841 matches
-
de mici manuale intitulate Documentele Partidului Comunist Român". Observatorul francez evocă poate prea rapid prezența lui Marx și Lenin ca relicve: de fapt, dogma și cultura fondată pe această dogmă sînt alimentate de o gîndire redusă la un fel de pozitivism, la o propedeutică pentru experimentarea practică a gestiunii puterii. Luarea în calcul a educației este esențială: nevoia de a ridica nivelul formării ideologice a cadrelor și membrilor de partid este evocată cu regularitate. Au loc numeroase programe de reciclare. Elanul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
o metateorie ce oferă cheia pentru a trece dincolo de limitele altor teorii, au fost în mare parte respinse, ca și teoriile pozitiviste care consideră că știința asigură cale privilegiată către adevărul spre care ar trebui să aspire orice teorie. În privința pozitivismului, este general acceptat faptul că nu există ceea ce se cheamă "percepție imaculată", că actele de interpretare, de explicare, de cunoaștere sînt toate mediate de discursuri teoretice și sînt parte componentă a ipotezelor. Astfel, în această concepție mai modestă asupra teoriei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ei infailibile pe care ne este interzis să le criticăm. O religie țesută din idei contemporane, care se sprijină pe cunoștințe științifice și nu are nici un zeu spiritual. E o religie profană. Așa s-a voit, fără a fi însă, pozitivismul lui Auguste Comte, așa este, fără a se fi voit, socialismul lui Karl Marx. Pentru că nevoia de religie s-a făcut resimțită iar cele vechi au căzut în desuetudine, sîntem liberi să ne fabricăm altele noi, la fel de eficiente. Aceste religii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
diferențiere dintre cunoașterea științifică și cunoșterea metafizică realistă. Cunoașterea științifică de factură nominalistă pe care George Manu o respingea, procedează prin semne, rezolvând problema realității într-un sistem de semne ce sunt într-un raport univoc, dar total irelevant. Teza pozitivismului nominalist vizează faptul că nu există decât un singur fel de cunoaștere a sensibilului, cea științifică. Această teză apare astfel pentru simplul motiv că tot ceea ce există în sfera cunoștinței umane aparține realității sensibile, actualului, dacă ne raportăm la terminologia
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
culturală și spirituală a spaiului românesc, expresia manifestării plenare a ființei umane, pe dimensiunea sa creștină. Teologia imaginii Epistemologia Imaginarului se fundează pe logica contradictoriului, logica terțiului inclus, în contrapunct cu logica terțiului exclus care a dominat gândirea occidentală a pozitivismului, a nominalismului și a materialismului. Raportul dintre logos și mythos care guvernează tradiția filosofică și culturală europeană este mediat de un al treilea element, imago, specific logicii contradictoriului. Nu putem înțelege această ipoteză de lucru dacă nu facem apel la
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
fizice moderne de Galilei și Descartes care au corectat erorile aristotelice, continuând intenția lui Toma d'Aquino referitoare la valoarea rațiunii ca mijloc de acces spre adevăr. Ca urmare a conjuncției între gândirea empiristă și rigoarea iconoclastă a raționalismului apare pozitivismul. Istoricismul și scientismul reprezintă două filosofii care anulează valoarea gândirii simbolice, a raționamentului prin analogie, adică metafora, Imaginarul fiind lipsit de orice funcție simbolică 3. Dacă romantismul, simbolismul și suprarealismul au fost adevărate puncte de rezistență ale valorii imaginii în cadrul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
conjuncturii favorabile, cucerirea interesului public pentru concretul bisericesc, care în primul rând cade în sarcina presei cotidiene, este o operație cu mult mai delicată și mai dificilă, dată fiind golirea de sens a instituțiilor noastre ecleziastice, realizată mai ales prin pozitivismul așa de vrăjmaș simbolicei al veacului trecut". 2 Nae Ionescu, Duminica, în "Cuvântul", an IV, nr. 1272, 5 noiembrie 1928, p. 1, în Nae Ionescu. Teologia. Integrala publicisticii religioase, p. 250: Ceea ce caracterizează mai ales acțiunea ASCR (Asociația Studenților Creștini
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
1980, pentru a gândi altfel cercetarea în domeniu (teoretică și practică), a înțelege situațiile ei nou conturate, a pune întrebări, a genera noi predicții în soluționare, a găsi modele explicative pentru noile realități. Epistemologic, argumentează autorii, este aici trecerea de la pozitivism la postpozitivism: • accentul pe părți și decontextualizare versus accentul pe întreg și contextualizare, • accentul pe separare versus accentul pe integrare, • accentul pe general versus accentul pe specific, • considerarea a doar ceea ce este obiectiv și cuantificabil versus considerarea subiectivului și a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Un alt cercetător important în temă (D.H. Jonassen, 2004, cap 1-23) sintetizează evoluția macroparadigmei designului, de la primele cercetări, rezultate din corelarea sa cu una dintre abordările esenței educației (anume interpretarea sa și ca tehnologie a educației), analizată progresiv, sub influența pozitivismului, a behaviorismului, a teoriilor programării, a teoriei cognitiviste, a teoriei sistemelor, a situaționismului, a contextualismului, a rolului mijloacelor media (TV, calculator, învățământ la distanță, Internet, învățământ programat, laboratoare de comunicare, educația virtuală, a teoriei și metodologiei construirii softurilor educaționale în
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
semnificații Evaluarea poate fi abordată din mai multe perspective-paradigme, între care cea formativă rămâne actuală și tot mai mult valorificată, dar prin corelare cu alte paradigme actuale (cognitivism, constructivism, abordare critică, abordare interpretativă a educației) și pornind din distincția cantitate (pozitivism) și calitate în educație. Fiind nouă, ea cere o intensă cercetare a diferitelor ei probleme aplicative și deci de format o cultură a evaluării formative, la actorii educației (Lynch, 2003, pp. 1-7). Dacă educația actuală este dominată de paradigma formării
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ci în alt mod specific), încă se evocă Durkheim (după care pedagogia nu este decât un ansamblu de teorii practice, nu este un studiu științific al problemelor educației, dar se bazează pe reflecții asupra activității educative). Ieșind din laborator, din pozitivismul clasic, educatorul practician este pus în fața a două maniere extreme de a relaționa cu cercetarea pedagogică, în interesul eficienței activității sale. Una privește interesul său pentru posibilitatea de a cunoaște și a aplica/adapta/verifica în situațiile sale concrete elemente
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Dewey, evidențiază rolul experienței umane în generarea cunoașterii, ca o sursă pentru dezvoltarea cunoștințelor, a experienței de instruire. Sau argumentele posibilității extinderii acțiunii-cercetare provin și din cercetările lui Schön (1983) asupra rolului profesorului reflexiv, în completarea lui Dewey, cu depășirea pozitivismului, din extinderea chiar a cercetării științifice pedagogice asupra calității învățării, din clasele școlii-laboratoare de construcție a învățării, din numeroase analize studii de caz în obținerea performanțelor. La acestea sunt aplicate și probleme de psihologie: trăsături ale personalității profesorului-cercetător, abilități de
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în decizii instituționale, în ameliorarea situațiilor reale, în transformarea contextelor. Concepe apoi cercetarea-acțiune ca instrument de emancipare în sprijinul individului și al organizațiilor, subliniind rolul criticii proprii în dezvoltarea practicii reale, în profesionalizarea pedagogică a educatorilor, cu trecerea de la abordarea pozitivismului la cercetarea conduitei, a atitudinii participanților în rezolvarea problemelor Cercetarea-acțiune cu participarea directă a educatorului practician, ca cercetare strategică poate deveni atunci și acțiune-cercetare, pentru că acum practicianul devine actorul principal în situația problematică și vrea să se implice în cercetarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
unei științe a relațiilor internaționale care folosește standarde de verificare asociate cu științele exacte pentru a crea niveluri echivalente de precizie explicativă și certitudine predictivă (Smith, Booth și Zalewski, 1996). În anii '90, o importantă dezbatere a apărut în jurul enunțurilor pozitivismului. Întrebarea privind existența unei diferențe fundamentale între științele "fizice" și cele "sociale" era o chestiune crucială, dar nu mai puțin importante erau dezbaterile privind natura și scopul teoriei. Dezbaterea se axa pe întrebarea dacă teoriile chiar și cele care tind
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Jack Donnely 10 Realismul este un termen folosit într-o varietate de moduri în discipline foarte diferite. În filosofie, el denumește o teorie ontologică opusă idealismului și nominalismului. "Realismul științific" este o filosofie a științei opusă empirismului, instrumentalismului, verificaționismului și pozitivismului. "Realismul" în literatură și cinematografie este opus abordărilor romantice și celor care promovează evadarea din realitate. În Relațiile Internaționale, realismul politic este o tradiție de analiză care pune în evidență imperativele cu care statele se confruntă în urmărirea politicii de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
marcată de două caracteristici: în primul rând, de o metodologie pozitivistă; în al doilea rând, de tendința de a legitima structurile sociale și politice predominante. Influențate puternic de metodologiile științelor naturale, teoriile orientate către rezolvarea problemelor pleacă de la premisa că pozitivismul oferă singura bază legitimă a cunoașterii. Pozitivismul este văzut, după cum remarcă Steve Smith (1996: 13), ca "etalonul-aur" cu ajutorul căruia sunt evaluate alte teorii. Există multe caracteristici care pot fi identificate cu pozitivismul, însă două sunt în special relevante pentru discuția
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de o metodologie pozitivistă; în al doilea rând, de tendința de a legitima structurile sociale și politice predominante. Influențate puternic de metodologiile științelor naturale, teoriile orientate către rezolvarea problemelor pleacă de la premisa că pozitivismul oferă singura bază legitimă a cunoașterii. Pozitivismul este văzut, după cum remarcă Steve Smith (1996: 13), ca "etalonul-aur" cu ajutorul căruia sunt evaluate alte teorii. Există multe caracteristici care pot fi identificate cu pozitivismul, însă două sunt în special relevante pentru discuția noastră. În primul rând, pozitiviștii presupun că
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
orientate către rezolvarea problemelor pleacă de la premisa că pozitivismul oferă singura bază legitimă a cunoașterii. Pozitivismul este văzut, după cum remarcă Steve Smith (1996: 13), ca "etalonul-aur" cu ajutorul căruia sunt evaluate alte teorii. Există multe caracteristici care pot fi identificate cu pozitivismul, însă două sunt în special relevante pentru discuția noastră. În primul rând, pozitiviștii presupun că faptele și valorile pot fi separate; în al doilea rând, că este posibilă separarea între obiect și subiect. Aceasta duce la ideea că nu numai
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teoria critică internațională a fost întotdeauna o formă de constructivism cu "c" mic. De aceea, una dintre sarcinile ei esențiale este de a analiza producția istorică și socială a agenților și a structurilor luate ca atare de teoriile tradiționale. Împotriva pozitivismului și empirismului diverselor forme de realism, teoria critică internațională adoptă o abordare mai hermeneutică, care înțelege structurile sociale ca având o existență intersubiectivă. "Structurile sunt construite social" mai precis, spune Cox (1992a: 138), "acestea devin o parte a lumii obiective
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
au fost înlocuite de alte două: dezbaterea dintre raționaliști și constructiviști, și cea dintre constructiviști și teoreticienii critici. Catalizatorul acestei schimbări a fost afirmarea unei noi abordări constructiviste în teoria internațională, o abordare ce a pus la încercare raționalismul și pozitivismul neorealismului și neoliberalismului, dar în același timp i-a îndepărtat pe adepții teoriei critice de critica metateoretică, împingându-i către o analiză empirică a politicii mondiale. Acest capitol explică natura și afirmarea constructivismului în teoria internațională, situându-l în relație
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a omului cu planeta și cu restul locuitorilor ei. Asemenea idealismului (vezi Capitolul 2 al volumului), imperativul normativ este impulsul primar în cazul ecologismului explicarea distrugerii mediului vine pe locul următor. Din punct de vedere metodologic, deși ecologiștii sunt ostili pozitivismului, nu în ultimul rând din cauza legăturii sale istorice cu tratarea "naturii" (inclusiv a oamenilor) ca obiect, pur și simplu instrumental, nu există o metodologie ecologistă clar definită. Eckersley (2004 :8-10) propune ca metodă o "ecologie politică critică". Dar aceasta se
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
24, 26, 40, 41, 87, 213, 214, 251, 271, 272, 273, 274 politică identitară, 27, 147 politici de ajustare structurală, 92 poluare, 41, 262 popor, 119, 204 postcolonialism, 147 postmodernism, 35, 40, 147, 179-206, 233, 263 poststructuralism, 179, 278, 279 pozitivism, 16, 43, 159, 168, 207, 278 predicții structurale, 54, 55 preocupări normative, 65, 278 principiul non-intervenției, 111, 113 privatizare, 92 "problematica anarhiei", 188, 189 Productivism, 266 Producție, 40, 84, 88, 95, 128-137, 145, 153 Proletariat, 127, 130, 134, 137, 138
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a esenței locale a literaturii, una dintre manifestările cele mai profunde ale lui genius loci, era discreditată. Literatura revenea ca ideea unui universal În absența oricărei determinări locale, de analizat nu numai ca operă-efect a unui fascicul de cauze, conform pozitivismului postromantic. și aici, desigur, căile puteau fi multe: una era cea culturală, dar conceptul etnologic de cultură nu era Încă vulgarizat. Alta, cea urmată În Franța, a fost cea inițiată de avangarda formalistă rusească, cu autori traduși de Todorov Însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
noastre a devenit o știință umană. Noua geografie umană are În Franța un teoretician de excepție În persoana lui Jacques Lévy și el este cel care atrage atenția asupra nevoii de a reînnoi discursul geografic francez, multă vreme dominat de pozitivism și cantonat În cantitativ. Geografia devine o știință umană În momentul În care teoreticienii ei sesizează, dintr-o anumită perspectivă despre care voi vorbi imediat, că ascensiunea capitalului privilegiază spațiul În detrimentul timpului. Desigur, este vorba despre Înlocuirea unui anumit concept
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
după 1975 -, exprimă și reprezintă o revoltă pretins colectivă Împotriva Sistemului, a imperialismului religios, politic, economic, libidinal din Occidentul contemporan. Este vorba despre un avatar al realismului romantic din secolul al XIX-lea, o prelungire, pe de o parte a pozitivismului scientist, pe de alta a monologului subiectiv psihologist. Scriitorul francez care reînnoadă magistral tradiția realismului total, exhaustiv, romantic În viziune și realist În observație, este Michel Houellebecq. IV. 1. Michel Houellebecq, ultimul Mare Scriitor Într-o stare de exaltare puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]