1,109 matches
-
În versul lui G.Coșbuc „Ai mei pierduți sunt pașă, toți.” (Poezii, I, p. 180), pronumele posesiv ai mei substituie substantivul familia, caracterizat printr-un raport de apartenență în care este implicat locutorul: familia mea. Spre deosebire de pronumele personal neutru, pronumele posesiv se caracterizează prin trăsătura semantică ‘posesia’, în sens larg. Ideea de posesie intervine și în planul semantic al pronumelui personal (casa lui, viața-mi) și al pronumelui reflexiv („Și-a pierdut averea.”), dar numai la genitiv, fiind conținutul semantic specific
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al pronumelui personal (casa lui, viața-mi) și al pronumelui reflexiv („Și-a pierdut averea.”), dar numai la genitiv, fiind conținutul semantic specific al acestui caz în flexiunea oricărei unități lexico-gramaticale: averea Irinucăi, averea lui, averea fiecăruia etc. Pronumele posesiv se înscrie între pronumele personale prin circumscrierea raportului de posesiune la protagoniștii comunicării. Raportul este explicit, când pronumele posesiv trimite numai spre posesor: cartea mea sau implicit, când pronumele cuprinde în planul său semantic și posesorul și obiectul posedat: a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitiv, fiind conținutul semantic specific al acestui caz în flexiunea oricărei unități lexico-gramaticale: averea Irinucăi, averea lui, averea fiecăruia etc. Pronumele posesiv se înscrie între pronumele personale prin circumscrierea raportului de posesiune la protagoniștii comunicării. Raportul este explicit, când pronumele posesiv trimite numai spre posesor: cartea mea sau implicit, când pronumele cuprinde în planul său semantic și posesorul și obiectul posedat: a mea. La amândouă variantele pronumelui posesiv sensul de persoană rămâne o trăsătură lexico-semantică în afara opoziției gramaticale categoriale. În consecință
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin circumscrierea raportului de posesiune la protagoniștii comunicării. Raportul este explicit, când pronumele posesiv trimite numai spre posesor: cartea mea sau implicit, când pronumele cuprinde în planul său semantic și posesorul și obiectul posedat: a mea. La amândouă variantele pronumelui posesiv sensul de persoană rămâne o trăsătură lexico-semantică în afara opoziției gramaticale categoriale. În consecință, indiferent de persoana semantic-lexicală a pronumelui-subiect, verbul-predicat se situează totdeauna la persoana a III-a: Ai mei/ai tăi/ai săi au plecat. Cele două variante semantice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în afara opoziției gramaticale categoriale. În consecință, indiferent de persoana semantic-lexicală a pronumelui-subiect, verbul-predicat se situează totdeauna la persoana a III-a: Ai mei/ai tăi/ai săi au plecat. Cele două variante semantice determină constituirea a două subclase pronominale: • pronume posesive (propriu-zise) • pronume posesive întrebuințate adjectival Aceste două subclase se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive la nivel morfologic și sintactic. Sub aspect morfologic, în legătură cu modalitatea specifică de realizare a raportului semantic de posesiune, pronumele posesiv cunoaște două variante structurale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
categoriale. În consecință, indiferent de persoana semantic-lexicală a pronumelui-subiect, verbul-predicat se situează totdeauna la persoana a III-a: Ai mei/ai tăi/ai săi au plecat. Cele două variante semantice determină constituirea a două subclase pronominale: • pronume posesive (propriu-zise) • pronume posesive întrebuințate adjectival Aceste două subclase se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive la nivel morfologic și sintactic. Sub aspect morfologic, în legătură cu modalitatea specifică de realizare a raportului semantic de posesiune, pronumele posesiv cunoaște două variante structurale: • termeni simpli, omonimi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două subclase pronominale: • pronume posesive (propriu-zise) • pronume posesive întrebuințate adjectival Aceste două subclase se caracterizează printr-o serie de trăsături distinctive la nivel morfologic și sintactic. Sub aspect morfologic, în legătură cu modalitatea specifică de realizare a raportului semantic de posesiune, pronumele posesiv cunoaște două variante structurale: • termeni simpli, omonimi cu genitivul pronumelui personal și reflexiv, formă accentuată: meu, tău, său9; acest tip structural este specific pronumelor întrebuințate adjectival; • termeni compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de realizare a raportului semantic de posesiune, pronumele posesiv cunoaște două variante structurale: • termeni simpli, omonimi cu genitivul pronumelui personal și reflexiv, formă accentuată: meu, tău, său9; acest tip structural este specific pronumelor întrebuințate adjectival; • termeni compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău etc., al meu, ai mei etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și reflexiv, formă accentuată: meu, tău, său9; acest tip structural este specific pronumelor întrebuințate adjectival; • termeni compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău etc., al meu, ai mei etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin coexistența a două nivele în dezvoltarea sensului de persoană: • un nivel general, al sintagmei pronumelui posesiv, reprezentat de persoana a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
formă accentuată: meu, tău, său9; acest tip structural este specific pronumelor întrebuințate adjectival; • termeni compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău etc., al meu, ai mei etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin coexistența a două nivele în dezvoltarea sensului de persoană: • un nivel general, al sintagmei pronumelui posesiv, reprezentat de persoana a III-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
compuși, alcătuiți din articolul posesiv al, a etc. și termenul simplu: meu, tău etc., al meu, ai mei etc. MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin coexistența a două nivele în dezvoltarea sensului de persoană: • un nivel general, al sintagmei pronumelui posesiv, reprezentat de persoana a III-a, constantă: „Ai noștri/Ai voștri au sosit ieri.” • un nivel specific, al pronumelui reprezentând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
PRONUMELUI POSESIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI POSESIV" Pronumele posesiv variază în cursul flexiunii în funcție de persoană, gen, număr și caz. Persoanatc "Persoana" Pronumele posesive compuse se caracterizează prin coexistența a două nivele în dezvoltarea sensului de persoană: • un nivel general, al sintagmei pronumelui posesiv, reprezentat de persoana a III-a, constantă: „Ai noștri/Ai voștri au sosit ieri.” • un nivel specific, al pronumelui reprezentând posesorul, când sensul de persoană variază în funcție de raportul semantic dintre posesor și protagoniștii actului lingvistic. La acest al doilea nivel
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de persoana a III-a, constantă: „Ai noștri/Ai voștri au sosit ieri.” • un nivel specific, al pronumelui reprezentând posesorul, când sensul de persoană variază în funcție de raportul semantic dintre posesor și protagoniștii actului lingvistic. La acest al doilea nivel, pronumele posesiv prezintă aceiași termeni corelativi: Persoana I: (al) meu; se caracterizează prin identitatea locutor (eu) - posesor (meu) ® al meu Persoana a II-a: (al) tău; se caracterizează prin identitatea interlocutor (tu) - posesor (tău) ® al tău Persoana a III-a: (al) său
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se caracterizează prin identitatea interlocutor (tu) - posesor (tău) ® al tău Persoana a III-a: (al) său; se caracterizează prin identitatea obiect (uman) al comunicării (el) - posesorul (său) ® al său. Categoriile de număr, gen și caz au caracter biplan la pronumele posesive compuse. La pronumele simple variabilitatea formelor în funcție de aceste categorii este condiționată de întrebuințarea lor adjectivală. Numărul și genultc "Num\rul [i genul" Sensul de număr implică două nivele: • un nivel lexico-gramatical, rezultând din situarea posesorului în opoziția singularitate-pluralitate: al meu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al meu/al nostru; • un nivel gramatical, rezultând din situarea sintagmei globale în opoziția singularitate-pluralitate: al meu/ai mei;al nostru/ai noștri. Ca și celelalte pronume, personale sau nepersonale, datorită trăsăturii semantice + uman, categoria genului se realizează la pronumele posesive în doi termeni corelativi: masculin-feminin: al meu/a mea, al nostru/a noastră. În planul expresiei, opoziția se realizează la nivelul ambilor constituenți ai sintagmei, prin dezinențe, variabile totodată și în funcție de gen: Masculin: -l...-u/-i...i: al meu/ai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lor/ale lor. În accentuarea opoziției de număr și gen, intervin și alternanțe fonetice, condiționate de morfemele dezinențiale în structura pronumelor simple: e/ea (meu/mea), o/oa (nostru/noastră/noastre), str/ștr (vostru/voștri). Cazultc "Cazul" La singular, pronumele posesive realizează, în sfera limbii literare, numai opoziția nominativ-acuzativ; marca distinctivă a cazului acuzativ este morfemul pe: al meu/pe al meu. Când acuzativul nu este expresia funcției sintactice de complement direct, anularea omonimiei cu nominativul este realizată prin intermediul prepozițiilor cerute
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ac.) pe ai mei, (cu) ai mei etc. Omonimia genitiv-dativ se anulează la nivel sintactic, la fel ca în flexiunea substantivului sau a altor pronume: ( G.) speranța alor mei, asupra alor mei/( D.) spune alor mei, datorită alor mei. PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUINȚATE ADJECTIVALTC " PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUIN}ATE ADJECTIVAL" (PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)TC "(PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)" Se caracterizează prin dependența lor morfologică față de substantivul (pronumele) împreună cu care se dezvoltă raportul explicit de posesiune; subordonându-se acțiunii principiului acordului, pronumele adjectivale își modifică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu) ai mei etc. Omonimia genitiv-dativ se anulează la nivel sintactic, la fel ca în flexiunea substantivului sau a altor pronume: ( G.) speranța alor mei, asupra alor mei/( D.) spune alor mei, datorită alor mei. PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUINȚATE ADJECTIVALTC " PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUIN}ATE ADJECTIVAL" (PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)TC "(PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)" Se caracterizează prin dependența lor morfologică față de substantivul (pronumele) împreună cu care se dezvoltă raportul explicit de posesiune; subordonându-se acțiunii principiului acordului, pronumele adjectivale își modifică forma în funcție de numărul, genul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitiv-dativ se anulează la nivel sintactic, la fel ca în flexiunea substantivului sau a altor pronume: ( G.) speranța alor mei, asupra alor mei/( D.) spune alor mei, datorită alor mei. PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUINȚATE ADJECTIVALTC " PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUIN}ATE ADJECTIVAL" (PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)TC "(PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)" Se caracterizează prin dependența lor morfologică față de substantivul (pronumele) împreună cu care se dezvoltă raportul explicit de posesiune; subordonându-se acțiunii principiului acordului, pronumele adjectivale își modifică forma în funcție de numărul, genul și cazul substantivului (pronumelui) determinat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivel sintactic, la fel ca în flexiunea substantivului sau a altor pronume: ( G.) speranța alor mei, asupra alor mei/( D.) spune alor mei, datorită alor mei. PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUINȚATE ADJECTIVALTC " PRONUMELE POSESIVE ÎNTREBUIN}ATE ADJECTIVAL" (PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)TC "(PRONUMELE POSESIVE ADJECTIVALE)" Se caracterizează prin dependența lor morfologică față de substantivul (pronumele) împreună cu care se dezvoltă raportul explicit de posesiune; subordonându-se acțiunii principiului acordului, pronumele adjectivale își modifică forma în funcție de numărul, genul și cazul substantivului (pronumelui) determinat: sora mea/fratele meu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lăsa să moară,/ Deși al meu e un noian de vină” (M. Eminescu, IV, p. 361), „În întunericul meu locuiești/de-atunci ca o stea în fântână.” (L. Blaga, p. 265) În sintagmă cu substantive feminine, pronumele adjectivale, spre deosebire de pronumele posesive propriu-zise (absolute), dezvoltă forme de genitiv-dativ și la singular: „Deasupra casei tale ies/ Și azi aceleași stele.” (M. Eminescu, I, p. 186) Opozițiile se desfășoară numai în planul expresiei, la nivelul dezinențelor: / F./ (sora) mea-Ø/ /M./ (fratele) me-u; / Sg.F./ (sora
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în planul expresiei, la nivelul dezinențelor: / F./ (sora) mea-Ø/ /M./ (fratele) me-u; / Sg.F./ (sora) mea-Ø/ /Pl.F./ (surorile) me-le;/ /Sg.M./ (fratele) me-u/ /Pl.M./ (frații) me-i;/ /N.F./ (sora) mea-Ø/ / G.F./ (surorii) me-le. În anumite condiții sintactice, pronumele adjectival este precedat de articolul posesiv al, a, variabil în funcție de genul, numărul și cazul substantivului-regent: Masculin, plural: N.Ac.: ai mei prieteni Feminin, plural: N.Ac.: ale mele prietene G.D.: alor mei prieteni G.D.: alor mele prietene SINTAXA PRONUMELUI POSESIVTC "SINTAXA PRONUMELUI POSESIV" La nivel sintactic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
precedat de articolul posesiv al, a, variabil în funcție de genul, numărul și cazul substantivului-regent: Masculin, plural: N.Ac.: ai mei prieteni Feminin, plural: N.Ac.: ale mele prietene G.D.: alor mei prieteni G.D.: alor mele prietene SINTAXA PRONUMELUI POSESIVTC "SINTAXA PRONUMELUI POSESIV" La nivel sintactic, pronumele posesiv-absolut (propriu-zis) prezintă două modalități de întrebuințare, în funcție de specificul lor semantic: autonomă și anaforică. Se întrebuințează autonom pronumele posesive compuse caracterizate prin plan semantic și structură constantă; sunt pronume care substituie de regulă aceleași substantive: a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ac.: ale mele prietene G.D.: alor mei prieteni G.D.: alor mele prietene SINTAXA PRONUMELUI POSESIVTC "SINTAXA PRONUMELUI POSESIV" La nivel sintactic, pronumele posesiv-absolut (propriu-zis) prezintă două modalități de întrebuințare, în funcție de specificul lor semantic: autonomă și anaforică. Se întrebuințează autonom pronumele posesive compuse caracterizate prin plan semantic și structură constantă; sunt pronume care substituie de regulă aceleași substantive: a mea = soția (mea), al meu = soțul (meu), ai mei = familia (mea) și alte câteva, rezultând din absolutizarea întrebuințării anaforice în aceleași contexte sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din absolutizarea întrebuințării anaforice în aceleași contexte sintactice: „Rămâneți cu ce aveți. Nu vă mai pot da într-adaos decât o inimă ușoară ca să vă bucurați cu al vostru.” (M. Sadoveanu, p. 514) În afara acestui număr relativ restrâns de pronume posesive autonome, pronumele posesiv are natură sintactică și întrebuințare anaforică; rezultă din pronominalizarea unor substantive sau sintagme introduse într-un raport de posesiune în care sunt implicați protagoniștii actului lingvistic: „Și nații călătoare, împinse de a mea/Umplut-au sperioase pustiul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]