1,302 matches
-
umane comune (APA, 1980). Realizarea celei de-a treia ediții a manualului a avut loc după încheierea Razboiului din Vietnam, și în contextul dezvăluirii agresiunilor suferite de femei și copii în cadrul familiei. Astfel se explică stabilirea cauzei sindromului de stres posttraumatic, care presupune trăirea unui eveniment dincolo de sfera normalului, și care ar fi dificil de asimilat pentru orice persoană implicată. Următoarea ediție, DSM IV, definește trauma ca un eveniment care poate cauza moarte sau rănire serioasă, dar nu este neapărat în afara
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
victimei frică intensă, neajutorare sau oroare. Astfel se pune accent pe caracterul subiecțiv al traumei, reacția persoanei având un rol mai important decât evenimentul în sine. O altă precizare se referă la posibilitatea de a dezvolta un sindrom de stres posttraumatic fără a participa direct la evenimentul în cauză, ci doar aflând despre el de la o persoană semnificativă. Intuiția simptomatologieii stresului traumatic a existat din cele mai vechi timpuri. Dezastrele naturale, războaiele, evenimentele traumatice în general, au tulburat dintotdeauna echilibrul psihologic
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
pe cei ce sunt de față, iar victimele se pot multiplica în timp, chiar mult după ce evenimentul marcant a luat sfârșit. Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale marchează această schimbare de perspectivă adaptând criteriile de diagnostic pentru stresul posttraumatic în cea de-a patra ediție. Astfel se precizează că: "Elementul esențial al stresului posttraumatic îl constituie apariția de simptome caracteristice urmând expunerii la un stresor traumatic extrem, care implică experientarea personală directă a unui eveniment comportând moartea efectivă sau
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
după ce evenimentul marcant a luat sfârșit. Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale marchează această schimbare de perspectivă adaptând criteriile de diagnostic pentru stresul posttraumatic în cea de-a patra ediție. Astfel se precizează că: "Elementul esențial al stresului posttraumatic îl constituie apariția de simptome caracteristice urmând expunerii la un stresor traumatic extrem, care implică experientarea personală directă a unui eveniment comportând moartea efectivă sau amenințarea cu moartea, ori o vătămare serioasă sau o amenințare a integrității corporale proprii; faptul
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
despre amenințarea cu moartea ori vătămarea suferită de un membru al familiei sau de un alt asociat apropiat (criteriul A)" (DSM IV TR, APA 2000). Prin urmare nu doar victima primară este expusă riscului de a dezvolta sindromul de stres posttraumatic ci și martorii direcți la eveniment precum și persoanele apropiate victimei care află despre ceea ce i s-a întâmplat. Această precizare a complicat și mai mult încercările de a delimita cât mai clar diverse concepte ce începuseră deja a se forma
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
precum și persoanele apropiate victimei care află despre ceea ce i s-a întâmplat. Această precizare a complicat și mai mult încercările de a delimita cât mai clar diverse concepte ce începuseră deja a se forma pe această temă. Faptul că stresul posttraumatic poate fi contagios este o chestiune discutată și cercetată de mai bine de două decenii. În 1988 Figley observă cum familia victimei este afectată de suferința acesteia și adună simptomele constatate sub numele de "victimizare secundară". În ciuda actualizării criteriilor de
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
o chestiune discutată și cercetată de mai bine de două decenii. În 1988 Figley observă cum familia victimei este afectată de suferința acesteia și adună simptomele constatate sub numele de "victimizare secundară". În ciuda actualizării criteriilor de diagnostic, sindromul de stres posttraumatic așa cum este el conceput de Asociația psihiatrică americană, pare a nu acoperi exhaustiv posibilitățile de propagare a simptomelor descrise. Munca sistematică în slujba clienților ce au suferit traume riscă să afecteze în timp pe unii dintre profesioniști. Courtois (1988) vorbește
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
fi traumatizați fără a fi răniți fizic sau amenințați în mod direct. Atât retrăirea realistă a traumei de către victimă, cât și interpretarea cognitivă sau emoțională a evenimentului realizată apoi de specialist, pot provoca simptome similare celor din sindromul de stres posttraumatic (hiperexcitație, simptome intruzive, evitare, anxietate). În acest caz persoana afectată nu este rudă sau prieten apropiat cu victima, dar încercarea de a ajuta și deschiderea empatică o expun acelorași simptome. O'Halloran (2001) susține că persoanele care se confruntă cu
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
se plasează cumva într-un context paradoxal care stabilește compasiunea și empatia ca fiind esențiale pentru o relație terapeutică oportună, cerând în același timp detașare și obiectivism (Figley, 2002). Sindromul de stres traumatic secundar este identic în simptomatologie cu stresul posttraumatic cu excepția faptului ca în primul caz evenimentul traumatic nu este trăit direct de persoana afectată, ci aceasta află despre ceea ce s-a întâmplat din povestirile unei alte persoane. Simptomele trăite vor fi de evitare, intruziune și hiperexcitație. La fel ca
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
ca în primul caz evenimentul traumatic nu este trăit direct de persoana afectată, ci aceasta află despre ceea ce s-a întâmplat din povestirile unei alte persoane. Simptomele trăite vor fi de evitare, intruziune și hiperexcitație. La fel ca în stresul posttraumatic, în cazul simptomelor intruzive specialistul va retrăi la nivel imaginar evenimentul traumatic ce a afectat victima. Stresul traumatic secundar se află în strânsă legătură cu evoluția persoanei suferind de stres posttraumatic pentru că ameliorarea victimei primare va ajuta ameliorarea suferindului secundar
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
evitare, intruziune și hiperexcitație. La fel ca în stresul posttraumatic, în cazul simptomelor intruzive specialistul va retrăi la nivel imaginar evenimentul traumatic ce a afectat victima. Stresul traumatic secundar se află în strânsă legătură cu evoluția persoanei suferind de stres posttraumatic pentru că ameliorarea victimei primare va ajuta ameliorarea suferindului secundar (Figley, 1995). Factorii de risc identificați de Figley (1995) sunt: • răspunsul empatic; • istoricul traumatic personal; • reactualizarea problemelor personale nerezolvate prin ascultarea traumei victimei; • lucrul cu populații vulnerabile. Dincolo de simptomatologia specifică, persoanele
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
mare de a simți și de a exprima empatie tind să fie mai vulnerabili la simptomatologia stresului traumatic secundar rezultată din îngrijirea unei persoane traumatizate sau suferinde. El spune ca simptomele stresului traumatic secundar sunt aproape identice cu simptomatologia stresului posttraumatic, cu excepția faptului că STS este suferit de apropiații individului traumatizat, incluzând membrii familiei, clinicienii, specialiștii din urgențe și colegii de muncă ce sunt expuși la materialul traumatic al altora. De fapt, criteriile pentru diagnosticul de stres posttraumatic din DSM IVR
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
cu simptomatologia stresului posttraumatic, cu excepția faptului că STS este suferit de apropiații individului traumatizat, incluzând membrii familiei, clinicienii, specialiștii din urgențe și colegii de muncă ce sunt expuși la materialul traumatic al altora. De fapt, criteriile pentru diagnosticul de stres posttraumatic din DSM IVR includ condiția în care persoana se confruntă cu un eveniment sau evenimente traumatice care au implicat amenințări cu moartea sau moartea efectivă sau vătămarea serioasă sau amenințarea integrității corporale proprii ori a altora. Având în vedere că
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
vedere că unele categorii profesionale se confruntă sistematic cu experiențele traumatice ale altora, nu este surprinzător că trăiesc simptome ale stresului traumatic secundar. 2.2. Modele teoretice Având în vedere similaritatea dintre simptomatologia stresului traumatic secundar și cea a stresului posttraumatic, și modelele explicative pentru cele două patologii vor fi în parte similare. La fel ca și cei suferind de stres posttraumatic, indivizii care sunt expuși secundar la stresori traumatici, pot suporta episoade de gândire intruzivă și etape de evitare, apatie
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
traumatic secundar. 2.2. Modele teoretice Având în vedere similaritatea dintre simptomatologia stresului traumatic secundar și cea a stresului posttraumatic, și modelele explicative pentru cele două patologii vor fi în parte similare. La fel ca și cei suferind de stres posttraumatic, indivizii care sunt expuși secundar la stresori traumatici, pot suporta episoade de gândire intruzivă și etape de evitare, apatie sau excitație persistentă. Aceste simptome sunt adesea măsurate cu ajutorul Scalei impactului evenimentelor (Impact of Event Scale, Horowitz, Wilner & Alvarez, 1979) care
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
relațiile lor și se pot izola la locul de muncă (Dutton & Rubinstein, 1995). Astfel modelul lui Dutton și Rubinstein pentru stresul traumatic secundar a propus patru componente: • evenimentul traumatic la care specialistul este expus; • strategiile de burnout ale specialistului; • reacțiile posttraumatice ale specialistului; • factorii personali și de mediu. Autorii susțin că expunerea la materialul traumatic este unică pentru fiecare specialist în parte și oferă cinci motive pentru aceasta: materialul traumatic diferă în grad de severitate de la un client la altul; specialistul
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
semnificativă între nivelul stresului traumatic și suportul social perceput. Eșantionul cercetat folosea evitarea ca mecanism de apărare împotriva intruziunii. Ortlepp și Friedman (2002) au adunat date cantitative și calitative de la eșantioane de 130 respectiv 30 de terapeuți în domeniul stresului posttraumatic. În medie aceștia nu prezentau un nivel al stresului traumatic secundar care să necesite intervenție clinică, deși manifestau simptome specifice. În studiul de față consilierii investigați realizau munca lor cu victime pe lângă o altă slujbă cu normă întreagă. Responsabilitățile de la
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
au propus să evalueze distresul psihologic, intensitatea traumei secundare și componentele specifice ale conceptului în cadrul unui eșantion de 89 de consilieri specializați pe stres traumatic. Autorii au operaționalizat stresul traumatic secundar prin nivelul de distres raportat și simptomatologia specifică stresului posttraumatic. Unii dintre subiecți manifestau simptomele în cauză. Factorii de risc identificați au fost vârsta mai scăzuta, istoricul traumatic personal și un nivel mai scăzut de satisfacție profesională. Nu s-au obținut rezultate semnificative care să confirme o legătura între STS
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
specifice este oportună pentru că de-a lungul timpului autori diferiți au adunat simptomatologii asemănătoare sub etichete diferite. În plus când vine vorba de stres în general, a particulariza poate crea confuzii atunci când entitățile descrise au elemente comune. 3.1. Stresul posttraumatic Răspunsul uman în fața unor evenimente copleșitoare a fost documentat de-a lungul istoriei, de la isterie la nevroză de război la stres posttraumatic (Herman, 1992). Numirea și recunoașterea tulburării de stres posttraumatic ca un diagnostic formal în Manualul de diagnostic și
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de stres în general, a particulariza poate crea confuzii atunci când entitățile descrise au elemente comune. 3.1. Stresul posttraumatic Răspunsul uman în fața unor evenimente copleșitoare a fost documentat de-a lungul istoriei, de la isterie la nevroză de război la stres posttraumatic (Herman, 1992). Numirea și recunoașterea tulburării de stres posttraumatic ca un diagnostic formal în Manualul de diagnostic și statistică III (APA, 1980) a produs o explozie de teorii și investigații științifice despre răspunsul oamenilor expuși stresului traumatic. Formularea diagnosticului de
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
atunci când entitățile descrise au elemente comune. 3.1. Stresul posttraumatic Răspunsul uman în fața unor evenimente copleșitoare a fost documentat de-a lungul istoriei, de la isterie la nevroză de război la stres posttraumatic (Herman, 1992). Numirea și recunoașterea tulburării de stres posttraumatic ca un diagnostic formal în Manualul de diagnostic și statistică III (APA, 1980) a produs o explozie de teorii și investigații științifice despre răspunsul oamenilor expuși stresului traumatic. Formularea diagnosticului de tulburare de stres posttraumatic a marcat recunoașterea faptului că
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
și recunoașterea tulburării de stres posttraumatic ca un diagnostic formal în Manualul de diagnostic și statistică III (APA, 1980) a produs o explozie de teorii și investigații științifice despre răspunsul oamenilor expuși stresului traumatic. Formularea diagnosticului de tulburare de stres posttraumatic a marcat recunoașterea faptului că există anumite răspunsuri adaptative biologice și psihologice similare tuturor indivizilor în ciuda particularităților experienței traumatice. Definirea conceptului și date științifice Conform DSM IV TR (APA, 2000), există câteva criterii pentru diagnosticul sindromului de stres posttraumatic. Criteriul
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
stres posttraumatic a marcat recunoașterea faptului că există anumite răspunsuri adaptative biologice și psihologice similare tuturor indivizilor în ciuda particularităților experienței traumatice. Definirea conceptului și date științifice Conform DSM IV TR (APA, 2000), există câteva criterii pentru diagnosticul sindromului de stres posttraumatic. Criteriul A se referă la expunerea persoanei la un eveniment traumatic la care ea a asistat sau s-a confruntat cu evenimente care au implicat moartea efectivă, amenințarea cu moartea ori o vătămare serioasa sau o periclitare a integrității corporale
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
amintiri intruzive, acțiuni și simțire ca și cum evenimentul ar fi recurent. Evitarea include efortul de a anula gândurile, sentimentele sau conversațiile asociate cu trauma și eforturi pentru a evita activitățile, locurile, sau oamenii care trezesc amintiri ale traumei. Cei cu sindrom posttraumatic resimt adesea un sentiment de detașare față de ceilalți și un interes diminuat pentru activitățile importante. Simptomul de excitație include dificultăți de a adormi sau de a rămâne adormit, iritabilitate sau izbucniri de furie, dificultăți de concentrare, hipervigilență, și răspuns de
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
pentru activitățile importante. Simptomul de excitație include dificultăți de a adormi sau de a rămâne adormit, iritabilitate sau izbucniri de furie, dificultăți de concentrare, hipervigilență, și răspuns de tresărire exagerat (APA, 2000). Pentru a se preta unui diagnostic de stres posttraumatic, durata simptomelor trebuie să fie de mai mult de o lună și să cauzeze o detresă semnificativă clinic în domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcționare. În timp ce a generat numeroase cercetări despre efectele și tratamentele traumei psihice
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]