1,360 matches
-
matricea etnico-spirituală a coloniștilor romani: "Daciĭ amestecîndu-se cu Romaniĭ aŭ inceput a vorbi limba latinească, schimbând cu încetul formele vorbireĭ, ast-felŭ că aŭ dat nascere unuĭ noŭ popor, cel Romănesc" (Xenopol, 1890, p. 13). Pe lângă sinteza glotogenetică (de limbă), Xenopol postulează în memoria națională și sinteza etnogenetică (de sânge): "Romanii [...] care fusese adușĭ aicea de Traian se amestecară în curând cu Daciĭ și se formă din acest amestec un popor cu sângele parte dac, parte roman" (Xenopol, 1890, p. 39). Xenopol
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Xenopol, în care românitatea își are obârșia prin asimilarea dacică în fondul dominant al latinității romane, este îmbogățită de N. Iorga prin adauăgarea elementului slav. Departe de idealul purității, a cărui nerespectare l-ar fi cutremurat pe Petru Maior, Iorga postulează teoria sintezei triale a etnogenezei românești. Plecând de la premisa că în perioada migrațiilor "rasele se amestecară: cutare aveà un tată barbar și o mamă romană sa din potrivă", marele istoric ajunge la concluzia că "Slavii, străbătuți de înrâurirea noastră, s-
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
insășĭ a noastră țară" (Xenopol, 1890, p. 43). Teoria "veneticismului" românesc în spațiul carpatic, departe de a fi rezultatul unei reflecții științifice dezinteresate, susține Xenopol, nu este decât o doctrină istorică aservită intereselor politice maghiare. Pe de altă parte, după ce postulează inatacabilitatea și inexpugnabilitatea tezei continuității românești la nord de Dunăre, Xenopol admite că "E o adevĕrată minune cum aŭ putut [Românii] să mai rămână cu viața [și să își păstreze naționalitatea în timpul mileniului de năvăliri barbare]" (Xenopol, 1890, p. 57
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
un neam și să perfecționezi în tine tocmai caracterele națiunii în care ai răsărit" (Mehedinți, 2002, p. 147). Reiese că deznaționalizarea, evadarea din captivitatea etnicului, dacă ar fi posibilă, ar echivala cu dezumanizarea. Între națiuni [neamuri, etnii] nu e nimic", postulează Mehedinți (ibidem). Concluzie care a format una din axele intime ale crezului generației legionare (mărturisit și de mai vârstnicul Mehedinți): "Națiunea este ultima rațiune a existenței noastre, dincolo de națiune nu mai avem nimic" (Marin, 1977, p. 64, subl. în original
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
diferențe cruciale țin de elementele mitice instituționalizate ca parte integrantă a modelului răsăritean al societății naționale. În loc de individualismul prevalent în imaginarul politic apusean, naționalismul est-european a accentuat idealul colectivist al poporului ca realitate organică trans-personală de care individul aparține inextricabil. Postulând interesul suprem al colectivității ca tronând suveran deasupra intereselor egoiste ale indivizilor, ethosul colectivist reclama din partea individului, dacă nu sacrificarea abnegantă a propriilor interese, atunci cel puțin punerea intereselor personale în consonanță armonică cu cele ale națiunii. Din această mistică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Cu greu poate fi găsită o afirmație explicită care să enunțe continuitatea istorică a statului românesc, de genul celor făcute de Heliade. Mult mai precaute, aserțiunile ce vizează continuitatea politică românească se înscriu mai degrabă în prelungirea tezei "Romaniilor populare" postulată de N. Iorga. Unitatea. Procesul de unificare a viziunile regio-centrice despre trecut într-o memorie națională românească a început după unirea principatelor danubiene din 1859, desăvârșindu-se până la sfârșitul secolului. Astfel că unificarea trecutului românesc a antecedat unificarea politică și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
fermă împotriva acelei "corcitură de internaționalism șovăielnic ce pretinde să concilieze patriotismul cu internaționalismul" (Hervé, 1910, p. 134). Trei sunt propozițiile care trebuie acceptate ca bazele doctrinare ale socialismului cu privire la patriotism: a) enunțul axiomatic exprimat de Manifestul Partidului Comunist, care postulează cum nu se poate mai clar caracterul apatrid al muncitorilor: "Proletarii nu au nicio Patrie"; b) corolarul logic al acesteia este că proletarii care își dau viața pentru patria lor sunt "idioți, dobitoace imbecile", întrucât chiar dacă patria lor va fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
teritoriale precum Polonia, Lituania sau Ucraina, care să nu țină cont de criterii de naționalitate. "Soluția" federalismului național pentru care pledează austromarxiștii inculcă în muncitori un spirit separatist. Doar federalismul regional, organizat pe bazele principiului solidarității internaționale a proletarilor, este postulată de Stalin ca soluția problemei naționale. De la această poziție teoretică ortodox marxistă, Stalin avea să se abată considerabil sub presiunea evenimentelor concrete. Pierzându-și speranța într-o revoluție mondială a comunismului (spre deosebire de rivalul său L. Troțki), Stalin a enunțat teza
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
făcut o concesie tactică ideii naționale, ca proptea utilă și necesară în construcția comunismului, care va fi abandonată după ce proiectul comunist va fi desăvârșit. Lenin a consfințit formula pragmatică "național în formă, socialist în conținut", iar după el, Stalin a postulat teza "socialismului într-o singură țară". Tito în Iugoslavia și mai târziu Ceaușescu în România au fuzionat cele două doctrine politice principial ireconciliabile sub forma "național-comunismului". După aproape două decenii de antinaționalism prezentat ca "patriotism socialist" (1948-1964), N. Ceaușescu a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
această concepție asupra rezultatelor cercetării științifice în general și ale celei istorice în particular, care ar putea fi numită "doctrina definitivismului conclusiv", este profund eronată cu privire la modul de funcționare și dinamica cunoașterii științifice. În baza principiului general al failibilismului, care postulează natura finită a întregii cunoașteri umane, interzicând prin aceasta accesul la cunoașterea absolută, totalitatea enunțurilor empirice sunt tentative, provizorii și revizuibile. Cunoașterea istorică, în calitatea sa de sistem de enunțuri empirice despre trecut, intră la rândul ei sub jurisdicția epistemologică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
droguri, comportamente sexuale aberante etc., bolnavul primește aceleași Îngrijiri fără discriminare. Aceste atitudini s-au păstrat, În linii mari, În activitatea spitalicească, chiar dacă au existat perioade istorice de eclipsă, chiar În timpurile moderne, mai ales după apariția teoriei darwiniste care postula că legea generală care guvernează viața este selecția naturală și lupta pentru supraviețuire, În opoziție totală cu legea creștină care spune că ceea ce guvernează viața este legea iubirii, lege din care decurge Întreaga morală creștină. Pentru că mila față de cel În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și-l va introduce În lumea ideilor pure, prin constatarea că există și un frumos În sine (ca atare) care nu servește nici unui scop și nici nu ar ține de percepția senzorială, fiind astfel inaccesibil simțurilor. Din această perspectivă el postulează pentru prima dată ideia că „frumosul ca formă este finalitatea supremă a unei vieți Înțelepte” introducându-l astfel În domeniul eticii. Nu neagă frumosul la care se ajunge printr-o dialectică erotică, dar susține ideia că există un frumos la
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
imediate sau pe termen lung, uneori greu de prevăzut, pentru că natura În baza legităților care o guvernează va tinde Întotdeauna să restabilească echilibrul. De altfel Încă din 1970 Simpozionul cu tema “Agresiunea, boala și societatea” organizat de OMS la Stokholm, postula ideea, verificată În anii ce au urmat, că “reacțiile tradiționale de adaptare la agresiuni au devenit insuficiente În circumstanțele psihologice, sociale și economice ale societății moderne”. Este suficient să amintim aici ce a Însemnat agresiunea chimică asupra individului (practic 80
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de piață. Aceasta reprezintă însă, în același timp, și principala limită a modelului: el nu se ocupă de corporațiile care, în transnaționalizarea activității lor, sunt motivate de alte scopuri decât căutarea unei piețe de desfacere. Lanțul activităților succesive de transnaționalizare postulat de modelul de la Uppsala nu mai este automat valabil în cazul investițiilor motivate de căutarea de resurse sau de active strategice. Tendința de scurtare a acestui lanț, de ardere a etapelor, este foarte ridicată în cazul transnaționalizării motivate de căutarea
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
într-un "gol istoric" și într-un vid sufletesc, pândit de nebunie. Omul concret se dovedește a fi subomul iar nu Supraomul. Proprio motu, omul concret este o incarnare a nimicului. Nemaifiind nimic dincolo de lume, omul concret dobândește o autarhie postulată de filosofiile materialist-ateiste. Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism. Există, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fiindcă el se bazează pe aceeași falsificare de cântar, despre care am mai vorbit. Iar falsificarea vine din credința că Dumnezeu este mort și că lumea e în sine. În esență, însă, ca și Heidegger, Derrida este un kantian. Ei postulează (teologia apofatică procedează la fel) că noumen-ul ne rămâne inaccesibil. Așa și este: rațiunea umană este destinată să cunoască lumea fenomenală, ființa ca Dasein, în limbajul lui Heidegger. Nu altceva susține și teologia creștină. Numai că postamentul filosofiei postmoderniste este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de la distincția capitală dintre "complexele de cultură" (care au traversat culturalul din Renaștere și până la postmodernism) și "complexele de profunzime" (zonele de transparență). Aceasta este calea transmodernistă în cultură și în critica literară, în particular. Constat că și Ion Popescu-Brădiceni postulează necesitatea unei asemenea hermeneutici. Dar ea nu garantează prin sine luminarea, căci intervin puterile Spiritului (Duhului) fiecăruia dintre noi. 7. Un caz de inadecvare terminologică: postmodernismul premodern. Descopăr cu vădită uimire un remarcabil precursor al transmodernismului, care, însă, crede că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
aceea înapoi în cușcă teismului. În scrierile sale de mai tarziu, Kant a renunțat atât la ideea coordon]rii garantate dintre virtute și fericirea-recompens] (a crezut c], astfel, virtutea adev]rât] va fi subminat]), cât și la cerință de a postula imortalitatea, înțeleas] că viat] veșnic] (vezi lucrarea Sfârșitul tuturor lucrurilor). El ofer] o varietate de versiuni istorice ale ideii c] putem accepta statutul ființelor umane ca parte a naturii numai în condițiile adopt]rii unor anumite postulate. De exemplu, el
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și cazurile extraordinare în care actele sexuale par în sine acceptabile moral, dar care, datorit] circumstanțelor, produc urm]ri extrem de d]unatoare pentru terți. Morală tradițional] occidental] 1) Dualismul în Grecia Antic]; Inc] din secolul al V-lea î.Hr., pitagoreicii postulau în cadrul înv]ț]turilor un dualism puternic între trupul supus morții și sufletul nemuritor. Animați de credință în unitatea întregii vieți, aceștia înv]tău c] sufletele individuale erau p]rți ale sufletului universal și divin. Pitagoreenii susțineau ideea potrivit c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sexul, al]turi de celelalte lucruri ale acestei lumi, trebuie s] fie subordonat dobândirii mântuirii eterne („Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului... dar cine este însurat se îngrijește de lucrurile lumii”) (Cor. 7, 32-33). Deși Sfanțul Pavel postula un ideal aflat în contradicție cu înv]ț]turile Noului Testament și, desi influențat de tendințele dualiste grecești, a fost aproape de a sugera c] sexul este un r]u în sine. Pe m]sur] ce Biserică dorea s] realizeze convertiri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
schimbări calitative în procesele de gândire ale acesteia. Majoritatea cercetărilor referitoare la dezvoltarea cognitivă la vârsta adultă au ca punct de plecare teoria lui Piaget, care susține că dezvoltarea psihoindividuală parcurge mai multe stadii. Pentru unii autori, stadiul inteligenței formale, postulat de Piaget, ce reflectă capacitatea persoanelor de a gândi abstract „marchează începutul gândirii mature la adulți” (Tennant, 1988, p. 69). Multe cercetări au evidențiat faptul că, în lucrările lui Piaget, există diverse explicații ale modului în carestructurile cognitive se dezvoltă
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
să parcurgă încă alte patru stadii: stadiul gândirii formale târzii, stadiul predialectic, stadiul dialectic și stadiul transcendental. Basseches (1984; Benack și Basseches, 1989) susține existența a patru faze sau etape ale dezvoltării gândirii dialectice la adulți, iar Kramer (1983, 1989) postulează șapte etape ale dezvoltării cognitive, ultimele patru aparținând adolescenței și vârstei adulte. Concepții alternativetc "Concepții alternative" Deși există puține dovezi empirice pentru acceptarea sau respingerea ideii potrivit căreia modul de gândire al adulților este diferit de cel al copiilor și
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
schimbări calitative în procesele de gândire ale acesteia. Majoritatea cercetărilor referitoare la dezvoltarea cognitivă la vârsta adultă au ca punct de plecare teoria lui Piaget, care susține că dezvoltarea psihoindividuală parcurge mai multe stadii. Pentru unii autori, stadiul inteligenței formale, postulat de Piaget, ce reflectă capacitatea persoanelor de a gândi abstract „marchează începutul gândirii mature la adulți” (Tennant, 1988, p. 69). Multe cercetări au evidențiat faptul că, în lucrările lui Piaget, există diverse explicații ale modului în carestructurile cognitive se dezvoltă
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
să parcurgă încă alte patru stadii: stadiul gândirii formale târzii, stadiul predialectic, stadiul dialectic și stadiul transcendental. Basseches (1984; Benack și Basseches, 1989) susține existența a patru faze sau etape ale dezvoltării gândirii dialectice la adulți, iar Kramer (1983, 1989) postulează șapte etape ale dezvoltării cognitive, ultimele patru aparținând adolescenței și vârstei adulte. Concepții alternativetc "Concepții alternative" Deși există puține dovezi empirice pentru acceptarea sau respingerea ideii potrivit căreia modul de gândire al adulților este diferit de cel al copiilor și
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
aripii radicale a revoluției românești. Dar teza inversării priorităților, a subordonării problematicii naționale În raport cu cea socială, așa cum o formula Engels XE "Engels" pentru Irlanda, nu-și putea găsi corespondent, În Transilvania, decât cel mult În gândirea nobilimii liberale maghiare, care postula o idee asemănătoare, diferită doar prin mijloacele ei de realizare: ameliorarea prioritară a condițiilor social-economice ale țărănimii, cu prețul renunțării la rezistența națională și chiar al Însușirii limbii maghiare. E adevărat Însă că și argumentația lui Bariț XE "Bariț" În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]