868 matches
-
Evropa- „poloneză, parol, vals” și chiar „écossaise”), „boierii cei tineri Își lepădau giubelele și papucii, rămâneau numai În meși și alergau de luau fetele și cucoanele la joc”4. Aduncându-ne aminte că giubelele sunt niște haine lungi și largi din postav, am vrut să aflăm În amănunt ce sunt „meșii”, spre a vedea ce poartă pe dedesubtul giubelelor boiernașii. Surpriză! „Meșii”, descoperim În DEX, sunt „un fel de Încălțăminte fără toc, confecționată din piele subțire și purtată În trecut de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
frazare a lui Ghica: Coletti e „cam muchelef la haine”. Răscolind dicționarele, observăm că muchelef explodează Într-o arteziană de sinonime: „elegant”, „spilcuit”, „aranjat”, „cochet”, „dichisit”, „fercheș”, „ferchezuit”. Toate extrem de potrivite unui dandy de pe malurile Senei, ce poartă „venghercă de postav negru cu brandenburguri și cu chiostecuri, pantaloni nohutii largi de se vedea numai vârful botinei de lac; jiletca de catifea vișinie, cu găitan de fir de jur Împrejur și mai multe lanțuri de aur la ceasornic”. Cu un glosar alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lac; jiletca de catifea vișinie, cu găitan de fir de jur Împrejur și mai multe lanțuri de aur la ceasornic”. Cu un glosar alături, aflăm că pantalonii sunt de culoarea năutului, adică gălbui, că vengherca e o haină scurtă de postav sau că, de pildă, chiostecurile sunt un fel de șiret elegant. Să fie acesta un dandy? La drept vorbind, nu, pentru că pe atunci un simplu costum elegant nu te putea strecura În casta dandy-lor autentici. Chiar dacă face parte din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
doua oară, tot la Londra, surprins de furtună la Întoarcerea dintr-o plimbare pe cal, d’Orsay are prilejul să mai descopere ceva: paltonul. Ca să nu riște un guturai, Îl determină pe un marinar olandez să-i vândă haina din postav, lungă până deasupra genunchilor. Astfel echipat Își face semeț intrarea În club. „Ploaia Încetase; era ora fashionable. A doua zi, zece călăreți apărură În haine lungi și largi: fusese inventat paltonul”, comentează Jacques Boulanger peste ani buni, În cartea consacrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
soldat reprezintă fragmentele uniforme ale aceleiași mase, segmentele aceluiași cerc, aceeași unealtă cu mânerul diferit. Toți aceștia se culcă și se scoală o dată cu soarele; pentru unii, cântatul cocoșului; pentru altul, goarna; pentru acesta, un pantalon de piele, doi coți de postav albastru și niște cizme; pentru ceilalți, primele zdrențe care le cad sub mână; pentru toți, cea mai ordinară mâncare: strădaniile lor se Îndreaptă cu egală măsură, În fiecare anotimp, spre aceleași lucruri, indiferent dacă bat piatra sau oamenii, culeg fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
opinia; or, moda nu a fost niciodată altceva decât opinia În materie de costumație. Deoarece costumația este cel mai puternic dintre toate simbolurile, se poate spune că Revoluția a fost și o problemă de modă, o confruntare Între mătase și postav. Astăzi Însă MODA nu se mai reduce la luxul persoanei. Materialul vieții a devenit obiectul unui progres general și a cunoscut o dezvoltare nemaiîntâlnită. Fiecare dintre trebuințele noastre a dus la crearea unei adevărate enciclopedii, iar viața noastră animală depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau mai puțin curat, pudrat, pomădat, uzat; niște butoniere mai mult sau mai puțin Întregi; pulpana unei haine atârnând, asprimea unei stofe noi, iată diagnosticele sigure ale profesiunilor, moravurilor și obiceiurilor. Și iată costumul nou-nouț al unui dandy, haina de postav a rentierului, redingota scurtă a misitului clandestin, fracul cu nasturi suflați În aur al lyonezului retrograd sau surtucul slinos al avarului. Deci Brummell avea dreptate să vadă În TOALETĂ punctul culminant al vieții elegante; căci ea domină opiniile, ea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atât de încet, încât a fost iute ajuns din urmă de trupa sa, formată din mai bine de o sută de cai și catâri care transportau bărbați, femei, copii, precum și un mare număr de cufere și de obiecte înfășurate în postavuri. Se povestea a doua zi că dezgropase cadavrele strămoșilor săi și că le luase cu el pentru a nu le lăsa să cadă în mâinile dușmanului. S-a mai pretins și că nu-și putuse lua cu sine toate bunurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
evidente semne de prietenie, evocând împreună amintirea unchiului meu, cât și amintiri mai surâzătoare din caravana noastră. Motivul vizitei mele l-a făcut să se cufunde într-o lungă meditație; ochii lui păreau să mă măsoare, trecând de la boneta din postav verde la barba ajustată cu grijă, apoi la haina brodată, cu mâneci largi și pline de măreție; sprâncenele lui albe păreau o balanță care cântărea avantajele și dezavantajele; apoi, depășindu-și, se pare, șovăielile, mi-a făcut o ofertă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care Akbar spusese: „Alteță!“? Escorta ei nu se deosebea prin nimic de cea a oricărei orășence: o singură slujnică, o țărăncuță cu gesturi greoaie care părea că se hlizește mereu și care ducea un obiect plat, înfășurat neglijent într-un postav vechi și uzat. Privirea mea s-a arătat desigur prea insistentă, căci circaziana și-a întors fățiș chipul, la care Akbar, băgând de seamă, veni să-mi destăinuie pe un ton voit ceremonios: — Aceasta este Alteța Sa regală prințesa Nur, văduva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spatele spre mulțime, ei alcătuiră trei cercuri concentrice, având în mijloc un bărbat călare. Nu era ușor să-l recunoști în silueta aceea pe Tumanbay. Cu capul gol și barba în dezordine, nu avea drept straie decât niște zdrențe din postav roșu prost ascunse de o mantie albă. În picioare nu avea decât niște legături grosolane dintr-o pânză albastră. Un ofițer otoman îi ceru să coboare de pe cal și sultanul decăzut descălecă. Îi dezlegară mâinile, dar doisprezece soldați făcure pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai lua așa tare. GARDIANUL (Recade în reverie.): Păi, eu vă iau tare? Păi, numai pentru adunatul hârtiilor aveam zece oameni. Păi, când veneau vopsitorii și tapițerii și ridicau tribuna și se zvonea în oraș și se rostogoleau rulourile de postav roșu... Ați văzut vreodată postav roșu? Și când începea fanfara și cum mai cânta, încă de dimineață, în așteptarea osânditului... Și tobele, cum răpăiau tobele și tot orașul, îmbrăcat în ce avea el mai bun... Și ce învălmășeală și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Recade în reverie.): Păi, eu vă iau tare? Păi, numai pentru adunatul hârtiilor aveam zece oameni. Păi, când veneau vopsitorii și tapițerii și ridicau tribuna și se zvonea în oraș și se rostogoleau rulourile de postav roșu... Ați văzut vreodată postav roșu? Și când începea fanfara și cum mai cânta, încă de dimineață, în așteptarea osânditului... Și tobele, cum răpăiau tobele și tot orașul, îmbrăcat în ce avea el mai bun... Și ce învălmășeală și cum se băteau pentru locuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
recompensă adecvată pentru fluturele Swallowtail pe care-l prinsese odată pentru mine. În jur de ora opt seara, holul adăpostea o grămadă de mantale și galoși. În sala de ședințe a comitetului, de lângă bibliotecă, la o masă lungă acoperită cu postav (pe care fuseseră așezate acele creioane frumos ascuțite), tata și colegii lui se adunau pentru a discuta o anumită etapă a opoziției lor față de țar. Peste zumzetul de glasuri, o pendulă Înaltă dintr-un colț Întunecat bătea ora ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
am eu noroc în sat, Nici în sat, nici în vecini, Numai tăt în țări străini; Că șed în casă de zid Să mânc prefont tot plângând, Prefont acru nesărat Su picioare frământat Și cu fontul măsurat. Țipai zăbon de postav Luai patrăntaș cu prav, Țipai zăbonaș cu bumbi Luai patruntaș cu plumbi; Pătruntașu mi-i nănașu Și borneu taic'a meu Și pușca mi-i soră dulce, Băinetul frate - de - cruce. 188 De la Dunăre pe vale Merg trei sute de cătane
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Când pe cap îl punea Pe umere se oprea, Să nu vre fi șolduros Vre trece până jos, Că era anume făcut pe isteție, De un meșter de blăstămăție Și era cu o mintie creață Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
covrigi uscați, sărați și pastramă de oaie usturoiată; un butoiaș de lemn cu măsline, altul cu scrumbii afumate... iar în rafturi acadele și tot felul de bomboneturi... Avea de vânzare Smil orice... „Dacă intră omul să cumpere trei coți de postav, ori de pânză, ori niscai sare și chibrituri, sau gaz de lampă... pentru gospodărie, zicea crâșmarul, nu se poate să nu dea pe gât și o cinzeacă, două... de rachiu, ori o dușcă de vin!...“ Mai avea Șmil rachiu și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de pe pereți aparțineau doamnei Purvis: o acuarelă stridentă, Înfățișînd Golful Neapole În asfințit, cîteva gravuri În metal și o fotografie a răposatului domn Purvis, Îmbrăcat Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît, masa acoperită cu un postav gros și ghiveciul cu ferigi din fereastră erau de asemenea proprietatea doamnei Purvis, iar aparatul de radio era luat cu chirie. Numai pachetul cu țigări de pe consola căminului, ca și peria de dinți și ustensilele de bărbierit din dormitor (săpunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
alde Patton și Alexander și Pentland și ăi doi negri ai lui John Patton, de care ți-am zis, Willy și Lucindy Patton, și străbunicu-tău, bătrînul Bill Pentland, căruia-i ziceau toți Bill-Pălărierul, fiindcă făcea pălării din cel mai bun postav, că-nvățase să trateze lîna cu leșie, da, cele mai grozave pălării din lume, de-mi amintesc și-acum cum a venit un fermier la noi acasă cînd eram mică și i-a dat o pălărie lui unchiu-tu Sam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
foarte departe. Pare să fie umbra unui copac (de altfel) trunchiul acestuia poate fi observat În partea dreaptă) și doi soldați poartă trupul rănit al unui al treilea. Cel rănit are haine de culoare Închisă, țesute probabil din lână, un postav țărănesc, făcut În casă. Cel care Îl ține de subsuori și se află cu spatele În sensul de Înaintare, deci și cu spatele la copacul al cărui trunchi se vede În dreapta, are capul plecat și pare să-l privească atent pe rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
E o înmărmurire întreagă. Până și copacii au început să-și mai miște brațele pe cari frunzele rare și vestejite apar ca niște răni sângerii... Iată acum, s-a ridicat tot pământul de pe primul cadavru. Au apărut picioarele, îmbrăcate în postavul vărgat de închisoare... Mâinile date în lături au înjghebat o cruce. Să se mai fi păstrat oare?... Să mai fi rămas vreun rest, altul decât veștmintele?... Încă nu se poate ști nimic precis. Și lucrul continuă. În celălalt capăt al
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
un gigantic scut, precum eroii antici erau aduși în cetate de pe câmpul de luptă, șed acum trupurile martirilor. În jurul legionarilor, au venit familiile... Cine-i?... Cărei familii i se redă trupul fiului?... Haina este desfăcută. E o haină scurtă, din postav țărănesc. Dedesubt e haină vărgată, de închisoare. Urmează apoi, un pulover vărgat, maron. Cine-i recunoaște? E Ionel... Ionel Caratănase, se aude glasul mamei... E desfăcută și cămașa... Dungată... Urmează un flanel de piele... Totuși, nu-i sigur că este
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de-acasă. O pălărie rotundă și neagră, cu bor mic, specifică portului din satele făgărășene, pantaloni albi, strâmți, de bumbac, cămașa, tot de bumbac și fără guler, lăsată peste pantaloni și încinsă cu o curea lată, plus o vestă de postav vânăt. Doar bocancii mei erau "citadini". Nu vroiam să intru în vorbă cu nimeni, deoarece remarcasem că accentul meu tărăgănat, cu inflexiuni curioase pentru urechea unui bucureștean, și cuvintele "exotice" pe care le foloseam stârneau zâmbete amuzate. Probabil, le păream
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un timp semipatriarhal. Tehnica modernă se reducea atunci la locomobilele care puneau în funcțiune batoza la treier sau cu care ― puțini ― tăiau lemne. Se folosea forța apei la moară, la joagărele de tăiat scânduri sau la piua unde se prelucra postavul de lână, necesar pentru sumane și cioareci, ori "straiele" mițoase cu care ne acopeream iarna. Încă nu pătrunseseră hainele de oraș și covoarele cu sultani și cadâne. Toate articolele de îmbrăcăminte, cu excepția opincilor, erau făcute în sat. Pâinea nu se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se înfățișa cu lucrurile care le sînt mai scumpe între toate cîte le aparțin, sau care, după cum li se pare, îl desfată mai mult pe acesta. Iată de ce adesea vedem că li se aduc în dar principilor cai și arme, postavuri de mătase cu fire de aur, giuvaieruri și alte asemenea podoabe demne de măreția lor. Dorind, așadar, să prezint și eu Măriei Voastre o mărturie oarecare a prea supusei mele plecăciuni, nu am aflat între toate cîte sînt ale mele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]