1,105 matches
-
de interacțiune. În raport cu norma literară, uzul pronominal actual participă la opozițiile elaborat/nonelaborat, focalizat/nonfocalizat, formal/informal, ingroup/outgroup, egalitate/inegalitate discursivă, asertiv/nonasertiv Particularitățile structurale ale sistemului pronominal românesc (parametrul subiectului vid, dublarea clitică, dublarea pronominală, dativul și acuzativul posesiv etc.) sunt valorificate în cadrul unor mecanisme pragmatice care generează opoziții discursive cu caracter regulat. Uzul pronominal actual se caracterizează prin: manifestări discursive diverse ale anaforicității/deicticității difuze (referință inconsecventă, la distanță, anaforicitate/deicticitate intradiscursivă etc.); devierea unor pronume de la funcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cum ar fi: articolul, numeralul, instrumentele gramaticale etc.Verbul are doar prezent, trecut și viitor,nu există categoria de mod, imperativul este transpus prin expresia feței, la fel și interogația și exclamația, nu se face distincția dintre pronumele și adjectivul posesiv, genurile sunt indicate prin „mama” și „tata”. În limbajul mimico-gestual, ochii servesc în a arăta persoana care vorbește, pe sine se arată cu degetul și despre cine se vorbește, se întoarce cu privirea și arată cu degetul spre persoana despre
Metode folosite de-a lungul timpului ?n educa?ia persoanelor deficiente de auz by Savo? Iulia , Pralea Raluca [Corola-publishinghouse/Science/83977_a_85302]
-
Marcus. Pentru că între mine și Clement exista o legătură atât de organică de parcă ar fi fost într-adevăr (deși ei nu i-am mărturisit niciodată asemenea lucru) mama mea. În ultimii ani însă, a devenit teribil de susceptibilă și de posesivă; și încercările ei de a-mi fi pe plac erau atât de patetice! Nu se putea opri să nu flirteze. Când s-a îmbolnăvit, către sfârșit, a devenit hidoasă și era necesar să fie mințită în legătură cu înfățișarea ei. Își pierduse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încetarea unei larme imense, prelungite, de nedescris. Fuseseră oare stelele la fel de audibile pe cât de vizibile, și auzisem într-adevăr muzica sferelor? Lumina timpurie a zorilor se lăsa peste stânci și peste mare, într-o tăcere înspăimântător de intensă și de posesivă, de parcă se înstăpânise peste formele acestea vag conturate și le trăgea încet, desprinzându-le dintr-un întuneric în care ar fi dorit să rămână. Până și apa era acum perfect tăcută, nici un lipăit, nici o vibrație. Cerul era de un cenușiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
anticipat, de parcă mă simțeam îmbrâncit înainte de ceva ce exista în viitorul îndepărtat. Ura, gelozia, frica și dragostea primitivă plină de jind clocoteau laolaltă în mintea mea. O, biata mea fată, biata mea fată scumpă! Mă frământa supliciul unei iubiri protectoare, posesive, și durerea usturătoare a gândului că nu am fost în stare să o apăr de o viață nefericită. Cum aș alinta-o, cum aș alina-o, cât de desăvârșit aș iubi-o acum, numai dacă... Dar aveam încă o suficientă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nemernic, aceasta s-a întâmplat, într-un fel, din vina lui Hartley! Ei îi dădusem în păstrare inocența mea, pe care acum, în mod miraculos, o puteam revendica. Și toate aceste idei se închegau oarecum într-o pasiune de dorință posesivă. Simțeam tandrețe, milă, o profundă dorință de a avea grijă de Hartley, de a o ocroti împotriva oricărei noi dureri și a oricărui rău, de a-i face pe voie și a o răsfăța, de a-i da tot ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mă s-o închid, m-am poticnit de ea. Când am atins-o, i-am simțit căldura coapsei. Am închis ușa și abia atunci am auzit-o exclamând: „oh... oh... oh...!“ și articulând niște cuvinte incoerente. Am întins o mână posesivă, bâjbâindă, și am prins-o de umăr. A făcut un gest ca și cum ar fi vrut să vorbească, dar eu o și înșfăcasem, stângaci dar puternic în brațe, o adunasem în acea strânsoare a ursului la care visasem de atâta amar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unicul tribut adus mie. O femeie care a încetat de mult să se mai îngrijească de înfățișarea ei nu poate deveni dintr-o dată elegantă și strălucitoare. Și eram încântat că Hartley, așa cum arăta, continua să mă atragă. Mă simțeam mândru, posesiv, ușurat, de parcă mi se înlăturase o spaimă lungă de o viață. Și-mi spuneam: „Am să-i cumpăr rochii frumoase - nu de o eleganță stridentă, ci tocmai potrivite pentru ea. O să am grijă de ea“. — Charles, trebuie să stau repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
niciodată, asta nu, dar mă simt în stare, în sfârșit, să te iubesc cum trebuie, și nu numai să fiu stupid «ândrăgostită». Dragoste adevărată, nu «ânamorare». Charles, haide să facem să nu mai existe de acum înainte despărțiri, meschine pasiuni posesive și intrigi. Fie ca pacea să sălășluiască între noi pe vecie, acum când nu mai suntem tineri. Te rog, dragul meu. Lizzie P.S. Vino curând la noi, să ne vizitezi la Londra.“ Ce scrisoare mișcătoare, terminând cu o invitație „la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scopul acelui joc psihologic pe care-l jucasem cu mine însumi? Oare îmi reînviasem dragostea numai ca să-mi dovedesc mie însumi că era o iubire falsă, plămădită din resentimentele stratificate de multă vreme și din impulsurile prezente ale unei gelozii posesive, demențiale? I-am purtat oare resentimente în trecut? Nu-mi mai pot aduce aminte. Hartley pretinsese, în mod curios, că pentru a reduce puterea de atracție exercitată de imaginea mea simțise nevoia să-și spună că o urăsc. Acum, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aproape neverosimilă la delicatul G. Ilarie Chendi vorbea de „trăsături de bronz”, văzând în vânjoasa și înfocata Ruja „un soi de amazoană de la țară”. În optica bătrânului Toader Odobac, centenar, un nuc enorm de pe pământul său simbolizează ordinea moștenită. Natură posesivă, Ruja lui Cazacu, măritată cu Mitru Odobac, nepotul bătrânului, exprimă vederile ultimei generații, refractară rânduielilor date. În conflict ireconciliabil, părțile nu acceptă nici un compromis; întocmai ca țăranii normanzi ai lui Maupassant, eroii lui G. rămân neclintiți pe pozițiile lor. Înalt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
grav ce o afecta pe Timeea, nu-mi ieșea din minte cuvântul moarte. I-am reproșat mamei, fără să gândesc înainte, pur și simplu mi-au ieșit vorbele din gură, că i-a băgat prostii în cap fetei. Mama era posesivă și autoritară și nu concepea ca eu să iau fata și să plec din casa ei. Bănuiam că simte că ne vom despărți și îmi șantajează emoțional copilul. I-am și zis: „ De ce i ai spus fetei mele că mori
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
policlinici, farmacii, au însemnat un adevărat chin pentru mine. În casă numai despre cancer se vorbea. Nu de puține ori am fost pe punctul de a ceda psihic de tot în lunile ce au urmat. Dacă toată viața ei fusese posesivă cu mine, acum era din ce în ce mai mult. Au fost câteva zile în care mi-am dorit iarăși să-mi iau fata și să plec fără să mă uit în urmă. Mă simțeam prea sleită de puteri. Pe fiica mea am făcut
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
a acestui principiu, izvorâtă din experiența populară și transmisă de la o generație de părinți la alta, se referă la măsura în dragostea față de copil și este formulată astfel: pe copil să-l săruți numai când doarme. Da, o dragoste manifestă, posesivă, egoistă, sufocantă, poate avea urmări negative asupra educației copilului. O altă cerință a susnumitului principiu este păstrarea măsurii în satisfacerea dorințelor exagerate și a capriciilor copilului. Totul este ca părinții să reziste solicitărilor și să nu se abată de la normalitate
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
În chiotele demente ale Leontinei. Sunt destul de aproape de Ortansa ca să nu trebuiască să mă Întind prea mult, mâinile mi-au coborât deja pe umerii ei și pe sânii ei mici, Într-un gest fără nimic echivoc În el și deloc posesiv, oh, cât de mult te-am iubit, cât de mult te iubesc, dragostea mea, rămâi aici, stai, rămâi, rămâi, dar nici oroarea ei uimită și strâmbătura Înspăimântată ce-i contorsionează gura n-au nimic echivoc. Încă mă Întind spre ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
anumit timp și loc -, destinația lor a fost «pervertită » pe parcurs, operele de artă luând căi neconforme spiritului lor, fiind ținta unor forțe ce nu au nici o legătură cu altitudinea spirituală (Îmbogățiri inerente unor războaie de cotropire, porniri megalomanice și posesive ale unor frunți Încoronate, strategii subversive ale unor industrii de turism, capricii personale de tot felul). Și s-a ajuns astăzi ca arta să subziste „Îngrămădită” În vaste spații artificiale, adică În locuri total incompatibile cu ținta lor inițială. Muzeul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
la Jonkers. De fapt, marfa lui Jonkers era mai bună și cîteodată mă aprovizionam și eu de la Jonkers sau de la partenerul lui Jonkers, un tip bătrîn și chior pe nume Richter. Cumva, Pat afla Întotdeauna - avea o intuiție de mamă posesivă - și făcea mutre două-trei zile. Jonkers și Richter n-au rezistat mult. Colțul de la Exchange și Canal e unul dintre cele mai riscante locuri din New Orleans cînd e vorba de marfă. Într-o zi au dispărut amîndoi și Pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
expresie pentru a exagera interesul față de interlocutor (Te rog, atenție la scări, sunt extrem de alunecoase! Întotdeauna ai fost cel mai bun!); (iii) folosirea mărcilor solidarității de grup sau ale apartenenței la grup: persoana I plural la verb; pronumele personale și posesive de persoana I plural; cuantificatorul toți; substantive (grupul nostru, colectivul nostru); pluralul solidarității; adresarea inversă (folosirea de către vorbitor a unui termen care ar fi de așteptat să fie folosit de către ascultător ca în - Ce faci, mamă, acolo?, unde substantivul mamă
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
uman specific (L-am văzut pe Ion), dublarea complementului direct animat specific (Am văzut fotografia, Am văzut copilul, L-am văzut pe copil) și a complementului indirect (I-am spus și lui ce s-a întâmplat), dezvoltarea structurilor cu dativ posesiv (Mi-am așteptat copilul la gară), reorganizarea sistemului politeții în trei trepte (tu-dumneata-dumneavoastră) etc. Formarea limbii literare pe baza românei populare, adică a limbii vorbite, a însemnat fixarea în limbă a unui mare număr de forme fluctuante ca structură gramaticală
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
deux enfants (Pierre Nora, op. cit., pp. 227-346). 37 "Aici se învață nu numai limba, istoria sau geografia națiunii, ci și cum se trăiește și se gândește în spirit național [...]. Pedagogia sentimentului de apartenență trece prin utilizarea în mod recurent a posesivelor de persoana întâi plural "țara noastră", "patria noastră" care reamintesc permanent că identitatea este colectivă. Manualele școlare constituie un puternic factor de integrare, ele fiind difuzate în sute de mii, ba chiar la mai multe generații milioane de exemplare; textele
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
el/ei și ea/ele) trebuie să fie (re)clasate în domeniul reluărilor, împreună cu demonstrativele, cu anumite nedefinite și cu unele grupuri nominale definite (nivelele N4 și N6 din schema 3), în timp ce primele două persoane trebuie puse în relație cu posesivele și cu modalizatorii, cu clasa deicticelor și cu ansamblul domeniului enunțiativ (nivelul N7 din schema 3). În legătură cu subordonatele relative, B. Combettes notează limpede că: Proprietățile lor morfo-sintactice se analizează într-o gramatică a frazei; în schimb, rolul lor discursiv repartizarea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
așa, sau mai bine spus, nu găsesc cuvîntul), non-coincidența cuvintelor cu ele înseși (în sens etimologic, în ambele sensuri ale termenului) sau non-coincidența interlocutivă (dați-mi expresia, cum obișnuiești tu să spui). • Indicii de persoane: de la pronume și adjective pronominale posesive mărci ale persoanei (cartea mea/ta/sa/noastră/ voastră), de la invocarea unei ființe absente sau a unui lucru (ultimul vers din poemul de Baudelaire T18, citat mai jos), pînă la numele de calitate (trădător, trădătorul ăla de X, zăpăcitul ăla
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și deci identificabile semantic: Maria Callas era o soprană divină. Reformularea 5 finală un mit al artei vocale operează mai explicit în același mod: N1 (Maria Callas) ESTE UN N2 (mit al artei vocale). Rolul pe care-l joacă determinanții posesivi în continuitatea referențială este adeseori neglijat 6. În T26, sintagmele nominale Fragilitatea EI sau în T5 mama LUI, păturica și ursulețul LUI sînt atașate anaforic de mica victimă. Anafora pronominală este, prin definiție, fidelă, căci ea nu indică în general
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
trei macro-acte printre care explicația (II) joacă un rol fundamental: întărind argumentativ I, ea justifică și face posibil III: I. Refutație <<<<<<< II. Explicație >>>>>>> III. Appel (directiv). Introducerea verbelor la persoana I din e10 a fost pregătită de cei doi determinați posesivi țelul MEU, singurul MEU țel din e9. Referința la persoana întîi este dată apoi de semnătura afișului. Textul se încheie cu un act expresiv care urmează după cele două enunțuri marcate de unirea enunțătorului cu destinatarii ("toți francezii") în persoana
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
5 4 5 Asupra reformulării, v. Adam 1990: 170-187. 6 Vezi aici M. Heintz (2003) și Kleiber (2004). A se vedea, pentru limba română, distincția de gen, prezentă la pronumele personal în Genitiv: lui/ei, respectiv omonimia genurilor posesorilor în posesivele său/sa, și păstrarea distincției de gen pentru obiectul posedat (n.tr.). 5 7 6 7 8 7 9 8 10 11 În schimb, este o eroare frecventă în numeroase compuneri școlare, la elevii tineri, în special atunci cînd li
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]