2,190 matches
-
după aia, era liniște, nu mai vedeai picior de controlor pe linie. Am lăsat până la urmă ziarul la recepție. Mă simțeam mărinimos, spre deosebire de lumea din jur. Afară pornise o ploaie măruntă, iar înăuntru mirosea a ulei încins. Parcă tot hotelul-cămin prăjea cartofi în același timp. M-am întors în cameră, tocmai când Maria făcea un duș. Am intrat hoțește, ca pe vremuri, și tot așa am și privit-o. Indiscreția părea desăvârșită: spatele mi se oferea cu totul, apa curgea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unde trebuie să mergi după hamsii. Vara, le culegeai peste tot, de pe plaja „Cleopatra“ (paradisul sindicaliștilor), până la hotelul „Rex“ (unde intrai doar la costum) și de la vânzătorii ambulanți din parcul Tăbăcărie, până la bucătarii din Cazino: nu descopereai același gust. Se prăjeau în soare, ca niște degete descărnate. Turiștii își cumpărau cornete întregi, pătate pe margini cu grăsime. Parcă avusese loc o crimă, într-un ungher dosnic al pustietății... Am terminat de mâncat, am plătit, după care ne-am refugiat afară, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
intermitent); plăteau gunoierii să ridice tomberoanele noaptea (zdroncănea toată strada, când ți-era somnul mai dulce); își încercau eșapamentele dimineața (erau preferate motoarele de Aro, negre, pe diesel sau cele de Dacia 1300, care scoteau un fum gri, înecăcios) sau prăjeau punctele de-alimentare cu energie pentru câte-un cartier întreg (în special Drumul Taberei, unde transformatorul principal se-ardea ca din întâmplare la meciurile din Liga Campionilor). După unii, acțiunile Blocatarilor ar fi fost supervizate de Securitate, ca la „Revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bipăit mobilul. Îmi luasem cu mine 6210-le, îmi făcusem și roaming: mă simțeam ca o antenă vie, conectată la toate telefoanele din lume. Avantajul era că aveam acces la mesajele inginerului Grosescu. Dezavantajul: mă putea urmări oricine. Așa îl prăjiseră rușii pe Dudaev: până să închidă clapeta, îl pulverizase o rachetă sol-aer-sol. Mi-am verificat ecranul. Iconul cu plicul clipea dezlănțuit. Am apăsat o tastă și-am citit mesajul prudent, sub masă, departe de privirile chinezului. „Ăsta-i amicul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
smoala și mustață răsucită. - Arturo, de când ai părăsit Spania, parcă ți-ai regăsit simțul umorului! remarcă al treilea, Înalt, solid, cu plete castanii, cu obrajii proaspăt rași. Sau te bucuri că ai scăpat din mâna Inchiziției, care te-ar fi prăjit la foc scăzut pentru blasfemiile tale? - Angelo are dreptate, interveni al patrulea, cel mai scund dintre toți, dar cu un trup bine legat și cu priviri neliniștite, vioaie. Și tu, Yves, te-ai găsit să-i amintești lui Arturo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
clocotește pe foc. Știu însă că niciodată în viață nu am mai simțit un asemenea miros anti-gastronomic (dacă fac excepție de la mega-supa din cozi de vaci pe care o pregăteau tot africanii, dar la Geneva). O duhoare de ciorap mucegăit prăjit în untură cu arome de curry. Omul nostru a abandonat toate resturile vegetale și animale rămase de pe urma activității sale chiar acolo unde a gătit, un munte mic în mijlocul căruia strălucea ochiul incandescent al plitei pline de grăsime. 10 ianuarie 2005
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
oprim la o masă ce ne-a fost rezervată în grădină, pe terasă. Gertrud ne zâmbește și zice: Vom servi ceva tradițional: pytt i panna, adică ceva care cuprinde, într-o simbioză specifică suedezilor cartofi, ceapă, carne de ren, cârnați prăjiți cu salată de sfeclă. Până una-alta servim și câte-o bere rece, răcoritoare, care ne aduce aminte de buna bere germană. Le întrebăm pe distinsele doamne care ne însoțesc: Ce vă spune domniilor voastre, așa, instantaneu numele de România...? Mie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
era foame, numa’ cu chestia aceea... Și ne luam bucata de mămăligă rămasă de cu o zi Înainte, că ne-o păstram, și-acolo erau niște sobe mai de seamă, din teracotă, cu cărbune, că așa se-ncălzea atelierul, și prăjeam mămăliga aceea pe jarul de la cărbune și-așa o mâncam. Dar n-aveam pauză și o mâncam În timp ce lucram, În timp ce trăgeam la mașină sau băteam la covor. Știți? No, la 12 ne dădeau ceva de mâncare și rezistam până seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Domn major, am Încercat să mănânc din ăla ce era crăpat pe vârf”... Că dacă s-o desfăcut pănușa din cauza soarelui, crăpa bobul... „N-am putut să-l Înghit nicicum și Îmi părea rău că trebuia să-l scuip.” „Mă, prăjiți-l!” „Cum să-l prăjim, domn major?” „Măi, știți cum? Luați vârfurile de la coceni și, pe un vârf care e mai gros, Îl băgați În pământ, puneți un foc bun, și În jarul ăla, când se stinge flacăra, o să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mănânc din ăla ce era crăpat pe vârf”... Că dacă s-o desfăcut pănușa din cauza soarelui, crăpa bobul... „N-am putut să-l Înghit nicicum și Îmi părea rău că trebuia să-l scuip.” „Mă, prăjiți-l!” „Cum să-l prăjim, domn major?” „Măi, știți cum? Luați vârfurile de la coceni și, pe un vârf care e mai gros, Îl băgați În pământ, puneți un foc bun, și În jarul ăla, când se stinge flacăra, o să se coacă.” Așa o și fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Maria.” „Județul?” „Maramureș.” „Satul, comuna?” „Satul Istrău.” „Ce condamnare ai?” „18 ani.” Îl Întrebă pe Toader... El avea 20. Vine sergentul-major la noi: „Ce ați făcut, măi?”. Zic eu către el: „L-am făcut pe dracu’... Când o fost gata prăjit mălaiul, o venit șeful de escortă, dar acuma e mai mare năcaz, că ne-o spus că deseară ne lasă În poartă”. „Pă cine?” „Pă noi, pă cine?” „Cât timp Îs și eu cu voi, În poartă nu rămâneți. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Asta ai avut de făcut, și dacă ai făcut bine, dacă nu, n-o zis nimeni că de ce nu ai făcut. Și acolo ne-am pus niște tablă pe cărămidă și am făcut foc, da’ nu mare, și am putut prăji mămăliga. Și o prăjeam În așa fel până ieșea toată apa din ea, da’ ușor, nu să se pripească dintr-odată. Și așa am putut mânca mămăliga... Ați menționat că ați făcut o pleurezie. Cum s-a Întâmplat, ați putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
făcut, și dacă ai făcut bine, dacă nu, n-o zis nimeni că de ce nu ai făcut. Și acolo ne-am pus niște tablă pe cărămidă și am făcut foc, da’ nu mare, și am putut prăji mămăliga. Și o prăjeam În așa fel până ieșea toată apa din ea, da’ ușor, nu să se pripească dintr-odată. Și așa am putut mânca mămăliga... Ați menționat că ați făcut o pleurezie. Cum s-a Întâmplat, ați putea detalia? Nenorocire pe capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Au mîncat varză cu cîrnați oare mîncau așa în fiecare seară sau acum s-au pregătit pe fugă special pentru oaspetele neprevăzut? De cînd era mama acasă, Radu a fost obișnuit să mănînce puțin seara, cam trei felii de pîine prăjită cu brînză sau unt sau chestii din astea. Bătrîna ținea la siluetă și spunea că, dacă mănînci seara, depui grăsime pe tine de care nu mai scapi. Poate la fel s-a întîmplat și cu cei trei, cu toate că ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pe tine de care nu mai scapi. Poate la fel s-a întîmplat și cu cei trei, cu toate că ei nu-și dau seama. Dacă ești prea greu, nu poți fugi cînd e nevoie. Cînd n-avea putere pentru altceva, bătrînul prăjea ochiuri, chiar dacă mîncaseră și la prînz ochiuri. Pe Radu îl enerva la culme ritualul ăsta tîmpit al mîncării. Timp pierdut și după aia nu mai ești bun de nimic o vreme. Odată îl întrebase pe bătrîn de ce omului îi este
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ce-ați mai făcut la școală, v-ați mai făcut noi prieteni, ce s-a mai întîmplat în episodul ăsta etc., apoi uita că le-a pus și le punea din nou. Din bucătărie venea un miros plăcut de carne prăjită la grătar, care provoca foamea, mai ales cînd n-ai pus nimic în gură de cîteva ore. Marcu mînca de obicei seara chestii mai ușurele, pîine prăjită cu unt sau cu pate condimentat din porc sau cu brînză sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și le punea din nou. Din bucătărie venea un miros plăcut de carne prăjită la grătar, care provoca foamea, mai ales cînd n-ai pus nimic în gură de cîteva ore. Marcu mînca de obicei seara chestii mai ușurele, pîine prăjită cu unt sau cu pate condimentat din porc sau cu brînză sau cu gem sau lapte cu cacao cu biscuiți care se scăldau și se topeau în, sau o parte dintr-un baton de brînză topită unsă pe un baton
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
SĂPTĂMÂNĂ LA MARE Concediul a trecut repede, mult prea repede. O săptămână petrecută în lumea civilizată mi-a fost de ajuns pentru a înțelege cât de cumplită era sărăcia, foametea și mizeria în care se zbăteau bieții români. Mâncam cartofi prăjiți în uleiul adus de acasă și salată de roșii. Obișnuitele grătare de pe plajă erau părăsite din lipsă de carne. Uneori se găsea pește la grătar dar și pentru acesta trebuia să stai ore lungi în soare. O înghețată apoasă, un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
gospodar. În orice casă intrai, prima întrebare era: Beți o cană de vin fiert sau o țuică fiartă? 163 Ceva de mâncare nu aveți?, întrebam cu sfială. Uneori pe masă apărea o mămăligă, ceva brânză proaspătă de la putină, niște ouă prăjite cu șuncă sau o farfurie cu ciorbă. Alteori, la câte o casă de gospodari eram așteptată cu plăcinte poale-n brâu cu brânză. În timp ce stăteam la masă, gazda frământa puțin aluat și făcea turte pe plita încinsă sau prăjite în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ouă prăjite cu șuncă sau o farfurie cu ciorbă. Alteori, la câte o casă de gospodari eram așteptată cu plăcinte poale-n brâu cu brânză. În timp ce stăteam la masă, gazda frământa puțin aluat și făcea turte pe plita încinsă sau prăjite în ceaun cu grăsime de porc. Când coboram din șaretă, luam cu mine mapa de piele, primită de la o colegă, care era secretară la primăria din Suceava. Eram foarte mândră de mapa cărămizie, cu etichetă pe care scria Tedora Țâru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu mezeluri, somon la cutie cu ceapă și oțet, sau hamburgeri și cartofi prăjiți. Iar hamburgerii ăștia nu erau varianta nesărată pe care o primești la cantină, în care se bagă amidon, ci bucăți imense de carne înotând în usturoi, prăjite până deveneau negre. Înveliți în hrean și sos de chili, nu era deloc o caznă să-i mănânci. Asta era mâncarea de acolo, din sistemul de normalitate al acelei case, la fel ca mirosurile și mobilele ei, iar dacă erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
clădirea lui Owens, când era ușă-n ușă cu mine, în izmene, cu pulpe acoperite de păr creț și picioare urât-mirositoare, fixând zidul cu încăpățânare în timp ce, fără să se uite, stingea țigările într-o tigaie plină de grăsime în care prăjise salam și care se afla în spatele lui. Avea lângă pat o sticlă de lapte în care să-și facă nevoile, căci nu-i plăcea să se ducă la baie. Acuma copiii săreau ca niște lăcuste în jurul lui în timp ce se plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
reprezentații în țară și străinătate. Cum este viața de actor ? Marele om de teatru Karel Capek spunea: ,, Meseria de actor e mai grea decât milităria. Să mergi gol pe ger și cu șuba într-o baie de abur. Să fii prăjit de reflectoare. Să vezi lumina zilei tot atât cât un miner. Să n-ai voie să strănuți sau să tușești. Să te îmbraci și să te dezbraci de zeci de ori într-un spectacol.” Ce ziceți copii, mai dorește cineva
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
și țăranul taie pe rînd trunchiul unui stejar mai subțire. Țăranca și tatăl copiilor caută pe sub zăpada ferită cu piciorul, reușind cu greu să adune cîteva ghinde. Merg apoi în bucătărie, cer un cuțit și le curăță de coajă. Le prăjesc eu; dumneavoastră mergeți la copii spune femeia, făcînd un semn cu capul spre sală, unde băieții, de cum l-au zărit pe tatăl lor, țipă întruna. Pá-pa, pá-pa plîng într-un glas, cînd tatăl se așază pe un scaun, luîndu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vreme În urmă, luasem hotărârea de a consuma mai multe fructe și legume proaspete, ceea ce, În practică, se traducea doar prin a mânca totuși câteva: astfel, răscolind prin coșul pentru legume, am dat peste o ceapă solitară, pe care am prăjit-o și am adăugat-o peste răsti. Dacă nici asta nu e o legumă proaspătă, atunci mă dau bătută. Simțindu-mă acum mai Însuflețită datorită efortului depus, am dat drumul la televizor și, cu farfuria plină ochi și o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]