2,626 matches
-
murmură el nemângâiat. M-au păcălit. Pe mine, maestrul. Căzuse pe șezut, năucit. Dante nu reuși să Își stăpânească un zâmbet. - Ia-o spre Pistoia, prostilă. Pe Porta d’Aquilone, Îi zise În șoaptă. Toate companiile sunt adunate aici, În preajmă, și nimeni n-are să te bage În seamă. Așteaptă să treacă noaptea și, În zori, amestecă-te printre țăranii care se duc spre casele lor. Poți să reușești, dacă soarta e de partea ta. Dintr-o dată, sienezul sări În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca niște tovarăși de vânătoare ce se Întorc de la o partidă. Întunecat, Dante se așezase pe o veche piatră romană ca să Își tragă sufletul și, Între timp, asculta replicile oribile și fanfaronadele plebeilor, bucuroși nevoie mare de masacrul comis. În preajmă mai rămânea doar agitația unor vigiles de cartier, care veniseră cu găleți și cu pompe, spre a Împiedica flăcările să se Întindă până la casele Învecinate. După ce Își trase sufletul, Își reluă drumul de Îndată. La Santa Maria Novella, portalul bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi Însoțit pe Împărat În regatul umbrelor. Poate că Frederic căzuse În capcană dintr-o neatenție, o mică breșă În precauția și neîncrederea ce-l stăpâneau; poate avusese Încredere În fiul bastard pe care se obișnuise să-l vadă prin preajmă de când era copil și căruia nu Îi mai acorda atenție... Aconitul acționează și prin contact, Își aminti el. Pe vremea studiilor, văzuse spasmele unui iepure, În urechile căruia fusese picurată tinctura. Oare În piciorul cupei era ascuns un tăiș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de un om mare. - Va trebui să Îl informăm pe căpitanul de la Misericordia de toate astea. - Mâine. Mâine veți avea vreme pentru toate. Micul cortegiu funebru reapăru de sub portalul magaziei, trecând Încă o dată prin fața paznicului, care Încă mai tremura. În preajmă, bezna era Îmblânzită de strălucirea lunii. Dante indică direcția Baptisteriului. Cu o Îmbrâncitură, carul o porni pe urmele lui. La un colț de stradă, se opri dinaintea unui rond de cartier. La vederea oamenilor cu glugi, soldații se dădură grăbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe Încântătoarea dumneavoastră fiică la școala de dans“. Pe urmă, schițând acea Înclinare ușoară, pe jumătate străină, va da mâna cu toate femei, micuțe În rochii scrobite și-i va saluta din cap pe domnii ce vor sta paralizați În preajmă, adunați În grupuri mici pentru a se apăra reciproc. Un majordom (unul dintre cei trei existenți În Minneapolis) i-a deschis larg ușa. Amory a pășit Înăuntru și s-a dezbrăcat de pălărie și palton. Era ușor surprins de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca un nor neformat, suflat de vânt. Calitatea cea mai puternică a personalității ei era aerul radios pe care-l degaja. Așa cum focul din cămin proiectează Într-o cameră Întunecată luciri romantice sau patetice pe fețele liniștite ale celor din preajmă, Își arunca și ea luminile și umbrele personale În Încăperile În care zăbovea, până când a făcut din prozaicul ei unchi bătrân un om de un farmec excentric și meditativ, iar pe băiatul de la telegraf l-a metamorfozat Într-o creatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pact de fidelitate pe care, respectându-l, i-a fost îngăduit să plece și să ne lase singuri să ne descurcăm cum vom putea, mai necăjiți și mai lipsiți de apărare, dar mândri că am putut să-i fim prin preajmă. ― Ce mai este pe la Botoșani, puiule? mă întreba când reveneam din vacanță. ― Sunt toate bune. ― Așa gândeam și eu, ce li se poate întâmpla lor? Dar, ia spune-mi, dealurile...Dealurile, puiule, sunt tot așa de domoale și de verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ocazia (ce nu le e dată prea des celor de teapa lui!) de a se da la ființa asta tânără și cu siguranță neexperimentată și de a se folosi de ea în scopuri egoiste. Nu se zărește nici un tutore prin preajmă, deci totul e permis, poți să‑i dai fetei o lecție; cât despre cei doi derbedei care o însoțesc pe fufa asta mică, se vede pe ei că până la urmă n‑o să crâcnească în fața unei persoane cu autoritate. Persoana cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sunt niște izvoare limpezi, țâșnitoare, la care drumeții îți potolesc setea atunci când simt nevoia. Din păcate, de cele mai multe ori pâraiele astea au un volum scăzut de apă, cu o singură excepție: primăvara, adică exact în anotimpul de acum. Adesea prin preajmă se aude fojgăitul vreunui animal mic, în căutare de hrană. Grupul caută o albie cu apă mai multă, altfel operația de înecare s‑ar prelungi la nesfârșit. Și cine știe dacă pisica o să coopereze. Sophie are un păr lung, blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la mine. Bunicuța care dă aprobator din cap. Plimbare, discuții, masa de prânz. Plimbare până în crângul de zadă. Cineva care nu‑și dorește nimic mai mult decât să privească iarba și cerul. Hans adulmecă curenții care circulă pe‑aici prin preajmă, de la unul la celălalt și de la celălalt înapoi la cel de la care a plecat. Ce circulă, de fapt? Persoanele respective nu‑i găsesc nici un nume, cel puțin nu unul direct, în schimb există un nume indirect prin care toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oricând dacă ai voință. Individul contează întotdeauna. Mamei îi e dor de cuvintele, faptele și realizările bărbatului mort, pe care uneori i‑ar plăcea să‑l aibă lângă ea în pat și pe care și l‑ar dori întotdeauna prin preajmă ca s‑o ajute cu educația unicului lor fiu. E greu în ziua de azi, Hansi (așa‑l chema pe soțul ei). Bietele tale oase chinuite nu știu că mai există și o altă greutate decât cea fizică. Pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aveam o vagă impresie că statutul de renegat era cea mai bună modalitate de a interacționa cu orașul acesta. N-am putut să povestesc nimănui despre bărbatul acela. Voiam să mă Întâlnesc singur cu el, când nu era nimeni prin preajmă. Abia după miezul nopții am putut scăpa de Monkey și de regizor. Era deja trecut de ora unu. M-am Întors În cameră și mi-am pus cele mai murdare haine pe care le aveam, apoi am luat un taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
jur. — Ah, scuzați-mă! Și Maestrul mi-a atras de-atâtea ori atenția să fiu prudentă când folosesc acest cuvânt. Oricând se poate găsi un barman care Înțelege japoneza și nici nu-i exclus să se afle vreun polițist prin preajmă... Dar la Paris... Prima dată Maestrul mi-a arătat Parisul. E Într-adevăr un oraș frumos, dar asta e singura lui calitate, În rest e un loc plictisitor. Deși am mulți prieteni În cartierul unde se se află sediul central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ultima vreme am început să simt cam la fel când e vorba de femei. Numai că eu nu sunt la regim, ci pur și simplu m-am trezit că sunt ignorat de către chelneriță. Și sunt multe de-astea drăguțe prin preajmă. Femei, vreau să zic, deși aș putea la fel de ușor să mi-o trag cu o chelneriță ca și cu orice alt gen de femeie. A existat o femeie acum vreo doi ani. Eram îndrăgostit de ea, doar că a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a spus să mă dezbrac, aproape că rămăsesem fără suflu de emoție. Mai întâi slujnica lui Frau Lange, apoi asta, la fel de străină de ruj precum e un pterodactil. Și nu că nu ar fi fost și asistente mai drăguțe prin preajmă. Văzusem destule la parter. Ce se gândiseră ei, că dacă tot îmi dăduseră o cameră atât de mică, măcar să-mi dea o soră medicală foarte grasă, în compensație. — La ce oră se deschide barul? am întrebat-o. Simțul umorului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fixând desenul standardizat, cu obligatoriul său evreu urât. Nimeni nu ar putea să arate așa, mi-am zis. Nasul era la fel de mare ca botul unei oi. Da, domnule, răspunse ea pe un ton vesel. Sunt o mulțime de polițiști prin preajmă. Tu nu poți să-i vezi, dar ei sunt cu toții cu ochii pe tine. Înțelegi? Am văzut cum dă din cap în reflecția din geam. — Ești o fată foarte curajoasă. La această remarcă ea începu din nou să cânte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
te-or strejui hieratic; Iar tu vei fi parfumul lunecător de-acum Pe-a lumilor întinsă tipsie de jeratic. Curând, sub faldul umbrei, nu vei mai desluși Nici recea Astartee, nici încruntata Gee... Doar spuza sidefată în depărtare, și În preajmă, goana unor năluci opiacee. Vulturi de flăcări, aștrii spre tine s-or purta. Vâslirii lor solemne deschide-atunci ferestre Și bea din plin vârtejul stârnit în preajma ta Cum altădată, boarea pădurilor terestre. Respiră, crești mai vastă... în plasma unde doar O
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sfârșit de Făurar. Intrasem în penumbra stăpânitoarei unde Strivite-n vrăjmășia puterilor din jur, Nici sufletele noastre nu-și mai puteau răspunde Iar vorbele șoptite loveau greoi și dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de asprul țărm legați: Doi arbori singuratici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nins Tot gândul meu netrebnic, regină-Olimpiană, Urca să-ți împresoare grumazul neatins Cu vrejurile-i ude și reci de buruiană. Sonor vuia văzduhul în râsul uriaș Și aburea prin cupe belșug de ambrozie Pe când nelegiuirea tot căuta făgaș Și-n preajma formei tale cerca să întîrzie. O! Hiperboreenii râdeau, râdeau mereu... Iar ochiul meu mai tare se ascuțea să vadă Și sfredelea mai aprig în surul minereu De nouri ce-ți ascunde filonul de zăpadă. Fier stins părea alături scânteietorul plai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În cartea sa Kreis und Kugel, care tratează despre problema isoperimetrilor, spune într-un loc: " Această problemă care începe cu Dido din Cartagena și sfârșește cu Hermann Amandus Schwartz..." Cititorul neprevenit se înfioară de parcurgerea acestui coridor august, simte în preajmă adierea înaltă a gloriei. H. A. Schwartz apare canonizat, ca în hagiografii. Cei cari știu însă ceva despre prozaica persoană a marelui analist: gros și pătat de mâncări, totdeauna în redingote și joben, cu mustățile galbene de fum de țigară, iau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
schimburi de versuri sau de enunțuri rimate prin care cei doi își exprimă gânduri, sentimente sau atitudini, fiecare îi schițează celuilalt un portret. V. Popovici îi face un autoportret spiritual pigmentat cu pesimismul unui om superior, saturat de urâciunea din preajmă, mărturisind „Cred în puterea gândului așa cum cred în mine însumi” sau „Urăsc inepția, cinismul, machiavelismul, minciuna, adulațiunea, îngenuncherea, umilința, fariseismul, trădarea, lașitatea, sclavia, nimicnicia, într-un cuvânt, Răul Universal care ne pândește pe la colțuri cu pohta lui insațiabilă de a
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
am mers în fața unui magazin unde văzusem eu că la ora aceea venea acolo o mașină să ia muncitorii din sat și să-i ducă în oraș la muncă. M-am apropiat de mașină și cum nu era nimeni prin preajmă m-am cățărat și am urcat sus în spatele cabinei. Acolo erau două bănci lungi acoperite cu câte o pătură. M-am băgat sub ele și când au venit muncitorii sau așezat fără să știe că eu stăteam sub bancă. Mașina
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
portret - modest nu prin lipsa de anvergură a protagonistului, ci prin instrumentele portretistului - cu o mărturisire care nu mă onorează, dar care, recunoscută public fiind, e ca o autopenitență care ușurează conștiința vinovatului. Și iată și... piatra de pe inimă. Până prin preajma anului care a delimitat cele două milenii în interiorul cărora mi-am trăit clipa - și, mulțumesc Domnului, încă îmi bate orologiul -, nu prea priveam Basarabia cu inima, ori cu acea entitate din structura ființei noastre răspunzătoare de conștiința omului în raport cu Cetatea
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
mână. Într-un moment de neatenție a celor din jur, domnul BRĂNESCU sună la 112, a vorbit cu poliția, prezentând succint situația, cerând sosirea la fața locului a unui echipaj care să le asigure protecție și a identifica persoanele din preajmă. Domnul Bogdan DUMITRACHE a continuat redactarea procesului verbal la care i s-a solicitat să se menționeze că în contractual de comodat făcut de domnul NISIPEANU în folosul Ligii este pusă la dispoziție 2/3 din prima încăpere, spațiul întreg
DUPĂ CE LE-AU CERŞIT VOTURILE PENTRU A ACCEDE LA PUTERE, GUVERNUL ŞI PREŞEDINŢIA, PRIN APARATUL REPRESIV AL JUSTIŢIEI, SE LEAPĂDĂ DE ROMÂNII DIN DIASPORA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 333 din 29 noi [Corola-blog/BlogPost/364569_a_365898]
-
deci, eu, fără ea, fără lumea asta, așa cum este ea, rătăcită, Basarabia, eu nu mă pot considera deplin integrat. Mă bucur însă, frate dragă, c-au venit și timpuri când uite, stăm aici și poate că este și altcineva prin preajmă care ne înregistrează, dar nu-mi mai este frică, nu-mi mai este teamă și asta mă bucură cel mai mult. Că ne putem întâlni, că trecem vama, chiar dacă uneori nu prea ușor, dar ați ajuns aici la noi și
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]