1,366 matches
-
o notă de circumspecție și ușor scepticism. Ulterior termenul apare sporadic în presa culturală românească, pentru ca pe la mijlocul anilor ’80 interesul pentru p. să cunoască, destul de brusc, o intensificare sensibilă, chiar spectaculoasă. De îndată ce rigoarea și strășnicia controlului ideologic slăbiseră, necesitatea sincronizării, postulată de E. Lovinescu în epoca interbelică, fusese asumată ca o datorie în mediile literar-artistice și academice umaniste, mai cu seamă de facțiunea lor novatoare și prooccidentală. În cei aproximativ cincisprezece ani anteriori avuseseră loc și alte preluări rapide și entuziaste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Hippias minor poate fi clarificată: Ulise nu este „mai bun” ca Ahile nici etic, nici epistemic, ci sunt două componente ale spiritului care îl raportează la adevăr și, respectiv, la comunicarea lor. Pentru prima oară, Platon reușește sinteza lor reală, postulată în Phaidros sub aspectul bunului iubitor și al retorului psihagog. Dar aspectul moral, cel care ne și interesează în această schemă în cele din urmă, apare abia în a doua „componentă”: este într-adevăr important să decidem dacă minciuna politică
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Mă interesează corelativul ontologic al transmigrației: Forma pe care vrea să o definească, există ea? Constituirea unui răspuns marchează etape succesive: de la problema definiției până la cea a ipotezei și a postulatului - problema definiției Formei, Forma devine ipoteză în Phaidon și postulat în Republica. Trecerea este de sesizat în modul de punere al întrebării: Hippias Maior (287c) întreabă dacă Dreptatea există; la nivelul lui Phaidon (65d) întrebarea devine: putem percepe Dreptatea, Frumusețea cu simțurile? Răspunsul este negativ. Chestiunea devine în acest moment
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pus pe seama cancerului. Bazele teoriei antioxidanților Premisele pleacă de la o simplă considerație: îmbătrânirea și moartea decurg din reacții comune întreținute cu mediul exterior și interior al organismelor. Aceste reacții generează radicali liberi care întrețin și accelerează procesul de îmbătrânire. Teoria postulează că speranța de viață poate fi crescută fie diminuând nivelul de reacții cu radicali, fie diminuând lanțul de reacții. În primul caz, este suficient să diminuați cantitatea de alimente ușor oxidabile și aportul caloric total. În al doilea caz, aveți
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
o vorbesc, și care este mediul de expresie al societății în care trăiesc [...]. De fapt, „lumea reală” este într-o mare măsură în mod inconștient construită din obișnuințele de limbaj ale grupurilor (Sapir, 1921, apud Terzea-Ofrim, 2002, p. 23). Teoria postulează existența unei relații sistematice între gândire și limbă: între modul în care vorbitorii înțeleg (percep, conceptualizează) realitatea și categoriile (lexico-)gramaticale ale unei limbi. Disecăm natura pe liniile trasate de limba noastră maternă. Categoriile și tipurile pe care le izolăm
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în care trăiesc. Formele lingvistice codifică o reprezentare a lumii aparținând unei societăți determinate, cu toate elementele ei specifice. Și cum societățile se constituie din medii diverse sub aspect istoric, geografic, al valorilor, credințelor, obiceiurilor etc., limbile sunt diferite. Teoria postulează o relație sistematică între nevoile de comunicare în cadrul societății și limbă, influențând gândirea ca urmare a cristalizării acestor relații sistematice în forme de comunicare constante, recurente. 1.3. Universalismul O modalitate opusă de interpretare a relației dintre limbă și cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
istoria tratatelor, știința politică, istorie parlamentară, istoria religiilor, legislație comparată, știința penală, economia politică, știința financiară, sisteme sociale, statistică și demografie, etnografie, geografie agricolă, industrială și comercială, istoria comerțului și a industriei, istoria științelor, istoria generală a artelor); cei care postulau pentru un doctorat în acest nou cadru trebuiau să fie deja deținători ai unei diplome de doctor la una dintre facultățile tradiționale și să treacă apoi o probă scrisă, respectiv un examen din patru discipline din programa, la alegere 47
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
dialogul liber. Aceste caracteristici se regăsesc în sistemul pedagogic al lui Rousseau. Libertatea reprezintă un concept cheie pentru nondirectivism. Libertatea înseamnă să faci doar ceea ce îți place, singura restricție fiind aceea de a nu încălca drepturile și libertățile altora. Nondirectiviștii postulează libertatea nelimitată a elevului și denunță orice formă de autoritate. Rolul profesorului fie este anulat, fie redus la activități de susținere și consiliere. Profesorul nu trebuie să intervină în activitatea elevilor, pentru a nu le afecta libertatea: "profesorul trebuie să
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
și compoziție se păstrează relativ constante în ciuda unor largi fluctuații în mediul extern. Conceptul de stabilitate a parametrilor mediului intern a fost folosit pentru prima dată de către fiziologul francez Claude Bernard în 1857. Mai târziu el a extins acest concept postulând existența unor mecanisme compensatorii ce intră în acțiune în momentul în care acești parametri sunt dezechilibrați. Fiziologul american Walter Cannon a introdus termenul de homeostazie pentru a descrie constanța compoziției și volumului mediului intern. Funcția primară a rinichiului este de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
aripii radicale a revoluției românești. Dar teza inversării priorităților, a subordonării problematicii naționale În raport cu cea socială, așa cum o formula Engels XE "Engels" pentru Irlanda, nu-și putea găsi corespondent, În Transilvania, decât cel mult În gândirea nobilimii liberale maghiare, care postula o idee asemănătoare, diferită doar prin mijloacele ei de realizare: ameliorarea prioritară a condițiilor social-economice ale țărănimii, cu prețul renunțării la rezistența națională și chiar al Însușirii limbii maghiare. E adevărat Însă că și argumentația lui Bariț XE "Bariț" În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și variind decupajul speculativ. În ceea ce îl privește, Ț. se fixează asupra relației dintre personaj și narator, urmărind emanciparea progresivă a primului în raport cu cel de-al doilea în romanul românesc, de la D. Bolintineanu (Manoil) până la Ștefan Bănulescu (Cartea Milionarului). Criticul postulează existența unui paralelism între acest joc de forțe narativ, pe de o parte, și relația dintre ființă și transcendență în discursul intelectual modern, pe de alta. Principalele etape stabilite sunt romanul tranzitiv, în care naratorul e omniscient, personajul este narat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
se referă la interacțiunea vizualului cu nonvizualul"51. Articolul lui Aurelian Pavelescu despre dialogul între arte și literatură nu are veleități teoretice. Autorul se rezumă la a observa eșecul repetat el comparațiilor dintre structura celor două limbaje și la a postula importanța acestui dialog, ce rezidă în schimbul energetic dintre limbajul literar și cel figurativ: A vorbi despre diferența sau asemănarea dintre arte și literatură este întotdeauna zadarnic, cu nimic nu crește ecoul lor în sufletul meu. Comparația eșuează în măsurătoarea materialelor
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
hermeneutică stabilită între romancier și publicul său, activată în baza unor sensuri nespuse atribuite de comun acord. În virtutea acestei codificări, Parabola orbilor devine imaginea României aflate într-un regim totalitar și conduse despotic de către un "orb", dar în același timp postulează și eterna libertate pe care i-o atribuie individului "vederea" interioară, Plata dijmei reflectă relația actualizată între individ și statul comunist totalitar, în timp ce statuia mutilată a zeiței Victoria nu sugerează doar imaginea unei sculpturi imperefecte, ci ironizează entuziasmul succesului, arătând
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Bras întocmea și harta religioasă a Franței urbane. În 1980 apărea Atlasul practicii religioase a catolicilor din Franța. Evident, cercetarea sociologică a religiei are anumite limite. Una dintre ele a fost clar evidențiată de însuși Gabriel le Bras. Acesta a postulat o „sfântă a sfintelor” de care sociologul nu se putea atinge - revelația și tainele! Ele sunt date omului de către Dumnezeu, „iar omul se limitează la a le traduce în limbajul său”. i.3. Prezențe ale sacrului în societatea (post)modernă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în jurul unui cult, și deschid posibilitatea promovării unui muritor la un statut superior, al semizeilor, însă această posibilitate este temperată prin sistemul religios și prin înțelepciune, conform cărora omul trebuie să își cunoască locul și măsura, în spiritul ordinii existențiale postulată de către Hesiod. "Eroizarea" rămâne astfel restrânsă la fondatori (Ahile, Tezeu, Oreste, Hercule), ori la personaje cu valoare simbolică exemplară pentru o cetate anume (cum este cazul lui Lisandru la Samos ori al lui Timoleon la Siracuza). Unii rămân anonimi, definiți
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
eșuate, care însă contribuie la conturarea domeniului și la stabilitatea acestuia. Criticul cultural Robert Warshow afirma că "Superman și Cei Trei Mușchetari pot satisface aceleași nevoi psihologice, dar totuși contează dacă un copil citește una sau cealaltă."491 Însă a postula o cauzalitate directă între avansul culturii de masă și presupusa scădere a culturii "înalte" este o întreprindere hazardată deoarece, așa cum se exprima și Eric Maigret, "este fals a opune cultura de consum în bloc unei culturi superioare care este tot
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
s-a referit și ea explicit, într-un dialog cu J.-C. Coquet, la poziția lui Benveniste. Ea considera semiologia interpretativă, ancorată în metapsihologia freudiană pe care o elabora la vremea respectivă și o numea "semanaliză" (Kristeva 1969), drept dezvoltarea postulată de Benveniste: "Dați-mi voie să citez aici concluzia ultimului text al acestui maestru al lingvisticii, care își explicitează concepția despre semnificanță și trasează drumul pe care, după părerea mea, se va putea situa semanaliza. Numim semanaliză ceea ce el desemnează
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
altă parte, considerăm textul ca pe un ansamblu de date lingvistice brute care trebuie să fie tratate apoi ca date discursive. Acestea sînt trecute în mod necesar prin filtrul proprietăților lingvistice de la care poate începe descrierea proprietăților discursive. (1993: 47) Postulînd totodată o separare și o complementaritate a sarcinilor și obiectelor lingvisticii textuale și ale analizei discursului, definim lingvistica textuală ca pe un sub-domeniu al cîmpului mai larg al analizei practicilor discursive. Dăm o reprezentare în schema 2. Începînd de aici
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
un tratament propriu și economia științifică constă în a te rezuma la studiul funcționării unei categorii naturale pertinente din punct de vedere științific, adică enunțul. (Mœschler și Reboul 1995: 246) Această pragmatică, mai curînd a enunțurilor decît a discursului, nu postulează nivele intermediare de complexitate între enunțul-frază și discurs. Analiza discursului se caracterizează tocmai prin această scădere, iar G.-E Sarfati a deplîns faptul că analiza discursului a ratat "textul ca atare": Ținînd cont de prioritatea acordată examinării condițiilor de ivire
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
redundanță de categorii lingvistice, în principal semantice, făcînd posibilă o lectură uniformă a unor porțiuni întregi de texte. El definește astfel coeziunea textuală: Existența discursului și nu a unei suite de fraze independente nu poate fi afirmată decît dacă putem postula pentru totalitatea frazelor care îl compun o izotopie comună, care se recunoaște datorită unui fascicol de categorii lingvistice de-a lungul întregii sale desfășurări. Astfel, sîntem înclinați să credem că un discurs "logic" trebuie să fie susținut de o rețea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
guvernate de condiții necesare și suficiente. C. Vandeloise, în prezentarea numărului 53 al revistei Communications, rezumă maniera prin care se realizează această schimbare de perspectivă: În loc să adapteze metodologia la natura obiectului său de studiu, se pare că lingvistica contemporană a postulat un obiect care să se potrivească metodelor sale, un postulat pe care studiul empiric al categorizării umane nu îl confirmă. Admițând că limbajul poate fi explicat mai degrabă prin tendințe, decât prin reguli absolute, semantica cognitivă renunță la exigențele științelor
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Textul este un obiect de studiu atât de dificil de delimitat încât, din punct de vedere metodologic, este absolut necesar să operăm o selecție. Putem lăsa la o parte, pentru moment, dimensiunea propriu-zis discursivă a faptelor de limbă, fără a postula însă o autonomie fictivă a producțiilor de limbaj: este vorba doar de a arăta un punct de vedere, limitat provizoriu la un anumit număr de fenomene, punct de vedere adoptat doar în măsura în care ne va ajuta să evidențiem aspectele fundamentale ale
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu): influențarea reprezentărilor, a universului de credințe sau a atitudinilor unui destinatar (individual sau colectiv). Diferitele prefețe ale Fabulelor lui La Fontaine prezintă o interesantă reajustare a intenției inițiale: a instrui și/sau a plăcea. O dublă intenție poate fi postulată și prin a instrui, fără a renunța la a amuza. Ampla dezbatere din epoca clasică referitoare la povestire corespunde întru totul modulului A1. Acestei atitudini, orientate din punct de vedere dialogic către celălalt la producere, îi corespunde, în mod simetric
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
propune să modifice reprezentarea pe care o are un interlocutor asupre unui obiect de discurs dat, atunci putem pune scopul argumentativ in termeni de orientare ilocuționară (planul A1). Dacă însă considerăm argumentația ca fiind o formă de construcție elementară, dacă postulăm că locutorii dețin reprezentări prototipice referitoare la una sau mai multe scheme de argumentație, atunci ne situăm la nivelul B2 al organizării secvențiale a textualității. Din această perspectivă, ne punem întrebarea dacă anumite succesiuni de propoziții pot fi marcate ca
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
decât trecând direct la subiect și fără prea multe excese. Cu privire la ceea ce numește "povestirea dramatică", Pierre Guiraud insistă asupra eterogenității textuale și afirmă, în propria-i manieră, incompatibilitatea stilistică fundamentală dintre dramă și povestire: "Aceasta din urmă, într-adevăr, în măsura în care postulează o separare dintre timpul narat și timpul narațiunii, lasă în suspans timpul dramatic și rupe firul acțiunii" (1969: 152). În aceeași măsură în care descrierea poate să reprezinte un obstacol pentru progresia narativă, în genul romanesc, caracterul monologal al povestirii
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]