2,533 matches
-
pe topor și a tăbărât pe biata capră: Când oi zice eu "Ța", apoi "Ța"să rămână! În loc săpună parul pe tine, a omorât biata capră. FIRICĂ: pe mine nu putea să pună parul că eu ajunsesem de mult la prăvălie și trăsesem zăvorul, așa să știi matale. COANA MARE (cu tâlc): Fierbea sângele în tine, nu alta. FIRICĂ: Fierbea, fierbea dar când o văzut toporul s-a liniștit... dintr-odată. COANA MARE: Și a ajuns omul de brezaie în sat
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
vorbim despre ce avea de discutat fiecare. În timpul care trecu, grupul de minoritari majoritari s-a uitat la hatchback și pasagerii săi îndelung, cu lăcomie. Marcel era tăcut, bând cafea dintr-un pahar cafeniu de plastic. Colorații se risipiseră din jurul prăvăliei, becul aprins semnalizându-i deschiderea. Afară, fiind șase treizeci anti-meridian, pădurea de fier și cerșetorii săi singuratici erau scufundați într-o mare de albastru foarte închis, iar un corp ceresc răsărea de după dealul pe care era așezat cimitirul ortodox. Era
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
se dregeau tot cu rachiu. Vorbeau despre muncile câmpului, creșterea șeptelului, depozitarea grânelor și altele, strict specifice vieții în rural. Erau desigur doar exerciții colocviale, pur teoretice, în totală contradicție cu ceea ce se putea vedea și prin geamurile nespălate ale prăvăliei, însă oamenii păstrau cu sfințenie tradițiile așa că nu li se părea nimic ieșit din comun să discute despre astfel de activități intrate oarecum în istorie. Ușa cârciumii se deschise larg și în încăperea sulfuroasă pătrunse o sperietoare de ciori. Asta
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
cu ce trăi și la nici 14 ani a trebuit ca să mă angajez. În primăvara în care a murit Stalin, lucram la circularul mic al fabricii de la Căiuți. Aici, la Căiuți erau mulți evrei dar lumea era foarte necăjită. La prăvăliile care erau aici oamenii dădeau la schimb fasole, ouă și altele pentru a cumpăra pro-dusele necesare casei. Căiuțiul era un târg cu multe prăvălii aici făcând afaceri evreii. Munca m-a călit; am lucrat la săpat gropi la CFR” marturisește
AMINTIRILE VIEŢII de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353235_a_354564]
-
al fabricii de la Căiuți. Aici, la Căiuți erau mulți evrei dar lumea era foarte necăjită. La prăvăliile care erau aici oamenii dădeau la schimb fasole, ouă și altele pentru a cumpăra pro-dusele necesare casei. Căiuțiul era un târg cu multe prăvălii aici făcând afaceri evreii. Munca m-a călit; am lucrat la săpat gropi la CFR” marturisește artistul. Ulterior, avea să lucreze la Rafinăria din Borzești (ale cărei coșuri de fum și coloane de fracționare avea să le reprezinte și în
AMINTIRILE VIEŢII de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353235_a_354564]
-
de mâncare. Toate erau bune, doar că Ionică, băiatul cel mare, de cincisprezece ani ai pădurarului, întârzia să vină acasă de la școală. Se făcu deja seara târziu și el tot nu venea. Până și pădurarul, tatăl copiilor, veni acasă de la prăvălia satului, iar Ionică tot nu veni. Soția pădurarului era plină de neliniști. Unde o fi băiatul că nu mai vine acasă? Să nu se fi întâmplat ceva. Toată lumea se frământa, își făceau fel de fel de presupuneri. - Tu, Mihăiță, trebuie
CASA PĂDURARULUI (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353738_a_355067]
-
Pic cu pic acidul realității arde speranța, transformând imaginea zilei de mâine într-o rană fără pansament. Bandajul nu mai poate acoperi plaga. Încrederea a devenit un cuvânt fără conținut. Iubirea o marfă excentrică, pe care-o vezi în vitrinele prăvăliilor de lux, de unde nu poți cumpăra, fiindcă nu ai arginții pretinși... Șobolanul caută înfometat. Nu poate scăpa de foame. Foamea, nevoie demonică care-l ține în viață pentru a aștepta ziua de mâine își cere dreptul. Dorul meu este pedepsit
DORUL de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354751_a_356080]
-
lângă Cerneți, o moară la Malovăț și alte câteva lucruri ce nu valorau nici 2000 lei (datoriile părintești treceau de 1200 lei)61. După moartea unchiului său hagi Gheorghe Cluceru Pleșoianu, mai moștenește două vii pe dealul Trestinicului și o prăvălie în Cerneți (tot împreună cu Dimitrie)62. Prin căsătorie cu Ecaterina Ceacâr primește ca zestre o prăvălie în târgul Cucului din București, alături cu casa și acareturi (septembrie 1832)63, mai avea o parte din moșia Pleșoianu - Romanați, veche moștenire a
DR. MITE MĂNEANU. DESPRE NEAMUL PLEŞOIENILOR.GRIGORE PLEŞOIANU – UN OM AL EPOCII MODERNE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347188_a_348517]
-
datoriile părintești treceau de 1200 lei)61. După moartea unchiului său hagi Gheorghe Cluceru Pleșoianu, mai moștenește două vii pe dealul Trestinicului și o prăvălie în Cerneți (tot împreună cu Dimitrie)62. Prin căsătorie cu Ecaterina Ceacâr primește ca zestre o prăvălie în târgul Cucului din București, alături cu casa și acareturi (septembrie 1832)63, mai avea o parte din moșia Pleșoianu - Romanați, veche moștenire a familiei prin unchiul său hagi Radu Pleșoianu 64. Mai târziu dobândește încă o prăvălie în București65și
DR. MITE MĂNEANU. DESPRE NEAMUL PLEŞOIENILOR.GRIGORE PLEŞOIANU – UN OM AL EPOCII MODERNE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347188_a_348517]
-
zestre o prăvălie în târgul Cucului din București, alături cu casa și acareturi (septembrie 1832)63, mai avea o parte din moșia Pleșoianu - Romanați, veche moștenire a familiei prin unchiul său hagi Radu Pleșoianu 64. Mai târziu dobândește încă o prăvălie în București65și alte moșii prin țară. Între acestea Baloteasca (Morile) din județul Dâmbovița unde în anul 1848 înființa chiar un târg de vite, Belguni lângă Pleșoiu de Romanați, ambele trecute fiului său Virgiliu, odaia Manciului (Ilfov), vecină cu Baloteasca, 6
DR. MITE MĂNEANU. DESPRE NEAMUL PLEŞOIENILOR.GRIGORE PLEŞOIANU – UN OM AL EPOCII MODERNE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347188_a_348517]
-
țară. Între acestea Baloteasca (Morile) din județul Dâmbovița unde în anul 1848 înființa chiar un târg de vite, Belguni lângă Pleșoiu de Romanați, ambele trecute fiului său Virgiliu, odaia Manciului (Ilfov), vecină cu Baloteasca, 6 mori la Baloteasca și 2 prăvălii noi la București 66. Spre sfârșitul vieții adaugă o moșioară la Strâmbeanca pe Moștiștea primită ca adaos la zestre 67. Dobândea astfel, după multe zbateri, o relativă bună stare care-i permitea să dispună de moșii și conace în diverse
DR. MITE MĂNEANU. DESPRE NEAMUL PLEŞOIENILOR.GRIGORE PLEŞOIANU – UN OM AL EPOCII MODERNE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347188_a_348517]
-
că nu se abătuse niciodată din drumul cunoscut, avea sentimentul că știa acele străduțe, cum și pe bătrânica de la fereastră dezmierdându-se împreună cu pisica la soare... Era sigur că după primul colț îl va găsi pe bătrânul sifonar, în fața micii prăvălii, citindu-și ziarul la soare pe și mai bătrânul lui scăunel cu trei picioare... - Bună dimineața, l-a salutat jovial, se va face cald astăzi, veți avea vânzare bună la sifon... Nu încerca să-și chinuie mintea spre a-și
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > POEM Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 429 din 04 martie 2012 Toate Articolele Autorului ÎȘI VINDEA SUFLETUL Își vindea sufletul pe stradă, felie cu felie. Era un lucru, în prăvălia cu taine bârfite de aezi la ferestrele cu pleoape de păpădie. Își vindea sufletul pe stradă, felie cu felie. Era un gând cu riduri pe haine, dansându-și virgin migrenele în poeme cu trup de hârtie. Își vindea sufletul pe
POEM de GEORGE BACIU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357847_a_359176]
-
mătănii în fiece dimineață cu chip de prescure. Dragostea mea te ține în dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357850_a_359179]
-
mătănii în fiece dimineață cu chip de prescure. * Dragostea mea te ține în dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei
GÂNDURI DE BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357849_a_359178]
-
Manuscris > Lucrari > GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 536 din 19 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Mă loveam în delirurile mele ca de un felinar frustrat de întunericul din preajmă. Viața mi-e asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă. Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi mântuiește șomajul sufletului? Sforăitul gândurilor e
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357856_a_359185]
-
pleoape de umbre, ca și cum ... XIV. GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 536 din 19 iunie 2012. Mă loveam în delirurile mele ca de un felinar frustrat de întunericul din preajmă. Viața mi-e asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă. Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi mântuiește șomajul sufletului? Sforăitul gândurilor e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
monotonia digestiei. Tocmai de-aceea moartea își schimbă cravatele, trăind angoasa alegerii și meditându-și putreziciunea. Fiindcă ea ... Citește mai mult Mă loveam în delirurile mele ca de un felinar frustrat de întunericul din preajmă. Viața mi-e asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în etichetă.Afară, metafizica prezentului suspină ca un asasin grațios, violat de o victimă discretă.Ce infern mă picură peste emoțiile epidermei? Ce rai îmi mântuiește șomajul sufletului? Sforăitul gândurilor e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
pare, șubrezită de ploi și umezeală în interior, biserica olarilor argeșeni ... XXVII. POEM, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 429 din 04 martie 2012. ÎȘI VINDEA SUFLETUL Își vindea sufletul pe stradă, felie cu felie. Era un lucru, în prăvălia cu taine bârfite de aezi la ferestrele cu pleoape de păpădie. Își vindea sufletul pe stradă, felie cu felie. Era un gând cu riduri pe haine, dansându-și virgin migrenele în poeme cu trup de hârtie. Își vindea sufletul pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Își vindea sufletul pe stradă felie cu felie. Era ea, cu emoția gurii un brand, sărutată de orișicine la second hand. GEORGE BACIU ... Citește mai mult ÎȘI VINDEA SUFLETULÎși vindea sufletul pe stradă,felie cu felie.Era un lucru, în prăvălia cu tainebârfite de aezi la ferestrelecu pleoape de păpădie. Își vindea sufletul pe stradă,felie cu felie.Era un gând cu riduri pe haine,dansându-și virgin migreneleîn poeme cu trup de hârtie. Își vindea sufletul pe stradăfelie cu felie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
mai știm pe cine să dăm vina Drumul e din ce în ce mai ușor Pentru că merge numai în jos Părinții noștri mai povestesc seara Că ei vedeau în fiecare zi răsăritul Viclenia e numită virtute Nu mai avem cu cine ne compara La prăvălii se vinde numai ipocrizie Și cine refuză să cumpere. e numit trădător! Referință Bibliografică: Viclenia e numita virtute / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 339, Anul I, 05 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate
VICLENIA E NUMITA VIRTUTE de ION UNTARU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357984_a_359313]
-
mătănii în fiece dimineață cu chip de prescură. * Dragostea mea te ține în dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei
CU GÎNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358026_a_359355]
-
răspunsuri la dezbateri, procedam la o selecție. George ROCA: Puneți accentul pe ceva? Corneliu LEU: Nu e vorba de a pune accentul. Ți-am spus: Nu agreez acele reviste în care se aruncă orice, venind de la oricine, ca-ntr-o prăvălie de telal. Revista are o direcție, iar fiecare număr are o dezbatere prioritară pe care o subliniază, sau o lansează. Numărul în pregătire își propune să reia si sa repună pe tapet chiar dezbaterea cu care am început revista: Cea
(2) DE-ALE SCRISULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358138_a_359467]
-
aduna bunicul acasă. Lucrurile astea toate îi treceau prin ochi, prin minte, prin mână, le cumpănea de întrebuințare, le legăna în brațe până acasă și le anina în perete cu sfială. Sfântul Mirică Străinul adună din generație în generație: pământ, prăvălie la stradă, vie, grădină, dale, seră proiectată nopți întregi cu ochii pironiți în tavan și după-amieze cu facultatea de artă și creionul în mână, odaie de intrare cu efect de cruce piramidal, sistem de irigație în casă și o rachetă
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
până golim damigeana. - Aici sunt, boierule. Aveți nevoie de ceva? - Da, ne arde pipota... - Spuneți!... - Să ne cânți, fătuca tatii, îi zise Petre Bușoiu. - Eee... n-am mai cântat demult, iar Madam Mami... nu-i place să fac gălăgie-n prăvălie și-i râse în nas domnului "maior" care nu-i prea conveni, simțindu-se luat peste picior. - Păi cine ți-a zis să faci gălăgie, Didina? Domnul "maior" ți-a cerut să ne cânți. Cum brunețica învățase câte ceva pe unde
PARTEA A V-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359274_a_360603]