2,403 matches
-
plăcere. O altă parte critica fărădelegea. Securitatea nu putea fi atacată direct de pana scriitorilor, era prea periculos șo, în special, nu trecea de cenzură. Astfel întregi opere literare, chiar de valoare, au folosit zeci de subterfugii pentru a păstra posterității crimele umanitare făcute se lingușitorii cu înalte funcții din partid sau organele publice de represiune Ea se constituie în ceea ce astăzi este numită „rezistența prin cultură” Academia (citește organele de cenzură) le accepta deoarece aveau o tentă a „tendinței” în
COLABORAŢIONISMUL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383547_a_384876]
-
urmat studiile primare în Capitală și tot acolo a obținut licența în științe juridice. În 1979 a emigrat în Statele Unite ale Americii, stabilindu-se în orașul New York. Alexandru Buican a publicat dramele Neînțelegerea și Încercarea („Polemici”, New York, 1987), precum și exegeza Posteritatea lui Bacovia și Istoria... lui G. Călinescu (București, Editura Științifică, 1994; Cluj-Napoca, Risoprint, 2010). Este, de asemenea, autorul singurei biografii complete a lui Constantin Brâncuși (Brâncuși. O biografie, București, Editura Artemis, 2006). În 2010 i-a apărut tot la editura
O nouă revistă literară la Baia Mare: ”Polemici” [Corola-blog/BlogPost/92344_a_93636]
-
se știe că Puterea are o primă cruce pe răboj” Și revine obsedanta întrebarea : cine-și mai dă osteneala să deschidă o carte a dramaturgului, la 165 de ani de la nașterea maestrului ? De ce „veșnica actualitate a lui Caragiale” redevine obsesia posterității ? Găsesc două răpunsuri cuprinzătoare. Viața ca reprezentare ,,contrafăcută” de limbajul mass-media, iată ce intuia la 1878, în inima unui târg din Valahia, Caragiale, el însuși eminamente un ,,om de presă” al timpului său.- Alexandru Condeescu, critic, istoric literar, eseist, director
Ion Luca Caragiale – n. 1/13 februarie 1852, Haimanale, jud. Prahova, Ţara Românească [Corola-blog/BlogPost/92435_a_93727]
-
se punea pe ziua morții și a învierii divinităților adorate, iar nu pe ziua nașterii lor. De aceea, cultul Mântuitorului în Biserică primară era concentrat mai tot în jurul morții și al învierii Sale. Calendarele creștine păstrează de asemenea în amintirea posterității, nu datele nașterii mucenicilor și ale Sfinților, ci datele morții lor. De aceea, Nașterea Domnului este considerată în general că o sărbătoare de origine mai nouă decât Pastile. Vechimea ei se poate urmări retrospectiv în documente până pe la sfârșitul secolului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92994_a_94286]
-
pare-se, l-am cam uitat (îndrăznesc a spune, cu vădit regret), deși spațiul scenei și al ecranului ni-l oferă cu generozitate, fără a aminti (mai cu sârg) de literatura propriu-zisă (dramaturgie, proză, poezie), pe care a lăsat-o posterității. Câtă subtilitate în frazarea: „Odată, am pornit dintr-o colibă căzută în genunchi sub povara coperișului de trestii, să prind marea taină de a citi în suflete, să învăț rostul vieții și să învăț a fi om... ” Da, voința de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93324_a_94616]
-
vremii, cenaclul a fost o adevărată școală de poezie, unde au început să se formeze mulți dintre poeții români din Voivodina. Elevii, încurajați de profesorul Ion Berlovan, și-au înșirat gândurile pe hârtie, fie în versuri, fie în proză, lăsând posterității un adevărat patrimoniu sub formă de creație literară, antologată în câteva rânduri: ,,Culori și curcubee”, ,,Imagini în violet”, ,,La izvorul dorului”, ,,Alfabet cromatic” și ,,Culorile vârstei”. În decembrie 2013 generația elevilor 2000 a primit antologia sa, cu creații în versuri
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
nimic, despre mineriade, numai de bine. O rușine... Și totuși, se mai scrie. Se înregistrează o veritabilă avalanșă de scriitori, dornici să-și înfățișeze emoțiile, gândurile, propria viață pe hârtie, fără să le pese prea mult de profit. Vor lăsa posterității dovezi ale existenței lor, chiar dacă acestea vor fi doar arhivate și stivuite undeva, acolo unde vor rămâne pentru foarte mult timp. Scriitorii sunt o rasă fidelă culturii. Se vor citi unii pe alții și se vor amuza copios de această
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93325_a_94617]
-
grăitor, alcătuită dintr-un șir întreg de evenimente, fapte, momente cruciale, de-a dreptul existențiale și determinante pentru eroul cărții, care, deși s-a urmărit acest lucru, nu a fost niciodată victimă, ci întotdeauna va fi consemnat (alături de ceilalți), de către posteritatea ce trebuie să fie cât mai obiectivă, drept eroul credinței, purtătorul Duhului Celui Dumnezeiesc în iadul lumii acesteia pământești, din a doua jumătate a secolului al XX - lea!... Scriitorul Răzvan Codrescu atenționează și subliniază faptul că „Viața lor merită cunoscută
In memoriam: zece ani de la săvârşirea din această viaţă, pământească, a Părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa [Corola-blog/BlogPost/93415_a_94707]
-
de care Eminescu a fost fascinat, percepându-l ca înrudit îndeaproape cu spiritul zalmoxian, al daco-geto-traco-ilirilor, multimilenar spirit al străromânilor. Tăiate cu exactitate cuantică, de laser ultraperformant, microeseurile Filosofia upanișadică, Absolutul brahmanic, Doctrina eliberării, Doctrina transmigrației, Cele patru înalte Adevăruri, Posteritatea budistă, Faptă și destin, Filosofia ,,Mahabharatei’’ asigură o temelie de neclintit demersurilor criticului și istoricului literar Ovidiu Ghidirmic, lămurindu-ne asupra sensurilor esențiale ale literaturii, filosofiei și culturii din România, din Europa, din Lume. De aici deprinde profesorul craiovean Ghidirmic
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
spațiul cultural al Europei centrale, răsăritene și sudice în al doilea sfert al secolului al XVII-lea. Român prin origine, conștiință, simțire și legături cu spațiul românesc, nobil al Poloniei și ierarh ortodox al Ucrainei, el a rămas în conștiința posterității ca apărător de seamă al culturii, în general și al celei ucrainene și românești, în special. Ștefan POPA Referință Bibliografică: Sfântul Ierarh Petru Movilă / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1086, Anul III, 21 decembrie 2013. Drepturi de
SFÂNTUL IERARH PETRU MOVILĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383147_a_384476]
-
înzestrat Creatorul și Stăpânul nostru al tuturor - Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos - pe care prea sfinția sa l-a cinstit și l-a slujit cu toată sinceritatea, dragostea și abnegația... M-aș bucura să știu, că atât contemporanii cât și posteritatea îi vor acorda, totdeauna, cinstea, recunoștința și prețuirea cuvenită pentru tot ce a făcut, pentru ceea ce a fost și însemnat (sau ar trebui să însemne) în conștiința și în memoria noastră colectivă, care, mă rog lui Dumnezeu să nu fie
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI ŞI VRANCEI (1932 – 2013). FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A TREI ANI DE LA MAREA SA TRECERE de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/383189_a_384518]
-
mai poți aștepta de la o gâscă bătrână? MAGISTRATUL. Cei de aici mă urăsc. Sunt opusul nereușitei lor. Am știut ce vreau. Știu. Le-am făcut numai bine. Chiar și Actorului; Romancierul zice că numai rău. Părerea unui scrib obsedat de posteritate. Un scârța-scârța pe hârtie care visează să existe, după expiere, încă un secol sau două și să urmărească din cărțile de citire nu știu câte generații de copii cu balivernele lui, până la obsesie, zăpăcindu-le și pe ele. Trebuie instituită Ordinea; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
rabie! Din Lazaret, o să-i trimit Magistratului vorbă că știu tot ceea ce va urma, până la căderea lui. Să mă omoare! Ucis de un tiran: un sfârșit pe măsura mea! Un final bine ales face cât o viață. Sau cât o posteritate, am dreptul ăsta. Nu sunt un muritor de rând, am fost dăruit cu har: nu oricine zidește lumi, propunându-le Lumii. Orânduiesc. FILOZOFUL. Cel care a intrat la Magistrat - îndepărtând gărzile doar c-un gest! așa spun martorii oculari - a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se înscrie și povestea noastră. Dar, cu evlavie aducându-ne aminte de vorbele unui mare înaintaș, am putea spune, oarecum la fel, că povestea nu e a noastră, nu e a voastră, a celor ce-acum o ascultați, ci a posterității noastre și a posterității posterității voastre. După câteva ore bune de zbucium, Marea Neagră, asemeni unei țări ce se trezește brusc învecinată cu un imperiu barbar de care era până atunci depărtată printr-o mare cultură, se potoli. Cei trei moldoveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noastră. Dar, cu evlavie aducându-ne aminte de vorbele unui mare înaintaș, am putea spune, oarecum la fel, că povestea nu e a noastră, nu e a voastră, a celor ce-acum o ascultați, ci a posterității noastre și a posterității posterității voastre. După câteva ore bune de zbucium, Marea Neagră, asemeni unei țări ce se trezește brusc învecinată cu un imperiu barbar de care era până atunci depărtată printr-o mare cultură, se potoli. Cei trei moldoveni și cu țigăncușă stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dar, cu evlavie aducându-ne aminte de vorbele unui mare înaintaș, am putea spune, oarecum la fel, că povestea nu e a noastră, nu e a voastră, a celor ce-acum o ascultați, ci a posterității noastre și a posterității posterității voastre. După câteva ore bune de zbucium, Marea Neagră, asemeni unei țări ce se trezește brusc învecinată cu un imperiu barbar de care era până atunci depărtată printr-o mare cultură, se potoli. Cei trei moldoveni și cu țigăncușă stăteau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu chirie, n-am mașină — Dar publicați cărți, faceți traduceri. Vă puteți descurca mai ușor. Și apoi veți avea timp să meditați, să scrieți. Ne-am zbătut să găsim soluții optime pentru toată lumea. În cazul dumneavoastră creația... poetul trăiește pentru posteritate, nu? țOare și la poarta raiului o fi tot așa poeții cu privilegiul iadului și buff? vodca iesti? hazaica iesti? țepușa ne gîdilă murim de rîs facem conjurații cu dracii ne batem pe burtă cu ei nimic din ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tot așa poeții cu privilegiul iadului și buff? vodca iesti? hazaica iesti? țepușa ne gîdilă murim de rîs facem conjurații cu dracii ne batem pe burtă cu ei nimic din ce e omenesc nu mi-e străin visăm medităm la posteritate) Îmi venea să plîng de mila lui cînd Îl vedeam așa pricăjit, cu obrajii trași de nesomn, cu ochii duși În fundul capului. Bietul tapițer, Îmi spuneam, ce-or fi avut cu el de l-au făcut dictator? Colegele mă așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de Rimbaud și de Nietzsche și cum ar arăta uimirea acelor poeme și ochii lor clipind stingheriți sub reflectoare și-n ce cută a obrazului și-ar ascunde complicitățile? Iată, nici n-am Început Încă să mă gîndesc serios la posteritate că mă și apucă o lehamite și o plictiseală fără margini; cum se furișează viermele mic În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern al organelor celulele canceroase. Această rumoare de vietăți oarbe care crește acolo surd, vrînd parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prin decesul a doi frați mai vârstnici, brokeri prosperi din Chicago, și, sub impulsul primei manifestări a sentimentului că lumea era a lui, se dusese la Bar Harbor, unde o cunoscuse pe Beatrice O’Hara. În consecință, Stephen Blaine transmisese posterității Înălțimea sa de ceva mai puțin de un metru optzeci și tendința de a șovăi În momentele cruciale, două calități abstracte Întâlnite și la fiul său, Amory. Se aținuse mulți ani În fundalul vieții de familie - o figură ștearsă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca și ăia făcuți din alamă. Cât despre bine cunoscutul Amory, el ar vrea să scrie chestii nemuritoare dacă ar fi suficient de sigur de ceva ca să riște să le spună și altora. Nu există dar mai otrăvit de lăsat posterității decât câteva platitudini inteligent răsucite. Tom, tu de ce nu treci la catolicism? Firește, ca să devii un bun catolic, ar trebui să renunți la comploturile violente despre care-mi povesteai cândva, dar ai scrie poezie mai frumoasă dacă ai avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
așteptase atât de mult, a căror frumusețe nădăjduise s-o transpună În forme de artă, ale căror instincte insondabile, splendid de incoerente și de nearticulate, intenționase să le perpetueze ca termeni ai existenței -, femeile deveniseră simple consacrări ale propriilor lor posterități. Isabelle, Clara, Rosalind, Eleanor, toate se Îndepărtaseră, exact prin frumusețea lor, În jurul căruia roiau bărbații, de posibilitatea de a contribui cu ceva, În afară de a-i Îmbolnăvi inima și a-l Înzestra cu expresii de uimire, cu care să umple paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
numai dacă vine din interior. Acest interior a fost sfârtecat de o otravă cu efect rapid. Unii mor mai discret și, poate, în chinuri și mai mari. Astfel i‑au fost distruse măruntaiele, iar povestitorul danez de basme a rămas posterității doar sub forma peliculei de celuloid. În felul ăsta, ceva din el i‑a supraviețuit. Frumoase, frumoase, frumoase vremuri erau. Nisip încins din deșert. # O lumină foarte blândă de primăvară se revarsă înăuntru prin ușile de sticlă Lalique, care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aprecia cine știe ce... -, nu i-ar fi plăcut nici să facă școală cu discipoli fideli și zeloși. Căci hedonismul suportă greu cristalizarea dinamicii sale într-o învățătură rigidă, înțepenită, moartă. Vitalitatea acestei sensibilități care revendica subiectivitatea și relativismul obligă la recunoașterea posterității în infidelități, transformări, reajustări și reformulări, în utilizarea liberă a patronimului său și a anecdotelor sale. Aristip face școală dăinuind, citat în semn de complicitate și de bunăvoință în operele câtorva filosofi ca un punct de raliere, o ocazie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
1. 1370. A. 1372. B). în schimb, el dă în Etica nicomahică destule detalii pentru a ne face cunoscute pozițiile acestui discipol heterodox al lui Platon, sub forma a patru teze, în definitiv destul de simple, seci și fără nicio dezvoltare. Posteritatea a reținut temperamentul măsurat al lui Eudoxiu. Astfel încât cititorii lui Aristotel evită să vadă în apologia făcută de el hedonismului o pledoarie pro domo. întrucât sinceritatea pledează în favoarea lui, unii interpretează apărarea dezinteresată de către el a plăcerii identificabile cu binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]