1,577 matches
-
de scriitori (generația ’80)” și „brusca «modă» a termenului postmodernism”, scriitorul opina că problemele asupra cărora trebuia meditat erau: „1) cu ce sens este și poate fi folosit în literele noastre cuvântul postmodernism? 2) este sau nu este generația ’80 postmodernistă? 3) cât de utilă și stimulatoare este, pentru înțelegerea literaturii contemporane, pentru nivelul discuțiilor teoretice și pentru producerea literaturii înseși, folosirea vocabulei postmodernism?”. Propriile-i răspunsuri la chestiunile formulate erau marcate de rezervă și scepticism. Trecând în revistă utilizarea termenului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
vocabulei postmodernism?”. Propriile-i răspunsuri la chestiunile formulate erau marcate de rezervă și scepticism. Trecând în revistă utilizarea termenului p. aplicat la literatura română, Mușina conchidea asupra impreciziei și confuziei vădite de accepțiuni foarte diverse și contradictorii: „Sintetizând și ordonând, postmodernist e Mircea Cărtărescu (Mircea Cărtărescu), postmoderniști sunt poeții Cenaclului de Luni (Florin Iaru), postmoderniști sunt «textualiștii» (Cristian Livescu), postmoderniști sunt poeții generației ’80 (Ion Bogdan Lefter și «red» din «Caiete critice»), postmoderniști sunt toți poeții contemporani valoroși, de la Ion Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
chestiunile formulate erau marcate de rezervă și scepticism. Trecând în revistă utilizarea termenului p. aplicat la literatura română, Mușina conchidea asupra impreciziei și confuziei vădite de accepțiuni foarte diverse și contradictorii: „Sintetizând și ordonând, postmodernist e Mircea Cărtărescu (Mircea Cărtărescu), postmoderniști sunt poeții Cenaclului de Luni (Florin Iaru), postmoderniști sunt «textualiștii» (Cristian Livescu), postmoderniști sunt poeții generației ’80 (Ion Bogdan Lefter și «red» din «Caiete critice»), postmoderniști sunt toți poeții contemporani valoroși, de la Ion Gheorghe la Mircea Cărtărescu (Nicolae Manolescu)”. Concluzie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Trecând în revistă utilizarea termenului p. aplicat la literatura română, Mușina conchidea asupra impreciziei și confuziei vădite de accepțiuni foarte diverse și contradictorii: „Sintetizând și ordonând, postmodernist e Mircea Cărtărescu (Mircea Cărtărescu), postmoderniști sunt poeții Cenaclului de Luni (Florin Iaru), postmoderniști sunt «textualiștii» (Cristian Livescu), postmoderniști sunt poeții generației ’80 (Ion Bogdan Lefter și «red» din «Caiete critice»), postmoderniști sunt toți poeții contemporani valoroși, de la Ion Gheorghe la Mircea Cărtărescu (Nicolae Manolescu)”. Concluzie care îl îndemna să avanseze, swiftian, o „modestă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
p. aplicat la literatura română, Mușina conchidea asupra impreciziei și confuziei vădite de accepțiuni foarte diverse și contradictorii: „Sintetizând și ordonând, postmodernist e Mircea Cărtărescu (Mircea Cărtărescu), postmoderniști sunt poeții Cenaclului de Luni (Florin Iaru), postmoderniști sunt «textualiștii» (Cristian Livescu), postmoderniști sunt poeții generației ’80 (Ion Bogdan Lefter și «red» din «Caiete critice»), postmoderniști sunt toți poeții contemporani valoroși, de la Ion Gheorghe la Mircea Cărtărescu (Nicolae Manolescu)”. Concluzie care îl îndemna să avanseze, swiftian, o „modestă propunere”: „Logic, există următoarele posibilități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
accepțiuni foarte diverse și contradictorii: „Sintetizând și ordonând, postmodernist e Mircea Cărtărescu (Mircea Cărtărescu), postmoderniști sunt poeții Cenaclului de Luni (Florin Iaru), postmoderniști sunt «textualiștii» (Cristian Livescu), postmoderniști sunt poeții generației ’80 (Ion Bogdan Lefter și «red» din «Caiete critice»), postmoderniști sunt toți poeții contemporani valoroși, de la Ion Gheorghe la Mircea Cărtărescu (Nicolae Manolescu)”. Concluzie care îl îndemna să avanseze, swiftian, o „modestă propunere”: „Logic, există următoarele posibilități: 1. să renunțăm la termen; 2. să-l folosim cu sensul (sensurile) pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Amatoria, în seriale ca O sută de ani de zile la porțile Orientului. Dar, și aici e întrebarea, sunt oare Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Alexandru Vlad, Sorin Preda, Viorel Marineasa sau Daniel Vighi, șase dintre cei mai importanți prozatori tineri, postmoderniști? Eu cred că nu[...]”. După o pledoarie detaliată în favoarea scepticismului față de utilizarea dată la noi termenului p., Alexandru Mușina considera îndreptățit să reafirme, între altele: „ - a susține că întreaga poezie română contemporană e postmodernistă e un generos și frumos sofism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
dintre cei mai importanți prozatori tineri, postmoderniști? Eu cred că nu[...]”. După o pledoarie detaliată în favoarea scepticismului față de utilizarea dată la noi termenului p., Alexandru Mușina considera îndreptățit să reafirme, între altele: „ - a susține că întreaga poezie română contemporană e postmodernistă e un generos și frumos sofism, care funcționează compensator și calmant (în plan socio-cultural) și narcotizant (în plan estetic); [...] - poeții și prozatorii generației ’80 nu sunt, în marea lor majoritate, niște postmoderniști; [...] - folosirea termenului se impune, deci, dar numai cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
a susține că întreaga poezie română contemporană e postmodernistă e un generos și frumos sofism, care funcționează compensator și calmant (în plan socio-cultural) și narcotizant (în plan estetic); [...] - poeții și prozatorii generației ’80 nu sunt, în marea lor majoritate, niște postmoderniști; [...] - folosirea termenului se impune, deci, dar numai cu accepțiunea pe care i-o dau teoreticienii occidentali, fără a încerca să îl manipulăm și, mai ales, fără iluzii; - fără iluzii, în sensul că folosirea unui termen nou nu ne face neapărat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
și, mai ales, fără iluzii; - fără iluzii, în sensul că folosirea unui termen nou nu ne face neapărat mai inteligenți sau mai talentați, că literatura noastră nu devine mai valoroasă sau mai «competitivă» pe plan universal dacă «avem și noi postmoderniștii noștri».” Optzecist disident - față de vulgata lefterianistă și cărtăresciană privind p. românesc -, Mușina și-a afirmat poziția critică, a susținut necesitatea și legitimitatea în poezie a unui „nou antropocentrism”, pe care l-a teoretizat, și a continuat să critice îndârjit fetișizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
românesc -, Mușina și-a afirmat poziția critică, a susținut necesitatea și legitimitatea în poezie a unui „nou antropocentrism”, pe care l-a teoretizat, și a continuat să critice îndârjit fetișizarea fenomenului prin texte cu caracter cvasi pamfletar: Să-avem și noi postmoderniștii noștri (1989), Paradisul din tomberon (1994), Postmodernismul socialist (1999) ș.a. O critică la fel de aspră va fi formulată de tânărul eseist Ciprian Șiulea, într-un text cu titlu ironic - Postmodernismul iluminist -, inclus în volumul Retori, simulacre, imposturi (2003). Ținta principală este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
de natură să îi fragilizeze aparenta preeminență. P. literar nu rămâne monopolul unei generații de creatori. Câțiva autori afirmați în anii ’90 - Adrian Oțoiu, Daniel Bănulescu, Dan Perșa, Ioan Es. Pop ș.a - pot apărea ca fiind „încă și mai postmoderniști” decât optzeciștii canonici, deși li se contestă importanța și legitimitatea, fiind considerați mai degrabă epigoni imperfecți sau retrograzi ai optzeciștilor: „Ca atmosferă artistică și, câtă e, ca ideologie literară, cei ce se intitulează nouăzeciști sunt cu un pas înapoi față de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
mai degrabă epigoni imperfecți sau retrograzi ai optzeciștilor: „Ca atmosferă artistică și, câtă e, ca ideologie literară, cei ce se intitulează nouăzeciști sunt cu un pas înapoi față de anii ’80”, crede Mircea Cărtărescu. Pe de altă parte, după 1989 romanul postmodernist a fost ilustrat, strălucit, nu numai de optzeciști (Mircea Cărtărescu, George Cușnarencu) și de nouăzeciști (Daniel Bănulescu, Adrian Oțoiu, Dan Perșa), ci și de scriitori din generații mai vârstnice (Dumitru Țepeneag), iar unul dintre prozatorii români postmoderni cei mai importanți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
scriitori), și, în focul polemicii, procedează fie la contestarea p., fie la redefiniri pro domo, uneori fanteziste și discutabile. Repere bibliografice: Postmodernismul, CC, 1986, 1-2 (număr special); Radu Enescu, Despre postmodernism. După sau dincolo?, F, 1988, 1; Mircea Mihăieș, Bazar postmodernist, F, 1988, 4; Antologia poeziei generației ’80, îngr. și pref. Alexandru Mușina, Pitești, 1993; Țeposu, Istoria, passim; Gianni Vattimo, Sfârșitul modernității. Nihilism și hermeneutică în cultura postmodernă, tr. Ștefania Mincu, postfață Marin Mincu, Constanța, 1993; Competiția continuă. Generația ’80 în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
studiilor vizuale contemporane se dezvoltă încă din a doua jumătate a secolului trecut sub forma unui complex de teorii care reflectă atât situația trasformării culturale postbelice, cât și practica artelor vizuale neo-avangardiste. Orice încercare meta-teoretică de investigare a complexului teoretic postmodernist și neo-avangardist ar putea fi legitimată doar prin recunoașterea caracterului eterogen și pluralist al teoriilor care au pus problema regândirii funcționalității conceptelor de cultură și de artă în condițiile conștientizării necesității de a soluționa critic clivajul suprasolicitat dintre cultura înaltă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
combinarea efectivă a viziunilor și metodologiilor de lucru în abordarea fenomenului artistic ca practică culturală extinsă. Dacă paradigma modernistă era înțeleasă ca reflectare a umanismului liberal rațional și a credinței în progres, pe baza unor valori autonome universal acceptate, paradigma postmodernistă reflectă constituirea contingentă a oricărei narațiuni supuse arbitrarității actelor de cunoaștere și eterogenității relațiilor de putere. În aceste condiții, instrumentalizarea strategiilor teoretice apare ca o consecință a transformărilor din practica artistică, de la multiplicarea fără precedent a mediilor, făcând posibilă apariția
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
reproducerii sale infinite" și a imposibilității de a mai apela la o origine reală. În aceeași notă a criticii originalității, Craig Owens oferă o analiză teoretică a alegoriei, surprinzând ruptura dintre interesul modernist asupra autonomiei, independenței și transcendenței și dezvoltarea postmodernistă a noilor practici artistice manifestate prin contingență, insuficiență și lipsă de transcendență 141. Condamnată în trecut ca "aberație estetică", alegoria apare în arta și critica de artă din ultima perioadă ca o atitudine și o tehnică, ca o percepție și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
teoreticienilor, pe o dihotonomie vulgară dintre modernism și postmodernism, ceea ce a produs condițiile dezvoltării criticii instituționale. Colaborator al revistei Art in America la începutul anilor '80, Hal Foster a devenit unul dintre cei mai activi critici americani ai noii generații "postmoderniste", făcând distincția între două tipuri de postmodernism: unul complice capitalismului contemporan și unul de rezistență în raport cu cel dintâi. Activitatea critică a lui Foster se înscrie în cel de-al doilea tip de postmodernism. În cartea sa Recodings: Art, Spectacle, Cultural
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
puse în practică de artele vizuale contemporane (ce au activat noi tipologii și tehnologii). În raport cu acestea, studiile vizuale devin ele însele o practică care se desfășoară în funcție de reperele genetice, poetice și politice ale unei teorii post-estetice elaborate în datele paradigmei postmoderniste de problematizare a crizei discursurilor despre artă. Dincolo de distincțiile care s-au făcut, prin nominalizările cotiturii lingvistice (lingvistic turn) tratate în anii '60 în artele vizuale ori a cotiturii vizuale și sociale (visual turn și social turn) înregistrate în comentariile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
domeniu în care influența comunităților virtuale religioase se poate manifesta într-un mod ambivalent este cel organizațional. Temerile liderilor religioși exprimate critic din punct de vedere etic se referă la faptul că experiența devoțională în cadrul comunităților virtuale religioase este adesea "postmodernistă și anti-instituțională" (Kluver & Chen, 2008), ceea ce implică respingerea autorității religioase în favoarea împuternicirii controlului individual asupra deciziilor, credințelor, activităților și investițiilor religioase. În ceea ce privește autoritatea și formele sale de manifestare online, comunitățile virtule religioase conțin structuri de putere permeabile pentru noi categorii
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
călătorie inițiatică pe exoticul drum al mătăsii. Farmecul povestirilor fantastice ale lui G. rezidă, de cele mai multe ori, în ambiguitatea semnificației, în umorul și ironia, savuroase, ale dialogurilor și în prospețimea (re)interpretărilor și (re)combinărilor tematice și stilistice. Un roman postmodernist, totodată situat în descendența Școlii de la Târgoviște, este Spiriduș sau August 1999 sau Sfârșitul lumii (2001), burlesc și ingenios construit, care exploatează ludic tema „milenaristă”, oarecum la modă în proza momentului. Monografia Ion Creangă (2002) are calitățile unei cărți cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
cinică, Întrucât „when everything goes, nothing matters” - când totul este acceptabil, nu mai contează nimic. Nu știu cât e de postmodernă situația din România, dar cinismul este cu siguranță prezent. Mircea Mihăieș: Din acest punct de vedere, am ilustrat foarte bine teoriile postmoderniste În materie de politică. Sunt mari probleme, pentru că pe de o parte există aspirația spre o identitate ferm conturată - să știm unde Începem și unde ne terminăm -, de unde rezultă, probabil, și reacțiile de identitate apăsată. Pe de altă parte, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
acrediteze vreo „Mare Narațiune Totalizatoare și Raționalizată”, de genul acelora considerate caracteristice pentru modernism. Povestea Marelui Brigand este un roman antirealist, elaborat cu instrumentar, recuzită și tehnică de aparență „realistă”, puse în operă cu virtuozitate. Se desfășoară pe coordonate specific postmoderniste, urmând motivul complex și caracteristic al complotului ocult, cu dezvoltare în scenariu apocaliptic. Coordonatele pe care e construit sunt parodierea ori „reciclarea”, recuperarea mitului cristic (un tânăr a cărui biografie o „copiază” grotesc pe cea a Mântuitorului e găsit mort
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
Marino, O nouă istorie literară, JL, 1993, 37-40; Constantin Cubleșan, Deceniul literar nouă, ST, 1993, 10; Irina Petraș, Era personalizării, TR, 1993, 46; Tania Radu, „Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă”, RITL, 1994, 2; Bucur Demetrian, O istorie postmodernistă, R, 1995, 1-2; Ioan Buduca, Romanul persoanei, „Cuvântul”, 1996, 9; Simuț, Critica, 185, 195-206; Monica Spiridon, Apărarea și ilustrarea criticii, București, 1996, 159-164; Ion Simuț, Resursele istoriei literare, F, 1997, 2; Iulian Boldea, O poetică a suferinței, VTRA, 1997, 3
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
Uniunii Scriitorilor, din 1996 redactor-șef la „Moldova”, iar din 1997 secretar al Filialei Chișinău a Uniunii Scriitorilor din România. I s-au acordat numeroase premii în Republica Moldova și România. Poezia sa nu urmează programatic o anumită orientare (tradiționalistă, modernistă, postmodernistă), deși fragmentarismul este o trăsătură a viziunii moderne asupra lumii. B. scrie un jurnal liric „în fărâme” aforistice, pendulând între haiku și concetti. Glacial-intelectualizată, poezia înclină spre definiții lapidare în stil gnomic („Doar un fir de nisip încape/ Între inimile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]