1,055 matches
-
soției mele. Nu știa cât de grav este lovit băi atul și deși cei doi polițiști rămași o încurajau că nu-i nimic primejdios, ea rămânea neliniștită, agitată, numai un plâns et. În învălmășeala creată, nici n-am simțit când portbagajul autoturismului nostru a fost eliberat și toate bagajele noastre au primit găzduirea în mașina polițiștilor care ne-au și transportat la poarta spitalului din localitatea citată. Tot ei, polițiștii, au fost cei care s-au ocupat și au adus medicul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
barbă, gest stupid, desigur, căci ce sens poate avea pentru un copil sărutarea unei femei obosite, nespălate și care l-a purtat prin munți cale de jumătate de noapte? Dar el rîde și se duce să-mi scoată sacul din portbagaj în timp ce eu apăs în disperare pe sonerie. Vocea caldă a femeii pe care o cunoscusem cu cinci ani mai înainte pe malul Mării Negre întreabă cine este. Desigur, e nevastă de doctor și apelurile de noapte îi sunt cît se poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
apare cu drujba mult dorită. Cît costă? întrebăm . 200 de ruble. Tvoi... Mă iertați, am spus prețul fără reducerea pentru oaspeți. E doar 100 de ruble. Scoatem suta, deși maiorul mai începuse un val de înjurături și încărcăm drujba în portbagaj fericiți de parc-am fi găsit o comoară. Uf! După cîteva zile de parcurs meleagurile pline de legende ale Colchidei, pînă ajungem la țărmul Mării Negre unde ni s-a arătat locul mitic unde se spune că Jason a aruncat ancora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
universitari la fel de vestiți. Se întreba curios ce legătură există între ei, ce căuta acolo, cu ce scop se întâlneau cele trei persoane la o oră destul de târzie din noapte. Se hotărî deci să meargă până la mașină, amintindu-și că în portbagaj avea un binoclu, lăsat acolo intenționat, pentru orice eventualitate. Reveni curând și își caută o poziție comoda în spatele draperiilor de unde începu să-i fileze. Lăură îl urmărea cu atenție, presimțind parcă ce avea să urmeze...... După o aproape o jumătate
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de un taxi. Mi-amintesc, cu liftul a ajuns la etajul X, în fața ușii apartamentului fratelui meu. Despachetatul a durat mult, eu prelungind îndepărtarea ambalajului din hârtie groasă, îmbibată în uleiul protector care dezvelea un far, un dinam, un picior, portbagajul. Odată bicicleta pregătită de utilizare, cu regret, a trebuit s-o părăsesc - după cum ziceam, eram student și nu stăteam permanent acolo. Dealtfel prima ieșire cu bicicleta a fost acasă la Roman, după transportul cu trenul (când a fost nevoie de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
bună. O Ucraina ar fi fost grozavă, fiind robustă și rezistentă. Mă vedeam pe o bicicletă verde cu aripi albe, cu un R (România) în față și-n spate, cu tricolorul prins la ghidon, cu rucsac în spinare, cu niște portbagaje metalice de o parte și de alta a roții din spate. Fără a exagera cu "îmbunătățirile”, pe lângă oglinzile (evident) pe ambele părți, voiam și semnalizatoare electrice, pentru sporirea siguranței. Semicursiera, pe lângă poziția incomodă, avea frâne pe saboți, ori experiența de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
băiatul Dan, fetița Raluca, (împreună cu patru biciclete) cu trenul, până dincolo de Comănești, la Valea Uzului, primul obiectiv. Odată pregătit de plecare, dezastru: când am pus gențile pe bicicletă (trei cutii mari din carton îmbrăcate în vinilin negru, două prinse pe portbagaj de-o parte și de alta a roții din spate, a treia fixată deasupra lor îmi atingea spatele), capsele care țineau o geantă laterală au cedat. Nu puteam ajunge la gară în jumătate de oră (adevărul este că aș fi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cocaină. O forțează să citească edițiile broșate ale lui Milan Kundera și să urmărească Jeopardy! la televizor. Zboară la LA pentru o orgie la Chateau Marmont și îi cumpără jucării sexuale la Hustler Boutique de pe Sunset Boulevard, aruncându-le în portbagajul unui Cadillac Escalade de teren închiriat, în timp ce ea chicotește „abundent“. Mike ajunge chiar să-l încânte pe tatăl ei - care promisese să-i tragă un șut în fund simpaticului nostru erou dacă nu pune capăt întâlnirilor cu minora lui fiica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
strălucitoare, uniformizând totul, fiindu-mi greu să focalizez. Nu înțelegeam de ce mașina nu mi se mai părea inocentă și de ce începea - doar după două reperări - să însemne ceva; ceva apăsător, amintindu-mi de ceva întunecat. Pe măsură ce mă apropiam, transfocând spre portbagaj, apoi spre geamul din spate, însăși mașina păru să detecteze acest lucru - de parcă ea luase decizia și nu șoferul - și dispăru din colțul străzii Elsinore cu Bedford. Eram amețit. Mă simțeam hăituit, după care a început să adie o briză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
păpușa. Dar atunci am văzut că luminița nu era aprinsă. Asta m-a făcut să ies în grabă din cameră. Iar frica generată s-a transformat în energie. Am fugit în birou după cheile de la mașină. Am aruncat păpușa în portbagajul Porsche. M-am îndreptat dinadins spre periferia orașului. Scriitorul, lângă mine, considera toate aspectele la modul exhaustiv, întemeindu-și propriile teorii. Păpușa nu era activată pentru că nimeni nu-i dăduse drumul. Păpușa, Bret, ți-a adulmecat mirosul. Păpușa știa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o porțiune pustie a autostrăzii. Cerul era împărțit în două jumătăți: o parte era de un albastru arctic intens fiind încet-încet înghițită de o pătură groasă de nori negri. Pomii erau din ce în ce mai desfrunziți. Câmpul era sticlos cu rouă. Am deschis portbagajul. Scriitorul mi-a atras atenția asupra puloverului în care învelisem păpușa. Puloverul Polo roșu fusese sfâșiat pe durata celor douăzeci de minute cât îmi luase din Elsinore Lane până la câmpul din dreptul autostrăzii. Ridicând-o pe Terby de o aripă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi-a atras atenția asupra puloverului în care învelisem păpușa. Puloverul Polo roșu fusese sfâșiat pe durata celor douăzeci de minute cât îmi luase din Elsinore Lane până la câmpul din dreptul autostrăzii. Ridicând-o pe Terby de o aripă din portbagaj, mi-am întors privirea în timp ce păpușa urina descriind un arc galben ce pornea din trupul negru și se revărsa pe pavaj. Scriitorul mă îndemnă să observ ciorile aliniate pe firele telefonice de deasupra mea, iar eu am azvârlit păpușa pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dea lucrarea mea, prezentându-i în schimb mai multe lucrări de-ale lui..... Avea d-l Vintilă un obicei, care îl are și acuma, la orice tabără de pictură sau la multe expoziții pe care le organizam împreună, venea cu portbagajul mașinii încărcat cu tablouri deale domniei sale.... Nimic rău în asta, bravo lui, problema este că nouă ne impunea o limită maximă la numărul de tablouri, iar el............. Pe vremea acea d-l Vintilă făcuse un fel de asociație, dar fără
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Moldova Nouă, vorbisem cu ceva timp în urmă cu nea Oblete să-mi aducă un pește mare, tot pentru dus acasă. Chiar în ziua când să plecăm, mai aveam cam o oră, și apare nea Oblete cu o Dacie, în portbagajul la care avea un somn de vreo 7 kg., viu, prins cu puțin timp în urmă. Îmi aduc aminte că acasă la Reșița m-am chinuit să-i tai capul cu un fierăstrău, cap care l-am dat unei pictorițe
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
în acțiunea de recunoaștere a meritelor tatălui lor, s-a și dus la Securitate și a insistat să obțină manuscrisele confiscate poetului. În scurt timp a și fost invitat la sediul instituției care se „democratiza”, de unde s-a întors cu portbagajul autoturismului încărcat cu manuscrisele scriitorului. Din ele au ieșit multe cărți. Ultimele sonete închipuite ale lui Sheakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu, în 1964, prefațate de Perpessicius, două volume de Povestiri, 1966, cu un studiu semnat de Vladimir Streinu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
toate celelalte. Vor rămâne resturi. Vă rog să mă credeți, aceeași cantitate de energie se consumă și pentru a azvârli o sticlă goală, și nu de puține ori luând drept țintă un arbore, și pentru a o pune Înapoi În portbagaj pentru a o abandona acolo unde trebuie. La fel, o hârtie, chiar dacă e biodegradabilă à la longue căci, pe termen scurt, e inestetică. Ultima variantă, căratul Înapoi, pune Însă În operă o mai mare cantitate de informație, de gândire și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
primul stop au văzut o mare de oameni care se năpustea spre ei. Sau așa credeau ei. Că spre mașina lor venea puhoiul. Și normal că prima reacție a fost: bă, ăștia au aflat că avem juma’ de porc în portbagaj și vor să ne jefuiască. Așa era foamea de mare pe atunci. Lucrurile nu s-au schimbat prea tare, pentru că panica scriitorilor români care jinduiau la cârnații mei de povestea asta mi-a adus aminte. O poveste frumoasă. Și, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a adus tata din Germania împreună c-un film porno și o geantă de spray-uri 8X4. N-a pupat-o pe mama la aeroport, erau prea mulți străini de față, iar noi, atât de puțin civilizați în comparație cu nemții, aveam portbagajul plin cu canistre de benzină greu obținute. Din Japonia ne-a adus bețișoare. Primul bărbat dezbrăcat l-am văzut în patul meu. Încă îmi mai vine ciclul, știu cum se fac și cum nu se fac copiii, am văzut trupuri
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o emisiune tv. Cât despre lectură... Nu sunt convins că le mai rămâne timp și pentru câte o repriză de ceartă, nelipsită în mai toate cuplurile de vârsta lor. Când m-au condus la mașină, gazdele mi-au pus în portbagaj o sacoșă cu pere (boierești), cu câțiva știuleți de porumb pentru fiert, cu un borcănel de miere de albine în care sunt concentrate nectarul, lumina și parfumul florilor de tei, precum și două eșantioane de vin (alb și negru) din producția
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ținută dreaptă, impunătoare, acoperită de un văl de teamă: așteaptă o vorbă din partea lui Vlad, care continuă să tacă. Am venit să te iau acasă. Și cum vrei să mă iei? întreabă Vlad. Mă faci pachet și mă pui în portbagaj? Ce vrei să spui?! Că m-am săturat să intru pe ușa din dos! Și crezi că e cazul să discutăm în prezența unui... străin, arătă Brîndușa cu privirea spre mine. Mihai e prietenul meu, spune Vlad sec. Al tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
canal, pufnește într-un rîs scurt, apoi întoarce privirea spre Vlad, care se uită la noi indiferent. Mergem, Vlade? îl întreabă cu vocea calmă, plină de feminitate. Nu mi-ai răspuns la întrebare, îi spune Vlad. Cum mă duci: în portbagaj, sau mă bagi într-un sac de hîrtie și-l pui pe bancheta din spate? Să nu ne vadă careva împreună, să nu-ți pierzi... Te rog! îi taie vorba Brîndușa. Ascultă, Brîndușa, se înfurie Vlad, m-am săturat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Alăturarea corului comunității la intonarea imnului “Iubirea lui Hristos ne-a adunat” prevestea deja adăugarea acestor oameni la numărul celor care compun trupul lui Hristos. S-au împărțit diplome și, ca și în alte rânduri, fratele Turturică și-a “eliberat” portbagajul mașinii de cărți, care au fost oferite ca premii, cât și ca material evanghelistic celor doritori să împartă cuvântul vieții celor ce flămânzesc după Mântuitorul. Participanții la seminar începeau deja să se simtă bine în comunitate și, pe parcursul studiilor, rând
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Ucraina, tot cu tancuri. Li s-au blocat pe acolo. M. M.: Da, le bagi în localitate, pe străzi, printre blocuri, tragi în sus. Alte elemente ar trebui dezvoltate, dar se judecă cum se judecă: post de observare, control de portbagaj. Misiuni din astea. S. B.: Este o inerție. Probabil că tancul va deveni o istorie precum sabia. M. M.: Așa este, acesta este adevărul! N-a fost în al Doilea Război Mondial bătălia de la Kursk-Orel, bătălia dintre două armate de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
girofar doar eram în misiune oficială-și am plecat la "adrisant". Nu era nimeni acasă, vecinii informându-ne că "sunt plecați la țară". Cum cățeii se zbenguiau prin curte, plutonierul-șofer a sărit gardul , a înșfăcat unul, l-a pus în portbagajul mașinii și am plecat , scena amintindu-mi de un episod din "101 dalmațieni". Ajunși la vila Lac 1 cu captura, i-am dat drumul cățelului pe gazon, turcul l-a observat cu atenție, reacțiile sale fiind atent urmărite de "organele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au contribuit autoritățile locale, cetățeni suedezi legați de România și românii stabiliți în Göteborg. (Îmi amintesc de faptul că ambasada a avut o contribuție inedită, cu 3000 de sarmale, transportate de la Stockholm la Göteborg în două oale uriașe amplasate în portbagajul limuzinelor CD!) Am cunoscut emigrația din Europa, din SUA și Canada și în septembrie 1991 aveam s-o cunosc, tot alături de Adrian Dohotaru, și pe cea din Brazilia, într-o împrejurare cu totul specială: Bienala de la Sao Paulo, cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]