1,339 matches
-
la 2 iulie 1790 de egumenul mănăstirii Sfântul Sava mai rar. --S-o auzim. --“Către preacinstitul Divan a Cnejii Moldovei”. “Jăluim... că un Toader brașovenu, neguțător... are o dugheană... pe locul mănăstirii Sfeti Savii, lângă zid, din care dugheană este și portiță pin zid, de intră în mănăstire, și fiindcă au făcut o cafenea și fel de fel de oameni întră acolo, care obicinuiesc a întra și în mănăstire, ne temem ca nu cumva să să întâmple niscai furtișaguri, precum și mai în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mâinii întinse către un prieten imaginar. În cele din urmă, bătrânul s-a ridicat și am pornit. După ce ne-am hârjonit cu veverițele, târâș-grăpiș am ajuns în grădina din poiană. Cu gesturi încete și moi, bătrânul a descuiat lacătul de la portiță. -Hai să vedem dacă sculerle sunt în bună stare și ascuțite - m-a îndemnat el. L-am urmat în magazie. Toate cele trebuincioase pentru săpat erau în cea mai desăvârșită stare. --Părinte, eu zic să luăm doar un hârleț și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iulie 1790 de egumenul mănăstirii Sfântul Sava mai rar, fiule. --S-o auzim, părinte. --“Către preacinstitul Divan a Cnejiei Moldovei”. “Jăluim... că un Toader brașoveanu neguțător... are o dugheană,... pe locul mănăstirii Sfetii Savii, lângă zid, din care dugheană iaste și portiță pin zid, de intră în mănăstire, și fiindcă au făcut o cafenea și fel de fel de oameni întră acolo, care să obicinuiesc a întra și în mănăstire, ne temem ca nu cumva să se întâmple niscai furtișaguri, precum și mai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ce s-au prinsu în mănăstire... din pricina cafenelii or fi întrat înnăuntru... Pentru aceasta ne rugăm ca să poroncească preacinstitul Divan lui Toader brașoveanu să lipsască cafeneaua de acolo”. --Mă tem, părinte, că prea cucernicii călugări aveau motive să nu închidă portița... --Care crezi că ar fi fost pricina? --Aș îndrăzni să spun că sfințiile lor își păstrau un locușor pe unde să scape pe medeanul din preajmă spre Târgul Fânului, spre Târgul Făinii sau cine mai știe spre care colț al târgului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
medeanul din preajmă spre Târgul Fânului, spre Târgul Făinii sau cine mai știe spre care colț al târgului. Una-i să ieși pe poarta mare și alta-i s-o iei pe scurtătură. Altfel nu știu de ce nu au zidit portița din zid... “Mai domol, cumetre, cu vorbele în doi peri despre cinstitele fețe călugărești, că nu ești singur” - m-a apostrofat gândul de veghe. “Trebuie să-mi spun părerea deschis, fiindcă am întâlnit lucruri prea puțin ortodoxe, făcute de sfințiile lor
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
așteaptă” înfiptă adânc în minte, pășeam resemnat în urma călugărului, cu toate că tare aș fi luat-o înainte, la galop, să găsesc răspunsul la această întrebare. Ne apropiam de chilii, iar inima era gata să iasă din piept... Când am ajuns la portița chiliei mele, călugărul s-a oprit. Cu privira lui blajină m-a cercetat o clipă, apoi a vorbit, cu glas moale. --După ce îi pune totul în ordine, te aștept să luăm masa împreună. --Nu te voi lăsa să mă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de nord; de la această ușă până la poterna ce dă afară din incintă pe frontul nord nu sunt decât câțiva pași de făcut”<footnote Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 232 footnote>. Casa domnească oferea o legătură imediată prin intermediul unei mici portițe din latura de nord a zidului, cu tunelul ce pornea din turnul sud-estic al incintei și care ducea la fântâna mănăstirii și apoi la cripta din altarul bisericii de lângă Sfânta Masă. Faptele acestea ne indică în mod evident condițiile în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
amintindu-mi că am mai pățit-o odată cu această țigancă... Soarele își ițește pentru ultima dată fruntea din spatele dealurilor Galatei. Parcă ar fi vrut să-și ia rămas bun până a doua zi. Pe când firea se liniștește, eu poposesc la portița grădinii, bine cunoscută, din fața chiliei bătrânului călugăr...În chilie se zărește doar o luminiță, cea de la candela atârnată în colțul dinspre răsărit. Știu de ce. Bătrânul e în biserică, la vecernie... Intru și eu, să mă închin la sfintele icoane. Aștept
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
veverițele care mă așteaptă de multă vreme. Spunând aceasta, a bătut cu palma peste buzunarul doldora de alune, zâmbindu-mi complice, și a ieșit din chilie. L-am urmat fără zăbavă. Cu o privire blândă, soarele ne-a primit în portița grădiniței. Mai știi drumul, fiule? - m-a întrebat bătrânul mai mult în șagă. Îl mai știu. Iar unde nu l-oi ști are să mă călăuzească sfinția ta. Pornim agale pe cărăruia știută și după puțină cale ne primește poiana cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
eu nu-mi pot lua ochii de la el, îi aud glasul: Da’ poftiți în casă, să vă hodiniți oleacă . Îți fi osteniți și însetați. Călugărul mă privește în fugă, dar în clipa următoare se află deja cu un pas dincolo de portița larg deschisă. Intrăm în casă...Totul este așezat la locul lui. Până să ne așezăm, gospodina a și așezat pe masă dulceața și ulcelele cu apă. Poftiți de vă îndulciți și răcoriți, cinstiți oaspeți - ne îndeamnă călărașul în timp ce se așază
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
azurie undeva spre zare. Zefirul flușturatec îi înfoaie barba și pletele albe. Nu m-a văzut încă... Nici eu nu mă mișc din locul meu. Vreau să văd cum va reacționa la vederea mea. Mai are doar câțiva pași până la portiță. Îi număr: unu..., doi..., trei și... bătrânul se oprește. Clipește des... Își trece palma peste ochi și începe să vorbească așa ca pentru sine: Și mai zici că visele nu se adeveresc... Astă noapte am visat că te găseai la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ce avea de spus, intra deja în chilioara lui: o căsuță ca pentru pitici...Eu nu am alta de făcut decât să-mi lepăd puținul bagaj în locul de mult știut și să ies la întâlnirea cu pârâiașul zurbagiu de dincolo de portiță... Nimic nou pe malurile lui încărcate de lăstăriș și iarbă încă verde. Îmi răcoresc chipul cu apa limpede precum „Lacrima Cristi” și mă întorc în chilie, unde bunătățile aduse de bătrân mă așteaptă așezate frumos pe masă... Călugărul, ca de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o minune... Și era o minune! Ronțăia cu o rapiditate greu de imaginat, iar lăbuțele din față - ca două mâini minuscule - învârteau aluna cu o dibăcie deosebită... Când am terminat cu acest joc ispititor, ne-am văzut de drum. La portița grădinii, bătrânul mi-a poruncit - în felul lui domol și fără vorbe în plus: Știi unde-i iazul pe malul căruia ai învățat să salvezi peștii de la înec. Du-te acolo, întinde-te pe iarbă și citește. Când crezi că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pornit pe cărarea care încet-încet se pierde în lărgimea poienii și apoi în întunecimea pădurii... O lună cu obraz proaspăt se ivește pe creasta răsăritului... Pare ca o nălucă și își întărește lumina pe măsură ce urcă pe boltă. Când intrăm pe portița grădinii de la chilii, tipsia lunii se află deja deasupra pădurii și ne privește cu sclipiri argintii... Contururile obiectelor din jur sunt și parcă nu sunt vizibile. Totul pare învăluit într-o pulbere argintie ce pecetluiește liniștea... Abia acum îmi dau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
corn. „E sfinția sa. A terminat de pregătit mâncarea. Să mă grăbesc, ca să nu-l fac să aștepte”. Am pus în ordine cărțile, iar desaga am dosit-o sub o salcie și am luato la picior cu grăbire... Când am deschis portița grădiniței din poiană, bătrânul tocmai rânduia bucatele pe măsuța din cerdacul căsuței... Bine ai venit, dragule! Bine te-am găsit, sfințite! Poftește la masă! Dacă ți-ai adus de acasă - am completat eu. Până una-alta, să binecuvântăm bucatele și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
privit spre soare-apune. Bătrânul avea dreptate. Iepurașul cel șchiop reușise să ducă soarele până pe creasta dealului, de unde nu-i trebuia decât un brânci ca să treacă pe celălalt tărâm... M-am ridicat și am pornit după bătrân pe când el deschidea deja portița grădinii și mă aștepta să ies pentru a o închide la loc. Drumul până la chilii l-am făcut fără vorbe, ca de obicei. Singurele cuvinte pe care le-am auzit au fost cele adresate veverițelor: „V-ați dus la culcușurile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se poate plânge sfinția ta! După această apreciere, bătrânul și-a plecat ușor capul, și-a dus mâinile la spate și a continuat să lipăiască pe cărare grăbit. Așa-i el. Nu-i plac laudele... Ajunși la chilie, a deschis portița: Poftește, căutătorule de comori! Mă înalți prea sus, sfințite. Sunt și eu un biet scormonitor printre filele minunatelor cărți ale distinsului profesor universitar Ioan Caproșu. Dacă mă pot lăuda cu ceva, aceea este curiozitatea. Și... atât. O curiozitate creativă, dragule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Bi... bine! - am răspuns eu cu glas pierdut... Mi-a spus sfinția sa că ești bine, sănătos dar am vrut să aflu chiar din gura matale, conașule. În cele din urmă, țiganca și-a luat trăistuța și a pornit încet spre portița grădinii. Rămâi cu bine, boierule!... Mergi cu bine! - i-am răspuns eu, încă nedumerit de unde până unde se afla țiganca acolo. Între timp, pâș-pâș s-a apropiat și bătrânul și, ca și când n-ar fi știut nimic de existența țigăncii, m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și pași depărtându-se cu grabă, aș fi zis că cele auzite au fost o năluceală... Așa însă lucrurile erau limpezi, mai ales că glasul „doamnei” mi s-a părut cunoscut. Aducea prea mult cu... În vreme ce mă frământa acest gând, portița grădinii s-a deschis și am auzit glasul bătrânului: Iată-te! Hai, intră, că se răcesc bucatele. Am privit cu mare atenție la bătrân, doar-doar oi reuși să citesc ceva pe chipul lui. Dar numai un zâmbet luminos îmi aținea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dea seama că era a mea. Nu exista nici o fereastră pe care s-o deschid și să arunc sticla afară. M-am gândit că cel mai bine era s-o iau cu mine. Asta în speranța că voi găsi o portiță ca să mă descotorosesc de ea mai târziu. Geanta...! A, nu, uitam tot timpul! Cel mai bine era s-o pitesc undeva, la mine și să sper - la faza asta am chicotit nițel - că nu-mi vor face și o percheziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Începusem. Nu mă credea - și s-a supărat pe mine: de ce Încercam să-l mint? Pe el, prieten al meu? De ce voiam să-mi iau jucăriile Înapoi? Stau În calidorul casei din Mana. Privesc spre locul dintre poarta mare și portiță, acum neted ca În palmă, șlefuit, lustruit, dichisit - ca o curte de școală ce este. Știu (acum) că acolo a fost ruina pe care tata nici bojdeucă nu voia să o numească; știu, acum, că acea ruină, reparată cum dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Chiștelnița nu se opuneau căsătoriei, Însă Îi dădeau dreptate fetei, când ea spunea că-i prea devreme, să mai rămână domnișoară un an, doi, trei, să se bucure de viață, de fetie - dansând, dansând...) - dar a fluierat-o el, la portiță, Într-o noapte? A fluierat-o. A ieșit mama, pe fereastră, desculță, Într-o mână cu pantofii, În cealaltă cu o boccea? A ieșit. Iar când tata i-a zis: «Am venit să te iau -suie!», ce-a făcut mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
calidor. Din calidor aștept parașutele, peste pădure. Și, pentru că parașutele Întârzie să vină, o aștept pe mama, dusă la Vatici; pentru gionatele mele; să-l aducă pe doctor. Dar nici mama nu se-arată - Încă. În schimb, se arată, la portiță, un străin. Nu bate. Deschide. În curtea noastră a școlii pătrunde un bărbat necunoscut. Îmi zic: Un parașutist! A reușit să cadă undeva, unde nu l-au văzut Mănenii noștri, unde nu-l aștepta Morcov, să-l dezbrace: e nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la noi, la Chiștelnița, la Ciocâlteni, unde i-a mobilizat pe-ai lui - când au auzit Macedonenii că au ocazia să mănânce Greci cruzi, fără pâine... - Expediția lor călare s-a dus la Chiștelnița? - Asta-i: la Chiștelnița. Au stricat portița, au dărâmat un gard, ne-au tăiat un cireș - unul care dădea cireșe uite-așa de mari... Niște sălbatici, Grecii! Acasă era numai tata, mama În deal, la vie - altfel... - Altfel? - Altfel... nu s-ar fi bălegat Grecii pe prispa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
numai că aveau și alte arii, În alte sate... - Ați dat foc grâului, pe arie? Și nu vi s-a rupt inima? De mila grâului? - Dar ce, hoțului celuia bătrân i s-a rupt inima de mila cireșului? Și a portiței? - N-ați avut necazuri cu jandarmii? - Jandarmii! Cunoșteau și ei povestea de familie. Nu se băgau. Știau că Grecii Își fac singuri dreptate - dreptatea lor... - Și? Mai departe? - Mai departe, văru-meu a Încercat să dea și el foc la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]