751 matches
-
nevinovații, vinovați, bandiții Își pun coroane dentare și/sau mortuare de aur platinat, veselia este generală, guvernanții intră-n opoziție, opoziția e printre noi, dar ține cu ei, atenție la ticăitul minții, Întoarceți ceasurile, cu forță, mintea rămîne Înapoi, e prăpăd! Consemnări sporadice despre Întîrziații mintal se găsesc În numeroase lucrări de specialitate cu caracter medical, istorico-religios, datînd Încă dinaintea erei noastre (sau Î. C., cum e mai modern, deși nu Înseamnă același lucru). Întîrzierea mintală ușoară - oligofrenia de gradul I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apucîndu-mă de mână. Marine, să nu-l omoriți, că e păcat de tinerețele lui. - E prizonier, i-am spus. Nu-l putem omorî. - Să-l îmbrăcăm cu haine de-ale noastre și să-l ținem aici, ascuns, până o trece prăpădul. Coborâse glasul, căci îl văzuse. Venea și el pe cărarea de lângă cimitir. Când se apropie de mine, privi lung Crucea de Fier. - Ar trebui s-o scoți, spuse. Numai e de nici un folos... - Dacă n-a căzut de la sine, eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce chipiu și tunică are! Ti-i mai mare dragul.” Am rămas cu gura căscată. Strașnică poză! După cum știți și voi, pe urmă o venit și blestematul de război peste noi. Nici un soldat nu a scăpat fără să treacă prin prăpăd. Si, ca orice soldat, și nenea Jănel o trebuit să plece la luptă...Si cum se întâmplă că glonțul nu alege și nu iartă, într-o bună zi s-o nimerit că unul l-o pălit taman în coșul pieptului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în ușă și s-a minunat: Măi, să fie! Dacă nu vedeam câinii gudurându-se pe lângă voi, aveați parte de un foc de pușcă...Uite-o colea! Că mă gândeam eu: „Cine să aibă curajul să umble pe așa un prăpăd de ninsoare dacă nu niște lotri?” Bine ați venit! Greu drum ați avut până aici. Ar cam trebui să mă ajutați să curăț curtea, ca să puteți trage săniile lângă șoproane... Când totul a fost pus la locul lui - animale și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ați avut până aici. Ar cam trebui să mă ajutați să curăț curtea, ca să puteți trage săniile lângă șoproane... Când totul a fost pus la locul lui - animale și sănii - cărăușii au intrat în crâșmă, trăgând parcă după ei tot prăpădul de afară. Bine v-am găsit, Măriuță și Costache - a dat binețe moș Dumitru, ștergându-și omătul de pe mustață. Bine ați venit, gospodarilor! Așezați-vă la masă, că acușica îi gata și mâncarea. Costache, pune repede niște vin la fiert
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce troiene necălcate nici de pasăre au venit cu încărcătură, ca pe vreme bună! Doamne păzește! Aiasta-i numai treaba dumitale, moș Dumitre, și a prietenului matale, moș Pâcu. Alții nu ar fi îndrăznit să iasă din casă pe așa prăpăd nici în ruptul capului! Jupâne Aizic! Eu te cred că noi te-am cam speriat, dar mai degrabă pune oamenii să descarce sacii, că tebuie să plecăm pe la casele noastre - l-a luat din scurt moș Dumitru. Evreul nu se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
au pornit din nou strigătele, iar câinele îi ținea isonul: „Hauuu! Hauuu!” „Auziți, domn’ doctor?” a întrebat portarul, gata să se prăvălească. „Aud... Da’ mai bine fugi la domnul director acasă și spunei să vină repede, că în spital îi prăpăd!” Parcă atâta o așteptat paznicul, că o și ieșit din curte ca vântul. Ce, o făcut doctorul de gardă până o venit directorul? a întrebat Mitruță Ogaș. Doctorul nu s-o apropiat de morgă nici cu un pas, chiar dacă strigoiul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
știe când i-a veni rândul?”... Și, mulțumită Celui de Sus, i-a venit sorocul! Să ne trăiască toți cei dragi și... să lăsăm să cadă un strop pentru cei alături de care am luptat și care au căzut acolo... În prăpădul războiului... Dumnezeu să i odihnească În pace! Într-o tăcere deplină, s-au ridicat toți. Cu privirea plecată, au urmat gestul lui Petrică... Apoi au gustat din vinul cu parfum deosebit. Tata Toader, după ce a drămăluit o vreme ulcica, a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
va face un legămînt trainic cu mulți, timp de o săptămînă, dar la jumătatea săptămînii va face să înceteze jertfa și darul de mîncare, și pe aripa urîciunilor idolești va veni unul care pustiește, pînă va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărît." $10 1. În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvînt lui Daniel, numit Beltșațar. Cuvîntul acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvîntul acesta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
și la fiecare geam ochi lacomi priveau luminile focului, așteptând un semn sau o chemare tainică. Apoi deodată, pe uliță, dinspre Ruginoasa, se văzu venind un pâlc de oameni, fluierând de zor, parcă nici nu s-ar fi sinchisit de prăpădul din urma lor. Cu cât se apropiau, cu atât oamenii păreau mai îndrăzneți, ca și când ar fi vrut să batjocorească prin purtarea lor pe cei ce stăteau în fața postului de jandarmi. Trecând, unul din grup strigă simplu: ― Bună seara! Primarul, logofătul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și grajdurile. Oamenii curții au sărit să salveze vitele. Cele mai multe însă au pierit, fiindcă abia se mai putea cineva apropia de acareturi. Chiar să fi fost apă și să fi dat ajutor toți sătenii, anevoie s-ar fi putut potoli prăpădul. Țăranii s-au urnit greu. Numai cei mai învecinați s-au ridicat să-și apere casele lor. Ceilalți dormeau, parcă erau morți. Puneau mâna în silă și fiecare se gândea numai să șterpelească câte ceva... Plutonierul își exprimă părerea că focul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și plutonier să-și facă datoria: ― Sunt și oameni cuminți în sat, poate mai mulți decât cei ticăloși. Puneți-i și pe ei să se miște și să nu se lase copleșiți de răufăcători, căci și ei sunt amenințați de prăpădul care vine. Popa Nicodim ce face?... Să nu uite nimeni că are să vie și ceasul socotelilor, când toți vor trebui să dea seama! În fața conacului din Lespezi, în uliță, câțiva țărani vorbeau despre foc. Îl socoteau un semn. O fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bătrânul, alături de Ruginoasa, dar mult mai viu, semn că începuse mai recent. Alte învolburări de flăcări se zăreau mai jos de Ruginoasa, poate la Orodelu sau la Izvoru. Apoi altele deasupra pădurii Amara, poate la Dumbrăveni... "Pretutindeni, pretutindeni foc și prăpăd! se gândi Miron, ajungând iarăși cu fața spre conacul său, după ce făcuse pe loc înconjurul orizontului. Am rămas ca o insulă." Noaptea înnegrise văzduhul complet. Nici o adiere și nici un zgomot pe întreg cuprinsul. Bătrânul nu auzea, în tăcerea profundă ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
insiste, bătrânul se enervă puțin și-l admonestă să-și caute de registrele lui și să-l scutească de povețe. ― Vin țăranii, coane Miroane! strigă în cele din urmă Isbășescu desperat, năvălind în apartamentul stăpânului. E tot satul, cucoane!... E prăpăd mare!... Doamne, Doamne, cum nu m-ați ascultat și pe mine! ― Ia mai închide gura și nu mi te prăpădi cu firea! zise liniștit bătrânul Iuga. Lasă-i să vie! Bine că vin, ca să ne lămurim! Isbășescu se hotărâse să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
repede, că dumneata nu se poate să nu știi! Cosma Buruiană nu voia să-i mărturisească numaidecât că el a fugit înainte de a se fi întîmplat ceva. Mai plângător ca de obicei, răspunse totuși: ― Păcatele noastre, coane Grigoriță! Pârjol și prăpăd!... Uitați-vă, așa am scăpat, cum mă vedeți! Când vă spuneam eu că țăranii noștri sunt câini, dumneavoastră mă batjocoreați și nu credeați... Și iată, nicăiri n-au fost mai multe blestemății ca la Amara! Acolo e cuibul revoluției și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
praf și cenușă. Țăranii, mai îndrăciți în Dolj decât în alte părți, începuseră a da foc conacelor și a prăda. Au venit și la dînsul: cucoane în sus, cucoane în jos, să ne dai moșia c-altfel e moarte și prăpăd... Atunci ce s-a gîndit: ia să fie el mai al dracului ca tâlharii. Și s-a tocmit și s-a înțeles cu ei că le dă de bunăvoie moșia cu tot ce se afla pe ea, s-o împartă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lor: ruine, masacre și violențe comise într-o ascensiune înfiorătoare. Numai timpul le poate uita și că nu știa dacă era bine să-i plângă pe cei care au murit sau să se bucure împreună cu cei care au scăpat din fața prăpădului: Constantius, susținătorul ereziei ariene, pe când se pregătea să-și înfrunte dușmanul și era gata de luptă, a murit într-o mică localitate din Mops, și a lăsat Imperiul în mari suferințe. Iulian trădătorul sufletului său, și ucigașul armatei creștine, în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să se mai întoarcă și moare/ Ca să poată merge mereu/ Mai departe/ Și mai fericit./ Plantele doar,/ Pentru că nu sunt în stare/ Să povestească/ Ce văd,/ Sunt lăsate să se întoarcă mereu/ Din țara aceea copilărească/ De care/ Un misterios prăpăd/ Ne desparte/ În van". Moartea sau consecința acesteia contribuie la demolarea exteriorului, în favoarea interiorului și a refugiului: "În dimineața de după moarte/ Va fi răcoare ca în zorii cețoși de septembrie,/ Când din arșița lubrică a verii/ Mă dezmeticesc în aerul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
trăda neliniștea puberală, aveam în continuare senzația că inițiez în tainele amorului vreun licean nedus la fete. Mă tot plictisea cu întrebări de genul „Stai comod, mami?“, „Aici e voie, mami?“, „Pot să intru, mami?“, dar și când începea făcea prăpăd; pe cât de nevolnic fusese înainte, pe atât de încrâncenat mă iubea acum: în cadență de mitralieră, trăgea neobosit rafală după rafală... Diploma de masterat, căratul găleții de gunoi, habar n-am ce-i provocase această schimbare radicală, dar știu că
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de conștiință. Nici unul din ele n-a scăpat ochiului moraliștilor și moralizatorilor. în această ultimă ipostază, cel mai șfichiuitor îmi pare a fi fost Gala Galaction, preot cu idei socialiste, care a dat zeci de definiții anilor de „secetă și prăpăd” prin care înota: „vremuri de învălmășag și zăgazuri rupte”, „amărîte și falimentare”, „strîmtorate și necăjite”, „de arșiță sceptică și libertină”, de „vastă apostazie la modă”. Vremuri anormale, eronate, de zguduiri, excese, violențe: „Stridența și înfrigurarea vieții actuale - vitupera autorul romanului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cuprinde în total 1000 de pagini. Ea înglobează mai mult decât viziunea vieții umane a lui Comenius. Metafora dominantă a labirintului a fost adoptată din mitologia clasică unde Minotaurul, odrasla monstruoasă a lui Pasiphae și a unui taur, a făcut prăpăd la curtea zeilor. Cu cap de taur și corp de om, el era un veșnic înșelător. Minos, soțul lui Pasiphae, l-a considerat pe Minotaur atât de distrugător încât l-a angajat pe Daedalus să construiască un labirint ca să-l
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
făcute ca turbat mozaic, cum găsim în Epistola lui Pavel către galateni la 1,13-14: ,, Ați auzit în adevăr care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu și făceam prăpăd în ea; și cum eram mai înaintat în religia iudeilor decît mulți din neamul meu, de o vîrstă cu mine. Eram însoțit de o rîvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești.” El se referă aici că prigonea ,,Dumnezeul veacului acesta
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Galatia și Galieea pe ca-re iudeii s-au străduit atîta timp să-i aducă la sînul lui Iahwe cu sabia. Dar orîndu- iala religiei crucii pe care au răspîndit-o geții nu a fost obținută cu sabia sau prin pîrjol și prăpăduri cît încape cum au făcut ivriții și mai tîrziu iudeo-creștinii, închinarea în fața ,,fiarei” și a icoanei ,,fiarei” o făceau pentru că așa vroiau ei. Să completez informațiile cu ,,11,1 Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ivriților de neamul Domnului Gog din țara Magog adică geții, popor ce va reveni în istoria lumii să o dărime, o găsim și la filozoful roman Sene-ca(4 î.e.n - 65 e.n.) care într-o adevărată profeție, spune că prăpădul ,,zilei fatale” se va porni de la geți ca o pedeapsă divină, cînd Dunărea învolburată își va înălța apele pînă la cer, și va cuprinde în vîrtejul ei cea mai mare parte a pămîntului. Mai am de lămurit niște informații din
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
1 Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea s-a pornit o mare prigonire împotriva Frăției din Ierusalim. Și toți afară de apostoli s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și Samariei. 8,3 Saul de partea lui, făcea prăpăd în frăție, intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță’’. În vară pleacă la Damasc iar pe drum are revelația înălțării la Iahwe care îi schimbă concepțiile religioase cît să pună la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]