1,812 matches
-
o orchestră bună și am ținut-o strâns lipită de mine pe Inge, respirând În părul ei. Mă felicitam că o adusesem aici În loc să merg cu ea Într-unul dintre cluburile care-mi erau mai familiare, ca Johnny’s sau Potcoava de Aur. Apoi mi-am adus aminte că Neumann Îmi spusese că Germania Roof era unul dintre locurile frecventate de Dieter Roșcovanul, așa că atunci când Inge s-a dus la toaletă l-am chemat pe chelner la masa noastră și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
studiază pe Boo cu mare interes. —Lisa Edwards. Cu un zâmbet larg, le întinse mâna și - foarte surprinzător - nu a schițat nici un gest de dezgust când întâi Boo, apoi Hairy Dave dădură mâna cu ea. Lisa aruncă o privire la potcoava de oameni care așteptau în jurul ei. Bun, spuse ea cu un zâmbet de reptilă. O lăsăm baltă cu coșul de gunoi. Am o idee mai bună. S-a întors către Boo și către Hairy Dave. —Băieți, cum v-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Bill mă împinseră pe bancheta din spate. Șoferul porni cea mai gălăgioasă sirenă din lume, apoi îi dădu blană. Am luat-o spre vest, am ieșit din oraș și ne-am oprit în mijlocul unei parcări cu pietriș, în formă de potcoavă. Niște polițiști din TJ, în cămăși kaki și pantaloni de călărie, stăteau de gardă cu carabinele în mâini în fața unei clădiri. Fritzie îmi facu cu ochiul și-mi întinse brațul, ca să mă spijin de el. L-am împins și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ARBORELE UNIVERSAL CHRYS ROMEO Steaua răsăritului Am ajuns până la marginea infinitului, am găsit soarele interior și am alergat apoi cu potcoavele argintii... am înlăturat aparențele iluzorii, am trecut dealul și am adunat speranțele la izvorul miraculos... mi-am pus coiful și armura, am luat sabia pentru că prin valea umbrei am înfruntat furtunile știind că lumina este întotdeauna prezentă... am pornit să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Și de data asta a câștigat Maștera... Vorbea despre un lucru de care el nu avea cunoștință, dar care îl făcu să tresară: Maștera, mama vitregă, era femeia misterioasă din cauza căreia mama lui plânsese de furie. Potcovarul, care examina o potcoavă a calului nervos, înălță capul: — Să tot fie cincizeci de ani de când stă pitită acolo și-l pune de fiu-său să facă ce vrea ea. Băiatul întrebă: — Dar cine e fiul ei? Îl priviră deconcertați și uimiți, apoi potcovarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spuse ea îngrijitoarei în timp ce se sălta în șaua lui Donny, apucând frâiele și simțind cu plăcere musculatura suplă a calului. O atingere ușoară la coaste și porniră încet pe strada 86, îndreptându-se spre Central Park. Zgomotul făcut de metalul potcoavelor atrăgea atenția tuturor, care se întorceau să examineze atât superbul animal, cât și pe femeie cu expresie serioasă care îl călărea, îmbrăcată în pantaloni de călărie, jachetă roșie și cască neagră de hipism, de sub care se zărea un păr lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Grădina noastră primise niște „șuturi“ și după ce toți gură-cască ăia s-au risipit am ieșit și am cercetat locul unde sărise animalul speriat peste tufiș. Am pus mâna în urma lăsată și am rămas uluit de cât de adânc fusese apăsată potcoava în pământul moale, îmbibat de apa formată de pe urma topirii zăpezii. Tatăl unui coleg de școală, care se îngrijea de grădină, umplea golurile cu pământ, însămânța peluzele cu iarbă, ca verdele să se facă din nou neted și uniform. Totuși impresiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai auzit de mine, începu el. - Vorbește te rog scurt și la chestie, făcui plictisit de flecăreala musafirului nepoftit. - Firește că ai mai auzit, vorbindu-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea din scândură, mimă cu ea, în mișcări repezite, operația. - Introduc la iuțeală vârful frigării în caiaua îndoită, înfiptă în asfalt, făcu el mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ține o frigare în mână din care picura sângele meu. - Zitta, deschide fereastra că pute a mort! spune el, cu batista la nas, privindu-mă de la distanță - și pune-i gheață pe burtă. Lumânarea de la căpătâi se încovoie ca o potcoavă și-mi picură pe un obraz ultimele lacrimi, în timp ce-mi amintesc de fata cu obrazul pistruiat și ochii negri, pentru care am scris poeme, moarte azi, sau ofilite ca și dânsa. Pe degetul ei mai stăruie bobul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă ușurez cuvânt cu cuvânt pe hârtie și, când, referindu-mă la activitatea din cimitire, activitatea mea de jefuitor de cadavre profesionist a fost încununată de succes. Asta e situația, literatura trăiește din nasturele căzut și găsit peste timp, din potcoava ruginită a unui cal de ulan, din faptul că omul e muritor și, deci, din pietre funerare roase de vreme. Astfel, drumețului ce pornise pe căile lui ocolite spre artă și pe poteca îngustă dintre poezie și adevăr i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Întîi - asta dacă putea să aibă Încredere În băieții lui Doc, iar ei puteau să aibă Încredere În călăuze. Meeks Își piti mașina Într-un pîlc de pini, Își scoase valiza și cercetă decorul. Motelul era construit În formă de potcoavă și avea o duzină de camere. În spate erau poalele dealurilor, deci de-acolo nu se putea apropia nimeni. În curte, pe jos, era pietriș acoperit cu crenguțe, cocoloașe de hîrtie și sticle goale de vin - care ar fi scîrțîit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ar fi putut înțelege ce era cu el doar mai târziu, când le-a povestit o istorie despre un faur care toată viața n-a ieșit din potcovăria lui, unde meșterea brăzdare, topoare, greble rudimentare, garduri de fier, colivii și potcoave, cu un zâmbet tâmp țintuit pentru totdeauna pe figura lui ce părea să nu îmbătrânească și care fredona melodii ciudate când potcovea caii și, de era obosit, își vâra capul în hârdăul cu apă în care arunca potcoavele fierbinți, cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
colivii și potcoave, cu un zâmbet tâmp țintuit pentru totdeauna pe figura lui ce părea să nu îmbătrânească și care fredona melodii ciudate când potcovea caii și, de era obosit, își vâra capul în hârdăul cu apă în care arunca potcoavele fierbinți, cânta, prin urmare, niște melodii ciudate chiar și o vreme după ce calul potcovit de el, în urma căruia ieșea în porțile atelierului să privească, va fi dispărut de mult din vedere, până într-o zi cînd și-a lăsat nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să privească, va fi dispărut de mult din vedere, până într-o zi cînd și-a lăsat nevasta, copiii, foalele, nicovala și focul să se stingă și a plecat calm, fără o vorbă, pe urmele ultimului armăsar căruia îi pusese potcoave și pe care nu se știe cine îl adusese, în orice caz nu o femeie, un armăsar negru, cu părul strălucind, mușchii vibrând, dinții de fier, privirea înroșită, și atunci s-a îndepărtat pentru prima oară faurul de atelierul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
natural pentru construirea lor. Dar Orchard Way, Elm Drive și Cherry Walk1 par acum niște ironii crude, note pastorale Într-o simfonie de ciment și sticlă armată. Casa surorii mele se află În Birch Close, o zonă În formă de potcoavă cu case din anii ’60 asaltate de elemente din deceniile următoare, toate pline de idei frumoase ale arhitecților urbaniști de a restaura un sentiment de comunitate distrus cu atâta grijă de arhitecții urbaniști. În timp ce parchez Volvo-ul, un grup de puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
glas răstit. Bâstreeei! Bâstreeei!164 Uniformele lor arată curat și îngrijit, spre deosebire de cele ponosite ale militarilor români din lunga coloană care tocmai intră pe poarta principală în frunte. Toți duc ranițe în spate, peste care au rulată în formă de potcoavă, pături de campanie decolorate și foi de cort rupte, sau uzate. Pe chipurile lor nu se vede nici un zâmbet, sau vreun freamăt lăuntric al bucuriei că după patru luni de la terminarea războiului se află în sfârșit acasă. Arată ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înlocuirea ei cu alta. Exemplu: "Zici adesea de una ajunsă în vârstă cuvioasă Că atestatul vremii nu va să-l primească.” ( G. Alexandrescu - Satiră.Duhului meu) " De la adormirea bătrânului Ștefan -Voievod, părintele Moldovei, trecuseră șaptezeci și doi de ani.” (M. Sadoveanu - Nicoară Potcoavă ) Gradația este figura de stil care constă în trecerea treptată, crescândă sau descrescândă, de la o idee la alta și prin care se urmărește scoaterea în evidență a ideii sau nuanțarea exprimării. Exemplu: Gradație descendentă " Dar din ce în ce
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
căpăstru. Scara a fost cunoscută abia în suta a patra după Hristos și anume de la parți; înainte omul punea mâna în coama calului și se arunca pe el. Alexandru cel Mare se urca astfel pe calul său Bucephalos. Cea dîntîi potcoavă cu cuie s-a găsit în mormântul regelui francilor, Childerich I, la Tournay. Pentru a înlesni suirea la deal, Via Appia și orice drum roman pentru armate avea trepte de piatră pentru cai, apoi călărimea romană avea la lănci un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
apuca cufureala?" " Cine știe, poate că tocmai de-aia îl amestecau așa, să poată pe urmă să mănânce iar. Le plăcea să stea mult la masă și să discute, stăteau așa într-o rână, la o masă sub formă de potcoavă." "Și ce discutau?" mai zise bunicul bâjbâind în noul stup, pregătindu-l să primească roiul sălbatic, vârând în el faguri cu miere, să aibă noile-venite, pentru început, ce să mănânce. Discutau despre tot ce există", zisei. N-aveau treabă!" mormăi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părul despletit, celelalte trei îl purtau strâns în coadă. Șuvițele fâlfâiau în vânt, blonde, roșii sau vopsite în două culori. Era o combinație reușită, de Charlie’s Angels și Nistru Chișinău. Când urcau sau coborau din bloc, parcă aveau montate potcoave: trosneau și clămpăneau pe scară niște zgomote imposibil de confundat, le-auzeai din dormitor, din orice cameră de fapt. Vara, saboții troncăneau frenetic, ca pe hipodrom. Când nu răpăiau saboții, bubuia ușa blocului sau cea de la apartament, trântite puternic, eficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în rânjetul lui se scăldau toate neîmplinirile unei vieți de ratat. Bulevardul 1 Mai devenise un imens ring de box unde se-nfruntau mii de oameni, bărbați și femei lovind cu bâte și cuțite, zdrobindu-și oasele cu plumbi și potcoave ascunse-n mănuși, crăcănați peste mormanele de nămeți și scaune rupte. Aș fi putut să mă trezesc. Cotrobăind nițel prin culise, mi-aș fi descoperit biografia invadată de turma de prieteni ai Adinei, etern dispuși să recomande păstrarea purității rurale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sfârșit, situației trebuie să i se pună capăt. Ajunseră într-un târziu pe strada Liteinaia. Încă mai era moină; un vânt deprimant, călduț, jilav șuiera pe străzi, echipajele își afundau roțile în noroi, trăpașii și gloabele tropăiau sonor, înfundându-și potcoavele prin bălți și lovind cu ele caldarâmul. Mulțimea posacă și plouată a pietonilor rătăcea pe trotuare. Nu lipseau nici bețivii. Vedeți aceste mezanine luminate? întrebă generalul. Aici locuiesc toți foștii mei camarazi, iar eu, cel mai merituos și mai prigonit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ghiftuită și mercenară”. Același tovarăș de grupare recenza și volumul recent apărut, sub titlul, nu mai puțin ironic, „Incantații”. Poeme de Ion Pillat și Ilarie Voronca, plângându-l pe „cavalerul care și-a pierdut și calul și a strivit în potcoavă chivăra”, ca și „glanda tânără a poetului grefată pe trupul vetust al unei poezii scoase din cutia de pălării a bunicii”. Semnificative pentru atitudinea intransigentă a avangardei față de „oficialitate”, asemenea luări de poziție nu exprimă însă tot „adevărul” despre acest
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Marginile laterale ale pronotului în primele 2/3 din lungimea lor ± paralele sau ușor rotunjite. De o parte și de alta a liniei mediane a pronotului se află câte 2 impresiuni adâncite: una anterioară rotunjită, alta posterioară în formă de potcoavă (fig.91a, pag.109) ....................................................................................2 Asiobates Thoms. -.Pronotul transvers sau ușor cordiform, cu sau fără impresiuni adâncite...................4 4.Pronotul puternic transvers, cu un șanț median, fiind lipsit de impresiuni adâncite (fig.91b, pag.109). Marginile laterale ale pronotului prezintă
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
care regele îl străbate însoțit de vizitatori sau de curteni și care pornește din fața Carului lui Apolo, răsare, asemenea unui obstacol, revolta simbolică iscată de statuile Furiei și ale Geloziei, care amintește de Frondă. Acest grup statuar, care se numește Potcoava, simbolizează fuga din Parisul înfuriat a micului Ludovic, însoțit de mama și de fratele său și este completat de imaginea fântânii Latona. Imaginea evocă noaptea de 6 ianuarie 1649 când, la ora trei dimineața, a fost trezit de către mareșalul de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]