7,894 matches
-
le dezmierda toate părțile corpurilor tinere și odihnite. Se iubiră așa cum numai ei știau s-o facă, ajunseseră la acel grad Înalt de contopire sufletească, de Înțelegere și interpretare a dorințelor celuilat. Când au venit la micul dejun era vremea prânzului, au mâncat puțin, au băut câte o cafea dublă și apoi au plecat cu profesorul și amica acestuia la o plimbare pe muntele din apropiere. S-au bucurat de frumusețea și puritatea verdelui natural, de măreția și aerul neasemuit al
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din tot grupul și aceasta era o situație unică. Întrucât ei nu aveau termen de comparație, presupuneau că aceasta este o trăsătură a clasei lui, așa cum un călător care se dă jos de pe vas într-un port, doar ca să ia prânzul, își face o impresie despre întreaga nație judecând după comportamentul afaceristului viclean alături de care a stat întâmplător la aceeași masă. O sută de mii de franci! imploră el, iar Chavel cel calm de lângă el îi șopti: „Spui mereu același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
exactitate de către autoritățile germane. Nu e treaba mea să-ți măsor craniul sau să-ți pipăi cucuiele, zise. Du-te la primărie și scoate-ți acte în regulă. Pari un tip capabil. Am să-ți păstrez postul până mâine la prânz... Dar Charlot nu se mai întoarse. De aproape două zile nu mâncase decât niște chifle. Își dădu seama brusc că a ajuns exact în punctul din care plecase. În lumina soarelui de după-amiază se sprijini de un zid și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fel, dar banii nu prea ajung în buget, iar cei care ajung sunt repede furați. Dacă veți crește taxele sau cota unică, tot degeaba. Banii se vor scurge ca apa în nisip. Asta pentru că mulți dintre noi se trezesc la prânz și muncesc câteva ore. Dorim să fim prietenii FMI și UE, dar, dacă ne puneți la muncă iese tămbălău ca în Grecia.“ Cum tema eticii occidentale, mimată de către noile democrații din Est, depășește aria tabloidă, ea merită o analiză ceva
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
răspunde morocănos Roman, încă mahmur după beția, de unul singur, din noaptea precedentă. Claude începe să urce scara spre chepengul care duce în bistrou. Îl întreabă într-o doară: — Te-nchid pe dinafară, să nu intre hoții? Mă ntorc la prânz și-ți deschid. — De acord. Claude iese prin chepeng. Bagă capul din nou și întreabă: — Închid și chepengul? Închide-l, să nu mă găsească moartea. Claude zâmbește, dar Roman n-are cum să-l vadă. Lasă chepengul și-l blochează
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
două mii de euro. În timp ce Lionel începe să semneze contractul, fără să-l citească, editorul îndrăznește să-l întrebe: Ați mai scris? — Cereri de azil politic. Gérard, cu coada între picioare, mai încearcă o dată: — Pot să vă fac o vizită după prânz? — Puteți, de ce să nu puteți? Mă găsiți acasă. Sunt vecin de palier cu Liliane, dacă numele ăsta vă spune ceva. Continuă să semneze fiecare pagină a contractului. E ora 14.30. Lionel a trecut pe-acasă. Unde a ignorat-o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
șase dansatoare care-și puteau încerca norocul la dumneavoastră în prima duminică din lună. Îmi pregătisem o costumație irezistibilă. Cred că m-ați fi ales. — Așa cred și eu, spune Lionel, cu ochii fixați pe sânii ei. — Duminica aia, la prânz, bărbatul meu a făcut apoplexie. Ați gătit ceva picant? N-a făcut apoplexia la mine acasă. A făcut-o acasă la amantă. Ca să respect aparențele, am păstrat doliu după el. Astăzi se împlinesc douăsprezece luni de la înmormântare. De câteva minute
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
făcut-o de dragul show-ului, pentru telespectatorii care, după ce au fost umiliți o viață întreagă de chelneri ca noi, știam că adoră să fie răzbunați măcar de un client. Îl invităm pe autor să vină într-o seară sau la prânz la noi în restaurant și să încerce să-și bage picioarele în frapieră sau să comande ananasul din căruciorul cu prăjituri. Îl asigurăm că, în următoarele treizeci de secunde, va fi scos afară din local. În șuturi. Deși... Deși am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
numeri firele de nisip, este cel mai fin nisip din aceste ținuturi, până și mușuroiul cu cruce deasupra, mușuroiul furnicilor albe din gradina suspendată a dragostei tale, este construit din firele acestui nisip alb, unic, aștepți cu spor până spre prânz, când apa lacului se face treptat roșie, roșie ca focul scos pe gâtlej de dragonii tăi adolescenți din munți, te întorci pe o parte și privești la apa roșie transparentă a lacului kanas, zărești în ea pe iubitul tău alergător
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în fața catastifului. Răsfoiește câteva file, scrie ceva pe o foaie de hârtie. Intră Ceaun, bine clădit și bine hrănit. Tușește semnificativ.) LIANA: Poftește, cinstite jupâne Ceaun. CEAUN: Oi pofti, că-i vremea. Acuși se face de prânzișor, și-apoi nici prânzul nu-i departe. Câte-s de făcut... LIANA: Așa este. Arată-ți îndreptările pe săptămâna asta, așa cum cere rânduiala. CEAUN: Da' jupâneasa Ilinca unde-o fi? LIANA: Jupâneasa chelăreasă are treburi în altă parte, așa că astăzi ți-oi slobozi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
CEAUN: Păi nu ți-am spus... LIANA: Spus, cum nu! Numai cât bag samă, vrednice mare bucătar, că domnia ta vrei să pornești nuntă așezată, la care să poftești nuntași din șapte hotare, nu să pregătești, timp de șapte zile, gustarea, prânzul și cina Măriei Sale și celor mai înainte arătați. CEAUN: Însă se arată și alții. Dumneata, jupâniță Liana, ești tânără și n-ai de unde cunoaște că pe de laturile mesei Măriei Sale se ațin puzderie de sfetnici și de dregători, care cată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
abia pot acoperi cuviincios masa Măriei Sale, fiind cu mare băgare de samă să nu-mi fure mâțele nimica de prin străchini! LIANA: Întocmai, cinstite mare bucătar. Și te sfătuiesc să nu mai zăbovești, că s-apropie prânzișorul, ș-apoi nici prânzul nu-i departe, cum bine spuneai mai înainte. Du-te, înfățișează-te la cămări și aprinde focurile. Închide condica, iese pe ușa din stânga) CEAUN (pleacă spre ușă): Vai și of! S-arată o vreme de crâșcare, cât va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
episod care se cere povestit, prin ’82-’83, la mare, când, abia ajuns cu ai mei tot într-o zi de sâmbătă, am făcut o hărmălaie incredibilă că vreau neapărat să văd aceeași „Gală a desenului animat“. Se apropia ora prânzului. Probabil la vârsta de atunci, io, o cantitate neglijabilă, nu prea știam cât e ceasul, dacă mă întreba cineva habar n-aveam să-i spun că e fără douăzeci sau ceva semănător, bâguiam doar că limba mare e la 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
etaj mai sus și care s-a îndurat de ea, i-a împrumutat ochelarii ei ca să se descurce cu registrele. Nu știu cum s-o ajut. Ei, o să-i găsiți până la urmă, cine dracu stă să fure o pereche de ochelari? Pe la prânz trec iar pe la bufet. Femeia e cam surdă. Dacă dimineața știe că o să-mi dea o cafea sau un ceai, variații mari de solicitare neexistând, la prânz trebuie să pronunț ce vreau așa, cu toți dinții. Cum să vă spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
găsiți până la urmă, cine dracu stă să fure o pereche de ochelari? Pe la prânz trec iar pe la bufet. Femeia e cam surdă. Dacă dimineața știe că o să-mi dea o cafea sau un ceai, variații mari de solicitare neexistând, la prânz trebuie să pronunț ce vreau așa, cu toți dinții. Cum să vă spun, trăiesc o frustrare în sensul că aproape niciodată nu-mi dă ceea ce comand. Și dintr-o politețe tâmpită trebuie să diger tot soiul de alimente care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Un grup de turiști români se cazaseră la un hotel din împrejurimile Parisului, un hotel nu extrem de sofisticat, dar care era mult peste încăperile tip cages ŕ lapin cu care erau ei obișnuiți. Și, după ce s-au odihnit ei la prânz organizat, fiecare în camera lui, la un moment dat se întâlnesc românii noștri undeva la un bistro sau la vreo cârciumă și încep să depene impresii despre cele văzute, bă, ce gagici nasoale au ăștia p-aici, ce prețuri, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să-i mănânci pepenii. Oamenii cu chelie fabrică niște pepeni destul de dubioși. Și toți văzuseră afară de domnu’ Alecu. El nu văzuse. Și-a zis, unde ați văzut, măi chiorilor, că acela are chelie? Și-au tot discutat așa până spre prânz. Când a venit un alt nene cu cartofi de Covasna. Și toți ziceau, hă, hă, știți cu ce rimează Covasna? Și nea Alecu bineînțeles că nu știa. Că doar a fost profesor de matematică și nu era obligatoriu să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
din Gromovnic. Au dondănit tot drumul. Aproape de târg, moș Dumitru și-a îndemnat armăsarul: Hai, tată, că Țâdulă aista mi-o făcut capul călindar și m-o amețit cu stelele lui... La poarta hanului, s-au despărțit. Măi Țâdulă, pe la prânzul cel mare să mă aștepți aici, că altfel ai să-i pui sare pe coadă armăsarului meu și pe la miezul nopții îi ajunge și tu acasă. Uite că jupânul a și simțit a mușteriu și s-o ițit colea în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Vultur Costache?” a întrebat plutonierul. „Eu!” a răspuns Costăchel. „Iei comanda grupei și te prezinți la centrul de instrucție. Trenul ista vă duce la destinație. Drum bun! Și... ” N-am mai auzit ce a spus, pentru că trenul a plecat... Pe la prânzul cel mare, intram pe poarta centrului de instrucție. Ne-a luat în primire un căpitan. „Aici veți face instrucție și dacă va fi nevoie de noi vom pleca pe front... Să vă comportați ca niște ostași adevărați. Mâine totul să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spui unde te-a fericit soarta cu frăția de arme - știi tu care - atunci am să-ți spun eu unde mi-a pus Dumnezeu mâna-n cap: Tocmai trecusem apa Siretului. Asta se întâmpla în zori de zi. La ora prânzului, au avut loc îmbrățișările „frățești” ale comandanților noștri cu rubăștile superioare rusești. Peste două ceasuri, noi - fără arme - ne aflam încolonați pe șosea, sub pază... Direcția de marș? Cine s-o știe?... Rusnacii ne-au spus că războiul s-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
răspuns eu. Din acea zi nu vorbeam altceva decât de evadare. Încetîncet, am făcut rost de niște încălțări mai bune, de câte o buleandră mai întreagă, de un bidon cazon și o cutie de conserve goală... Într-o zi... pe la prânzul cel mare, eram deja departe de lagăr. Undeva în inima pădurii... Am plecat de dimineață, pentru că până seara conducerea lagărului nu avea cum să afle de dispariția noastră. Ne rugam să dăm peste un pârâiaș cât de mic... Întâi, să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o aduci înapoi, neschimbată?” „Apoi dumneata, cumătre, nu știi că când ai un ban în buzunar altcum stai de vorbă?” Au râs cu poftă. Nu-și mai aduceau aminte să fi râs de multă vreme așa. A doua zi, pe la prânzul mare, Petrache îl ajuta pe Costăchel să aranjeze căruța sub șopron, când s-au auzit bătăi în poartă. Au ridicat capul... Bună ziua! - a salutat sobru Tașmău, delegatul. Bună ziua! - au răspuns pe același ton Costăchel și Petrache. Cred că de la adunarea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
speranțele ei se spulberaseră, ușa se deschise și în spatele unui zâmbet, apăru doctorul. Deci scăpăm de spital, de medicamente, de singurătate?... formulă el vesel cele câteva cuvinte, în loc de bună seara. Așa se pare. Nu mai există nici un dubiu. Mâine pe la prânz am chemat zugravii, igieniștii, vreau să alungăm orice urmă de boală din această rezervă. Parcă spuneai că boala mea nu e contagioasă. Nu e, acesta e adevărul, dar în practica de spital se cer întotdeauna măsuri de precauție. Pe seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
englezoaica. Ce tot vrea, Teo, de la tine? Știu și eu, trateaz-o ca pe o bolnavă. Doina trecu în bucătărie, unde mai avea de pus în ordine câteva lucruri și, de acolo, cu voce sporită îi comunică soțului: Dacă vii la prânz acasă, găsești mâncarea în frigider. Trebuie doar s-o încălzești. Astăzi sunt liberă! Mă duc să mă fac frumoasă ca să mă iubești în continuare... Era o săgeată pregătită de mai multă vreme. După ce o slobozi din arcul îndoielilor, Doina urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aștepta să se despartă de vestitor, ca la rândul ei să o împărtășească, cu adăugirile de rigoare, altei persoane. În acest fel, știrea devenea bun public, nu mai era o taină, răspândindu-se cu o viteză greu de imaginat. În jurul prânzului, localitatea avea pe masă noua informație care până spre seară se prăfuia, astfel încât a doua zi, o alta, proaspătă, cu un grad sporit de senzațional, să-i ia locul. În legătură cu situația doctorului Teodoru, informațiile care circulau nestingherite de mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]