1,576 matches
-
dintr-o perspectivă oglinda ecoului / roade în apele clare nodul amnezic al hainei ce-l îmbracă / cu șapte picioare de lut la masa rotundă în pridvorul / tăcerii / semnul domnesc), infuzată adesea de ecouri livrești, în care, în consonanță cu poetica postmodernistă, structura textului îmbină fragmente construite în vers liber cu pasaje în proză, pentru ca la nivelul ortografiei și al punctuației să fie abolite aproape toate canoanele, în încercarea de a induce sentimentul că, în cazul scriiturii literare, toate vocabulele ar trebui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cele mai fericite / pertinente! Petrache Plopeanu: Bufonul cerșetorului Text unitar, conceput ca geneză a Sinelui, printr-un monolog adresat, a cărui marcă principală este vocativul stăpâne, scris fără majusculă, ca, de fapt, toate cuvintele din operă, între care, în spirit postmodernist, se instituie, astfel, o democrație, cartea lui Petrache Plopeanu, Bufonul cerșetorului - Editura Editgraph, Buzău, 2010 -, este o pendulare disperată între a fi sau a nu fi, verbul existenței având aici ca reper arta și, firește, artistul creator, care se zbate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Spiridon exprimă, chiar din titlul volumului, metaforic, nevoia de echilibru, pe care literatura, arta în general, o poate satisface prin aportu-i de culoare, într-o lume anostă, cenușie, așa cum o înfățișează poetul. Nici retorismul, valorificând tot instrumentele cotidianului, în manieră postmodernistă, nu lipsește, fiindcă, spre exemplu, începând să-și autoevalueze progresul în inițiere, pe care l-a realizat trăind, poetul declamă: să vedem ce dracu am putut să înțeleg / din tăierea părului a buricului / a capului / în sfârșit a capului / ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și, firește, dorite și a faptului că posedă munții de gândire. De aceea, apolinic, eul liric observă, constată, înregistrează cu tenacitate, răbdare, convins că vreme e pentru toate. În acest marasm, ipostaziat inclusiv prin apelul la intertextualitate - tot în spirit postmodernist -, poetul remarcă existența unei dihotomii care-i stimulează tendința spre reflexivitate: pe de o parte, insul cu traseul său ontologic prestabilit, și, pe de altă parte, lumea cu toate ale ei, nepăsătoare nu numai la frământările acestuia, dar, mai grav
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
viața în apropierea desăvârșirii. Și chiar ideea existenței desăvârșirii susține cumpăna, câtă vreme e intuită, chiar dacă rămâne intangibilă. În altă ordine de idei, spre exemplu, poetul romantic, revoltat, revoluționar, ar fi încercat, altădată, să răstoarne alcătuirea nedreaptă a vieții. Pentru postmodernist însă, toate datele ei sunt pasibile de ridicare la rangul de izvor al artei, iar o dovadă a acestei viziuni este prezența lucrurilor mărunte, parte inalienabilă și ele a firii, în care poetul promite, prin simpla lor aducere în poezie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
perspectivă nostalgică, estompată vag, în mod deliberat, intertextual, prin ironie / autoironie - ehe, unde ne sunt cărăbușii -, dar și resemnarea - asta e -, două dintre manifestările sinelui, care traversează continuu, îngemănate, scrisul lui Liviu Ioan Stoiciu. Ca și alți poeți de orientare postmodernistă, reliefând, paradoxal, frumosul escamotat în pântecul diform al realității, prin urâtul omniprezent, eul liric își trădează, printr-un imaginar hiperbolic, lăuntrul dionisiac, al cărui organ este ochiul-larvă-de-foc alnebuniei, care îi face tot mai incomod lanțul din dreptul gâtului, riscând / tinzând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se Împlinea, iar sora-șefă umplea cu sîngele ei perfuziile. Pot În astfel de clipe să ascut lama briciului de limba sopranică a lumii... Oxizi de fier cad de pe trupul infirmierei de noapte... Penisul meu În erecție strălucește-n lumina postmodernistă a lunii... Scuip ecumenic orice fereastră Închisă... O mușc pe infirmieră de sînul ei stîng, abia căzut În rugă, o dobor la pămînt, o rostogolesc prin tatuajele transmoderniste cu care am acoperit podeaua din lemn, o Înăbuș la focul mic
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
-a fără de țărani/ Și n-are biata cine s-o muncească... Ar fi doar o succintă ilustrare sau o mică introducere într-o carte „cronică” a noilor realități românești, poate mai aproape de interesul general, decât refugiul într-o poezie elitistă, postmodernistă ce-și etalează strălucirea în întunecimi greu descifrabile. Publicat în Prefață la volumul de versuri Exod, de Ghe. Târziu, Editura Moldova, Iași, 2007. Iată și „cronicuța” mea la această carte cu povestiri pentru copii: Profesoara Sidonia Simionescu coboară de la catedră
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93039]
-
cu titlul Condiția de poetromancier și postfațată de Theodor Codreanu în Deliciile Anticarului și lepra zidurilor. Într-un interviu cu Virgil Diaconu, publicat în Cafeneaua literară, autorul respinge ideea că în poezie sau în proza sa ar practica un stil postmodernist și declară că a fost și rămâne un romantic. Am precizat această opinie ca o introducere la notițiile ce urmează despre „Suburbii municipale”, carte ce se lecturează cu dificultate datorită epicului abordat de autor dar și cu sentimente de admirație
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
În fața revelației. Malkuth e Malkuth și-atât. Dar Încearcă numai să le-o spui. N-au credință. Și atunci nu-mi rămâne decât să stau aici, să aștept și să mă uit spre colină. E-atât de frumoasă. POSTFAȚĂ Romanul postmodernist sau golemul textului După Il nome della rosa (1980), Umberto Eco a reușit un nou pariu cu romanul prin II pendolo di Foucault (1988), de această dată depășind orice previziuni. Am povestit În altă parte (Semiotica literară italiană, Univers, 1983
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prezintă acest regretabil aspect”, acela că metafora în poeziile lor “are todeauna ceva steril”<footnote Idem. footnote>, iar poemele lor sunt lipsite de orice sensibilitate reducându-se doar la niște înșiruiri de cuvinte fără sens și fără vreun mesaj oarecare. Postmoderniștii scriu cărți inspirate din cărți, postmodernismul fiind, pe bună dreptate, deseori considerat o ”cultură a citării”<footnote George Bădărău, Postmodernismul românesc, Institutul European, Iași, 2007, p. 38 footnote>. În mod asemănător, produsele artelor plastice se limitează deseori doar la niște
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Realitatea nu se potrivea (chiar și noaptea) cu harta sa mentală; În loc să se metamorfozeze În imaginea făurită de secole de artă și literatură, străzile nocturne și (rarii) cetățeni ai Parisului care se aventurau pe ele păreau terne, cenușii și subminate postmodernist de către trecut. Mai și ploua tot timpul și Wakefield de abia de-și putea permite o ceașcă de cafea. După o lună, timp În care contractase o răceală păcătoasă și gonoree, a declarat Parisul epuizat, cu locurile lui ascunse populate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ai referit. * * * —Bănuiesc, a spus el zece minute mai târziu, că totul e menit să fie puțin ironic. Hugo era conștient că nevoia care i se umfla disperată în pantaloni nu avea absolut nimic ironic. Nimeni, nici măcar cel mai înflăcărat postmodernist, nu avea erecții ironice. Hugo a încercat să nu se mai uite la sânii lui Alice, a încercat să nu-i mai lase gura apă și să-și liniștească mâinile care-i tremurau. Doar cu câteva zile înainte aproape c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de viruși culturali sunt evidența empirică a unei veritabile reconquista. Maeștrii bănuielii parafează pentru mii de subiecți ieșirea din lunga carantină a modernității. Un elan apocaliptic cere forfecarea oricăror idei moștenite din „vechiul regim”. Limbajul demascării primește funcția reeducării. Radicalul postmodernist se teme de orice l-ar putea preceda. Triumful anomiei morale impune retorica crizei. Păstorii drepturilor minoritare așteaptă clipa când vor elimina și ultimele reziduuri de injustiție socială. În orizontul reconcilierii universale, un nou stil de viață ne oferă elixirul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
logica lingvistică în domeniul științelor sociale. Argumentând că obiectele științei sunt social construite în laboratoare, Bruno Latour și Steve Woolgar (1986) au translatat această logică lingvistică de la societate la natura însăși, fapt descris și de poststructuraliști (Jacques Derrida, 1978) și postmoderniști (Michel Foucault, 1980). Teoria critică, rezultată din contribuția Școlii de la Frankfurt de a răsturna critica marxistă a economiei politice într-o critică a ideologiei (Adorno, 1976; Horkheimer, 1972), a continuat dezvoltarea programului constructivismului în științele sociale. Principalul reprezentant al teoriei
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
în cele de securitate și apărare națională și europeană, sunt supuse în prezent unui nou program de cercetare de tip constructivist, creat în profitul unei noi generații de cercetători și specialiști în această problematică. Constatându-se că nici neorealiștii, nici postmoderniștii, nu au fost capabili să prevadă schimbările în relațiile internaționale, se impunea cu necesitate o nouă atitudine în politica mondială contemporană, depășindu-se aceste două concepții. Mai precis, trebuia să se abandoneze efectele științelor pozitiviste care nu ofereau soluții la
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
tendința autorilor contemporani de a denunța mecanismele imitației și arbitrarul semnului poetic) apare acompaniată, în contrapondere, de posibilitatea de a testa permanent un construct sau altul de realitate prin evidențierea implicațiilor sale asupra practicilor noastre. Cu alte cuvinte, noutatea paradigmei postmoderniste ar consta tocmai în această simultaneitate și interferență a lumii „reale” cu lumile posibile și chiar cu cele imposibile. Dacă o asemenea perspectivă nu atrage în mod necesar după sine „domesticirea” sau ordonarea acelui „peisaj ontologic”, pluralist și anarhic, despre
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de concepere, dar care ar putea exista într-o altă ordine a lucrurilor. La fel stau lucrurile în cazul migrației entităților ficționale de la un text la altul, fenomen analizat pe larg de Doležel în epilogul studiului său, consacrat tocmai „rescrierilor postmoderniste” (postmodernist rewrites). Ajungem astfel la un aspect crucial pentru demonstrația noastră, anume reevaluarea intertextualității, prin prisma transgresiunii granițelor ontologice. Doležel remarcă, pe bună dreptate, faptul că intertextualitatea a fost analizată în special din unghiul convențiilor textuale (ca fapt ce ține
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
concepere, dar care ar putea exista într-o altă ordine a lucrurilor. La fel stau lucrurile în cazul migrației entităților ficționale de la un text la altul, fenomen analizat pe larg de Doležel în epilogul studiului său, consacrat tocmai „rescrierilor postmoderniste” (postmodernist rewrites). Ajungem astfel la un aspect crucial pentru demonstrația noastră, anume reevaluarea intertextualității, prin prisma transgresiunii granițelor ontologice. Doležel remarcă, pe bună dreptate, faptul că intertextualitatea a fost analizată în special din unghiul convențiilor textuale (ca fapt ce ține strict
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nouă: După ce a împins poziția instanței auctoriale la limita „mineralului”, n-a avut puterea ori inspirația să facă pasul decisiv al re-biografizării vocii „naratoare” din poezie. Dacă ar fi făcut acel pas am fi avut în Bacovia un prim mare postmodernist 316. Oricum ar fi, rămâne de netăgăduit faptul că demersul bacovian, singular prin radicalitatea sa, inaugurează într-un fel acea tendință de „expansiune a prozaicului” în toate sferele discursului literar, expansiune pe care Matei Călinescu o considera definitorie pentru estetica
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
limbajul pare să-și valorifice integral resursele carnavalești (cum se întâmpla și în Țiganiada lui Budai-Deleanu, bunăoară). Uimește, așadar, la Mircea Cărtărescu, ca și la predecesorul său, extraordinara putere de invenție lexicală; rezervele tradiționale de cuvinte se amestecă, în spirit postmodernist, cu altele, împrumutate din domeniul tehnicii și al științelor exacte. Inventivitatea poetului nu are limite la acest capitol. Uneori lumea magică a cuvintelor este ea însăși pusă sub lentila unui „microscop” metatextual. Poetul își judecă și își comentează mijloacele cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Eugenio Montale, la Robert Lowell, de la Pier Vittorio Tondelli și Roberto Deidier la Mircea Ivănescu, Marin Sorescu și Mircea Cărtărescu ș.a.m.d.) - ar putea conduce la concluzia că metatranzitivitatea reprezintă, în fapt, un alt mod de a desemna poezia postmodernistă (fără a exclude anticipările de rigoare). De aceea, înainte de a încheia, trebuie să mai precizăm câteva lucruri cu privire la acest raport. Există mai multe motive care m-au determinat să utilizez destul de rar (și cu anumite rezerve) conceptul de postmodernism. Și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
urma urmelor romanul Tristram Shandy, al lui Sterne nu ar putea fi socotit o scriere tot la fel de reprezentativă pentru postmodernism ca și Variete pe apă al lui John Barth?). Însă în chestiunile referitoare la reprezentare, câteva ipoteze catalogate îndeobște drept postmoderniste mi s-au părut de un real folos (de pildă întrepătrunderea dintre preocuparea pentru real și scepticismul legat de reprezentarea acestuia, recuperarea mimesis-ului dintr-o perspectivă „slabă” etc.). Înțeles de unii teoreticieni ca un fel de modernism îmblânzit (ceea ce ar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și retorica obiectului, în Francis Ponge, Le parti pris des choses / De partea lucrurilor, Editura Univers, București, 1974. 145. Mavrodin, Irina, Romanul poetic, Editura Univers, București, 1977. 146. Mavrodin, Irina, Poetică și poietică, Editura Univers, București, 1982. 147. Mchale, Brian, Postmodernist Fiction, Metheum, New York and London, 1987. 148. Mchale, Brian, Making (Non)Sense of Postmodernist Poetry, în Michael Toolan (ed.), Language, Text and Context, Routledge, London and New York, 1992. 149. Mcluhan, Marshall, Galaxia Guttenberg. Omul și era tiparului, trad. de P.
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Editura Univers, București, 1974. 145. Mavrodin, Irina, Romanul poetic, Editura Univers, București, 1977. 146. Mavrodin, Irina, Poetică și poietică, Editura Univers, București, 1982. 147. Mchale, Brian, Postmodernist Fiction, Metheum, New York and London, 1987. 148. Mchale, Brian, Making (Non)Sense of Postmodernist Poetry, în Michael Toolan (ed.), Language, Text and Context, Routledge, London and New York, 1992. 149. Mcluhan, Marshall, Galaxia Guttenberg. Omul și era tiparului, trad. de P. Năvodaru, Editura Politică, București, 1975. 150. Meo, Oscar, Mondi possibili. Un’indagine sulla costruzione
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]