781 matches
-
modelare, cele două paradigme ale modelarii actuale, în aceeași fereastră de lucru, în același design, pentru îmbunătățirea posibilităților de modelare și pentru mărirea vitezei și a productivității proiectanților. Lecțiile sunt abordate în contextul celor două paradigme de lucru, nedorind să preamărească neapărat tehnologia sincrona, dar nici lăsând să treacă neobservate micile revoluții ale posibilităților oferite de aceasta. Versiunea ST3 este versiunea de top a programului Solid Edge, program integrat în seria Velocity, serie ce modulează instrumente de modelare, analiza a tensiunilor
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
existenței, unde, participă la apariția unei lumi ce mai păstrează ceva din posibilitățile de devenire caracteristice vieții: O! Sieși centrat, adunat și de piatră, colo un cer obosea prin scăpărarea-i unică. Profundul, declinatul anotimp al acestei naturi cogitale se preamărea, din învălite roduri. Potir propagat. Insomnie concentric scuturata a Principiilor, îmbrăcare simultană a glorioase, certe geometrii 106. Din nou, comentariile barbiene asupra congenerilor săi pot aduce clarificări asupra sensurilor de aici. În recenzia, deja menționată, asupra poeziei lui Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lumina 27. Nu este, de aceea, câtuși de puțin surprinzător, cum poate părea la prima vedere, faptul că toate referințele din "Veghe" la mecanismul creației sunt la timpul trecut: "Formase", "armau", "măsurau", "dezlegam", "se tencuia", "cunoștea", "se desfăcea", "obosea", "se preamărea", "comprima" etc. Însă, pentru a obtine, din aceste străfulgerări, o "lumină" durabilă, un efort de consolidare este necesar: trăirile trebuie ordonate în concepte. În Phaedrus, prin mitul căilor înaripați și surugiului, Platon configurează, într-o formă alegorica, un model tripartit
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a. eroică; e. sacră; b. religioasă; f. patriotică; c. filozofică; g. ocazională; d. personală. IMNUL - este o specie a genului liric; - fiind un cântec de slavă, este însoțit de muzică; - exprimă sentimente, diferite stări sufletești, afective, emoții puternice, impresii, etc.; - preamărește / proslăvește / glorifică / elogiează: a. patria; b. fapte, eveniomente de importanță națională; c. eroi; d. personalități; e. o colectivitate; f. măreția naturii; g. măreția universului; h. gândirea omului; i. rațiunea; j. judecata; k. virtutea. - este un simbol (!! muzical) al unei țări
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
iar la fiecare 4 ani, un an bisect. Kalendele, idele și nonele cădeau la o dată fixă. În cinstea lui Iulius Caesar, numele lunii Quintilis, din vechiul calendar, a devenit iulie, iar în anul 8 î. d. Hr., Sextilis devine august, preamărindu-l pe împăratul Augustus. Calendarul roman, ca o ofrandă adusă divinităților fiecare lună primind numele unui zeu, Ianus, Marte etc. stabilea sărbătorile pentru cinstirea zeilor, chiar și anotimpurile fiind considerate etape din viața unor zei ai naturii care reînvie primăvara
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
au hotărât să trăznească pe cineva, ia sfeșnicul cu lumânarea în mână și amenință asupra oglinzii, în acel loc și, în același moment, a și trăznit. Dar până nu se sfătuiește cu Sfânta Duminică, nu face nimic." 72 Țăranul român preamărește fiecare zi din săptămână, supunându-se, cu strictețe, canonului semnificațiilor acestora și, nu întâmplător, a născocit "Rugăciunea săptămânii" pentru a îndepărta forțele malefice care ar distruge echilibrul existențial: "Sfântă lune, zi de post, / Cădelnița lui Hristos, / Rogu-mă sfinției tale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
scupule morale Îi face pe unii oameni să-și amplifice În așa măsură sentimentul vinovăției proprii, Încît să-i ducă pînă În pragul de a nu se mai putea suporta, dorind și Înfăptuind „suicidul”. * „Omul care caută gloria lumească se preamărește tot mai mult, iar pe măsură ce se preamărește În ochii oamenilor, slăbește tot mai mult În sine și ajunge să nu mai poată face nimic singur. Însă omul care caută aprobarea lui Dumnezeu se umilește din ce În ce mai mult Înaintea oamenilor, dar devine
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să-și amplifice În așa măsură sentimentul vinovăției proprii, Încît să-i ducă pînă În pragul de a nu se mai putea suporta, dorind și Înfăptuind „suicidul”. * „Omul care caută gloria lumească se preamărește tot mai mult, iar pe măsură ce se preamărește În ochii oamenilor, slăbește tot mai mult În sine și ajunge să nu mai poată face nimic singur. Însă omul care caută aprobarea lui Dumnezeu se umilește din ce În ce mai mult Înaintea oamenilor, dar devine din ce În ce mai puternic și În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și Dumnezeu lângă tine. Prin rugăciune suntem în dialog permanent cu Dumnezeu. Cel Atotputernic se apropie, te ascultă și te ajută în toate cererile tale. „Cheamă-Mă în ziua necazului tău și Eu te voi mântui și tu Mă vei preamări”. Este o chemare a sufletului nostru către Dumnezeu! Să o împlinim! Pentru împlinirea rugăciunilor noastre mai avem ceva de făcut, și anume iertarea vrăjmașilor. „Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți asupra cuiva, ca și Tatăl vostru din
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în viața de toate zilele. Să ne oprim la Psalmul 8: „Doamne, Dumnezeul nostru, cât este de minunat numele Tău în tot pământul!” Măreția lui Dumnezeu o putem vedea pretutindeni și menirea omului e să cunoască, să iubească și să preamărească pe Dumnezeu, să tindă spre această măreție a lui Dumnezeu, conștient și liber și prin aceasta să ajungă la adevărata fericire, realizându-se pe sine. Proorocul David folosește în multe locuri numele acestea: „Mărturisească-se numele Tău Celui mare, ca
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sfântă a iubirii. De aceea, privind pe acei pe care i-a ales și de care, peste scurt timp avea să se despartă, în rugăciunea Sa, își ridică ochii spre cer într-o privire cutremurătoare și rostește: “Venit-a ceasul. Preamărește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să te preamărească. Se roagă pentru ei și pentru Biserica pe care a câștigat-o cu scump sângele Său și se roagă pentru ei „ca toți să fie una“. Este o clipă unică
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
i-a ales și de care, peste scurt timp avea să se despartă, în rugăciunea Sa, își ridică ochii spre cer într-o privire cutremurătoare și rostește: “Venit-a ceasul. Preamărește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să te preamărească. Se roagă pentru ei și pentru Biserica pe care a câștigat-o cu scump sângele Său și se roagă pentru ei „ca toți să fie una“. Este o clipă unică și măreață, când Domnul Iisus Hristos înalță această rugăciune către
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mulțumire și de cerere. Cea dintâi și cea mai curată dintre toate, este rugăciunea prin care-L lăudăm pe Dumnezeu, căci El este „Atotțiitorul”, „Atotfăcătorul” și binefăcătorul nostru. înaintea Creatorului se închină toată făptura. Pe El îl laudă și-L preamăresc îngerii în cântările lor neîncetate. „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot” sau „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu”. O astfel de rugăciune e desăvârșită și are un caracter veșnic, pentru că pe Dumnezeu îl laudă permanent toată făptura, toată suflarea. „Lăudați
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
să rămânem fii ai lui Dumnezeu. Cât de ușor ajunge la Bunul Dumnezeu orice slujitor și credincios care vrea să se roage și să-și mărturisească credința și cererea de ajutor, mângâiere, lumină sau mulțumire, care vrea să laude și preamărească pe Dumnezeu. Câtă bunătate are El față de umila noastră persoană! Câtă înlesnire și ușurință este în bunătatea lui Dumnezeu, care te așteaptă oricând, te primește și te ascultă în orice zi, în orice clipă din zi sau din noapte, în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ca și el, întâmpinând la a doua venire pe marele Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Unul- Născut, Fiul Tău, și să primească întru mulțimea bunătății Tale, plata bunei chivernisiri a treptei sale. Că s-a binecuvântat și s-a preamărit întru tot cinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” După rugăciune, arhiereul ridică pe cel hirotonit, îi ia orarul și, luându-l de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
între om și colectivitate, între el și Dumnezeu. Această împletire ni se înfățișează și ca o necesitate pentru echilibrul frumosului moral-spiritual. Știm că rugăciunea este legătura noastră intimă și directă cu Dumnezeu; este comuniunea de viață cu divinitatea. Prin ea preamărim, mulțumim și cerem ajutorul lui Dumnezeu. Ea alungă ispitele, șterge păcatele, mijlocește mântuirea, atunci când izvorăște dintr-o credință puternică. Dumnezeu ne-a spus să-l chemăm la vreme de necaz și știm că „El ne ajută”, pentru că Dumnezeu ne-a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
creștinul trebuie să slăvească pe Dumnezeu și să facă cunoscute învățăturile Evangheliei, ca toți cei care nu cred și nu cunosc pe adevăratul Dumnezeu să se întoarcă de pe căile necredinței și să-l cunoască prin viețuire creștină frumoasă și să preamărească și ei numele lui Dumnezeu. Această formulare, „sfințească-se numele Tău”, a dat naștere la mai multe întrebări și comentarii. Cum adică să se sfințească numele lui Dumnezeu, Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos? Oare noi dorim să se sfințească
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ca o ghioagă/ S-aud din slove mustul gâlgâind, / Imaginea îmi place să o prind/ Ca lupul căprioara pe viroagă./ Nu cred în sulimanul de cuvinte/ Cum maică-mea în dresuri n-a crezut”). Paralel, P. practică și versificările ocazionale, preamărind pe puternicii zilei (inclusiv pe regele „său”) ori distribuind amabilități confraților, nu fără să încerce a le sesiza tematica și stilul. La alt nivel este placheta Ne fac dojană grea străbunii, în care durerea sinceră și deosebit de intensă provocată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
limba română. Versurile lui, ca și traducerile din poezia lui Schiller, apărute între 1839 și 1863 în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, dar needitate în volum, au o menire identică: mobilizarea conștiinței naționale. Se invocă aici noblețea originilor, sunt preamărite virtuțile patriotice ale înaintașilor pilduitori, se face apel la demnitate, unitate. Aproape de rigoare în epocă, imaginile ceremonios-convenționale, limbajul latinizant apar și la M. Repere bibliografice: A.A. M.[Aurel A. Mureșianu], Iacob Mureșianu, Brașov, 1913; Iuliu Moisil, Figuri grănițerești năsăudene, [Bistrița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
rațională a existenței lui Dumnezeu și iluminarea minții, ca și a sufletului. Credința este un sentiment înalt, stenic, plin de speranță, de optimism, care-i luminează omului rostul firesc al existenței sale în lume. Este virtutea prin care-L cinstește, preamărește și psalmodiază pe Dumnezeu pentru că l-a înzestrat cu facultatea rațională și a inteligenței de a cunoaște bunurile superioare și de a le folosi după voia sa, să săvârșească binele, fără a-l lipsi de a fi liberul arbitru, ci
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
pomul cunoașterii binelui și răului, oamenii vor fi "asemeni lui Dumnezeu" insinua că astfel ei vor putea contempla universul, spre a-i cunoaște tainele, de la nivelul tronului Creatorului însuși. Păcatul originar echivalează, așadar, cu construirea unui (auto)idol menit să preamărească "eul uman", să îi stimuleze autoadorarea; căci, așa cum Thoma de Aquino observă, idolul este numit "minciună" în Sfînta Scriptură: "Idolii se agață cu înverșunare de minciună. Iar Glossa adaugă: "Adică de idol"" [1997:294]. Poate tocmai din această cauză, autoadorarea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din care pricină în insulă i se dă lui Apolo, dintre toate zeitățile, cea mai mare cinstire. Iar locuitorii insulei ar fi un fel de preoți ai lui Apolo, zeu pe care îl slăvesc mereu, zi de zi, prin cîntece, preamărindu-l într-un chip cu totul ales. Pe insulă există o mă-reață incintă, închinată lui și un templu vrednic de a fi amintit, avînd o formă rotundă și fiind împodobit cu numeroase ofrande. Se mai află în părțile acestei insule
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ele. Ilustrative în acest sens ni se par medalia oficială a Iașului, prilejuită de aniversarea dinastiei în 1906, care susține ideea latinității limbii și poporului român, precum și medalia închinată lui Cuza Vodă la 40 de ani de la abdicare, medalie ce preamărește faptele acestuia în inscripția SUB A SA MĂREAȚĂ DOMNIE S-AU SĂVARȘIT UNIREA PRINCIPATELOR, SECULARIZAREA AVERILOR MĂNĂSTIREȘTI, ÎMPROPRIETĂRIREA ȚĂRANILOR. La sfârșitul acestor considerații se impune să subliniem încă o dată că frații Șaraga sunt într-o primă etapă negustori care comercializau
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același tărâm al abundenței - vegheat de astre-„n hoarbă”, apărat de semnul bourului, populat cu cirezi și turme și prisosind de „vipturi” - cântat și de Stihurile la luminatul herb a Țărâi Moldovei (sustrase, prin forța sau grația unor imagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
demnă e de o mare suavitate: Nu mi-am plecat genunchii Și-n casa mea săraca Cei pământești N-am atârnat pe ziduri Pe piatra nici unui templu, Icoane să-mi aducă aminte Doamne, Că mă vezi, Și nu te-am preamărit Tu, Cu semnul sfânt prin care, Ce mi-ai dat cununa de mucenic, - De la Isus încoace - Știi bine O parte-a turmei Tale Că n-am cerut răsplată, Ne recunoaștem frații Cum n-am cerut dovezi. Legați de-același rit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]