4,565 matches
-
înșiși o formă de totalitarism anti-teoretic. Deschiderea lipsită de orice discernământ, concesiile majore făcute mediilor populare (în planul literaturii) și hipermetaforizarea obscurizantă gen Derrida (în planul metadiscursului) au parafat "sentința la moarte" a postmodernismului (v. eseul Cronica unei morți anunțate: Postmodernismul). " Cum poți să fii român?". Variațiuni pe teme identitare comentează și prelungește, într-un fel, rețeaua intertextuală generată de celebra întrebare a lui Montesquieu ("Cum poți să fii Persan?"). Spiritul speculativ al Monicăi Spiridon este însă susținut, ca întotdeauna, de
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
de cerc pe care se mișcă poezia lui Nichita Stănescu este unul impresionant. Poetul debutează în plin realism socialist (primele versuri le publică în 1957, întâiul volum, Sensul iubirii, în 1960) și încheie, cu Noduri și semne (1982), în emergența postmodernismului. Există, firește, mulți autori mai longevivi decât el - dar aici nu este vorba despre vârsta efectivă, a omului, ci de vârsta creativă, a scriitorului. Nichita Stănescu a parcurs pe cont propriu etapele poeziei românești postbelice și, mai mult decât atât
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
focalizată pe axul poveștii și deschisă totodată către nenumăratele detalii aparent nesemnificative), vom ajunge, dacă nu la o concluzie fermă și univocă, atunci la o grilă de interpretare a haosului dintre cele două coperți. Câțiva comentatori au folosit, aici, termenul postmodernism ca o explicație convingătoare și suficientă; dar mărturisesc că ea mă satisface prea puțin. Fiindcă, departe de a fi slabe, "moi", valorile cu care operează prozatorul, prin intermediul eroilor săi, au o duritate colțuroasă. Nu descoperim în cazul de față niște
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
introducerea unei cărți, mai ales într-una despre jurnale de scriitori, și îndeosebi într-un capitol de subliniere a subiectivității proprii. Nu că nu e frumos, dar nu prea se mai poartă, într-o epocă a inocenței pierdute cum e postmodernismul, râsul satisfăcut, plin, la întâlnirea cu diferiți creatori - și cu sine. Mircea Mihăieș știe că totul s-a mai spus (uneori exact în termenii pe care îi folosim), descoperirile, invențiile, pionieratul fiind excluse. Critica va echivala atunci, în mod logic
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
intra între copertele încăpătoare ale proaspătului volum. Dacă ar fi să dau apă la moară unor asemenea cârcoteli de galerie, aș invoca absența inexplicabilă a lui Mircea Cărtărescu. Ca teoretician literar sau măcar ca gazetar politic, de data aceasta. Dintre Postmodernismul românesc, Pururi tânăr, înfășurat în pixeli și Baroane, măcar una și-ar fi găsit cu onoare locul în cele peste 500 de pagini ale acestui de-al treilea op. Dacă, în schimb, aș ține la o abordare mai puțin trivială
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
paralele inegale (1988; apărut în 2001 la Paris, în traducerea lui Odile Serre) sau Frumoasa fără corp (1993). Caracterul experimental i-a fost când reproșat, când elogiat, fiind cel mai adesea convertit în structurile mai largi ale textualismului sau ale postmodernismului. Situarea lui este clară în continuarea Școlii de la Târgoviște. Radu Petrescu și Mircea Horia Simionescu sunt invocați adesea ca maeștri recunoscuți. Pentru Gheorghe Crăciun e o formă de onestitate să nu ascundă secretele textului, să arate cum a gândit toată
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
și alte, numeroase, surprize. Story-ul, pe alocuri palpitant, e înecat însă în dulceața amăruie a limbajelor, un lector avizat desprinzându-se progresiv de cititorul naiv, pentru a prinde și a degusta aluziile culturale. Căci Levantul e un adevărat manual al postmodernismului românesc: o sursă inepuizabilă de citate și colaje intertextuale. Dintr-un punct sau altul al textului, al versurilor ce-l compun, se întind fire în toate direcțiile, către romantici și preromantici, moderni și postmoderni: tot atâtea valențe libere ale unui
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
volumele apărute, fie de excelentul număr dedicat lui de către revista "Manuscriptum". Din fericire, Vasile Băncilă nu mai este un autor de sertar și nici un "mister" cărturăresc. Rămâne întrebarea în ce măsură poate el să mai entuziasmeze publicul intelectual de astăzi, rezonant la postmodernismul de la universitățile de peste Ocean, în bună măsură dezabuzat și obișnuit cu plăcerea - nu rareori interesată - a autoflagelării. Par a fi departe de ziua de astăzi, exaltările tinerești ale lui Vasile Băncilă - om de litere născut în 1897 - față de dimensiunea românească
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
ficționalizarea naratorului și verosimilizarea romancierului ca personaj devin un fel de joc de societate la care este invitat să participe cititorul. Nesfârșitele primejdii e o carte care cuprinde cu larghețe, enciclopedic și umoristic, întregul repertoriu de convenții ale metaromanului, ale postmodernismului epic, ale prozei corintice (cum a numit-o N. Manolescu). Creatorul demiurgic e printre noi, e un constructor jovial al textului, fragmentat în piese de puzzle. Și-a abandonat transcendența din romanul realist sau doric (în termenii aceluiași critic). Reflecțiile
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
Mircea Horia Simionescu, protagoniștii Școlii de la Târgoviște, împreună cu afinii lor, vor scrie nenumărate astfel de texte (romane, jurnale, proze scurte, călătorii fanteziste, dicționare fictive). Romanul Nesfârșitele primejdii poate fi luat ca un text paradigmatic pentru un întreg gen literar al postmodernismului românesc. Nici Mircea Horia Simionescu însuși, maestru al parodiei și al metaficțiunii, nu va scrie ceva mai bun în acest gen, deși a mai publicat alte romane de același fel, cu o virtuozitate a ironiei care a culminat în principiul
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
organelor sexuale expuse la plaja nudiștilor este doar un exemplu. Este limpede că romanul a fost elaborat în ultimii ani ai dictaturii ceaușiste, dar a fost desăvârșit stilistic în primii ani ai tranziției. Precizarea este importantă pentru că structural cartea aparține postmodernismului anilor '80 (în spirit textualist el este încărcat de referințe culturale, textul mustește de citate, aluzii, clin d'oeil-uri ce trimit cu gândul la autori și opere celebre, visul, fantasticul, absurdul și chiar nebunia sunt singurele în măsură să dea
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
Daniel Cristea-Enache Un roman foarte original, aproape straniu e Luminare (Coborârea în text), compus cu toate dexteritățile textualismului, dar și cu o gravitate caracteristică, de către "optzecistul" Ioan Lăcustă. Distanțarea autorului de modelul ironic și literaritatea postmodernismului autohton, angajarea unei problematici substanțiale, în jurul celor câteva întrebări fundamentale, reies cu și mai multă claritate din această carte, deopotrivă trăită și scrisă. Ingeniozitatea scenariului narativ constă în chiar simplitatea lui. Prozatorul alege un spațiu urban prin care a trecut
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
moralei de sorginte religioasă, ca și prin defecțiunea celei iluministe, mînate de un raționalism nescutit de funeste excese, s-a produs un gol în care s-a dezvoltat o "nouă sensibilitate" în cunoașterea și practica socială, frecvent atașată așa-numitului postmodernism. Crepusculul moralei moderne a dus la o disipare, la un pluralism al eticilor numite "slabe", "persuasive", înlăturînd orice conținut normativ. S-a deschis un cîmp vast al speculațiilor pe care au înflorit soluțiile cu caracter individual, produse ale unor reguli
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
o susține e proiectată în marginal, accidental, minor. Cuvîntul de ordine al acestor discursuri decadente pare a fi suspiciunea, termen nietzschean ce și-a găsit o aplicație dintre cele mai fertile. În cuprinsul "modernității tîrzii", dacă nu în cel al "postmodernismului" al cărui statut a fost consacrat de Jean-Francois Lyotard, avem a face mai curînd cu o adaptare la real decît cu o tentativă de normare a acestuia. Cu o îngînare a realului în cheie minimalistă. Lipovetsky preconizează o etică "indoloră
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
ființarea omului, care nu mai poate fi purtată de exclusivitate nici în sînul creștinismului și nici doar în cadrul tradiției occidentale a rațiunii". Să adăugăm că, potrivit unui comentator, papa Ioan Paul al II-lea s-ar fi poziționat "de partea postmodernismului", grație atacului său împotriva marxismului și a liberalismului secular, pentru că "filosofiile secolului XX și-au pierdut farmecul iar vremea lor a trecut". Ni se pare nu numai dezirabilă ci și probabilă o nouă structurare a moralei într-un viitor poate
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
Daniel Cristea-Enache Dacă pe terenul prozei postmodernismul "optzecist" este o experiență clasată, depășită în varii direcții de Petru Cimpoeșu, Mircea Cărtărescu sau regretatul Ioan Lăcustă, în spațiul mai redus, dar mai dens al poeziei el reprezintă încă o platformă artistică viabilă. Epica suportă periodic injecții de viață
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
nici un ecou, din cauza difuzării și difuziunii limitate. Abia aceasta de față, apărută la aproape douăzeci de ani de la data finalizării ultimei variante (1 aprilie 1988), are șansa de a-și ocupa locul meritat, în rândul celor mai serioase lucrări dedicate postmodernismului românesc. Între timp, însă, tabloul generației '80, decupat din cel al literaturii române contemporane, s-a modificat sensibil. Departe de a mai reprezenta un eșalon al tinerelor speranțe, "optzeciștii" au intrat masiv în câmpul literar, în instituțiile academice și culturale
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
pastișa, parodia, autoreferențialitatea semi-ironică sunt, în ultimul deceniu, tot mai rar folosite și practicate. Poeții tineri aleg modele lirice ale revoltei sociale și convulsiei expresioniste, iar prozatorii, variantele multiple ale unui neorealism cu puternice implicații existențiale. Singurul domeniu în care postmodernismul a avut efecte pe termen lung, de ordin conceptual și retoric, este cel al criticii. Și e firesc să fie așa, deoarece, lăsând deoparte inserarea comentatorului în propriul text și tonul său adesea ghiduș, conștiința culturală și achizițiile teoretice ale
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
este cel al criticii. Și e firesc să fie așa, deoarece, lăsând deoparte inserarea comentatorului în propriul text și tonul său adesea ghiduș, conștiința culturală și achizițiile teoretice ale "optzeciștilor" noștri sunt de admirat și valorificat. Trebuie însă precizat că postmodernismul, așa cum îl înțelege și îl profesează Radu G. }eposu, este radical diferit de cel instrumentalizat de Mircea Cărtărescu ori Ion Bogdan Lefter. Dacă aceștia dovedesc un prelungit militantism generaționist, un partizanat vizibil, dincolo de marginile admise ale unei tendințe critice, autorul
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
eposu pune totuși preț pe unitatea și coerența textului, pe omogenitatea viziunii, căutând sistematic profunzimea și articularea operelor. Și substanța lor, aș adăuga, întrucât autorul "optzecist" are și această prejudecată tradițională... Se contrazice el? Dacă mutația culturală, de la modernism la postmodernism, este reală și angrenează literatura tinerilor scriitori din anii '80, de ce să utilizăm, în continuare, concepte și metodologii ale totalizării? Răspunde el însuși la această spinoasă întrebare, mutând accentul de pe iluzia totalizantă, globală, generică a creației literare (cu arta clasică
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
praf"... În ce-l privește, Radu G. }eposu nu și-a tratat colegii de generație ca pe niște viitoare statui încremenite, distonând cu istoria vie a literaturii. I-a citit și analizat fără o grilă care, punând semnul plus în dreptul postmodernismului, să le șteargă acestora notele individuale: singurele, în fond, care contează. Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă e mai degrabă o senină, surâzătoare panoramă.
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
mărturisesc despre victoria esteticului și a eticului necondiționat și pot fi revendicate de trei direcții cultural-literare: de tardomo-dernism (de manierismul, alexandrinismul și hiper-calofilia anilor 1970), de suprarealism și de prelungirile avangardismului românesc de după al doilea război mondial, dar și de postmodernism. În ciuda faptului că M. H. Simionescu a avut câteva funcții publice în epocă, autorul și cărțile lui au fost incomode regimului. În primul rând, datorită faptului că scriitorul a întreținut o prietenie durabilă cu ceilalți târgovișteni, iar manifestarea unui grup
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
din Ingeniosul bine temperat pot fi încadrate în aceeași viziune de creație, prozatorul român plecând de la influențe suprarealiste și ajungând la strategii narative care depășesc orice model literar sau paraliterar. Întâlnirea de idei dintre avangardism, modernism, noul roman francez și postmodernism este o trăsătură a experimentalismului în care trebuie integrat și M. H. Simionescu. Rizomatismul narativ îl situează pe prozator în proximitatea culturii occidentale, dincolo de zidurile comunismului est-european. Autorul este sincron cu mișcările culturale și literare vestice, în același timp în
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
ieșire din sărăcie. De la soluțiile de tip cooperare comunitară se trece tot mai mult la cele de tip antreprenoriat. La rândul ei, abordarea neoliberală a DEVCOM ajunge să fie contestată,în anii ’80 și ’90, de către comunitarism, populismul radical și postmodernism. Mișcările sociale postmoderniste susțin curente precum feminismul și ecologismul și se opun abordărilor de tip modernizare. Aspectul problematic esențial în cazul postmodernismului a fost acela de a duce la diminuarea activităților economice necesare pentru DEVCOM. Postmodernismul a susținut mai mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
abordarea neoliberală a DEVCOM ajunge să fie contestată,în anii ’80 și ’90, de către comunitarism, populismul radical și postmodernism. Mișcările sociale postmoderniste susțin curente precum feminismul și ecologismul și se opun abordărilor de tip modernizare. Aspectul problematic esențial în cazul postmodernismului a fost acela de a duce la diminuarea activităților economice necesare pentru DEVCOM. Postmodernismul a susținut mai mult acțiunile de reorganizare comunitară decât pe cele de dezvoltare economică locală. Mișcarea esențială a ideilor pare să fi pornit dinspre DEVCOM tradiționalistă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]