3,471 matches
-
-ul pergamentului „De acord”. Se gândi puțin, apoi adăugă: „Fără milă”. Semnă și întări cele scrise cu sigiliul inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se așeză în poală, corbul începu să croncăne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Corul: Cine să trăiască The Beatles: O, girl — Astea rîndunele? Păsări de noapte nebune, deslănțuite. Priviți ce picior... La Goulue, french-cancanul! Șampanie. O salvă de tun. Anna trezită brusc din somn: — ... și Împușca unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte porumbei, numai așa. Ce ochi albaștri avea...? — Stați să-mi iau chitara, vă fac un cîntec pe cinste. Doamnă neagră, doamnă moarte, unde-s nucile lui sparte? — Bravo Guță! Vivat pomana rediviva! Pentru merite deosebite i se decernează menestrelului titlul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mine atît de aproximativ? Rilke, Tagore, Wilde, Zweig? Nu mai știu, poate un al cincilea. Cine mă iartă pentru confuziile mele? Cine e gata să gireze pentru o avere pierdută? Cine știe că acolo unde nisipul a supt sîngele unui porumbel a existat cîndva un sacrificiu real? Nu mai am nici o dovadă că am posedat odinioară fișiere sistematice aduse la zi și sertărașe ținute Într-o impecabilă ordine, că puteam rezista oricărei concurențe, că puteam cîștiga pariuri și competiții... Ușile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ordine a hazardului. Citeau mașinal nume și profesii - miniștri, comersanți, doctori, prefecți, pianiști, soții și mame iubitoare. Wanda se opri lîngă o bancă de piatră ascunsă Într-un boschet de trandafiri sălbatici. Își scoase batista și șterse excrementele uscate ale porumbeilor, care zburătăceau deasupra lor scoțînd sunete agresive, hulpave. Se așezară. Fumau absorbiți În gîndurile lor. — Fotografiile au ajuns În mîna nevesti-sii și pe masa redactorului șef. Niki le-a aranjat pe toate. Fiecare cu petrecerea lui, nu? Și tu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Plînge. Urinează. Îi cunosc fiziologiile pe de rost. E viața. E realitatea cu zgomotele ei, cu mirosurile ei, cu secrețiile ei; mi se oferă simțurilor, e asemeni mie alcătuit din carne și sînge, compus din toate elementele universului deopotrivă cu porumbelul și porcul. Deosebirea dintre noi e doar una de uzură; el Începe competiția, eu o Închei. La apus e alt copil care culege pietricele, o fetiță de doi ani, oacheșă și vorbăreață. Nu-i simt mîna În mîna mea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
găsit din întâmplare pe cel de-al șaptelea Ulrich. Trăiește în capitală, a încărunțit și el și dă reprezentații în fiecare seară prin cafenelele de la periferie. Din vestitele scamatorii Ulrich de pe vremuri n-a mai rămas decât o pereche de porumbei și un țilindru. Magdikăi nu i-a suflat o vorbă despre toate astea. Ar fi în stare să se suie în tren și să-l împuște. Și părerea lui e că asta n-ar fi în nici un caz o soluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
veniți dumneavoastră, locuința mea e mai primitoare. Vă aștept de azi într-o săptămână, seara târziu. Deja știu ce surpriză o să vă fac. Acum două zile și-a prezentat câteva numere la Babilon - cu un pachet de cărți, cu niște porumbei cărunți și un țilindru. Luni l-am rugat pe Albert, pe ospătarul-șef, să-l invite pe scamatorul acela, dacă mai trăiește, să dea câteva reprezentații aici. În tinerețe era vestit în toată lumea, așa că merita un pic de aer curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din lumea animalelor sau păsărilor. Știam numai un lucru: că o pasăre, când își schimbă penele, are nevoie de aer și de mâncare proaspătă și multă căldură. Oamenii nu știu ce simt păsările, dar se spune că e dureros. Îmi aminteam de porumbeii bunicii. În România, dacă ei alegeau să-și schimbe penele iarna, de exemplu, bunica agăța coliviile mari în apropierea sobei, care nu trebuia încinsă prea tare. Avusese loc un accident odată - bunica se dusese în vizită la niște rude, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
exemplu, bunica agăța coliviile mari în apropierea sobei, care nu trebuia încinsă prea tare. Avusese loc un accident odată - bunica se dusese în vizită la niște rude, departe de satul nostru, și mătușa schimbase locul coliviilor, agățându-le lângă fereastră. Porumbeii s-au îmbolnăvit și au murit din pricina curentului de aer; se aflau în timpul schimbării penelor. Bunica era atât de furioasă de pierderea porumbeilor și ne-a povestit; „ca să nu murim proști“, că păsările hotărăsc singure când să-și schimbe penele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vizită la niște rude, departe de satul nostru, și mătușa schimbase locul coliviilor, agățându-le lângă fereastră. Porumbeii s-au îmbolnăvit și au murit din pricina curentului de aer; se aflau în timpul schimbării penelor. Bunica era atât de furioasă de pierderea porumbeilor și ne-a povestit; „ca să nu murim proști“, că păsările hotărăsc singure când să-și schimbe penele. Păsările libere își schimbă penele vara în pădure, unde există de mâncare, dar și aer proaspăt și căldură de la soare. Ele își schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
De ce, soldat? întrebase acesta scurt. Nu-ți place armata? Ba da, tovarășe căpitan. Atunci? Eu vreau să fiu ofițer, tovarășe căpitan, așa ca dumnea voastră! Se mira și el de curajul pe care îl avusese, dar, de acum, îi ieșise porumbelul din gură. Căpitanul Cerkatov îl privea țintă și, pentru prima dată un zâmbet îi mijise în colțul gurii. Se apropie de Godunov și îi întinse mâna. Liber, soldat! spusese el după o strângere scurtă. Voi vedea dacă pot să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
carte, toți Înfățișau aceleași minuni la care fuseseră martori: În fața lor Nazarineanul prefăcuse apa În vin și hrănise mulțimea cu cîțiva pești. Unii te Încredințau că-l văzuseră ridicîndu-se la cer Într-o lumină orbitoare, Înălțîndu-se În ceruri ca un porumbel. Orbii, aduși de ei ca martori, te Încredințau că lumina aceea le pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pîine și un urcior de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mîinile Secției a treia de poliție țaristă. De la acest punct se va desfășura o scenă demnă de Dostoievski; evaluînd personalitatea acuzatului, procurorul Îi va aține calea cu o propunere: ori domnul Racikovski va accepta colaborarea cu poliția („la urma urmei, porumbelul meu drag, poliția nu este mai prejos decît cauza revoluționarilor, În chestiunea atașamentului față de Rusia“), ori... Racikovski nu va sta mult pe gînduri. Între surghiunul În Siberia („Siberia, castraveciorul meu, este romantică pînă și la Dostoievski, sper că sînteți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de pamflete le răspundea el sub un alt nume... Deruta provocată va fi infernală. Într-un pamflet semnat „P. Ivanov“, Racikovski Îi va expune colaboratorului său, nesortit cunoașterii, mecanismul calomniei ca și eficiența sa. „PÎnă ajungi să-ți Încălzești fața, porumbelul meu, ți se răcește dosul. Ca la un foc de tabără. Tot timpul ai o extremitate expusă, dacă pot spune așa, căci există doar două moduri prin care te poți feri, ambele ineficace. (Al treilea Încă nu a fost inventat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe dealuri, erau un pericol și pentru oameni. Acum sunt puțini, la fel și vulpile, și din cauza dispariției mediului lor de viață, dar și ca urmare a vânătorilor organizate. Mai bine reprezentate sunt păsările: ciocănitoarea, huhurezul, pițigoiul, cinteza, privighetoarea, ciocârlia, porumbelul, turturica, guguștiucul, gaița, coțofana, stăncuța, șoimul, uliul, cucu, pupăza, dumbrăveanca, grangurul, mătăsarul, vrabia, rândunica, lăstunul. Dintre reptilele care trăiesc în zona pădurilor, prin poieni și pajiști, mai des întâlnite sunt gușterul, șarpele de pădure, șarpele de alun, și mai rar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o formă palidă plutind la capătul holului. — Porumbei, am zis eu. Trebuie că s-au strecurat pe vreo fereastră spartă și au cuibărit aici. Să știți că mie-mi fac silă păsăroaicele astea, zise portăreasa. La cît ajung să se cace. Stați liniștită, doña Aurora, că atacă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lună Întreagă. Să vedeți că era bolnăvicios copilul ăsta cîteodată. Am aruncat o privire În bucătărie. Geamul unei ferestruici care dădea spre o curte interioară era spart și, de partea cealaltă, se putea auzi fîlfîirea nervoasă și ostilă a aripilor porumbeilor. — Toate apartamentele sînt Împărțite la fel? am Întrebat eu. — Cele care dau spre stradă, adică de la a doua poartă, da, Însă ăsta, fiind la ultimul cat, e oleacă altfel, a explicat portăreasa. Aici are bucătăria și o spălătorie care dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mult, și, cum întâmplarea uneori aranjează bine lucrurile, cineva de la un etaj superior al acestei clădiri lansează un pumn de hârtii, și altul, și altul, iar aici, jos, oamenii ridică brațele ca să le prindă, și hârtiile coboară, zboară ca niște porumbei, și una dintre ele s-a odihnit pentru un moment pe umărul comisarului și a alunecat în jos. Până la urmă încă nu e nimic pierdut, orașul a luat problema în mâinile sale, a pus sute de xeroxuri la treabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Elagabal; erau și nuanțe roșii stridente ca fructele de ilice - îți aminteau de Crăciunul din Anglia și de zăpadă, de veselia, de bucuriile copiilor - și totuși îndulcite printr-un fel de vrajă până căpătau delicatețea moale a unui piept de porumbel; erau și nuanțe galbene profunde care se topeau cu o pasiune nefirească într-un verde la fel de înmiresmat ca primăvara și la fel de pur ca apa sclipitoare a unui pârâiaș de munte. Cine ar putea spune ce fantezie chinuită dăduse naștere acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trainică, monumente încadrate de prundiș și de tei, în fața cărora, în fiecare an la 11 noiembrie, o fanfară cânta bubuind acordurile voioase ale triumfului și pe cele smiorcăite ale durerii, în vreme ce câinii vagabonzi își ridicau noaptea piciorul de jur-împrejur, iar porumbeii își adăugau propriile decorații din găinațuri la cele conferite de oameni. Bassepin avea o burtă mare în formă de pară, o scufie de cârtiță pe care nu o scotea niciodată, fie iarnă, fie vară, un baton de lemn dulce între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
copil și încă vreo câteva. Sunt cuvinte care se cer respectate, indiferent ce părere ai avea despre ele. În plus, cuvântul judecător îți zbârlește părul, chiar și atunci când nu ai nimic să-ți reproșezi și când ești imaculat ca un porumbel. Oamenii știau bine că judecătorul era Mierck. Povestea cu micile lumi făcuse vâlvă - să te răsfeți cu ouă moi lângă un cadavru! - și, de asemenea, disprețul față de fetiță, fără nici un cuvânt, fără urmă de înduioșare. Ce contează! Pentru toți acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
domnule general, numai dacă nu-l cunoști pe Streicher. El se opri și, vârându-și mâinile adânc în buzunarele de la pantaloni, scutură din cap: — Nimic legat de porcul ăla bavarez nu ar putea să mă mai surprindă. Lovi spre un porumbel cu vârful cizmei și rată: — Dar vreau să aud mai multe. — O fată a identificat fotografia lui Streicher ca putând fi omul care a încercat să o ia din fața școlii din care o altă fată a dispărut săptămâna trecută. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe un plan indiferent. Veți vedea poezii argheziene reduse la un tip de artă inferioară; sau la un tip cunoscut de poezie: Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu; atât de nul este efortul de construcție în Arghezi. Astfel: "Ațipit-a ziua-n ramuri. Porumbeii albi, la rând, Pe pridvoare și sub geamuri Se trezesc din somn visînd." (Mînăstirea) amintește începutul San Marinei, dar și procedeele lui Alecsandri din Pasteluri. Iată acum materialul și armonia Somnoroaselor pă-sărele: " Dorm în undă legănate Lebezile-n puf de undă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fiind, ne temeam și ne rușinam, sa gandim și să simțim că iubim? De ce oare domnea teamă în noi să lăsăm libertatea cuvintelor să zboare și a versurilor pline de candoare. Care ne făcea inima să se înalte Ca un porumbel în largul cerului? Oare ce înseamnă acest tumult sufletesc Când cu inocentă, cu iubire și tandrețe așteptăm să apară zorile dimineții? Să ne vedem, să ne-ntâlnim și pe furiș să ne privim? Cât timp amintirile trecutului ne copleșesc, vom
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ȘI TE VOI DORMI ÎN PACE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului Când vei reveni acasă frântă, tristă, risipită Ca un porumbel în noapte după ostoite zboruri, Te voi lua sfios în brațe, obosita mea iubită: Te voi înveli cu mine, așternut să-ți fiu din doruri. Când pe pat te vei întinde și simți-vei ca o boare, Ca o palidă
ŞI TE VOI DORMI ÎN PACE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364337_a_365666]