mod fundamental, ambivalența acestei relații este legată în mod direct de contradicțiile democrației liberale, adică de tensiunile între promisiunea regulii majorității și realitatea protecției constituționale a drepturilor
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cap. 6). În mod fundamental, ambivalența acestei relații este legată în mod direct de contradicțiile democrației liberale, adică de tensiunile între promisiunea regulii majorității și realitatea protecției constituționale a drepturilor minorităților (Canovan, 1999; Mény și Surel, 2002b). În această luptă, populismul se situează în mod clar de partea regulii majorității. Mai mult decât atât, în calitatea sa de ideologie monistă care crede în existența unei "voințe generale a poporului", populismul este ostil față de pluralism și de protecția minorităților. De asemenea, populismul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
drepturilor minorităților (Canovan, 1999; Mény și Surel, 2002b). În această luptă, populismul se situează în mod clar de partea regulii majorității. Mai mult decât atât, în calitatea sa de ideologie monistă care crede în existența unei "voințe generale a poporului", populismul este ostil față de pluralism și de protecția minorităților. De asemenea, populismul se bazează pe ideea primatului politicului, ceea ce înseamnă că orice alt centru de putere instituțional, inclusiv cel juridic, este considerat secundar. În definitiv, "voința generală a poporului" nu poate
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populismul se situează în mod clar de partea regulii majorității. Mai mult decât atât, în calitatea sa de ideologie monistă care crede în existența unei "voințe generale a poporului", populismul este ostil față de pluralism și de protecția minorităților. De asemenea, populismul se bazează pe ideea primatului politicului, ceea ce înseamnă că orice alt centru de putere instituțional, inclusiv cel juridic, este considerat secundar. În definitiv, "voința generală a poporului" nu poate fi limitată de nimic, nici chiar de mecanismele constituționale sau cum
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
putere instituțional, inclusiv cel juridic, este considerat secundar. În definitiv, "voința generală a poporului" nu poate fi limitată de nimic, nici chiar de mecanismele constituționale sau cum se spune: vox populi, vox dei (Mudde, 2010: 1175). Se prea poate ca populismul să se nască, parțial, ca un produs al existenței democrației. Din moment ce aceasta se bazează pe organizarea periodică de alegeri libere și corecte, ea pune la dispoziția cetățenilor mecanisme prin care ei își pot exprima insatisfacțiile legate de establishmentul politic. În
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la dispoziția cetățenilor mecanisme prin care ei își pot exprima insatisfacțiile legate de establishmentul politic. În același timp, democrația generează aspirații, care, dacă nu sunt satisfăcute se pot transforma în nemulțumire politică, adică în solul cel mai fertil pentru apariția populismului. Așa cum a arătat Benjamin Arditi (2004) în dialogul său cu Margaret Canovan (1999), există numeroase rațiuni pentru a ne reprezenta populismul aidoma unei umbre care însoțește permanent democrația. 1.4 Efectele populismului asupra calității democrației: remediu și amenințare După ce am
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care, dacă nu sunt satisfăcute se pot transforma în nemulțumire politică, adică în solul cel mai fertil pentru apariția populismului. Așa cum a arătat Benjamin Arditi (2004) în dialogul său cu Margaret Canovan (1999), există numeroase rațiuni pentru a ne reprezenta populismul aidoma unei umbre care însoțește permanent democrația. 1.4 Efectele populismului asupra calității democrației: remediu și amenințare După ce am trasat, din punct de vedere teoretic, relația între populism și democrație, ne vom îndrepta atenția asupra întrebării empirice care privește modalitatea
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
adică în solul cel mai fertil pentru apariția populismului. Așa cum a arătat Benjamin Arditi (2004) în dialogul său cu Margaret Canovan (1999), există numeroase rațiuni pentru a ne reprezenta populismul aidoma unei umbre care însoțește permanent democrația. 1.4 Efectele populismului asupra calității democrației: remediu și amenințare După ce am trasat, din punct de vedere teoretic, relația între populism și democrație, ne vom îndrepta atenția asupra întrebării empirice care privește modalitatea în care actorii populiști afectează democrațiile, așa cum există acestea în realitate
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
său cu Margaret Canovan (1999), există numeroase rațiuni pentru a ne reprezenta populismul aidoma unei umbre care însoțește permanent democrația. 1.4 Efectele populismului asupra calității democrației: remediu și amenințare După ce am trasat, din punct de vedere teoretic, relația între populism și democrație, ne vom îndrepta atenția asupra întrebării empirice care privește modalitatea în care actorii populiști afectează democrațiile, așa cum există acestea în realitate, sau, în termenii propuși de Dahl, poliarhiile. Privitor la acest aspect, este important să reamintim că utilizăm
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democrații, dar și pentru consolidarea celor "vechi" (Whitehead, 2002: 25-27). Cu alte cuvinte, există diferite tipuri de regimuri democratice, care pot avea un grad mai ridicat sau mai scăzut al calității democrației. Astfel, ne propunem să analizăm modalitatea în care populismul poate fi un remediu și/sau o amenințare la adresa calității democrației. Pentru a răspunde la această întrebare este important să luăm în calcul etajarea celor trei dimensiuni ale calității democrației: procedură, conținut și rezultat, distincție propusă de Larry Diamond și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1, fiecare dintre aceste dimensiuni se referă la o situație ideală în care democrația poate să-și îmbunătățească performanțele, pentru a putea dobândi o legitimitate durabilă și pentru a-și rezolva tensiunile interne. Figura 1.1. Dimensiuni ale calității democrației Populismul poate afecta, atât negativ, cât și pozitiv, fiecare dintre aceste dimensiuni ale calității democrației. Împrumutând terminologia lui Andreas Schedler (1998), se pot formula două scenarii ipotetice. În primul dintre acestea, populismul îmbunătățește calitatea democrației facilitând consolidarea acesteia (în cazul democrațiilor
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
tensiunile interne. Figura 1.1. Dimensiuni ale calității democrației Populismul poate afecta, atât negativ, cât și pozitiv, fiecare dintre aceste dimensiuni ale calității democrației. Împrumutând terminologia lui Andreas Schedler (1998), se pot formula două scenarii ipotetice. În primul dintre acestea, populismul îmbunătățește calitatea democrației facilitând consolidarea acesteia (în cazul democrațiilor neconsolidate). În celălalt caz, populismul deteriorează calitatea democrației, producând un proces de erodare (în cazul democrațiilor consolidate) sau o prăbușire a democrației - breakdown (în cazul democrațiilor neconsolidate). În literatura academică există
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cât și pozitiv, fiecare dintre aceste dimensiuni ale calității democrației. Împrumutând terminologia lui Andreas Schedler (1998), se pot formula două scenarii ipotetice. În primul dintre acestea, populismul îmbunătățește calitatea democrației facilitând consolidarea acesteia (în cazul democrațiilor neconsolidate). În celălalt caz, populismul deteriorează calitatea democrației, producând un proces de erodare (în cazul democrațiilor consolidate) sau o prăbușire a democrației - breakdown (în cazul democrațiilor neconsolidate). În literatura academică există numeroase indicații cu privire la modalitățile în care populismul este un remediu sau o amenințare la adresa
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]