KorAP: Find »[drukola/base=preasfânt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...40 >

991 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349

îndreptându-mă spre Isus: „Doamne, încotro merg, sau încotro etc.; urmându-Te, Domnul meu, nu mă voi putea pierde”. De aici înainte, toată liturghia am fost plin de lacrimi, îmbărbătat și cu tărie spirituală; cele mai mari vizite sfârșeau la Preasfânta Treime, mai puține la Isus, și mult mai puține la Tatăl, crescând în același timp încredințarea în ceea ce privește împăcarea cu Preasfânta Treime, într-atât încât, o dată terminată liturghia, fiind în rugăciune în liniște și tihnă sufletească, căutând să văd cumva, nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
aici înainte, toată liturghia am fost plin de lacrimi, îmbărbătat și cu tărie spirituală; cele mai mari vizite sfârșeau la Preasfânta Treime, mai puține la Isus, și mult mai puține la Tatăl, crescând în același timp încredințarea în ceea ce privește împăcarea cu Preasfânta Treime, într-atât încât, o dată terminată liturghia, fiind în rugăciune în liniște și tihnă sufletească, căutând să văd cumva, nu puteam sau nu izbuteam nici să văd, nici să simt dezbinare sau vreo supărare din trecut; mă simțeam ca cineva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
și vizitat; această odihnă nu a contenit nici la foc și nici de alte câteva ori când mi-am amintit; seara, neputând afla nimic în rugăciunea către Tatăl, mi s-au dezvăluit o nouă evlavie și mișcări, care sfârșeau în Preasfânta Treime. A PREASFINTEI TREIMI 34. Joi ș6 martieț - La rugăciunea obișnuită, fără a trudi să aflu evlavie, dar având-o din plin și crescând, fiind prea suavă și cu o limpezime împletită în culoare. După ce m-am înveșmântat, o înnoită

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
odihnă nu a contenit nici la foc și nici de alte câteva ori când mi-am amintit; seara, neputând afla nimic în rugăciunea către Tatăl, mi s-au dezvăluit o nouă evlavie și mișcări, care sfârșeau în Preasfânta Treime. A PREASFINTEI TREIMI 34. Joi ș6 martieț - La rugăciunea obișnuită, fără a trudi să aflu evlavie, dar având-o din plin și crescând, fiind prea suavă și cu o limpezime împletită în culoare. După ce m-am înveșmântat, o înnoită evlavie și chemare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
martieț - La rugăciunea obișnuită, fără a trudi să aflu evlavie, dar având-o din plin și crescând, fiind prea suavă și cu o limpezime împletită în culoare. După ce m-am înveșmântat, o înnoită evlavie și chemare spre aceasta, sfârșind în Preasfânta Treime. La rugăciunea pregătitoare m-am apropiat mai mult de Preasfânta Treime, cu o mai mare liniște sau seninătate spirituală, fiind mișcat spre mai multă evlavie, ca și spre lacrimi, și doream, dar nu vedeam nimic din trecut cu privire la împăcare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
având-o din plin și crescând, fiind prea suavă și cu o limpezime împletită în culoare. După ce m-am înveșmântat, o înnoită evlavie și chemare spre aceasta, sfârșind în Preasfânta Treime. La rugăciunea pregătitoare m-am apropiat mai mult de Preasfânta Treime, cu o mai mare liniște sau seninătate spirituală, fiind mișcat spre mai multă evlavie, ca și spre lacrimi, și doream, dar nu vedeam nimic din trecut cu privire la împăcare. În capelă, o evlavie foarte liniștită, iar la pregătirea altarului crescând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
foarte liniștită, iar la pregătirea altarului crescând cu anumite simțiri sau mișcări noi ca spre a lăcrima; și mai încolo, și când am îmbrăcat veșmintele și, mi se pare, și în alte momente trecute, gânduri și cugetări despre ce dorea Preasfânta Treime să facă din mine, și anume, pe ce cale să mă conducă, iar eu cugetam la felul în care și pe unde voia ca eu să merg; chibzuind în mine socoteam și mă gândeam că voia să mă mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
sferă, ceva mai mare decât soarele, iar din această esență mi se părea că se trage Tatăl, astfel încât, atunci când am spus: Te, id est, Pater 2, esența dumnezeiască mi se înfățișa înaintea Tatălui, iar în această înfățișare și vedere, ființa Preasfintei Treimi, fără deosebire, nici vedere a celorlalte persoane, o evlavie foarte puternică față de cele înfățișate, cu multe mișcări și revărsare de lacrimi; continuând astfel în timpul liturghiei să cuget, să-mi amintesc și alteori chiar să văd același lucru cu multe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
foarte puternică față de cele înfățișate, cu multe mișcări și revărsare de lacrimi; continuând astfel în timpul liturghiei să cuget, să-mi amintesc și alteori chiar să văd același lucru cu multe revărsări de lacrimi, cu o iubirea foarte aprinsă față de ființa Preasfintei Treimi, însă fără să văd, nici să deosebesc Persoanele, ci șdoarț purcezând sau trăgându-Se din Tatăl, așa cum am spus. O dată terminată liturghia, multe lacrimi și vizite spirituale, fără să pot vedea nimic care să se împotrivească împăcării, în ciuda atenției

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
ființă dumnezeiască, astfel încât nu puteam să nu O văd. Apoi, în timpul liturghiei șoficiate deț cardinalul Sfintei Cruci 3, același lucru ca înfățișare și viziune, cu noi mișcări lăuntrice. Apoi, două ore mai târziu, când am coborât în același loc al Preasfântului Sacrament, dorind să regăsesc ceea ce fusese înainte, n-a mai fost chip. Apoi, seara, în timp ce scriam acestea, aceeași înfățișare, și văzând ceva anume cu mintea, chiar dacă în cea mai mare parte nu atât de limpede, nici atât de deslușit, nici cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
mintea, chiar dacă în cea mai mare parte nu atât de limpede, nici atât de deslușit, nici cu atâta măreție, ci ca o scânteie măricică, înfățișându-se priceperii 4 sau atrăgând-o la sine și arătând a fi aceeași șființă dumnezeiascăț. A PREASFINTEI TREIMI 25 șbisț. Vineri ș7 martieț - La rugăciunea obișnuită, începând cu multă evlavie și, cu toate că aș fi voit, neizbutind să cresc în evlavie, privind în sus. De la mijloc încolo, deosebit de mare și neîntreruptă evlavie, cu multă limpezime strălucitoare, caldă și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
lacrimi, nutrind și crescând ascultarea și respectul față de viziunile din înalt, primind o anumită încredințare că mi se va îngădui sau că mi se va arăta la timpul potrivit. În acele vremuri simțeam viziunile în mod nedeslușit, sfârșind când la Preasfânta Treime, când la Tatăl, când la Fiul, când la Stăpâna noastră, când la sfinți, ba chiar la unii anume, cu multe lacrimi. După aceea, aceasta a încetat pe la jumătatea sau după jumătate liturghiei, și anume la Hanc igitur oblationem 2

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
ba chiar la unii anume, cu multe lacrimi. După aceea, aceasta a încetat pe la jumătatea sau după jumătate liturghiei, și anume la Hanc igitur oblationem 2, stingând din când în când focul puternic cu apă, întrucât nu aflam nimic la Preasfântul Sacrament; întrucât doream să termin, o dată terminată liturghia și mergând lângă foc, nu știam, pentru o bună bucată de timp, ce să hotărăsc: dacă trebuia să termin cu liturghiile sau când șsă terminț; apoi, amintindu-mi că dimineață spusesem liturghia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
doream să termin, o dată terminată liturghia și mergând lângă foc, nu știam, pentru o bună bucată de timp, ce să hotărăsc: dacă trebuia să termin cu liturghiile sau când șsă terminț; apoi, amintindu-mi că dimineață spusesem liturghia în cinstea Preasfintei Treimi pentru a hotărî ce aveam de făcut sau șdacăț să termin cu totul, mi-au venit multe mișcări și lacrimi și, din când în când, pentru perioade mari de timp, mișcări puternice, sughițuri și mari revărsări de lacrimi, atrăgându

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
ce aveam de făcut sau șdacăț să termin cu totul, mi-au venit multe mișcări și lacrimi și, din când în când, pentru perioade mari de timp, mișcări puternice, sughițuri și mari revărsări de lacrimi, atrăgându-mă cu totul spreiubirea Preasfintei Treimi, făcând multe dialoguri și văzându-mă dispus de a mă bucura din ce în ce mai mult de aceste vizite copleșitoare dacă doream să șleț aștept, smerindu-mă; mi-am dat seama că nu trebuie să pun capăt acestora, ci să aștept să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
durerea pe care aș îndura-o acolo; de cealaltă, cum numele Său este hulit acolo; cu privire la prima, nu puteam simți, nici vedea vreo durere, însă mi se părea și mi se înfățișa a fi mai dureros să aud hulindu-se preasfântul Său nume. Apoi, m-am așezat la masă și lacrimile au contenit; de-a lungul întregii zile am fost cuprins de o evlavie lăuntrică și călduroasă. A PREASFINTEI TREIMI 26 șbisț. Sâmbătă ș8 martieț - La rugăciunea obișnuită, de la început până la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
și mi se înfățișa a fi mai dureros să aud hulindu-se preasfântul Său nume. Apoi, m-am așezat la masă și lacrimile au contenit; de-a lungul întregii zile am fost cuprins de o evlavie lăuntrică și călduroasă. A PREASFINTEI TREIMI 26 șbisț. Sâmbătă ș8 martieț - La rugăciunea obișnuită, de la început până la sfârșit, însă din ce în ce mai mult, am fost însoțit de har, cu o evlavie foarte limpede, strălucitoare și călduroasă, spre marea îndestulare a sufletului, precum și multă mulțumire șsimțindț la rugăciunea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
stătea în putere să o aflu. A ZILEI 27 șbisț. Duminică ș9 martieț - Rugăciunea obișnuită, asemănătoare celei de dinainte. După ce mi-am pus veșmintele, în timpul rugăciunii pregătitoare șam simțitț o nouă evlavie și mișcări înspre a lăcrima, sfârșind îndeosebi la Preasfânta Treime și la Isus. Intrând în capelă, mișcări și mai mari, însoțite de lacrimi, toate sfârșind când la Preasfânta Treime, când la Isus, uneori uniți sau aproape uniți, în așa fel încât faptul că sfârșea la Isus nu micșora evlavia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
După ce mi-am pus veșmintele, în timpul rugăciunii pregătitoare șam simțitț o nouă evlavie și mișcări înspre a lăcrima, sfârșind îndeosebi la Preasfânta Treime și la Isus. Intrând în capelă, mișcări și mai mari, însoțite de lacrimi, toate sfârșind când la Preasfânta Treime, când la Isus, uneori uniți sau aproape uniți, în așa fel încât faptul că sfârșea la Isus nu micșora evlavia față de Preasfânta Treime, și nici invers, iar această evlavie a durat până în momentul punerii veșmintelor, și din când în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
și la Isus. Intrând în capelă, mișcări și mai mari, însoțite de lacrimi, toate sfârșind când la Preasfânta Treime, când la Isus, uneori uniți sau aproape uniți, în așa fel încât faptul că sfârșea la Isus nu micșora evlavia față de Preasfânta Treime, și nici invers, iar această evlavie a durat până în momentul punerii veșmintelor, și din când în când cu lacrimi. După liturghie, cu o căldură care venea dinafară, motiv de evlavie și de bucurie a spiritului, puține mișcări sau înclinații

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
pricepere, viziune sau lacrimi, mi se părea că Dumnezeu voia să-mi arate o cale sau un fel de a înainta. Ziua întreagă, cu multă mulțumire sufletească; seara mi se părea că eram dispus pentru o evlavie care sfârșea la Preasfânta Treime și la Isus, în așa fel încât Ea se înfățișa minții, lăsându-Se văzută într-un fel oarecare; eu am cerut să mă apropie de Tatăl, de Duhul Sfânt și de Stăpâna noastră, dar în această șapropiereț nu aflam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
într-un fel oarecare; eu am cerut să mă apropie de Tatăl, de Duhul Sfânt și de Stăpâna noastră, dar în această șapropiereț nu aflam nici evlavie, nici alt fel de viziune, având șdoarț pentru câteva clipe priceperea sau viziunea Preasfintei Treimi și a lui Isus. A LUI ISUS 28 șbisț. Luni ș10 martieț - La rugăciunea obișnuită, multă evlavie, îndeosebi de la jumătate încolo. Înaintea rugăciunii pregătitoare - o nouă evlavie cu un gând sau judecată că ar trebui să merg sau să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
se îndepărteze de mine întunecimile și mi-au dat lacrimile din ce în ce mai mult și m-a părăsit orice voință de a mai spune liturghii în acest scop; în schimb, când mi-a venit în gând să spun trei liturghii în cinstea Preasfintei Treimi pentru a aduce mulțumire, mi s-a părut că lucrul acesta vine de la spiritul cel rău; și hotărând să nu spun nici una, am crescut mult în iubirea dumnezeiască; șam simțitț mulțime de lacrimi, de sughițuri și de tărie, stând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
confirmare a acelui lucru, iar această simțire era însoțită cu savoare spirituală, și ca și cum mi s-ar fi umezit ochii cu multă încredințare a sufletului. La rugăciunea de mulțumire de la liturghie, o dezvăluire 1 când a ființei Tatălui, când a Preasfintei Treimi, cu o anumită mișcare spirituală, prilej de evlavie și de lacrimi, într-atât încât nu mai simțisem, nici nu mai văzusem ziua întreagă, cu toate că am căutat de multe ori; iar marile vizite din această zi nu au avut sfârșit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
încât mi se părea că șlucrul acestaț nu se poate spune în cuvinte. A LUI ISUS 2. a- l d-1 Marți ș18 martieț - În timpul liturghiei, lacrimi; înainte și după, nu fără ele, totul sfârșind în supunere și respect. A PREASFINTEI TREIMI 3. l. d. Miercuri ș19 martieț - De-a lungul întregii liturghii, mult belșug de lacrimi, la fel și după ea, iar în timpul ei pierzându-mi de multe ori graiul, sfârșind în supunere și respect, cu multe simțiri lăuntrice. A

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]