3,510 matches
-
Să nu crezi că eu consider asta un fapt pozitiv. Dumneata m-ai auzit vorbind cu respect despre energiile astea supranaturale care vibrează În jurul nostru În țara asta. Dar să nu crezi că privesc cu vreo simpatie aparte practicile de posesiune. Nu-i același lucru să fii un inițiat și să fii un mistic. Inițierea, Înțelegerea intuitivă a misterelor pe care rațiunea nu le poate explica, e un proces abisal, o lentă transformare a spiritului și a trupului, care poate aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
turnesol pentru a ști În care loc acționează o substanță. Misticul e util pentru că-i teatral, se exhibă. Inițiații, În schimb, se recunosc Între ei. Inițiatul controlează forțele pe care misticul le suportă. În acest sens nu există diferență Între posesiunea acestor cavalos și extazele sfintei Tereza din Avila sau ale sfântului Juan de la Cruz. Misticismul e o formă degradată de contact cu divinul. Inițierea e rodul unei Îndelungi asceze a minții și a inimii. Misticismul e un fenomen democratic, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rival. Dar din replica aceea de la urmă mi-am dat seama că, dezgolindu-se În fața celuilalt - În momentul În care adversarul veritabil era un altul, unul nou -, el Își reafirma, În singurul fel În care putea s-o mai facă, posesiunea asupra Lorenzei. În acest timp Lorenza Îi răspundea, după ce ceruse un alt pahar de la cineva: „Dar În joacă. Eu Însă te iubesc pe tine”. „Bine că nu mă urăști. Ascultă, eu aș vrea să plec acasă, am o criză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
an mai devreme, slăvitul Bela, Regele Ungariei, Croației, Dalmației, Ramei, Serbiei, Galiției, Lodomeriei și Cumaniei, pe de-o parte și onorabilul Rembaldus, Marele Perceptor al Casei Hospitalierilor, pe de alta, semnaseră și parafaseră acordul prin care cavalerii Crucii Albe dobândeau posesiunea Țării Severinului, o sfoară de Galie cisalpină, de lângă Istru și Carpați. Într-acolo se îndrepta bravul corp expediționar, mica ceată înarmată, comandată de cavalerul Jean de Léols. Dar, vezi bine, că nu se opriseră aici. Potrivit ordinelor secrete, merseseră și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Întrebarea este de unde au venit? Unii cercetători îi consideră coborâtori din Maramureș, alții presupun că vin din zona Banatului, iar documentele istorice spun că ar proveni din satele ardelenești din zona Vadul Feleacului de lângă Cluj Napoca, unde Ștefan cel Mare avea posesiuni primite în dar de la Matei Corvin. Atunci când stăpânirea maghiară era prea accentuată în Ardeal, o parte din locuitori au trecut munții căutând sprijin la domnii moldoveni. Cancelariile domnești le-au dat pământuri unde să se stăpânească cu puțina lor avere
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
mai mult specific local, înjurătura de mamă are și ea o istorie veche : „Înjurătura primitivă după modelul căreia au luat ființă celelalte, înjurătura de mamă, e probabil singura rațională prin ea însăși”, este de părere Ioan D. Gherea, fiul criticului. „Posesiunea fizică e considerată ca o umilire a femeii și a rudelor ei ; injuria primitivă exprimă dorința de a umili astfel pe mama celui înjurat, deci indirect pe el” (apud Adrian Majuru). Ne apropiem astfel de înțelesurile și funcțiile mai circumscris
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
britanicilor pînă la mai inofensivul nostru „boule !”, „măgarule !” sau „porcule !”. Mai complexe sînt înjurăturile de rudenie sau comunitate, în cadrul cărora înjurătura de mamă este, la origine, o degradare simbolică a liniajului matern (a „neamului”, în cazul nostru) prin trimiterea la posesiunea femeii. Interesant este însă faptul că, în mai toate aceste societăți, înjurăturile de excludere sînt dublate de ceea ce antropologii numesc, de la RadcliffeBrown citire, joking relations, adică dialoguri licențioase și acide (avîndu-le adesea pe soacre drept destinatare), dar reglementate social sub
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bunăstarea (bien-être) ne face viața mai bună. Nemulțumiți de constatare, autorii propun o „politică a vieții-bune” (bienăvivre). Aceasta „poate părea sinonimă cu bunăstarea. Dar noțiunea de bunăstare s-a redus, în civilizația noastră, la sensul său material ce presupune confort, posesiune de bunuri și obiecte, fără să includă nimic din ceea ce constituie rostul unei vieți bune, dedicată împlinirii personale, relațiilor de iubire, de prietenie, sensului comunității. Viața-bună, astăzi, trebuie să includă, bineînțeles, bunăstarea materială, dar trebuie să se opună unei concepții
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
preaînaltul stat al împărătesei a toată Rusia” și îi asigura pe moldoveni de integritatea țării lor, dar numai „ca aparținând imperiului și maiestății împărătești”. Se contura planul de împărțire a Moldovei, de a separa Basarabia de restul teritoriului, într-o posesiune aparte. Țarismul, care își aroga dreptul de protecție a creștinilor din Imperiul Otoman, se considera succesor al sultanului în problema basarabeană; în cazul unei nereușite imediate, diplomații ruși erau preocupați de formularea unui nou statut internațional al Basarabiei, ca și cum ar
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
nu constituau - după Miliukov - o anexare și, ca atare, nu contraveneau atitudinii Aliaților. „În aceeași ordine de idei - nota Diamandy - vorbind despre Constantinopol și Strâmtori, domnia sa observă că remiterea lor Rusiei nu este în contradicție cu principiile guvernului de la Washington. Posesiunea Strâmtorilor, zice M. Milikov, constituie pentru noi apărarea ușilor casei noastre.” Sosirea la Iași a telegramei oficiale ce anunța noua poziție a S.U.A. a provocat o explozie de entuziasm. În articolul O zi mare - America declară război Germaniei, Octavian
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
amnistia absolută și veșnica uitare, stipulate în primul articol al tratatului, în favoarea acelora care, efectiv ar fi comis vreo crimă sau ar fi fost bănuiți de-a fi avut intenția să dăuneze intereselor Sublimei Porți, repunîndu-i în demnitățile, rangurile și posesiunile lor inițiale și redîndu-le bunurile de care s-au bucurat înaintea războiului actual. 2.Să nu împiedice cîtuși de puțin exercitarea liberă a religiei creștine și să nu pună nici un obstacol în construirea de biserici noi și în repararea celor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
nu împiedice cîtuși de puțin exercitarea liberă a religiei creștine și să nu pună nici un obstacol în construirea de biserici noi și în repararea celor vechi, după cum s-a stabilit înainte. 3.Să restituie mănăstirilor și altor particulari pămînturile și posesiunile mai sus menționate care le-au aparținut și care le-au fost luate în afara oricărei dreptăți, situate în împrejurimile Brăilei, Hotinului, Benderului etc., numite azi raia. 4.Să aibă față de clerici stima deosebită pe care situația lor o impune. 5
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
pretenții care ar putea viza Podolia și chiar portul Odessa. De fapt, contra oricăror criterii de echitate și justiție, România este acum în Europa singura țară lipsită de un port la Mare și nimeni n-ar putea contesta astăzi că posesiunea unui astfel de port n-ar constitui o chestiune de cea mai mare importanță, interesând în mod direct progresul și existența oricărei țări civilizate. Și totuși astfel de pretenții - desigur plauzibile ale României - ar fi considerate de toată lumea ca exagerate
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mângâiat, și regretai că nu pot vedea ochii Maitreyiei, să ghicesc în ei voluptatea pe care o trăda pulpa în apropierea cărnii băiatului. Mă gândii atunci că râsul Maitreyiei ― pe care îl provoca acel clovon urât ― trăda aceeași abandonare, aceeași posesiune. M-am întrebat, mai târziu, dacă nu există și altfel de posesiuni decât cele cunoscute, mai rafinate și mai inefabile, obținute pe furiș, cu o atingere sau cu o glumă, când femeia se predă total căldurii sau spiritului celuilalt și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ei voluptatea pe care o trăda pulpa în apropierea cărnii băiatului. Mă gândii atunci că râsul Maitreyiei ― pe care îl provoca acel clovon urât ― trăda aceeași abandonare, aceeași posesiune. M-am întrebat, mai târziu, dacă nu există și altfel de posesiuni decât cele cunoscute, mai rafinate și mai inefabile, obținute pe furiș, cu o atingere sau cu o glumă, când femeia se predă total căldurii sau spiritului celuilalt și e luată în întregime, așa cum niciodată nu o vom putea lua noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de abandonare inocentă mă chinuiau mai mult decât orice rival. Mi se părea că Maitreyi e neștiutoare de violul săvârșit pe furiș asupra-i de către o carne sau un spirit strein. Și, ca să spun totul, mă făceau să sufăr îndeosebi posesiunile spirituale: un poet tânăr, Acintya, pe care Maitreyi nu-l văzuse decât o singură dată și nu-i vorbea decât la telefon, când trimitea poeme pentru revista Prabuddha Bharatta; un matematician care venea foarte rar și despre care Maitreyi îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vezi că nu simt nimic... Cu mult înainte, vorbiserăm o dată împreună despre voluptate, și îi spusei că cineva care știe iubi cu adevărat poate experimenta voluptatea oricât de neînsemnată ar fi atingerea trupului celuilalt. Îi explicasem atunci că, pentru mine, posesiunea e mult mai neînțeleasa și mai complicată decât se pare. E foarte greu să ai ceva cu adevărat, să-l capeți sau să-l cucerești. Mai mult ne închipuim că posedăm decât posedăm. Banalitățile acestea, pe care i le spuneam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu se plângea adesea de pasiunea aceasta carnală, pe care o deșteaptă în bărbați, chiar apropiați ei prin sânge, și care o face să sufere atât, căci ar fi dorit să exalte altceva în oameni decât o simplă poftă de posesiune.) Mi-au trecut atunci prin fața ochilor și alte scene: Khokha, de pildă, cu care a întîrziat Maitreyi mult pe verandă, în întunerec, și a venit la masă turburată, iar băiatul nici n-a avut curajul să apară, într-atît, credeam eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în mîirale altuia. ― Aș fi preferat să mă siluiască, vorbi deodată Maitreyi, izbucnind în plâns. ― Cu tine, așa cum ești, senzuală și inconștientă, i-ar fi fost foarte ușor s-o facă, răspunsei eu, privind-o sălbatec. Tot îți plac ție posesiunile acestea neverosimile, și luirile acestea barbare și grotești, în fond, extraordinar de ieftine, cu care ți-a umplut capul bestia aceea bătrână, care ți-a fost, chipurile, maestru spiritual... Mă ridicai de lângă ea și începui să mă plimb agitat prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ultimele șapte-opt. luni, uitam inocența aproape superstițioasă a Maitreyiei și le consideram pe toate amăgiri. Atunci am înțeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci și sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alții, că, în sfârșit, totul se uită sau se poate uita, căci fericirea și încrederea adunată în atâtea luni de dragoste, în atâtea nopți petrecute împreună, pieriseră
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un junghi de invidie pură, un simțământ de pătimașă rivalitate. Dar aproape în aceeași secundă de recunoaștere, sub impulsul afecțiunii reale prin care ne apărăm egoismul, Tom își îmbrățișă moralicește rivalul, absorbindu-l în el, făcând din vocea aceea superbă posesiunea lui. Urma să fie pe veci mândru de Scarlett-Taylor și să considere ca un bun al lui ceea ce mai târziu avea să numească „arma secretă a lui Emma“. Instinctul de proprietate urma să zădărnicească invidia; glasul acela remarcabil și posesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ocupate și nici nu a întemeiat colonii aici. Aceste greșeli ar fi putut rămâne, eventual, fără urmări pentru el, atâta timp cât ar mai fi trăit, dacă nu ar fi săvârșit însă o a șasea greșeală, și anume aceea de a ocupa posesiunile venețienilor. Dacă nu ar fi întărit puterea Bisericii și nu i-ar fi adus pe spanioli în Italia, ar fi fost logic și necesar să micșoreze autoritatea venețienilor; dar, întrucât alesese calea arătată mai sus, n-ar fi trebuit să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
soarta și de forțele altuia, ci numai de puterea și de capacitatea lui proprie. Dar Alexandru a murit la cinci ani după ce el începuse să scoată sabia din teacă, și i-a lăsat asigurată doar stăpânirea provinciei Romagna, pe când celelalte posesiuni rămăseseră în vânt, încolțite între două armate dușmane foarte puternice, el însuși fiind grav bolnav, pe moarte. Ducele era însă atât de aprig la fire și, în același timp, atât de capabil, și știa atât de bine cum poți să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
meu. Mihaela era în mine atotstăpînă... Neavând încotro, mă lăsam pradă vrajei. O vedeam cu spaima pe față, atunci când o sărutasem întîia oară pe scara mansardei; îmi tiuia în urechi obsedant: șapte, șapte, șapte! de la cazinoul din Constanța; retrăiam nebunia posesiunii sau mă înfioram de strigătul ei: "Aș vrea să-ți intru în sînge!" Aceste puține gări din calea fericirii noastre aveau un farmec inedit pe care nu-l descopeream decât foarte târziu. " Dacă Mihaela o fi acum în brațele altuia
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să sară, dar se reține zeiește în clipa supremă, în vreme ce Fecioara dă să-l respingă și-l atrage, să se ferească absorbindu-i mesajul seminal, totul într-un mirific vârtej de senzualitate și sacralitate, de puritate, chemare tainică, predare inconștientă, posesiune nevinovată și presimțire încercănată! O minunăție, ce mai! Dar de cealaltă parte, am devorat Strada. Lumea. Sunt convins că fiecare dintre dvs. ați fost în variate rânduri locuit sau cutreierat de sentimentul turistic al existenței. De acea minunată senzație de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]