855 matches
-
astfel efecte vizuale deosebite, uneori creând adevărate iluzii optice. . Plantă erbacee din familia Geranium, cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze mari, palmate, și cu flori viu colorate În roșu, galben, roz sau alb. . Sau brânză Tilsit - un tip de cașcaval poros, cu găuri sau crăpături neregulate, având o culoare gălbuie, creat la mijlocul secolului XIX de imigranții elvețieni stabiliți În orașul Tilsit din Prusia, care nu aveau acolo la dispoziție ingrediente identice cu cele din zona lor geografică de origine. PAGE FILENAME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și faptă: fantome care se scurgeau una în cealaltă. Pe moment nu reuși să se decidă ce era mai rău: să fii închis într-o cameră etanșă, imaginându-ți că ești afară; sau să fii liber să treci prin zidurile poroase, în albastrul schimbător... Fără să-și mai ia un prosop, stinse lumina de la baie și se întoarse spre patul slab luminat. Se așeză încă ud pe un scaun tapițat. În străinătate se făcuse de râs. Acasă îl așteptau sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încă din adolescență, o stradă care duce, în pantă, de-a lungul unor ziduri fumurii, spre Pantheon... Dar când ridicam ochii de la foaia pe care o mâzgăleam cu pixul și care se făcuse deja galbenă ca flacăra de sodiu și poroasă în înserarea de octombrie, vedeam, prin tripla fereastră panoramică din camera mea de pe Ștefan cel Mare, un alt București, care nu vroia cu nici un chip să intre în proza mea. "Femeie, ce am eu cu tine?", îmi venea să-i
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
corpul vermicular un bold, așa cum văzusem că se face. înfigeam boldul într-un dop de plută și îi priveam cum ore în șir după aceea mai dădeau încă din aripi, se mai agățau cu cele șase piciorușe filiforme de pluta poroasă. Cu aceeași cruzime și plăcere te-aș țintui în paginile astea, Lulu, te-aș privi cum te scălâmbăi, cum îți dai ochii peste cap, cum îți fojgăi elitrele de abjecție și de paiete și de plastilină... Mă așez la mașina
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
descrisă ca o activitate umilă și nepăzită de riscuri, neplăcută ca orice corvoadă. În lipsa unei realități mai acceptabile, viața trebuie stoarsă din cărți cu un sentiment de nelegitimitate și vină: „sunt un Robinson,/ de insula cuvintelor salvat, ultima patrie./ cele poroase și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
fire sucite de păr, un neg monstruos. Vedeam vapoare încremenite pe mări de smarald, lăsând în urmă, la fel de încremenită, dunga alburie a siajului. Pe bocaportul unuia, doi marinari își cârpeau ciorapii de bumbac. Vedeam iepuri polari lăsîndu-și măslinele pe zăpada poroasă și un cangur adulmecând, cu nări negre și umede, coaja unui eucalipt. Fruntea Puiei începuse să frigă, radia o căldură roșiatică. Ester a privit din nou termometrul, care arăta acum 38 de grade. Și, de pe spinarea zgrunțuroasă a elefantului, am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
constituit-o, însă, pânza de mătase, extrem de scumpă, care era principalul suport material pe care se aplica tușul, până la inventarea hârtiei. Aceasta, rezultatul strădaniilor demnitarului chinez Tsai Lun din jurul anului 105 î.H., era un material nou, subțire, plat și poros, ușor de obținut în forme diverse, prin macerarea fibrelor vegetale de orez, cânepă, bumbac, spre deosebire de materialele asemănătoare confecționate în alte părți ale lumii. De exemplu, în epocă se mai folosea ca suport de scris scoarța secționată a unor copaci în
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
gest scurt cu palmele, apoi începe: Cu două săptămîni înaintea cursului de reciclare, la care am fost amîndoi, eu am mai stat în București cîteva zile. Mi-am bătut din nou piesa la mașină, într-un anume format, pe hîrtie poroasă, în vederea multiplicării ei la xerox și distribuirii teatrelor. Atunci m-a învățat un prieten notele astea, după ce mi-a cîntat de nenumărate ori întreaga sonată. Ne împrietenisem la Casa Scînteii: el aștepta plecarea la un curs de vară pentru pianiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
timp sau de sfârșit ca punctul suprem la care poate ajunge o activitate (culme, perfecțiune). Acestea sânt cele patru linii semantice ale radicalului *per- pe care le reținem pentru analiza noastră. Este și limita aici (peras), și parcursul între limite (poros), resimțit ca depășire a unui obstacol și ca pășire dincolo (peran), și este, în sfârșit, experimentarea (peira) limitei, "încercarea" ei, care îmbrățișează toate celelalte momente și le trimite pe toate la idee. Să numim sistemul de relații care se nasc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ia forma lui "dincolo" și care în felul acesta creează strădania atingerii. În felul acesta, atingerea limitei (peras), care acum se confundă cu "dincolo" (peran), devine în cel mai înalt grad o "încercare" (peira), un experimentum plin de pericula, iar poros, mișcarea către limita vizată și totodată drumul ca substrat material al acestei mișcări, devine strategia depășirii obstacolului care desparte de limită și o transformă în "dincolo", în obiect al încercării, al limitei de atins. Trebuie să reținem că în scenariul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
debut, Molotov, O sută de flori. Când mă Întorsesem la Milano Îl văzusem expunând Într-un cerc unde era adorat doctorul Wagner, eliminase negrurile, lucra pe structuri albe, unde contrastele erau date numai de reliefurile trasajului pe o hârtie Fabriano poroasă, În așa fel Încât tablourile, explica el, să reveleze profiluri diferite, În funcție de incidența luminii. Se intitulau Elogiul ambiguității, În pieziș, Ça, Bergstrasse și Refuz 15. În seara aceea, abia ce intraserăm În noua galerie, am Înțeles că poetica lui Riccardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-și moștenirea și, văzând rezultatul calculelor, a înțeles că nu are altceva de făcut, decât să se sinucidă și a sărit din loja sa de la Teatrul Regal, înfigându-se într-o lance purtată de un asistent de la producția Alexander și Poros. Combinația dintre reputația înspăimântătoare a lui sir Peregrine și moartea îndelung comentată a nepotului său, a ținut atenția publicului trează timp de câteva săptămâni. Faptul că ticălosul bătrân a fondat o școală pentru „fii săracilor meritorii“ în loc să-și lase casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
naivitățile lirice, de la Văcărescu la... Heidegger. Poetul „nu se poate sustrage“ de la întrebările ghicitoarei, deși a murit de mult, și își interpelează, colțos, „cititorul implicit“, asigurându-l cinic că „în cele din urmă din hârtie fiind/nu ești nici mai poros nici mai lucios decât/cel ce-ți scrie ă... ț oricum ar fi și tu ești/manufacturat în china“. În cele din urmă, poemul și nu-ți mai dau drumul conține expresia unei disperări autentice de a nu găsi nici o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
imperturbabili în fața unui climat emotiv, lipsiți de intuiția care nu aduce decât complicații și întrebări nedorite, nevinovați până la un punct și plini de bune intenții. Fana era îmbrăcată într-un taior cu dungi late, mov cu alb, o stofă puțin poroasă, foarte plăcută la vedere, avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile și poșeta. La rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gândisem la acest „caz“ și ajunsesem la concluzia că... Ei bine, lucrurile stăteau În felul următor: femeia din fotografia primită de la Wickert mi-a fost prietenă. Desigur, nu eram sută la sută convins; la urma urmei, poza era Învechită și poroasă. Dar dacă Înfățișa persoana la care mă gândeam, atunci da, ne Întâlnisem mai demult. Da, știu. Trebuia să spun asta mai devreme. Dar mai bine mai târziu, decât niciodată, nu? Se numea Wilms, Dora Wilms. Locuia În partea de vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
albă, zvârcolindă, lungă de câțiva metri, acoperită de păr alb, umed. În mod ciudat, am răsuflat ușurat. Mi-am dat seama că scârboșenia asta mă Împiedicase să vorbesc. Și totuși, când am dat să-i mulțumesc, gâtul mi-l simțeam poros și extins pe dinăuntru. Singurul lucru pe care l-am mai putut face a fost să-i explic, implorându-l din priviri, că Îmi trebuie ceva timp ca să-mi revin. Din fericire, părea să fi Înțeles. Cel puțin dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nimic? Sunt cu toții acolo? a Întrebat Rose. S-a auzit un alt foșnet estompat, Însă de data asta lui Armanoush nu i s-a mai părut că semăna cu periatul părului. Suna mai curând ca zgomotul făcut de un obiect poros ce cădea Într-un lichid fără să plescăie, sau, mai exact, ca o lingură de aluat de clătite care era turnat Într-o tigaie Încinsă. — Of, de ce-oi fi Întrebând un lucru atât de evident? Bineînțeles că sunt acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu caracter elegiac: Coplas a la muerte del maestre don Rodrigo sau Coplas por la muerte de su padre (Strofe la moartea maestrului Rodrigo sau Strofe la moartea tatălui său), la baza căruia stă motivul poetic ubi sunt. Marmolina. Marmură poroasă, mai puțin fină decât cea obișnuită. Martí, José Julián. Om politic și scriitor cubanez (1853-1895), promotor al cauzei independenței naționale. Cunoscut și apreciat atât pentru scrierile politice, cât și pentru volumele de poeme Ismaelillo (1882) și Versos sencillos (Versuri simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu Italo Balbo. Eșarfa albastră a unei decorații îi traversa pieptul bombat, făcîndu-l să pară mai mare, mai impunător decît era în realitate. Mai degrabă mărunțel de statură și cam grăsuliu, ochii negri și umezi, tenul închis și din păcate poros, nasul cu nări largi, fremătînde, buzele bine conturate, cam cenușii, poate de oboseală, gîtul scurt, puternic, toate, chiar și picioarele ușor curbate, linia lor fiind scoasă în evidență de cizmele subțiri și înalte, roșcate, cu pinteni de cavalerist, toate luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cel puțin, o nebunie deșartă, dacă nu te pândește, major, și mai și, riscul unui penibil și devastator eșec sau, de ce n-am exagera puțin... moartea, da, chiar dânsa în persoană, fermecătoare și picant-ademenitoare și longilin-bombată-n șoldurile sânilor însfârcuiți maro, poros (bumbeleul are găurele!). Obișnuiți din pruncie să-l confundăm pe Balzac cu Comedia umană, facem ochii mari, cepoși, emerveiați, pavilioanele urechilor ni se transformă-n farfurii adânci de porțelan cartilaginos și străveziu, pipăitul furnicărește-n buricele degetelor agilități obscure, nările se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
goliți memoria de orice balast fotografic european pe care, într-un tipic reflex turistic, ați fi tentați să-l actualizați. Mai curând, încercați să priviți de la fereastra locuinței: ea vă deschide o panoramă nord-coreeană de asfalt peticit și de beton poros, a căror simplă pulsație de azbest anulează orice posibilitate de existență a verdelui natural. Adăugați, la toate acestea, un scuar mânjit violent de gunoaie zemoase, chiar coapte de căldura tropicală, precum și doi câini vagabonzi, de sex incert, întinși levantin la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aproape complet goale (reamintind de obsesia extrem-orientală a vidului omniprezent, mu), podeaua este acoperită cu tatami (un fel de parchet din bambus, în forma unor rogojini, însă extrem de stilate), iar ușile sunt glisante și tapetate cu hârtie japoneză, albă și poroasă, ca în vechile albume de artă. Aerul condiționat este singura concesie acordată civilizației contemporane. Pereții sunt din lemn și creează spontan senzația spațiilor alienante în care se desfășurau fantasticele exerciții de kung-fu ale lui Morpheus și Neo în Matrix. Însă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
seduși de silueta aristocratică a fetelor care, pentru a deveni curtezane rafinate, erau silite să-și sacrifice orice dorință personală și controlate aproape permanent de cei ce le cumpărau, aproape ca pe niște sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu grijă, le ascundeau buzele, în timp ce linia întunecată a ochilor se ivea în contrapunctul chipului de lună, scăldat într-o pulbere translucidă. Părul negru și lucios le adia a floare de piersică, iar palmele le erau mai vii chiar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
va întoarce triumfătoare cu un poster alb-negru, uriaș, pe care îl va desface în fața ta ca pe un papirus de preț. Zâmbetul lui Audrey Hepburn te va orbi atunci, strălucitor și cald și fragil, albeața pielii ei, intensificată de hârtia poroasă, va răsuna aproape ca un cântec peste măsuțe și sertare și rafturi și băncuțe de lemn ostenit. Tu ești la fel de frumoasă ca Audrey Hepburn și semeni cu ea, uite, gâtul ce lung este, uite pielea, îți va spune apoi bătrâna
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mică iar și stau în cur pe vad pe o movilă de leuștean uscat. Ciorile fură nuci și le smulg din cioc în aer, grădina e plină de verdeață cu viață, doar foșnet de toamnă în uscăciune. Sunt transparentă și poroasă și se citește din mine, cuvintele simt nevoia să iasă și să mă exprime într-o nevoie dureroasă de a exista. Când va fi mai ușor de respirat aerul fără tutun? Când va fi fiecare pas mai ușor de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]