1,071 matches
-
care este distrus atunci când corpul este incinerat și atribuindu-i puteri supranaturale. Egiptenii îl considerau, de asemeni, ca sediul unor puteri speciale, având o deosebită considerație pentru el. În culturile vestice acest os era simbolizat de semnul Vărsătorului și al Potirului Sfânt, purtător al apei vieții. În Imperiul Roman zeul vindecător Asclepius era înfățișat având în mână Caduceus, un baston în jurul căruia erau înfășurați doi șerpi. Bastonul reprezenta șira spinării, pe când cei doi șerpi reprezentau cele două canale energetice, Ida și
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
necompusă, netemporală Tot ce vine de la Dumnezeu este lumină și ce ne vine din lumină: lumină e viața, lumină nemurirea, lumină iubirea, pacea, adevărul, ușa împărăției cerurilor, lumină este Hristos, Mântuitorul și Împăratul lumii; lumină pâinea trupului Său neprihănit, lumină potirul preacinstitului Său sânge, lumină învierea Sa, lumină degetul Său, lumină mâna Sa, lumină ochii Săi; lumină e Domnul, glasul Său, ca lumină din lumină. Ele sunt lumină, dar în același timp rămân ceea ce sunt. Toate ale lui Hristos sunt lumină
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
singurul merit constând în sobrietate, ceea ce îl ferește pe autor de căderea în clișeu. Stabilirea unei relații cu divinitatea îi creează ocazia exprimării credinței absolute, transgresată deloc banal în plan poetic: „Azi parastasul toamnei ți-l dăruiesc, cuminte/ Și vreri - potire sacre - spre Tine le-am deschis/În vie vreau să-ți scutur toți merii Tăi, Părinte/ Ca să mă cerți cu sfaturi aici, în Paradis”. Solitudinea dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai, singurătate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
grajdurile mari pline cu iarbă uscată, livezile de pruni și peri și troițele cu Hristos pe cruce, plantate lângă gardul oricărei gospodării mai răsărite. La baza crucii se pot vedea înfățișate naiv instrumentele patimilor lui Hristos, cuiele, ciocanul, scara, Sfântul Potir, ultimul simbol fiind clar un împrumut din zona greco-catolică. În multe dintre curțile spațioase odihnesc automobile înmatriculate în Spania, căpșunari-pendulari veniți în vacanța de vară. Termopanele și izolarea termică din polistiren ale unor case ce păreau a fi bicentenare, după
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu este observabilă), mi se pare seducătoare ipoteza că gestul acelei femei poate fi interpretat și ca tentativă de conectare disperată, ultimă, în circuitul suflului divin al arhetipului feminin. și alte interpretări post-Jung percep femininul arhetipal ca pe un vas, potir sau receptacul, depășind astfel imaginea comună a pântecului, fiind vorba de fapt de „o calitate atotcuprinzătoare, protectoare, o îmbrățișare, hrană care lasă să crească și altceva. Femininul arhetipal hrănește Eul uman” (Schmidt-Brabant, Sease 2011 : 61). Impresia de vas, de potir
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
potir sau receptacul, depășind astfel imaginea comună a pântecului, fiind vorba de fapt de „o calitate atotcuprinzătoare, protectoare, o îmbrățișare, hrană care lasă să crească și altceva. Femininul arhetipal hrănește Eul uman” (Schmidt-Brabant, Sease 2011 : 61). Impresia de vas, de potir a ansamblului de la Iași este accentuată și de racla în care se găsesc expuse moaștele Sfintei, fiind vorba în acest caz de una dintre cele mai strălucitoare și mai impunătoare racle de sfinți din România. Racla actuală datează din anul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a ceva ce-i depășește. Nu se guvernează decît prin supleanță, în spatele unei absențe, pe care o vom numi referențialul puterii. Iată de ce nici un sociolog politic, oricît de materialist și pozitiv s-ar vrea, nu poate să îndepărteze de el potirul Întrupării, care anunță și concentrează misterul fiecărei reprezentări prin care un colectiv se poate încarna într-un individ. Fiindcă omnis potestas ab alio, precum majuscula care reprezintă orice guvern de fapt, oricît de minuscul și mizerabil, se poate realiza? Dumnezeu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
apărare ar avea caracterul unei inconștiențe. „Nu fiți simpli spectatori la transformările lumii în care trăiți, cu resemnarea celor învinși - striga Alberto De Mun -, urcați repede în tren și căutați să conduceți locomotiva”. A sosit ceasul să strângem în mâini potirul Sângelui lui Isus Cristos și, cu sufletul plin de credință în valoarea veșnică și infinită a acestui preț al Răscumpărării, să pornim în cucerirea sufletelor și a lumii. Capitolul V Iar noi vom stărui în rugăciune și în slujirea Cuvântului
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de la toate marginile pământului și unește-le în împărăția Ta. Pentru că a Ta este împărăția și puterea, prin Isus Cristos, pentru totdeauna“. Unul după altul, credincioșii se apropiau să primească din mâinile Apostolului particulele pâinii consacrate și să bea din potir; apoi se întorceau la locul lor după ritualul îmbrățișării și al sărutului sfânt de pace, pe care bărbații și-l schimbau între dânșii; la fel făceau și femeile. În timp ce se lăsau în tabernacol Sfânta Împărtășanie pentru eventualii bolnavi, se exprima
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lui Isus i-a șoptit la ureche: „Maria Margareta a făcut cunoscută lumii Inima Mea; tu fă-o cunoscută preoților Mei, atrage-i pe toți la Inima Mea. Am nevoie de ei pentru a-mi înfăptui opera... Inima Mea este potirul Sângelui Meu; dacă ar fi cineva care ar avea dreptul și datoria să bea din acest potir, oare nu este slujitorul iubirii Mele? Să vină deci, la Inima Mea, și să bea“. Într-o altă zi, Isus îi spunea că
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
-o cunoscută preoților Mei, atrage-i pe toți la Inima Mea. Am nevoie de ei pentru a-mi înfăptui opera... Inima Mea este potirul Sângelui Meu; dacă ar fi cineva care ar avea dreptul și datoria să bea din acest potir, oare nu este slujitorul iubirii Mele? Să vină deci, la Inima Mea, și să bea“. Într-o altă zi, Isus îi spunea că în Inima Sa „mai sunt încă părți neexplorate, destinate preoților Săi, un loc pe care L-a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
taină... Ștefan oftează, o cuprinde pe Maria pe după umeri: Să mergem Maria... Să mergem... Pleacă împreună. Lumânările pâlpâie... Câinele urlă a pustiu... Pe ușa de taină, intră grăbit, gâfâind, mitropolitul Teoctist, bocănind cu cârja pontificală într-o mână, cu Sfântul Potir al Împărtășaniei, în cealaltă. Măria ta!! Măria ta!!! Te pomenești c-a plecat! Zărghitul!... O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de păcate?!... Tocmai el?... Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul îl mănâncă!... Măria ta!! strigă el cu disperare, dar nu primește nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Bodo nu era un necunoscut, dimpotrivă, era prieten cu starețul și cu călugării. Venise de multe ori Împreu nă cu ducele Conrad și ajutase mânăstirea În repetate rânduri. Nu o dată, sosiseră de la Zürich lăzi bine ferecate, În care călugării descoperiseră potire de aur, țesături scumpe pentru odăjdii, manuscrise rare, cerneluri care nu erau lesne de găsit, tămâie sau mirodenii pentru bucătărie. Până și crucea masivă de pe pieptul părintelui stareț Urban era un dar al jupânului Urs, tatăl domnului Bodo, pe care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atâtea confruntări și controverse dacă autorul n-ar ridica, În mod provocator, pretenții de istoricitate a fanteziilor sale (chiar În avertismentul preliminar). Cum bine știm, el combină, Într-o rețetă hollywoodiană perfectă, mitul Graalului cu o pseudo-tradiție conform căreia celebrul potir căutat de Cavalerii Mesei Rotunde ar fi, În realitate, Însăși Maria Magdalena, soția lui Isus. Ea ar fi purtat În pântece sămânța divină, perpetuând familia Mântuitorului până În ziua de astăzi. Elucubrațiile lui Dan Brown se Întemeiază pe un dosar apocrif
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
împrumutului m-a excedat. Casa lui era în vale, aproape de pîrîu, a noastră pe un platou, am trecut prin spărtura din gard și am urcat panta, atent la fiecare pas, ca și cum aș fi dus în mîini sfintele daruri, discul și potirul. Cînd am ajuns în ograda noastră eram obosit și-mi tremura întreg corpul. Dincolo de emoția personală, am înțeles atunci că oricine împrumută are semnele sale, cu care verifică cinstea celuilalt, că tot ceea ce primești trebuie să întorci întocmai. Ca „dobîndă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
gura îi era plină de expresii de desconsiderare și de dispreț. Își făcuse alte reguli de optică decât ale celorlalți oameni. Adăugați la aceste predispoziții coruperea caracterului, fiică a orgoliului, a beției succesului, a obiceiului de a bea dintr-un potir fermecat, a amețelii pe care o dă întreaga tămâie a universului, și veți fi pe calea cea bună ca să vă explicați spiritul acestui om: unea, în ciudățeniile sale, tot ce este mai înalt și tot ce este mai josnic în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de câteva zile și chinul pe care l-a avut de suferit în absența lui i-a arătat cui este chemată să-i arate lumina. S-a zbătut zadarnic împotriva voinței glasului; s-a rugat, a postit, a cerut ca potirul acesta să fie îndepărtat de la ea: glasul era nemilos, trebuia să se supună. Contesa de Krüdener nu mi-a povestit prin ce mijloc a ajuns în intimitatea împăratului, dar de ajuns, a ajuns. A inventat pentru el o nouă formă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de-argint, ochi de-argint fulgerat”, făclii ale adormirii, nufărul, „luntrașul” ce bate la porțile nopții, macul, „rug” al sângelui jertfit, violetele martirajului - sunt martori ai Tainelor din adânc, altele, mărturii ale Grației (crinul, „zbor înalt”, „albastră frângere de val”, potir pentru heruvimi „ce lin cad”), semne și amintiri cerești (auroralul mărgăritar, floarea soarelui, „sfântă astră-ntre noi rânduită”). Dar, cel mai adesea, ele stau mărturie pentru ambivalența întocmirii lumești: „zbor de-argint le-adie-n margini crenelate / Iar la sân stuf gros de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
și asfixiere a tuturor. Celelalte biserici au fost ușor deschise și, după ce au abuzat de femeile și fetele, care-și căutaseră azil la altar, le-au tăiat în bucăți. Moaștele sfinților au fost călcate în picioare, mormintele desfăcute, cădelnițele, crucile, potirele și vasele de aur prădate. Nemulțumindu-se cu atât, s-au așezat la pândă printre dărâmăturile caselor și i-au ucis pe toți refugiații, care se întorceau în timpul nopții să-și caute rudele ori alimente. Iar când n-au mai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
a umanității nu are nici o explicație omenească deplină. Rămâne un mister, un scandal, fără Isus Cristos. El, făcându-se Om, a acceptat până «la sfârșit, până la ultima picătură de sânge», voința Tatălui. Nu a coborât de pe cruce, nu a refuzat potirul amar, deși îl putea evita, ca să fie solidar cu cel care suferă. Don Calabria a intrat pe aceiași lungime de undă cu Cristos: un calvar îndelung, o lungă agonie, culminată cu noaptea spiritului. Chiar și Cristos a simțit toată neliniștea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Trebuie să vă spun ceva care m-a întristat: am aflat de la don Chiot că uneori înjurătura circulă prin această infirmerie. Fiilor, locul de durere e casa lui Dumnezeu, nu-l ofensați pe Tatăl ceresc chiar aici unde vă dă potirul pătimirii ca pe un dar de iubire și de iertare. Aș vrea, sub Crucifix, înscrisul: - Aici se iubește, se speră, se roagă“. Și o voce: „Dar noi nu știm să ne rugăm!“. Iar don Calabria: „Așa i-au spus lui
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
aceeași religie, și 6.500 români, spre deosebire de orașul Roman, unde locuiau 400 de familii. În oraș se afla o biserică de lemn, a cărei slujitor era preotul sas Ioan, căsătorit cu o localnică. În interiorul bisericii erau expuse podoabe de altar, potire, discuri de argint. Prezența lui este atestată de mărturia unui anonim catolic italian, într-o Scurtă relatare despre bisericile din Moldova (1606), care consemna faptul că „Huși e reședința episcopului de Huși, ortodox; are o biserică romano-catolică unde obișnuiește să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și lată de 6, acoperită cu paie, închinată Sf. Marii «celei mari, cum îi zic ei, adică Adormirea Maicii Domnului»”. Pe altarul acesteia, despre care putem presupune că era de rit catolic, fusese depusă o pietà. Au un felon, un potir de argint, dar spart, și două clopote frumoase. În mijlocul bisericii se afla cristelnița, iar în jurul bisericii cimitirul. Preot nu aveau, uneori venea cel de la Iași. În biserică se cânta în limba maghiară Gloria, Crezul și alte cântece religioase. Misionarul considera
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Bârlad a slujit timp de 9 ani Don Giovanni Bulgarul, „de națiune bulgară, de 50 de ani”. Bisericile catolice par să nu fi avut venituri consistente, căci misionarul nota că cele din Bârlad, Huși și Galați aveau doar câte un potir. Organizarea bisericii catolice este descrisă în Despre misiunea din Moldova ( Răspuns la un chestionar al Propagandei, 26 august 1671, Baia). Moldova era organizată într-o singură dioceză, sub autoritatea Episcopiei de Buzău, din care făceau parte orașele: Iași, Cotnari, Suceava
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Monte Santa Maria (1630-1689), în Notă și informații despre bisericile, bunurile și locuitorii catolici care sunt în Moldova, nota același lucru în noiembrie 1670: „Huși, oraș, biserica este de piatră cu un singur altar, are odăjdii nu prea bune, două potire și o cruce de argint. Biserica nu are nici o avere. Ca paroh este acolo un preot bulgar (Ioan Bulgarul, vezi și descrierea lui Vitto Piluzzio, n.a.), pe care l-a sfințit monseniorul episcop Rudzinsky (episcop de Bacău, minorit observant), dându
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]