1,115 matches
-
receptiv la spusele CASIERULUI.): Nu! Nu-i adevărat! Domnule! Sunteți o victimă a minciunii! IOANA: Nu-i ascultați, domnule, toți sunt nebuni. ȘEFUL GĂRII: Duceți fata de aici! IOANA. Nu plec nicăieri! Vreau să văd totul. HAMALUL (Scuipând scârbit.): Ce porcărie! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Domnilor! Domnilor! E păcat... CASIERUL: Nu-i ascultați, nu-i ascultați, nu le dați atenție. Asta e obsesia lor, sunt niște ratați, fiecare a vrut să fie cândva călător prin ploaie, de aici a pornit totul. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Apollo? M-am săturat de aerele tale, de... de... prefăcătoria asta, ce ești tu, stăpânul Olimpului? Mereu te uiți de sus la toată lumea, mereu judeci, parcă tu ai fi Galaad cel fără de prihană, curvar, bețiv spurcat ce ești, citești numai porcării, Bataille și toți ăia, zici că n-ai simțul realității, dar pe-al sarmalelor îl ai, fir-ar să fie! Așa sau în aceeași ordine de idei își prezintă doamna Ciortea nemulțumirile conjugale seară de seară, la masa din bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în legătură cu viitorul. În aproximativ o jumătate de oră, a spus el uitându-se la ceas, se va face o descindere în casa lui Jones. În clipa de față casa este încercuită. Am vrut să te scot de-acolo, fiindcă toată porcăria asta e și așa destul de complicată... — Unde propuneți să merg? l-am întrebat. — Să nu te întorci în apartamentul dumitale. Niște patrioți l-au făcut praf. Probabil că și pe dumneata te-ar face praf, dacă te-ar prinde pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
talentul, care e de la Domnul, ci caracterul omului. Și-i știi și tu pe scriitori... Oricât de mari or fi, la caractere nu prea se-nghesuie... - Ce caracter părinte?! Mirosise Țonți că prinde chestia, că iese în față repede cu porcării de-astea. Nu-i vorbă, îl înjurau și pe el alții pentru mizeriile astea, n-aveau cum să-l lase așa de capul lui. Dar Țonți și-a făcut numele, de rău, de-al dracului, intransigentul, curajosul nostru Gămoarză! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în găleată. Anticipând asta, Samuel încerca fără succes să i-o ia înainte. Ea îl întrebă ceva, el răspunse în doi peri, concentrat pe o gazelă descrisă de două linii sinuoase, care dispăru în secunda următoare. Gazele în vopsea, ce porcărie. Ca și cum i-ar fi ghicit gândul, Margareta se apropie, i se așeză în poală și făcu diverse lucruri drăgălașe, ba o dezmierdare în spatele urechii, ba o mângâiere prin păr - „seriosul meu” - , ba un nas lipit de obrazul lui, ba un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Părul dezordonat și presărat cu bucăți de văruială veche, ca și poziția, îi dădeau aspectul unei cerșetoare bătrâne. - Operatorul e un tâmpit, spuse el. Ori e prost, ori s-a prefăcut că nu înțelege. Mă ia cu Samoro și alte porcării. Acum am ajuns Samoro. Și cred că la centru nu mai există expresia «domnule». - Sunt bolnavă, șopti Margareta. Nu-mi dau seama exact ce am, dar știu că sunt bolnavă. Poate că sunt pe moarte. - Te rog să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
am ajuns Samoro. Și cred că la centru nu mai există expresia «domnule». - Sunt bolnavă, șopti Margareta. Nu-mi dau seama exact ce am, dar știu că sunt bolnavă. Poate că sunt pe moarte. - Te rog să nu mai spui porcării din astea. Și eu sunt bătrân. Nu e nevoie să dramatizezi o suferință trecătoare. Margareta se ridică. - Parcă totul se duce de râpă, rosti încet când ajunse la fereastră. Așa am senzația. Eu nu pot să mă îngheț și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cât durează la ăștia? Mor de foame! Uite, și lui Victor i-e foame! Mănânc și porcul, mănânc și alunele! - Ce alune? a întrebat Victor. - Porc cu alune. Asta a comandat Munteanu, porc cu alune. - Aoleu, mă omori. E o porcărie, Cornele, zău așa. De ce l-ai lăsat, mă? Le-am zis de Țepușe, că lui i-a plăcut, dar Cornel, mușcându-și o unghie, mi-a replicat: - Ei, Țepușe, te iei și tu după el, nu știi că mănâncă toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Cornele, zău așa. De ce l-ai lăsat, mă? Le-am zis de Țepușe, că lui i-a plăcut, dar Cornel, mușcându-și o unghie, mi-a replicat: - Ei, Țepușe, te iei și tu după el, nu știi că mănâncă toate porcăriile? Bineînțeles, Țepușe a sărit să mă apere, și uite așa am dezbătut problema calității porcului cu alune, până când liftul a făcut ping, dar noi eram prea ocupați ca să-l băgăm în seamă, că ne certam, după care a făcut iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spune cât de mult se recunoaște el în ideile lor și cum a înțeles că toată societatea asta sucks, fiindcă ne respinge pe noi, cei care n-am uitat să trăim cu adevărat, cei care nu dăm doi bani pe porcăriile lor, cei care știm să spunem nu conformismului și să trăim dincolo de morala asta de sclavi. În consecință, Andreea o să-l cheme la ea acasă să asculte Black Eleison și alte muzici care, după părerea ei, exprimă perfect sentimentele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ce căutați aici? - Aici locuim. - Și... Mama Mare știe? - Bineînțeles că știe. Ea ne-a creat. - V-a creat? Cum v-a creat? - Nu putem vorbi despre asta. - Cum adică nu puteți vorbi despre asta? m-am scandalizat. Ce-i porcăria asta? Cum să nu puteți vorbi? - Crede-ne când îți spunem că nu putem nu fiindcă n-am vrea, ci fiindcă pur și simplu nu putem, a oftat tipa care se numea Z. - Nu puteți, adică n-aveți voie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
uitat. Era pe vremea când mă interesau poeții și făceam încercări lirice, care mă descumpăneau de cum le vedeam așternute pe hârtie sau pe ecranul computerului, adică în mintea mea vedeam eleganța și frumusețea unor imagini, dar când le amestecam în porcăria cuvintelor ieșeau niște banalități sau niște chestii mult prea căutate, care n-ar fi prostit pe nimeni. Pe de altă parte, unii scriau poezii bune, și mă tot întrebam cum fac ei, de unde scot conceptele, din ce adâncimi mocirloase, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
preșuri vechi), vine la mine și începe să mă latre de parcă m-ar cunoaște de o grămadă de vreme, eu eram ăla care l-am bătut când era mic, eu l-am spânzurat, eu am vrut să-l înec... Ce porcărie, ce porcărie! Nu mai vreau. Mi-am pierdut șirul gândurilor. Pe mine mă enerva colegul ăla al meu, și am ajuns să vorbesc despre pisici și câini care mă latră! Mi-am propus s-o iau încet, dar m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vine la mine și începe să mă latre de parcă m-ar cunoaște de o grămadă de vreme, eu eram ăla care l-am bătut când era mic, eu l-am spânzurat, eu am vrut să-l înec... Ce porcărie, ce porcărie! Nu mai vreau. Mi-am pierdut șirul gândurilor. Pe mine mă enerva colegul ăla al meu, și am ajuns să vorbesc despre pisici și câini care mă latră! Mi-am propus s-o iau încet, dar m-am rătăcit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și dădea aceeași impresie liniștitoare de competență pe care o avea și MM, deși mai puțin intensă. —Eu sunt DA-ul. Directorul adjunct, îmi sări el imediat în ajutor. Sunt un fel de locțiitor al lui Philip. —Ben a făcut porcăria asta nouă, spuse Bez coborând după mine pe scară și arătând cu capul către decorul pentru Virginia Woolf. A mai și reușit să-i fraierească mai pe toți ăștia de la ziare ca să-i facă recenzii bune. A înnebunit lumea! Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui de om trecut prin viață, zisei eu, într-o doară. Serialele astea interminabile cu niște urâți și boșorogi pe post de detectiv care agață femei care au pe jumătate vârsta lor, ca să nu mai vorbim de kilograme. Așa o porcărie, pe bune, nu crezi? Din păcate discuția nu se îndrepta în direcția potrivită, mai ales că vorbeam cu cineva pentru care deja nu mai exista nimic în afară de Witches’ Peak, thrillerul fantastic în patru părți cu accente de dramă de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui Steve, în cele din urmă, după ce prinse iar glas. Eram doi oameni atârnați de el, parcă trăgeam clopotul, nu alta, și ăla tot nu se mișca, fir-ar el să fie! De ridicat, s-a ridicat, mama ei de porcărie. Altfel micuța ar fi rămas înțepenită acolo pân’ la pauză. Observam că elocvența marca Steve era contagioasă pentru cei din jurul lui. — Păi și ce mama naibii s-a întâmplat? întrebă el. Înfășurând cablul în jurul cârligului de susținere, mașinistul zise peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
s-a și întâmplat. Chestii legate de nuntă. Daphne și mama ei mă tot bat la cap să le ajut să aleagă un hotel pentru petrecere, să le spun dacă mi-ar plăcea să avem somon rece în meniu și porcării de genul ăsta. Eu chiar nu am timp. Nu știu de ce fac ele chestia asta. Ar trebui să se ocupe singure de tot. Adică, ar fi mult mai distractiv pentru ele. Asta-i tot spun și eu lui Daph, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era o forță ciudată, o pasiune care se lupta să iasă și mai la vedere deasupra calmului său aparent. De ce nu poate nimeni să oprească progresul? Până când vom consimți să ne distrugă? În numele cui trebuie să se admită ca toată porcăria asta pe care o aduceți cu dumneavoastră să aibă cale liberă.? Priviți afară: acum o săptămână, aici era o frumoasă porțiune de selvă, unde creșteau copaci și flori și trăiau zeci de animale... Priviți acum! Nu e altceva decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mese... Inti Ávila privi scârbit cele două ouă prăjite pe care metisul i le pusese în față și clătină din cap convins: În privința asta, vă dau dreptate, părinte. Trebuie să fii nebun să lași totul și să vii să mănânci porcăria asta la Santa Marta. Excelența Sa guvernatorul Aldemaro Barrancas încetă să se mai joace cu creionul pe care îl avea în mână, arătă imensitatea verde de dincolo de balconul deschis, de piață și de râu și se întoarse spre vizitatorii săi: — Priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
drept ca și planeta să fie împărțită în două părți. Așa cum nu ni s-ar permite să plantăm o selvă în inima New Yorkului, tot așa nu trebuie să îngăduim ca New Yorkul să vină să-și instaleze fabricile și porcăria în selvele noastre. — Până aici, suntem de acord. Dar cum îi vom împiedica? — Despre asta e vorba: să găsim o formulă... Am cugetat la asta. În ciuda a tot ceea ce credeam la început, astea nu sunt deloc probleme izolate și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cap și după propria-i baftă. Și, dacă-i așa, eu zic să nu rămânem de cârd. Adică? Adică, să cumpărăm, și noi doi, eu și cu tine, ce avem, sigur, În mâna noastră. Grădina, a rostit Radu; grădina și porcăria, a adăugat șeful. Da. Gata, Radule, oameni ne facem. Să dea cel de sus. O să dea. Că n-om fi, noi, eu și cu tine, chiar cei de pe urmă inși, de pe lumea țării ășteia. Apoi, nu după mult timp, șeful
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fie cu adevărat cunoscuți; țineau ascunse Înăuntru toate abjecțiile pe care le vînturau În gînd, unele răzbăteau În afară, cînd se ivea un anume prilej; destui dintre aceștia chiar lăsau slobod totul, nu aveau nici o teamă; se mîndreau cu multe porcării pe care și le puneau, făloși, În seamă. Și deveneau așa și alții, tot mai numeroși. Mizerabili, criminali, stricați; cu ultimii mai ales avea ce avea. Antonia. Rusoaica. Cerkasova. Contesa Cerkasova. Niciodată nu se mai gîndise Thomas atîta la ceea ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi putut, Într-o altă noapte, aceeași fată să-l Îmbie pe fiu să intre. Iar acesta să nu treacă mai departe; dacă Thomas, acum, ar fi răspuns Îndemnului, fiul, mai apoi, s-ar fi culcat cu aceeași femeie. După porcăria de la Amsterdam, nu mai era loc de alta, fie și neînsemnată, cum ar fi putut fi socotită, prin comparație, tăvălirea fiului cu o femeie pe care o avusese mai Întîi tatăl. Drumul spre Escorial trecea prin locuri pîrjolite de soare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de acasă sau ar fi Încercat să se sinucidă, oricum, viața lui ar fi fost dată peste cap multă vreme, poate pentru totdeauna. Așa ar fi putut să stea lucrurile. Însă Rusoaica nu avea cum să afle vreodată de toată porcăria. Thomas socotise că era mai bine să tacă; nimic, nimănui vreo vorbă despre această poveste. Nici la ultima spovedanie, cînd i se va apropia sfîrșitul. Dacă, pînă atunci, Dumnezeu nu pedepsea cu foc și pucioasă ultima Sodomă, cum se tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]