7,476 matches
-
simțit nevoia să vorbească. Știu că sunt dator. Sau mai degrabă simt nevoia să povestesc tot ce am trăit acolo... Poate scap de gânduri... Sigur ai să scapi. Parcă am mai vorbit noi despre lucrul acesta. Povestind, te eliberezi de povara celor trăite... l-a încurajat inginerul. Costăchel și-a fixat privirea în lumina lămpii doar pentru o fărâmă de timp. În străfundul ochilor lui s-au aprins văpăi și... fără altă introducere, a pornit să povestească: Ne aflam pe malul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
E ... mort! - a răspuns cu glasul sugrumat Costăchel... În prag de seară, două umbre își târau picioarele prin colbul drumului... S-au oprit la fântâna din răscruce. Au scos apă și au băut fără grabă. Apoi, gemând ca sub o povară, s-au lăsat să cadă pe lespedea de piatră de alături... După ce și-au mai tras sufletul, unul din ei a cătat sămânță de vorbă: Mă Petrache! Parcă te-am mai întrebat eu. Sau poate că nu. De ce se cheamă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ales la întoarcere - să golească o cinzeacă de rachiu sau o ulcică cu vin? La o crâșmă. Unde altundeva? Frumoasă poveste, n-am ce spune - a rostit Petrache. După o vreme, Petrache s-a ridicat, gemând ca sub o grea povară. Amu’ măi Costache, hai să mai bem o gură de apă și pe urmă ne-om târâi până acasă... abia îmi mai mișc picioarele iestea umflate. Uite în ce hal m-o adus blestemații iștia de bolșăvici! Luceafărul mamei lor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
timp să le întâmpini. Într-o zi, fără știrea mea, Cel de Sus mă va chema la el și nu știu dacă voi mai avea când să-ți fac o mărturisire ce o port încă din tinerețe ca o grea povară pe sufletul meu. Simona se arătă nedumerită, dar nu scoase nici un cuvânt. Niciodată mama ei nu-i vorbise căutându-și cu atâta grijă cuvintele. Ce te frământă, măicuță dragă, de ce ți-e sufletul așa de îngreuiat? Spune, hai spune! Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ar fi urmărit pașii sau ar fi întors capul s-o vadă, măcar așa din curiozitate. Știa că nu e frumoasă și mai ales înălțimea ei nefirească pentru o femeie făcea să fie evitată. Se simțea sortită să-și ducă poverile sentimentelor în singurătățile pustiului care dobândea valențe sahariene. Nu iubise niciodată, nici chiar pe Mihai. Poate nici el n-o iubise, între ei se statornicise doar obișnuința. Acum însă, mai mult ca oricând, simțea nevoia unui partener. Din păcate evenimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu mai ajunge. Dumnezeu, socotind că pentru acest copil nu este destul loc pe pământ, îl luase sub aripa sa protectoare pentru a-l apăra. Nu-l putuse lăsa să străbată o viață pe drumuri ce nu duc niciunde, cu poveri care nu erau ale lui. Sentința era fără drept de apel. Dar câtă durere adusese în sufletul unei mame această sentință! Despre greșelile Simonei, în care, vrând-nevrând, fusese implicat și Teo, acum orice discuție de incriminare era de prisos. Hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a XI-a Filologie, la Colegiul Național „Cuza Vodă” din Huși, unde și-au început destinul literar, printre alții, prozatorii Costache Olăreanu (1948) și Ion Gheorghe Pricop (1959-1964). De aceea, îi atrag atenția că și-a luat pe umeri o povară care trebuie onorată. I-am urmărit evoluția lui Rareș Tiron încă din clasa a X-a și constat că patima scrisului devine o constantă a vieții sale, deocamdată cu ingredientele vârstei, cu orgoliul nemărturisit al cuceririi lumii cu talentul său
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
seamă, uimirea a încolțit în mine, fiindcă, în mijlocul acelei odăii, stătea un bărbat care, deși părea deja trecut de vârsta a doua la prima vedere, aveam a trage concluzia mai târziu că îmbătrânirea-i înainte de vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce-i chinuiau cugetul tot timpul și i-l frământau, neînduplecându-se a-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a încolțit în mine, fiindcă, în mijlocul acelei odăii, stătea un bărbat care, deși părea deja trecut de vârsta a doua la prima vedere, aveam a trage concluzia mai târziu că îmbătrânirea-i înainte de vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce-i chinuiau cugetul tot timpul și i-l frământau, neînduplecându-se a-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui în cauză
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zbuciumul în care trăiesc în deplină neștire. Mai cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului peste tot în preajma lor și dacă își doresc să fie scăpați de sub povara acestui jug greu, din aceste lanțuri ce strâng și gâtuie năprasnic, cu zalele lor ce intră adânc în mădulare și rănesc grozav, îți vor intona cu toții la unison că îi iei de-a dreptul în derâdere, fiindcă ei sunt mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pâlpâirile amintirilor au continuat să mai existe, amintiri care, ce i drept, chiar îi zgândăreau sufletul din timp în timp, dându-i triste remușcări. Cât de mult ar fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să nu te doară... În sfârșit, în capătul holului, găsi salonul indicat. Intră cu sfială în el, lăsă cu grijă pachetul lângă culcușul bătrânei mame, salută în liniște și ieși ușor, respectuos. Asta fu tot. Acum, eliberat parcă de o povară apăsătoare de pe suflet, ce o purtase, până exact adineauri, asupra lui, străbătu înapoi lungul coridor cu pas vioi, tineresc, zburând cu gândul la lucruri mai vesele. Dintr-odată, însă, văzu total surprins, aproape înspăimântat, cum o femeie, nici prea tânără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-mi spui ceea ce nu vrei sau ceea ce nu poți. Simte-te liberă, deci, sămi povestești doar ce anume crezi că trebuie povestit, dar numai povestește, te rog! Nu uita că mărturisirea este cel mai eficient purgativ, pentru sufletele încărcate cu poveri. Prin urmare, curaj! Eu am să te ascult atent până la capăt, să știi. Cei doi tăcură și schimbară între ei priviri adânci. Ambii aveau senzația că trec cu privirea dincolo de ființa celuilalt. Acest dialog tăcut exprimase, pentru fiecare, mai mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce o decăzuseră atât, încă se mai întrezărea puterea cu care, până nu demult, se căznise singură să le țină piept, precum un minuscul Atlas(Personaj din mitologia greacă, ce este înfățișat purtând bolta cerească pe umerii săi. ) sub mirabila povară a boltei cerului întreg! În astfel de momente, care, spre nefericirea lui Victor și a nimănui, se îndesau de la o zi la alta, o nemărginită mâhnire îi cuprindea sufletul din toate părțile, istovindu-l, iar atmosfera generală din jurul său, sub
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aș continua drumul în direcția pe care mi-o deschide poarta acestei pasiuni, n-aș mai rezista nici eu: fie m-aș sinucide, fie aș înnebuni! Așadar, cred în mizantropie. Atât mi-a mai rămas. Oamenii mi-au devenit o povară și mă simt tare neliniștit și incomod în prezența lor, a tuturor. Acum, eu nu mai sunt ca ei; sunt un om ciunt. Nu mai am o mână și am devenit hidos. De aceea, și trebuie să mă izolez. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Nu știu. Totuși, stând și gândindu-mă, îmi dau seama că deseori mi se întâmplă să merg pe stradă și să văd, peste tot în jurul meu, mulți oameni zâmbind. Sunt mulți copii luminoși, care se vede că nu poartă deloc povara de temut a grijilor, mulți îndrăgostiți fericiți în compania apropiată a perechii lor mult-iubite și nenumărați alții, care zâmbesc doar pentru ei înșiși, pur și simplu. Râd pentru că pot, râd pentru că vor, râd pentru că simt; iar bucuria lor se vede
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
privea grozava soluție a sinuciderii ca la o cale eficientă de a-și încheia socotelile cu viața, ci ca la singura cale de a scăpa de banalitatea ei! Era o banalitate și grea, și chinuitoare - un sentiment jalnic, ca o povară... Și, cu fiecare zi, ea îndura totul din ce în ce mai greu, căci trupul ei era ca un cuptor închis, iar suferința ei - jarul încins... Și femeia resimțea cum nu se putea mai clar lucrul acesta. „Merită, oare, să mai trăiesc? Dar pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zâmbitor. - Abuz? Ce fel de abuz? Departe de mine gândul acesta, domnilor!, și spunând acestea la repezeală, plecă de acolo degajat și fericit, vădind multă relaxare și libertate în mișcări, de parcă s-ar fi debarasat atunci, pe loc, de o povară de pe umeri. „Într-adevăr, ce oameni de inimă, niște traficanți de toată isprava sunt!, mai murmură el apoi, plin de voioșie. Până-n mormânt nu voi uita de dărnicia lor față de mine!” Și, în felul acesta, din acel moment, mai trecură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și cu mințile împrăștiate, stând mereu cu gândul numai la problemele bănești, pe care trebuia să le rezolve cât mai repede cu putință și eficient, dar lucru pe care nu știa deloc cum să-l facă. Un noian întreg de poveri parcă apăsa greu pe sufletul lui și nicidecum nu-l cruța. Acum, el avea de-a face cu primul mare impas din viața sa, din care nu se pricepea nici cât negrul de sub unghie cum să iasă. Avea o stare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă integra social. A fost o perioadă, 2000 - 2005, când femeile trecute de 40 de ani nu mai erau primite cu brațele deschise spre a ocupa un loc de muncă, căutându-se cele tinere, pline de energie și lipsite de povara grijilor. Bietele de ele! Au ajuns undeva la marginea societătii (o societate haotică și mizeră), ca un lucru de folos nimănui.! Dacă aș putea să dau statul În judecată pentru furt de viață, aș face-o! Pentru a-ți Închide
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
un ales? Inspirația, această floare rară, de mulți râvnită, de puțini cunoscută, i-a fost dăruită ca semn al recunoașterii. Imperiul frumosului pare a se Înfăptui. Dar câte imperii nu s-au ridicat, câte imperii nu s-au prăbușit sub povara timpului neiertător și câte Încă nu așteaptă să cadă?! Poetul pare cuprins de un fior rece, de o cutremurate a conștiinței În care teama și speranța duc o luptă tacită: “prin versuri desfrunzite trec eu Însumi // frumoasa mea nădejde Încă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să zâmbești! Și uite... acum când Îți scriu, a Început să plouă, ca o blândă eliberare. „Mai bine taci! Ascultă ploaia venind din depărtări Pe arșiță și vânt Ce mult a plâns! Cu plânsul ei fără cuvânt. Nu te-ntrista! Povara ei e chiar povara ta. Lacrimi prăfuite, curând se vor usca Și-apoi, cătând În urmă cu galeșe priviri, Zâmbind șăgalnic - ecoul ei s-o pierde-n amintiri. Mai bine taci! Ascultă ploaia Și nu te Întrista! Cuvântul ei - curgând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acum când Îți scriu, a Început să plouă, ca o blândă eliberare. „Mai bine taci! Ascultă ploaia venind din depărtări Pe arșiță și vânt Ce mult a plâns! Cu plânsul ei fără cuvânt. Nu te-ntrista! Povara ei e chiar povara ta. Lacrimi prăfuite, curând se vor usca Și-apoi, cătând În urmă cu galeșe priviri, Zâmbind șăgalnic - ecoul ei s-o pierde-n amintiri. Mai bine taci! Ascultă ploaia Și nu te Întrista! Cuvântul ei - curgând În picuri Un soare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Întrupări, frustrate, Închistate, care trăiau după mentalități și prejudecăți goale de sens , privându-se de cel mai Înălțător și revigorant sentiment: iubirea. Fără iubire, sufletul este asemenea unei fântâni părăsite, asemenea unei păduri unde nicio pasăre nu mai cântă. Grea povară pentru trăirile mele care-i căutau mereu privirea, atingerea. Sfârșitul de săptămână și sărbătorile erau de-a dreptul ucigătoare. Desigur, un binevoitor a făcut cunoscută legătura noastră. Lucrurile s-au complicat, tensionat, dar iubirea noastră devenea tot mai puternică. După
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai mari, care erau căsătoriți. Aceștia îl așteptau foarte mult să vină acasă, dar nu pentru că doreau cu adevărat să se întoarcă și să fie toți împreună, ci pentru a-l lăsa pe tatăl lor, care acuma le era o povară, în grija lui. Începuseră să-l înduplece cu fel de fel de promisiuni amăgitoare, numai ca să-l convingă să se întoarcă. Îi făcură promisiunea că vor pune toți, mână de la mână, și-l vor ajuta să-și facă o căsuță
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]